Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 544/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 47/3/2014/a1
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 201/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 544
Ședința publică de la 03 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. N.
JUDECĂTOR - S. R. A. V.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI IN REPREZENTAREA ADIMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 9941/24.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta - reclamantă a solicitat prin motivele de apel, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere împrejurarea că la strigarea cauzei la ordine nu se prezintă părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta - reclamantă a solicitat prin motivele de apel, judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că la data de 19.03.2015, apelanta – reclamantă a depus prin poștă, dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
La data de la data de 28.08.2014 creditoarea-reclamantă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a depus cerere privind atragerea răspunderii personale a pârâtei S. S., cerere ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr._, asociat dosarului de insolvență.
În motivarea cererii, în esență, se arată că o societatea nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății. Prin urmare, reprezentatul societății avea obligația legală să solicite aplicarea dispozițiilor Legii 85/2006.
Reține că se constată lipsă de diligență din partea pârâtei,ce se manifestă prin aceea că au fost încălcate prevederile art. 27 din lege, care statuează obligația formulării unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep., „obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", or conform art. 374 Cod comercial, mandatul este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins în actul constitutiv sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului".
Prin urmare, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea. Se creează astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicita a administratorului societății debitoare și prejudiciul creat creditorilor înscriși la masa credală, iar aceasta constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În drept, reclamantul a invocat disp.art.138 lit.c din Legea 85/2006.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 9941/24.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea de angajare a răspunderii ca nefondată.
A reținut Tribunalul că pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2006.
Dar, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea acestui tip de răspundere fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere pe disp.art. 138 lit. c fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în acele dispoziții.
Sub acest aspect, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență prev. de disp.art.138 lit.c din lege, se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale. Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității debitoarei. Ori,condiția interesului personal în continuarea activității, în sensul menționat, nu a fost dovedită în nici un fel de creditoare.
Neîndeplinirea obligației privind formularea cererii, invocată de reclamant, nu se regăsește ca faptă în cuprinsul art. 138 (fapte limitativ și expres prevăzute de lege) și de altfel, legiuitorul nu prevede nici o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații
De altfel, în cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
În cerere, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit. c) din lege.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 30.12.2014, a declarat apel creditoarea, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă, la data de 22.01.2015.
Prin cererea de apel creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, solicită, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei și obligarea acesteia la suportare pasivului societății debitoare.
În motivare se arată că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei bilanțurile contabile, încălcare a dispozițiilor prevăzute de art.28 din legea insolvenței., răspunderea pentru neținerea registrelor contabile revenindu-i.
Fiind o răspundere contractuală culpa este prezumată, s-a acționat în temeiul unei unui mandat comercial.
Se invocă totodată dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991, arătându-se că lipsa actelor contabile creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor în alte scopuri, lăsând să se înțeleagă o intenție de fraudare a legii și dovedește culpa în ajungerea societății în incapacitate de plată.
Exitsând o răspundere civilă contractuală culpa este prezumată potrivit art. 1357 c.civ, în executarea mandatului fiind responsabilă nu doar pentru dol potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Există faptă ilicită culpabilă constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționare normală și în condiții de legalitate, natura juridică a răspunderii pentru aplicare art. 138 lit. c și decizia decurgând din natura raporturilor juridice.
În cuprinsul art. 138 legiuitorul folosește verbul a contribui și nu a cauza ceea ce denotă intenția de a da valoare cauzală faptelor care deși nu au cauzat direct insolvența au contribuit la conducerea ei. Art. 138 nu conține explicit cerința culpei, ceea ce o particularizează față de dreptul comun.
În drept: art. 466 și urm. n.c.pr.civ. coroborate cu cele ale Legii nr.85/2006 și ale Legii nr.31/1990.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul, Curtea reține următoarele:
Nu se vor analiza criticile formulate ce se circumscriu lit. a și d ale art. 138 cât timp Tribunalul nu a fost învestit cu fapte ce s-ar putea încadra în textele legale menționate. Invocarea și analiza subsecventă doar direct în apel ar încălca dispozițiile art. 478 ncpc.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una personală, delictuale, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că în cauză ar fi incidente regulile răspunderii contractuale derivând din contractul de mandat al administratorului, Curtea constată că o astfel de răspundere poate fi angajată numai în relațiile administratorului cu societatea, cea care i-a dat mandatul de reprezentare, apelanta neputând invoca un contract în care nu este parte. În relațiile cu terții, sunt aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale, condiții a căror îndeplinire nu a fost dovedită în cauză.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
Nu se poate reține nici susținerea în sensul că în acest caz legea nu solicită și condiția culpei, în lipsa unei dispoziții legale exprese. Totodată legea folosește verbul a cauza și nu a contribuit de unde rezultă necesitate dovedirii legăturii de cauzalitate directe între faptă și producerea stării de insolvabilitate.
În privința faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, apelanta susține că aceasta rezultă din dezinteresul manifestat de administratorul debitoarei în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Activitatea nerentabilă și managementul defectuos, constând în dezinteresul total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății și lipsa eforturilor pozitive în redresarea acesteia, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitoarei, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art.138 din lege și neputând fi asimilată cu fapta de a fi dispus, în interes personal, continuarea activității care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Apreciind că nu se poate reține în sarcina intimate-pârâte săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor 480 n.c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta – reclamantă DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI IN REPREZENTAREA ADIMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr. 9941/24.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. S., cu domiciliul în București, ., ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S.
C. N. R. A. V.
GREFIER
L. M.
Red. C.N.I./4 ex./07.04.2015
Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă – judecător B. A. - E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
