Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 32294/3/2013/a1
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ (Număr intern 531/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 682/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător E.-S. R.
Grefier E.-R. L.
***********
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta C. I. DE INSOLVENȚĂ N. C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . - J40/_/2005, CUÎ_, împotriva Sentinței civile nr._ din data de 10.12.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți L. M. și I. P. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că în cauză nu s-a formulat întâmpinare și că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare conform art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, a cărui aplicare a fost solicitată.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr._ din data de 10.12.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul lichidator împotriva pârâților L. M. și I. P. M. cerere având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit. c și d) din legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul-sindic a reținut, în esență, că fapta pârâților de a fi dispus continuarea activității debitoarei, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de pârâți în această perioadă, precum și a caracterului iminent al insolvenței nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru constatarea faptei ilicite, cauzatoare de insolvență.
În ceea ce privește dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 nu s-a probat că neținerea contabilității conform legii a condus la cauzarea sau mărirea stării de insolvență, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor de atragere a răspunderii materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. I. DE INSOLVENȚĂ N. C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același nr. unic.
În motivarea apelului a arătat că în condițiile în care societatea nu a mai putut achita în timp obligațiile către bugetul de stat, se îndrepta către insolvență, administratorii fiind obligați să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
Faptul că au continuat activitatea a condus la mărirea pasivului acesteia, prin acumularea de penalități.
De asemenea administratorii statutari nu au întreprins măsuri privind . privire la depunerea situațiilor financiare, iar continuarea acestei situații prezumă că aceștia nu au organizat și condus contabilitatea în conformitate cu Legea 82/1991.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466 – 482 NCpc, art. 138 Legea 85/2006.
Intimații-pârâți, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele, asupra apelului formulat:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Legea insolvenței, ” În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte(…)
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;”
Potrivit art. 249 alin.1 C.proc.civ. cel ce face o susținere în cadrul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, conform textului legal menționat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială. Fiind o răspundere delictuală pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
Analizând motivele invocate de apelantă se constată, având în vedere dispozițiile legale menționate, că Tribunalul a reținut în mod corect că în cauză nu există elemente probatorii de natură să ducă la aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe aspectul faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c, indicată în cererea introductivă, Curtea va reține că apelantul nu a indicat în concret prin care fapte săvârșite de către administratorii - pârâți în cauză - s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare.
Faptul că, într-adevăr, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 “Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență" nu este suficient pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății sau cu parte sau întreg prejudiciul cauzat.
De asemenea, dezinteresul și pasivitatea administratorului nu pot fi reținute ca echivalând cu dispunerea continuării în interes personal a activității, având ca rezultat încetarea de plăți, faptă reținută de lit. c a art. 138; de altfel apelantul nu numai că nu a probat, dar nici nu a invocat/indicat activitățile care ar fi continuat în interes personal. Simpla nedeclarare la timp a insolvenței nu poate echivala cu fapta indicată de art. 138 alin. 1 lit. c atât timp cât, de la momentul insolvenței reale (iar nu declarate), activitatea putea înceta de facto.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca nerespectarea obligației din art. 27 să atragă per se răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din legea 85/2006, ar fi fost foarte facil să indice acest lucru. Cum nu a făcut-o, este evident că între respectiva nerespectare (faptă ilicită), starea de insolvență și cuantumului indicat al prejudiciului trebuie să se probeze o legătură de cauzalitate, de partea care o invocă.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din legea 85/2006, nedepunerea actelor contabile reprezintă un indiciu important pentru săvârșirea faptei ilicite invocate, însă doar dovedirea faptei nu poate conduce per se la un prejudiciu, cu un cuantum dovedit. Implicit, pentru dovedirea legăturii ei de cauzalitate cu prejudiciul și cuantumului invocat al acestuia este necesară administrarea unor probatorii concludente, ceea ce apelanta nu a făcut.
Astfel, descrierea generică a faptelor prin reiterarea conținutului textelor de lege care reglementează această răspundere în motivarea cererii de chemare în judecată și în cererea de recurs, dublată de lipsa dovezilor care să permită instanței de fond individualizarea faptelor și conținutul lor obiectiv, nu acoperă cerința procesuală impusă reclamantului de a-și proba susținerile, iar în aceste condiții acțiunea promovată apare lipsită de suportul temeiniciei.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 NCpc, va respinge apelul formulat de lichidatorul debitoarei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta C. I. DE INSOLVENȚĂ N. C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . - J40/_/2005, CUÎ_, cu sediul în București, ..10, ., împotriva Sentinței civile nr._ din data de 10.12.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți L. M., domiciliat în București, ., sector 5 și I. P. M., domiciliat în București, ..19, ., ., sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, P. P. | Judecător, E.-S. R. | |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. PP
Tehnoredactat: PP
5 ex./03.07.2015
Comunicat: 3 ex./06.07.2015
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: G. D.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
