Contestaţie. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 648/116/2013/a2
Dosar nr._ (Număr intern 2504/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 278/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător E.-S. R.
Grefier E.-R. L.
*************
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de creditorul contestator P. H. împotriva Sentinței civile nr. 284/22.09.2014, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Călărași în dosarul nr._ 13 având ca obiect contestație la tabelul preliminar suplimentar, în contradictoriu cu intimatul C. I. DE INSOLVENȚĂ "H. N.", în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . - J_, CUI_4 și intimatul creditor – Președintele Comitetului Creditorilor ./7/1991, CUI_.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art. 223 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil constată:
În dosarul de insolvență_ 13, privitor la debitorul ., aflat pe rolul Tribunalului Călărași, în derularea procedurii falimentului dispusă prin Sentința civilă nr. 177 din 26 mai 2014, lichidatorul judiciar a procedat la înregistrarea și evaluarea declarațiilor suplimentare de creanță, la data de 28 iulie 2014 fiind depus tabelul suplimentar al creanțelor.
La data de 5 august 2014 creditorul P. H. a depus contestație la acest tabel, criticând admiterea în parte a declarației sale, pentru suma de 19 953 lei, pentru diferența de 389 073 lei fiindu-i respinsă nejustificat.
În motivare acesta a arătat că este repus în termenul de declarare a întregii creanțe prin efectul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, că a solicitat justificat repunerea în termenul de declarare a întregii creanțe pentru suma de 389 073 lei și cerere de admitere atât a acestei creanțe, cât și a celei născute ulterior, de 19 953 lei, că eronat i-a fost admisă numai ultima, deși prima este rezultatul unei creditări constante din partea sa a societății debitoare în cauză din anul 2008 în total fiind 527 208 lei, din care au rămas neachitați cei solicitați acum - 389 073 lei.
De asemenea a arătat că a declarat apel împotriva hotărârii de admitere a cererii administratorului de intrare în faliment și de intrare în faliment, astfel încât la acest moment nu există hotărâre definitivă.
Au fost invocate dispozițiile art. 64, 65 și urm. precum și ale art.73 și 76 din Legea nr.85/06.
În contradictoriu, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestației motivat pe proveniența acestei sume, ea fiind născută anterior deschiderii procedurii insolvenței, nu în perioada premergătoare intrării în faliment, conform specificului conținutului tabelului suplimentar - creanțe născute după data deschiderii procedurii generale a insolvenței.
Au fost invocate dispozițiile art.3 alin.18 din lege.
Ulterior, oral a mai arătat că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor Legii nr.86/2014, fiind interzisă prin lege aplicarea lor procedurilor declanșate anterior.
De asemenea, președintele comitetului creditorilor B. SA, a solicitat respingerea contestației creditorului P. H., apreciind că nu operează repunerea în termenul de declarare, nefiind aplicabile dispozițiile noii legi - Legea nr.85/2014.
Pe de altă parte, la 19 august 2014 lichidatorul judiciar a depus contestație la același tabel, denumită inițial cerere de îndreptare eroare în tabelul suplimentar, prin care este contestată creanța de 19 953,14 lei pentru creditor P. H., solicitând înlăturarea ei din tabel.
În motivare acesta a arătat că această creanță nu aparține acestuia, că nu este dovedită astfel, actele depuse nefiind pe numele acestuia, ci pe acela al administratorului special - P. M. și al altor persoane, fiind în eroare datorită confuziei dintre P. H. - creditorul solicitant și P. M. - administratorul special. A mai arătat acesta că nu există nici un contract de finanțare a debitorului din partea lui P. H., că nu există nici o aprobare din partea celorlalți creditori ori a altcuiva pentru această operațiune.
Au fost invocate dispozițiile art.75 din lege.
În contradictoriu, creditorul a solicitat respingerea contestației lichidatorului, arătând că în condițiile în care nici debitorul nici administratorul special nu aveau bani, sumele destinate plății retribuției administratorului judiciar și altele au fost oferite și avansate de către P. H., prin administratorul special - P. M., care îi este fiu, fiind în imposibilitate morală de preconstituire probe.
Președintele comitetului creditorilor a fost de acord cu contestația lichidatorului, solicitând admiterea ei.
Prin sentința civilă nr. 284/22.09.2014Tribunalul Călărași – Judecător Sindic a respins contestația formulată de P. H. la Tabelul suplimentar de creanțe întocmit în procedura falimentului debitorului Complex Intim SRL din Călărași, a admis contestația formulată de către lichidator CII Hârsescu N. la același tabel în contradictoriu cu creditorul P. H. și în consecință a dispus înlăturarea din acest tabel a creanței de 19.953,41 lei pentru creditorul P. H.; a constatat caracterul definitiv al acestui tabel și a dispus lichidatorului judiciar refacerea și depunerea la dosar a tabelului definitiv consolidat în 7 zile.
În motivare a arătat că:
„Analizând contestația creditorului P. H., se reține că ea privește o creanță pentru o sumă ce ar fi fost împrumutată debitorului anterior formulării cererilor de intrare în insolvență, în martie 2013, deci născută anterior deschiderii procedurii generale a insolvenței, și care a făcut obiectul unei analize la acel moment.
Potrivit art.343 din Legea nr.85/2014, așa cum arătau și lichidatorul judiciar și președintele comitetului creditorilor, dispozițiile acestei legi nu se aplică procedurilor începute sub legea veche, ci numai celor începute după ., astfel încât, fiind începută în iunie 2013, procedura de față nu se supune sub nici un aspect Legii nr.85/2014, încât nici creanța de față nu se supune acesteia, astfel încât creditorul nu poate cere acceptarea pretenției de față.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.3 pct.18 din Legea nr.85/06, tabelul suplimentar al creanțelor discutat astăzi cuprinde creanțele născute între data deschiderii procedurii generale a insolvenței și data începerii procedurii falimentului, așa cum arăta lichidatorul judiciar, printre care nu se află și creanța în discuție, despre care creditorul contestator arăta că s-a născut în anul 2008, în realitate în 2010 conform contractului de la filele 120 și urm. astfel încât aceasta nu poate fi inclusă în acest tabel.
Față de acestea apreciem că în mod just lichidatorul judiciar a respins cererea privind creanța de 389 073 lei, urmând deci a menține această soluție și a respinge contestația creditorului.
În ce privește contestația lichidatorului judiciar, analizând actele ce au stat la baza cererii creditorului P. H. de înscriere a creanței de 19 953 lei, filele 143-258 se constată că niciunul din acestea nu reflectă vreo plată făcută de către creditor în numele și pentru debitor Complex Intim SRL, unele fiind în numele debitorului fără indicarea plătitorului ori cu indicarea altui nume - D. I., C. M., altele în numele și pentru creditor fără vreo relație cu debitorul, altele fără nici o indicație - precum cele emise de Bricostore România SA, după cum altele nu sunt de natură a avea vreo legătură cu activitatea și persoana debitorului-cele emise de CNADR SA, Photo&Advertising SRL și în general fără vreun mandat, vreo formă de încuviințare pentru acea plată. Este legală invocarea imposibilității preconstituirii de probe între tată și fiu, dar nu și întemeiată atât timp cât în declarația de creanță nu se face nicio asemenea trimitere, cât timp nu este probată nicio legătură între persoane ori mandatarea operațiunii. Era în sarcina creditorului această probare.
Pe de altă parte, având în vedere momentul preluării sarcinii de către lichidator - 26 mai 2014, fără a fi participat anterior, intervalul de timp scurt, complexitatea cauzei, a raporturilor și operațiilor juridice invocate, apreciem că dintr-o eroare esențială a fost acceptată cererea creditorului P. H. confundat cu administratorul special P. M. pentru această sumă de 19 953 lei, astfel încât apreciem ca întemeiată contestația lichidatorului judiciar.
În consecință, urmează a înlătura din tabelul suplimentar pentru creditor P. H. și creanța admisă de 19 953 lei.
Urmează deci, a dispune refacerea tabelului suplimentar în sensul stabilit mai sus și depunerea lui la dosar în forma definitivă consolidată rezultată”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, înregistrat la 08.10.2014, apelantul P. H. solicitând schimbarea în tot a sentinței și încheierilor premergătoare, admiterea contestației formulate de creditor și respingerea contestației formulare de lichidatorul CII H. N..
În motivare arată că instanța a reținut în mod greșit că contestația privește o creanță pentru o sumă ce ar fi fost împrumutată debitorului anterior formulării cererilor de intrare în insolvență, în martie 2013, deci născută anterior deschiderii procedurii generale a insolvenței și care a făcut obiectul unei analize la acel moment.
Hotărârea este nelegală pentru că se înlătură a doua oară efectul repunerii de drept în termenul de declarare a creanței, întemeiat pe Legea 86/2014, fiind indicat greșit nr. articolului citat în hotărâre.
Apelantul precizează că a parcurs și proceduri anterioare, pentru considerente comentate în perioada de valabilitate a ordonanței 91/2013; în acest moment, după . Legii 85/2014, există efectul repunerii de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor la masa credală, iar tabelul de creanțe trebuia să cuprindă întreaga valoare a creanței solicitate.
În legătură cu valoarea creanței respinse precizează că începând cu anul 2008 și până la data deschiderii procedurii debitoarea a fost creditată cu diverse sume de bani pentru continuarea activității; în acest sens au fost încheiate diverse contracte de împrumut. Prin contractul de împrumut – creditare nr. 18/01.04.2010 contestatorul a creditat societatea cu suma de 527.208 lei, din care debitoarea a rambursat 138.135 lei, rămânând de rambursat 389.073 lei.
Tabelul suplimentar întocmit a ignorat cererile contestatorului fără nicio motivare, nelegalitatea soluției fiind evidentă prin ignorarea efectului repunerii în drept în termen, conform cu dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea 85/2014.
Motivarea instanței bazată pe prevederile art. 3 pct. 18 din Legea 85/06 este scoasă din contextul cererii adresate lichidatorului și instanței în legătură cu efectul repunerii în termen, asupra căreia nu s-au pronunțat cei învestiți.
Totodată instanța a admis în mod greșit contestația lichidatorului judiciar și a înlăturat din tabel suma cu care a fost înscris de 19.953 lei.
Aprecierile subiective referitoare la complexitatea cauzei și confuzia de nume nu se bazează pe probe și nu sunt menite să înlăture drepturi născute și acordate în mod legal pentru sumă de_ lei.
Se arată că a achitat toate taxele și cheltuielile curente, plățile fiind făcute de alte persoane tocmai pentru că starea sa de sănătate nu îi permitea să facă personal aceste demersuri. Faptul că administratorul special și alte persoane angajate au plătit sumele destinate procedurii și folosite în procedură nu înlătură faptul că au fost avansate de contestator, iar între el și fiul său P. M. exista imposibilitatea morală de preconstituire înscris.
Deși a invocat imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, instanța nu a luat în considerare nimic din ce a susținut; se arată că instanța supremă s-a pronunțat în sensul unei interpretări largi a prevederilor art. 1198 Cod civil.
Pe fondul problemei se arată că sumele de bani plătite în perioada 28.08.2013 – 27.01.2014 corespund etapei când P. H. a fost creditor majoritar și inițiator plan de reorganizare; sumele au fost puse la dispoziția societății sin sumele avansate de P. H. către P. M., indiferent cine este consemnat pe actul de plată; ele au servit noilor debitoarei la momentul la care dreptul de dispoziție al administratorului special a fost recunoscut și pe deplin exercitat; sursa plăților sunt banii lui P. H.; între P. H. și P. M. a existat o imposibilitate morală preconstituire înscris față de raporturile tată – fiu.
În drept, apelul nu a fost întemeiat.
Intimatul C. I. DE INSOLVENȚĂ "H. N.", în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că, în ceea ce privește suma de_ lei, aceștianu au caracterul unei creanțe la tabelul suplimentar, conform art. 3 alin. 18 din Legea 85/2006, întrucât este vorba de pretinse împrumuturi anterioare deschiderii procedurii. Totodată, prin Decizia 252/2014, irevocabilă, a Curții de apel București, s-a dispus înlăturarea acestei creanțe din tabelul preliminar; deci, cu privire la aceasta, există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză, părți.
În ceea ce privește susținerile ce vizează repunerea de drept în termenul de a formula declarație de creanță, acestea nu se susțin întrucât art. 343 din Legea 85/2014 stipulează că dispozițiile acestei legi nu se aplică proceselor începute înainte de ..
În ceea ce privește suma de 19 953,14 lei, creanță născută în perioada de observație, aceasta, din cauza intervalului scurt de timp de la preluarea dosarului și complexității cauzei a fost admisă din eroare esențială (confundarea cu administratorul special P. M.). Instanța de fond a apreciat corect că era necesară probarea legăturii dintre persoane și mandatarea operațiunilor.
În drept s-au invocat prev. art. 115 cpc și 3 pct. 18 Legea 85/2006, precum și 343 din Legea 85/2014.
Creditoarea . formulat întâmpinare la apelul declarat de P. H., solicitând respingerea acestuia.
În motivare a arătat că, în legătură cu creanța respinsă inițial de la tebelul suplimentar, aceasta este anterioară deschiderii procedurii generale de insolvență; de altfel, pentru aceea, calitatea de creditor a fost infirmată prin Decizia 252/2014 a Curții de apel București.
În legătură cu creanța de 19 953,14 lei, aceasta se compune din sume născute între data deschiderii procedurii generale a insolvenței și data deschiderii procedurii falimentului. Din verificarea documentelor nu rezultă raportul juridic care a stat la baza creanței, iar înscrisurile nu au nicio legătură cu activitatea debitoarei, în tare situație creanța fiind inițial acceptată din eroare.
În drept s-au indicat art. 205-208 C..
Analizând hotărârea atacată, prin prisma efectului devolutiv al apelului și a limitelor acestuia (art. 476-479 NCPC), Curtea reține următoarele asupra apelului de față:
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a contestației la tabel formulată de P. H., vizând creanța solicitată de acesta în sumă de 389.073 lei, Curtea va înlătura drept nepertinente afirmațiile apelantului vizând aplicabilitatea repunerii (de drept) în termen prevăzută de legea 85/2014. Astfel, pentru a se putea vorbi de aplicarea vreunui articol dintr-un act normativ, respectivul act normativ ar trebui să fie el, sau cel puțin o parte din el, aplicabil în speță, aspect ce poate fi verificat prin citirea dispozițiilor tranzitorii și/sau finale ale actului.
În cazul de față Legea 85/2014 prevede expres că: art. 343 „Procesele începute înainte de . prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”. Deci, respectivul act normativ (implicit oricare dintre articolele sale) nu se poate aplica decât pentru procedurile de insolvență ce ar rezulta în urma unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței făcută ulterior datei de 28.06.2014.
În ceea ce privește respectiva creanță, solicitată inițial pentru înscriere în tabelul preliminar de creanțe există de altfel Decizia 252/2014, irevocabilă, a Curții de apel București, prin care se respinge o astfel de solicitare, care are autoritate de lucru judecat sub aspectul înscrierii în tabelul preliminar.
Este adevărat că în speță se solicită o înscriere a creanței în tabelul suplimentar de creanțe, deci în tabelul întocmit ca urmare a trecerii la faliment, însă, în mod evident, o astfel de solicitare este neîntemeiată cât privește suma de 389.073 lei pe care se fondează contestația apelantului.
Astfel, chiar din propriile afirmații ale acestuia făcută în cadrul actelor procedurale, rezultă că aceasta ar fi rezultat din sume împrumutate începând cu anul 2008 și până la data deschiderii procedurii. Or, prin definiție sumele ce s-ar putea înscrie în tabelul suplimentar provin din creanțe născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului, (cf art. 3 pct. 18 din actul normativ aplicabil, Legea 85/2006), deci, în nici un caz nu s-ar fi putut înscrie în tabelul suplimentar creanțe anterioare deschiderii procedurii; de altfel regimul juridic al creanțelor înscrise la aceste tabeluri este vădit diferit, cele din tabelul suplimentar fiind plătite cu prioritare, iar schimbarea regimului juridic al unor creanțe pretinse drept anterioare în sensul înscrierii lor în tabelul suplimentar ar fi vădit nelegală.
În ceea ce privește suma de 19 953,14 lei, creanță inițial înscrisă în tabelul suplimentar, era solicitată ca echivalent al sumelor pretins împrumutate de apelantul creditor după deschiderea procedurii.
Deci, sub acest aspect se află într-o situație diferită de suma anterior menționată, iar modul ei de solicitare făcea să poată fi luată în considerare la înscrierea în tabelul suplimentar. Însă, pentru ca această înscriere să fie legală, trebuie ca creanța solicitată să îndeplinească aceleași condiții ca orice altă creanță ce se cere a fi verificată de lichidator în procedura insolvenței respectiv să fie dovedită (ca certitudine) de cel ce o solicită. În ceea ce privește pretinsa imposibilitate morală de preconstituire a probelor cu privire la această creanță, Curtea constată că creanța nu este solicitată ca fiind între P. H. și P. M. (tată-fiu), pentru ca relația lor de rudenie să aibă vreo înrâurire asupra aprecierii probatoriului, ci creanța este solicitată de P. H. contra masei credale a unei debitoare în faliment (deci practic în concurs cu toți creditorii acesteia de rang inferior sau egal). Or, în momentul când creanța solicitată nu poate diminua patrimoniul celui față de care afirmi imposibilitatea morală de preconstituire, dar poate diminua patrimoniul unor terți față de orice relație care ar atrage imposibilitatea morală de preconstituire, față de aceștia probatoriul trebuie apreciat ca în cazul oricărei alte creanțe ce se cere a fi înscrisă în tabel.
Or, simpla depunere a unor instrumente de plată, pe numele altor persoane și vizând aspecte ce nu se dovedesc a fi în legătură directă cu activitatea societății (achiziții bunuri ce nu se dovedesc a fi servit la activitatea curentă, bonuri combustibil ce nu se dovedește a fi servit la activitatea societăți, taxe drum în același sens, etc.) nu face nici dovada creditării societății de către apelant, nici că respectiva creditare a avut drept scop susținerea activității curente, nici că plățile efectuate în acest sens au fost aprobate de administratorul judiciar, înscrise ca atare în raporturile de activitate și puse în discuția creditorilor.
În aceste condiții, reținând că certitudinea creanței afirmată într-o declarație de creanță trebuie probată de creditor, și că acesta în speță nu a realizat acest lucru, prezentând simple susțineri cu privire la un „circuit” al banilor pretins împrumutați ce ar trebui, în opinia sa, coroborată cu o imposibilitate morală de preconstituire (deși banii nu sunt solicitați de la fiul său, ci de la terți), Curtea consideră că în mod corect a fost înlăturată această creanță de la masa credală.
Pentru acestea considerente, Curtea constată că, față de prevederile art. 480 NCPC, apelul formulat creditorul contestator P. H. este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de creditorul contestator P. H., cu domiciliul în Călărași, ., ..14, ., împotriva Sentinței civile nr. 284/22.09.2014, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Călărași în dosarul nr._ 13 având ca obiect contestație la tabelul preliminar suplimentar, în contradictoriu cu intimatul C. I. DE INSOLVENȚĂ "H. N.", în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . - J._, CUI_4, cu sediul în Călărași, .. M-18, . intimatul creditor – Președintele Comitetului Creditorilor ./7/1991, CUI_, cu sediul în Călărași, . nr. 2, județul Călărași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.02.2015.
Președinte, P. P. | Judecător, E.-S. R. | |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. PP
Tehnoredactat: PP
5 ex./14.05.2015
..05.2015
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Jud. sindic: M. V. P.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 525/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
