Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 874/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1838/122/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 301/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.874/A
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E.-S. R.
Judecător: P. P.
Grefier: M. A. P.
********
Pe rol judecarea apelurilor formulate de creditoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA și de debitoarea C. R. EDIL SRL împotriva sentinței civile nr.565/25.11.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Sindic în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 26.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. –Sindic sub nr._ 14, creditoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei . SRL.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de leasing financiar nr._ din 13.12.2007 având ca obiect punerea la dispoziția debitoarei, spre folosință, în sistem de leasing financiar, a unui autoturism marca Nissan pentru suma finanțată de 17.277,51 Euro, durata ratelor de leasing fiind de 48 de luni de la data semnării contractului.
Deoarece debitoarea nu și-a respectat obligația de plată a ratelor de leasing conform planului de eșalonare, creditoarea a reziliat de plin drept contractul, calculând sumele datorate de debitoare în temeiul art.13 din contract și art. 10 lit. d) din OG nr.51/1997.
A precizat creditoarea că debitul izvorât din contractul de leasing, datorat de societate debitoare, este în cuantum de 103.869,94 lei, fiind calculat astfel:
- 38.595,92 lei - valoarea ratelor de leasing pe care le mai avea de plătit debitoarea până la ajungerea la maturitate a contractului, conform art.13 din condițiile generale de leasing;
- 1.930,48 lei – dobânda aferentă sumei menționate anterior, calculată conform art.10.6 din condițiile generale de leasing;
- 13.069,50 lei - facturi neachitate;
- 695,23 lei - asigurări achitate de finanțator;
- 4.908,48 lei - comision de recuperare debit.
Din acest total de 59.199,61 lei, s-a procedat la scăderea sumei obținute din vânzarea bunului obiect al contractului, în valoare de 26.460 lei, rezultând diferența de 32.739,61 lei, la care se adaugă suma de 71.130,32 lei reprezintă penalități la facturi neachitate, calculate în conformitate cu prevederile art.10.9.1 din contractul de leasing.
În cauză societatea debitoare a formulat atât întâmpinare, cât și contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței sale, invocând excepția prescripției dreptului de a mai solicita restituirea sumelor invocate de creditoare.
Astfel, a arătat debitoarea că la data de 21.09.2009 a predat bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing, contract ce a fost reziliat.
Cum de la data de 21.09.2009 și până în prezent nu a primit nici o somație, adresă, mail sau telefon prin care să i se solicite să achite sumele restante (ce erau în cuantum de 10.688,82 lei la data rezilierii contractului), rezultă că pretențiile creditoarei erau prescrise la data introducerii cererii de insolvență.
Creditoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de debitoare, arătând că la data de 19.04.2010 a formulat cerere de executare silită înregistrată sub nr.324/2010 la Corpul Executorilor Judecătorești IFN S. C., acesta obținând încuviințarea executării silite în dosarul nr._ al Judecătoriei G. prin încheierea nr.1042 din 10.06.2010. Această cerere a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 alin.1 Cod procedură civilă.
A mai arătat creditoarea că la data de 21.06.2012 a formulat cerere de continuare a executării silite începută de executorul IFN S. C., în temeiul dispozițiile art.5 din Legea nr.287/2011, către executorul judecătoresc competent, respectiv B.E.J. I. R. L., pentru creanța în cuantum de 89.126,63 lei.
Ca urmare, cursul prescripției a fost întrerupt în baza art. 4052 pct.2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.565 din 25.11.2014 judecătorul - sindic a respins excepția prescripției dreptului de creanță invocată de debitoare, a respins ca nefondată contestația debitoarei și a admis cererea creditoarei, dispunând deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că societatea reclamantă are calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței întrucât are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile și cu o valoare peste cuantumul minim stabilit (art.3 pct.6,12 din Legea nr.85/2006).
Debitorul C. R. Edil SRL face parte din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura generală a insolvenței în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din același act normativ, fiind o societatea comercială cu răspundere limitată.
Judecătorul-sindic a constatat îndeplinită și cerința esențială ca debitorul să se afle în stare de insolvență, având în vedere că legiuitorul a instituit o prezumție de insolvență vădită a debitorului în beneficiul creditorului, ori de câte ori acesta din urmă dovedește existența unei creanțe având cuantumul minim legal și neplata ei de mai mult de 90 de zile de la scadența datoriei, iar debitorul nu a răsturnat această prezumție, neprobând că ar avea mijloacele necesare plății.
În ceea ce privește apărarea debitorului referitoare la prescripția dreptului de creanță invocată prin contestație, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată deoarece la data de 21.09.2009 a avut loc predarea autovehiculului către creditor, însă creditorul nu a stat în pasivitate cum greșit a susținut debitorul, ci s-a adresat cu cerere de începere a executării silite la propriul corp al executorilor la data de 19.04.2010, iar încuviințarea executării s-a obținut prin încheierea nr.1042/10.06.2010 a Judecătoriei G., executarea prin propriul corp continuând până la data de 21.06.2012 când, în baza modificărilor legislative intervenite, dosarul de executare a fost preluat de executorul judecătoresc I. R. L..
În consecință, prin inițierea procedurii de executare silită a intervenit întreruperea termenului de prescripție extinctivă a dreptului de creanță, apărarea debitorului fiind nefondată.
A mai reținut instanța de fond, sub aspectul datoriei cerute de creditor, că potrivit înscrisurilor justificative prezentate în susținerea acțiunii, aceasta este certă (existența neîndoielnică), lichidă (cuantum precis determinat) și exigibilă (ajunsă la scadență), rezultând din contractul de leasing încheiat între părți și celelalte documente justificative prezentate (facturi).
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii introductive în conformitate cu prevederile art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, cu toate efectele legale ce decurg din deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât debitoarei . SRL, cât și creditoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA, ambele apeluri fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub nr._ .
În motivarea apelului formulat de debitoare, legal timbrat, aceasta a arătat că judecătorul - sindic a respins în mod eronat excepția prescripției dreptului de a mai solicita restituirea sumelor indicate de creditoare. Astfel, contractul de leasing a fost reziliat la data de 11.08.2009, iar bunul a fost predat intimatei-creditoare la data de 21.09.2009. Conform art. 6 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.405 Cod procedură civilă, termenul de prescripție a început să curgă de la acea dată, împlinindu-se la 21.09.2012.
A mai susținut apelanta-debitoare că și dacă s-ar reține că executarea a fost încuviințată la data de 10.06.2010, prin încheierea nr.1042, termenul de prescripție tot s-a împlinit la data de 10.06.2013, iar acțiunea a fost depusă la data de 12.06.2014, cu depășirea termenului de prescripție.
De asemenea, apelanta-debitoare a invocat și faptul că judecătorul - sindic a constatat în mod eronat că executarea a fost continuată, în condițiile în care de la data încuviințării executării silite și până la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu s-a efectuat nici un act de executare.
Față de cele arătate mai sus, apelanta-debitoare a precizat că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 10.06.2013, astfel că nu mai este exigibilă creanța invocată de intimata-creditoare.
Ca urmare, apelanta-debitoare a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței sale ca nefondată.
În drept, apelanta-debitoare a invocat dispozițiile art.466 Noul Cod de Procedură Civilă.
În motivarea apelului formulat de creditoare, legal timbrat, aceasta a arătat că instanța de fond a nesocotit prevăzut de art.11 din Legea nr.85/2006 în sensul că judecătorul - sindic nu a desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, pe CII D. S. G., astfel cum societatea creditoarea a solicitat prin cererea depusă la dosar la data de 11.09.2014, anterior deschiderii procedurii insolvenței debitoare.
Ca urmare, apelanta-creditoare a solicitat admiterea apelului și numirea, în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei, a CII D. S. G. în locul administratorului judiciar provizoriu Phoenix L. IPURL desemnat de judecătorul - sindic.
În drept, apelanta-creditoare a invocat dispozițiile art.470 Noul Cod de procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006.
În cauză apelanta-creditoare a formulat întâmpinare la apelul declarat de debitoare, solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Apelanta-creditoare a prezentat aceleași apărări ca și cele invocate prin răspunsul la întâmpinare formulat în fața instanței de fond, precizând în plus că la data de 09.07.2012 a fost întocmit un procesul – verbal de către executorul judecătoresc I. R., în dosarul de executare nr.449/2012, procesul – verbal prin care reprezentantul legal al debitoarei a declarat că recunoaște creanța și se angajează să o achite în rate lunare (angajament ce nu a fost respectat). Astfel, procesul – verbal din 09.07.2012 a întrerupt cursul prescripției, conform art. 4052 lit.d) Cod procedură civilă 1865 (în vigoare la data începerii procedurii de executare silită), de la acea dată începând să curgă un nou termen de 3 ani, termen în interiorul căruia a fost formulată cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
Apelanta-creditoare a depus la dosar un set de înscrisuri.
La solicitarea Curții, Tribunalul G. – Sindic a comunicat o copie certificată a cererii creditoarei de numire a administratorului judiciar CII D. S. G., cerere depusă la dosarul de insolvență la data de 15.09.2014 (fila 54 dosar apel).
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În cauză calea de atac a apelului a fost exercitată atât de societatea creditoare, cât și de societatea debitoare. Având în vedere că apelul debitoarei privește fondul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, în timp ce apelul creditoarei privește numai măsura desemnării unui alt administrator judiciar provizoriu decât cel solicitat de creditoare, anterior deschiderii procedurii, Curtea va analiza cu prioritate apelul debitoarei.
Apelanta-debitoare . SRL a criticat hotărârea judecătorul - sindic arătând că nu mai este exigibilă creanța invocată de creditoare deoarece s-a prescris dreptul acesteia de a solicita restituirea sumelor rezultate din contractul de leasing financiar nr._ din 13.12.2007 încheiat de părți.
Judecătorul – sindic, prin sentința apelată, a respins excepția prescripției dreptului de creanță al creditoarei, reținând că prin inițierea procedurii de executare silită la data de 19.04.2010 (executare încuviințată prin încheierea nr.1042 din 10.06.2010 a Judecătoriei G.), procedură pentru care s-a solicitat continuarea la data de 21.06.2012 prin executorul judecătoresc I. R. L., termenul de prescripție extinctivă a dreptului de creanță s-a întrerupt.
Față de aceste argumente ale instanței de fond și verificând înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de apelanta-debitoare, judecătorul - sindic reținând în mod greșit că a operat întreruperea cursului prescripției pentru întreaga creanță invocată de societatea creditoare.
Astfel, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței creditoarea a invocat deținerea unei creanțe în cuantum de 103.869,94 lei, creanță compusă din valoarea ratelor de leasing pe care le mai avea de plătit debitoarea până la ajungerea la maturitate a contractului, dobândă aferentă acestor rate, facturi neachitate, asigurări achitate de finanțator, comision de recuperare debit și penalități la facturile neachitate.
Prin cererea de executare silită formulată de creditoare la data de 19.04.2010 și adresată Corpului de executori judecătorești IFN - S. C. (fila 30 dosar fond), aceasta a solicitat începerea executării silite numai pentru creanța de 13.057,10 lei reprezentând facturi scadente și neachitate, plus penalități de întârziere de 0,35% pe zi aferente acestui debit.
Ca urmare a acestei cereri, executorul S. C. al . IFN SA a solicitat Judecătoriei G. încuviințarea executării silite (fila 32 dosar fond).
Atât creditoarea, cât și judecătorul - sindic, au susținut că această cerere de executare silită a fost încuviințată prin încheierea nr.1042 din 10.06.2010 a Judecătoriei G., încheiere ce nu a fost însă depusă la dosar, dar nici contestată de apelanta-debitoare ca și existență.
La data de 21.06.2012 intimata creditoare a solicitat B. I. R. L. continuarea executării silite începute de executorul Instituției Financiare Nebancare I. L. România IFN (fila 34 dosar apel).
Având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată doar pentru suma de 13.057,10 lei reprezentând facturi scadente și neachitate emise în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr._ din 13.12.2007 încheiate de părți, iar nu și pentru celelalte sume menționate de intimata-creditoare în calculul de la fila 7 dosar fond, respectiv diferența de capital finanțat de la data stopării, dobânda calculată la diferența de capital finanțat, asigurări și comision de recuperare, rezultă că pentru acestea din urmă nu s–a formulat o cerere de executare silită care să ducă la întreruperea cursului prescripției.
Ca urmare, pentru aceste sume nesolicitate la executarea silită termenul de prescripție de a cere executarea lor a început să curgă de la data rezilierii contractului de leasing financiar încheiat de părți, respectiv de la 11.08.2009, și s-a împlinit la data de 11.08.2012, anterior formulării prezentei cereri de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, conform art.6 din Decretul nr.167/1958 și art.405 alin.1 și 2 din codul de procedură civilă de la 1865.
Curtea precizează că cererea de continuare a executării silite începute de executorul nebancar S. C., cerere formulată la 21.06.2012, nu poate avea ca obiect o altă creanță decât cea care a fost solicitată la executare la data formulării cererii din 19.04.2010, indiferent de mențiunile creditoarei formulate cu ocazia respectivă.
Dacă societatea creditoare înțelegea să solicite executarea silită și pentru alte creanțe decât cele indicate în cererea inițială de executare silită, atunci aceasta trebuia să formuleze o cerere introductivă de executare în acest sens, fapt ce nu s-a dovedit a se fi întâmplat în cauză.
Prin urmare, analiza întreruperii cursului prescripției are în vedere doar creanța reprezentând facturi restante și neachitate, creanță indicată de societatea creditoare în cererea de executare silită ca fiind în cuantum de 13.057,10 lei, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,35% pe zi calculate conform contractului încheiat de părți, respectiv art. 10.9.1.
Verificând facturile depuse la dosar Curtea constată că valoarea totală a acestora este de 12.808,95 lei și nicidecum de 13.057,10 lei cum menționează creditoarea în cererea de executare silită. Curtea a avut în vedere pentru facturile de la filele 7 verso, 8 verso, 10-12 verso și valoarea TVA-ului de 19%. Pentru factura de la fila 9 verso nu s-a mai adăugat TVA deoarece se face mențiunea expresă că asigurarea CASCO factura este „cu TVA”, mențiune ce nu apare în cazul facturării celorlalte asigurări CASCO.
A fost înlăturată factura de la fila 14 verso, aceasta fiind emisă ulterior cererii de executare silită, ceea ce înseamnă că valoarea ei nu putea fi luată în calculul debitul principal pentru care s-a solicitat executarea silită.
De asemenea, a fost înlăturată factura de la fila 13 verso ce cuprindea o taxă somație emisă la data de 12.08.2009, ulterior încetării contractului la 11.08.2009, situație ce nu se încadrează în prevederile art. 10.9.2. din contractul încheiat de părți.
Din această valoare de 12.808,95 lei Curtea a scăzut suma de 1.462,92 lei cuprinsă în factura nr._/11.06.2009 (fila 9 dosar fond) deoarece ea reprezenta penalități de întârziere, astfel că nu putea fi inclusă în valoarea debitului principal la care se calculau penalitățile de întârziere.
Ca urmare, din facturile depuse la dosar rezultă că valoarea debitului principal facturat până la 19.04.2010 și neachitat este de 11.193,32 lei.
De la data formulării cererii de executare silită - 19.04.2010 pentru debitul principal, ce nu poate fi reținut ca având o valoare certă, lichidă și exigibilă conform contractului încheiat de părți decât pentru valoarea de 11.193,32 lei, și până la data la care bunul a fost vândut, respectiv 02.03.2012 (conform fișei de calcul întocmită de intimata-creditoare și aflată la fila 7 dosar fond), au curs penalitățile de întârziere de 0,35% pentru 682 de zile, ceea ce reprezintă 26.713,94 lei (39,17 lei/zi x 682 zile).
Bunul ce a format obiectul contractului de leasing a fost vândut la data de 02.03.2012 cu suma de 26.460 lei (conform filei 7 dosar fond), sumă ce se impută asupra penalităților conform art. 1111 cod civil 1864 (aplicabil raportului contractual dintre părți), rămânând până la acest moment (02.03.2012) o sumă de 253,94 lei cu titlu de penalități de întârziere.
La data de 09.07.2012 a fost încheiat procesul – verbal în dosarul de executare nr. 449/2012 al B. I. R. – L. (filele 37-38 dosar apel), proces – verbal prin care reprezentantul legal al debitoarei, numitul I. M., a declarat că va achita creanța. Acest proces – verbal nu indică nici o sumă cu titlu de creanță recunoscută de reprezentantul societății debitoare.
Față de cele reținute mai sus Curtea constată că pentru debitul principal de 11.193,32 lei, plus penalități de întârziere aferente, a operat o primă întrerupere a cursului prescripției prin formularea unei cereri de executare silită la data de 19.04.2010, conform art.16 alin.1 lit.c) din Decretul nr.167/1958 și art.4052 alin.1 cazul 2 Cod Procedură Civilă, iar ultima întrerupere a cursului prescripției a operat la data de 09.07.2010 când s-a încheiat procesul – verbal aflat la filele 27-38 prin care societatea debitoare a recunoscut creanța pentru care se desfășura procedura de executare silită, conform art.16 alin.1 lit.a) din Decretul nr.167/1958 și art.4052 alin.1 cazul 1 Cod Procedură Civilă.
De la data de 03.03.2012 și până la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 12.06.2014, cuantumul penalităților de 0,35% pe zi raportat la debitul principal de 11.193,32 lei este de 32.589,44 lei (39,17 lei/zi x 832 zile).
Ca urmare, valoarea creanței certe, lichide și exigibile, pentru care a operat întreruperea cursului prescripției, este de 44.035,95 lei (11.193,32 + 32.589,44 + 253,14), valoare ce este sub valoarea prag prevăzută de art. 3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Din toate considerentele expuse mai sus rezultă că pentru parte din creanța invocată de creditoare era împlinit, la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, termenul de prescripție de 3 ani pentru a cere realizarea ei, iar pentru cealaltă parte, deși a operat întreruperea cursului prescripției, valoarea ei nu depășește valoarea-prag impusă de Legea nr.85/2006.
Ca urmare, în baza art.480 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă Curtea va admite apelul formulat de debitoare și va schimba sentința atacată în sensul că, în baza art.33 din Legea nr.85/2006 va admite contestația debitoarei și va respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței debitoare ca nefondată, nefiind făcută dovada deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile într-un cuantum superior valorii prag impuse de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Fiind admis apelul debitoarei și respinsă cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței, apelul formulat de creditoare cu privire la numirea unui anumit administrator judiciar provizoriu în cauză apare ca fiind nefondat, analiza criticilor fiind de prisos în condițiile nedeschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
În consecință, în baza art.480 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă Curtea va respinge apelul creditoarei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de debitoarea C. R. EDIL SRL (J_, CUÎ_), cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr.565/25.11.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Sindic în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu creditoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA (J40/_/2006, CUÎ_) cu sediul ales în București, ., ., sector 2.
Schimbă sentința atacată în sensul că:
Admite contestația debitoarei.
Respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei ca nefondată.
Respinge apelul formulat de creditoare I. L. ROMÂNIA IFN SA împotriva sentinței civile nr.565/25.11.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Sindic în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu debitoarea C. R. EDIL SRL, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | |
Grefier, M. A. P. |
Red.Jud. E.S.R.
Tehnored.A.A.
4 ex./29.06.2015
.>
Tribunalul G.
Judecător sindic: I. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
