Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1600/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 614/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.682/2015
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta C. I. DE INSOLVENȚĂ E. M., împotriva Sentinței civile nr.588 din 09.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. și intimata-pârâtă B. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 588 din 09.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul_, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CII E. M., a fost închisă procedura insolvenței împotriva debitorului ., dispunându-se radierea sa din registrul ORC G.. Totodată, prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii personale a fostului administrator, pârâta B., ca nefondată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar CII E. M. s-a solicitat închiderea procedurii insolvenței în contra debitorului ..
Raportul final a fost supus discuției Adunării creditorilor care l-a aprobat, astfel cum a fost întocmit.
În cuprinsul său au fost menționate toate activitățile și operațiunile desfășurate de lichidator pe parcursul procedurii insolvenței în scopul realizării creanțelor creditorilor menționați în tabelul definitiv.
Creanțele creditorilor menționați în tabelul definitiv nu au putut fi acoperite în cursul procedurii de insolvență urmate, pentru că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitorului care să poată fi valorificat în vederea acoperirii creanțelor creditorilor recunoscuți la masa credală înregistrându-se un pasiv în sumă de 13.117 lei.
Astfel, se constată că în conformitate cu prevederile art.131 din Legea 85/2006, se impune închiderea procedurii de insolvență, descărcarea participanților de îndatoriri și radierea debitorului din evidențele de la registrul comerțului, fiind îndeplinite toate cerințele legale.
În ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei B. E., în calitate de administrator al debitorului, drept temei juridic de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei, lichidatorul invocă existența cazurilor de răspundere prevăzute de art.138 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006.
In conformitate cu prevederile art.138 alin.1 lit.c) și d) :”În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte: lit. c) au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, lit. d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Raportat la probatoriul cauzei, tribunalul a constatat că pârâta nu se face vinovată de comiterea faptelor reținute în sarcina sa de către lichidatorul judiciar.
. a fost înființată în anul 1993 de către pârâta B. E. în calitate de asociat unic și administrator, firma având drept obiect comerțul cu amănuntul în magazine specializate a cărnii și produselor din carne.
În fapt, pârâta exploata un punct de lucru (o boxă) situat în municipiul G., Piața Centrală în care desfășura comerț de carne și produse din carne într-un magazin specializat, însă de mică dimensiune, spațiul fiind inițial închiriat, iar ulterior cumpărat, însă aflat pe un teren din domeniul public al Municipiului G., primit în concesiune cu plata unei redevențe.
În anul 2010, pe fondul recesiunii economice, al scăderii vânzărilor, al scăderii puterii de cumpărare a clienților, al concurenței crescute din partea celorlalți deținători de afaceri identice din Piața Centrală, dar și prin apariția hipermarketurilor (M. Image, Billa, Kaufland, etc), pârâta a decis vânzarea spațiului, plata tuturor datoriilor (inclusiv către bugetul de stat) și suspendarea activității firmei pe o durată de 3 ani, cu speranța reînceperii comerțului în împrejurări mai favorabile.
După data suspendării activității societății, organele fiscale au efectuat un control în urma căruia au stabilit TVA suplimentar de plată și au efectuat o compensare parțială cu sume la care debitorul era îndreptățit să-i fie restituite, rămânând o datorie de 10.617,54 lei la care s-au adăugat accesorii.
Pârâta nu a mai beneficiat de premise economice favorabile pentru a relua comerțul după suspendarea activității, astfel încât nu are posibilitatea plății sumei calculate de organele fiscale.
Din întreaga expunere rezultă că pârâta nu se face vinovată de comiterea faptelor delictuale reținute în sarcina sa (art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006), întrucât nu a dispus continuarea comerțului în folosul personal și nici nu s-a probat că nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, concluzie ce nu poate fi trasă doar din calcularea de TVA suplimentar de plată de către organele fiscale, după suspendarea activității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, formulată la solicitarea creditorului AJFP G..
În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele:
În fapt, in situația in care toate activitățile si operațiunile de angajare a societății, fiind făcute de către administrator statutar Balaceanu E., dar văzând si dispozițiile art. 144 din Legea nr.31/1990 prin care „administratorii răspund fata de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat când dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle funcției lor „in coroborare cu dispozițiile legii 85/2006 mai sus menționate, trebuie luate in calcul următoarele elemente:
1) Existența pasivului debitoarei Tinos Trading SRL in suma de 13.117 lei care reprezintă creanțele creditorului din dosar Administrația Finanțelor Publice G..
2) Faptele care angajează răspunderea fiind nerespectarea prevederilor legale referitoare la ținerea contabilității, legătura cauzală dintre faptele de mai sus si existenta pasivului societății, culpa dovedita a administratorului având in vedere ca debitoarea deși a avut activitatea suspendata in baza raportului de inspecție fiscala din anul 2010 i-au fost stabilite obligații bugetare suplimentare de plata nu a făcut demersuri in vederea acoperii acestora, înregistrându-se majorări si penalități de întârziere, conducând societatea la incapacitate de plați.
In cadrul procedurii de insolventa au fost analizați indicatorii economico financiari ai societății debitoare din perioada 2008-2013.
La sfârșitul perioadei analizate (2011-2013), societatea nu mai prezintă active imobilizate în evidența contabilă, acestea fiind ieșite din patrimoniu în anul 2010. Administratorul debitoarei nu a prezentat până la data raportului cauzelor insolvenței situația activelor ieșite din patrimoniu. Totuși, prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 4400/10.12.2009 de către BNP M. N., societatea debitoare a vândut un spațiu comercial nr. 36 din Piața centrala in suprafața de 26,17 mp aflat pe teren domeniu privat al mun. G., iar prin contractul de cesiune nr. 3876/03.03.2010 a avut loc cesionarea către doamna M. G. a contractului de concesiune nr._/16.08.2006 încheiat intre Mun. G. si ..
Însă . a fost supusa unui control fiscal conform raportului de inspecție fiscala nr._/10.09.2010 pentru perioada 01.01._10 in baza căruia s-au stabilit obligații suplimentare de plata, societatea având activitatea suspendata începând cu data de 25.06.2010 pe o perioada de 3 ani.
Începând cu anul 2010 atunci când administratorul debitoarei a decis suspendarea activității debitoarei au fost epuizate stocurile, activele, creanțele si disponibilitățile bănești.
Pentru motivul ca administratorul debitoarei s-a rezumat la decizia de a suspenda activitatea debitoarei după ce a epuizat stocurile de marfa, a încasat creanțele si a vândut activele dar nu a dispus masuri care sa conducă la acoperirea obligațiilor către creditori conducând astfel societatea la incapacitate de plata apreciem ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru răspunderea patrimoniala a fostului administrator al debitoarei așa cum prevede textul art. 138 alin. 1 lit. c ,iar pentru faptul ca administratorul nu a depus acte justificative pentru ieșirea din patrimoniu a activelor este responsabil potrivit disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală, de natură delictuală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Fiind o răspundere delictuală, pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998 – 999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelantul a susținut incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006.
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâta a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Simpla continuare a unei activități nerentabile nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii dacă nu este făcută și dovada interesului personal. Acuzația adusă pârâtului privind managementul defectuos nu este sancționată de art. 138 din lege.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele enumerate de lege s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d, reclamantul nu a explicat și dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și starea de insolvență a debitoarei.
În ceea ce privește susținerile apelantului referitoare la cele două transferuri de active operate anterior suspendării activității, Curtea apreciază că această împrejurare nu prezintă importanță din punct de vedere al temeiurilor invocate, în lipsa dovedirii condițiilor menționate mai sus.
Prin urmare, Curtea apreciază sentința pronunțată ca fiind legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. I. DE INSOLVENȚĂ E. M., în calitate de lichidator al S.C. TINOS TRADING S.R.L., din G., ., județul G., împotriva Sentinței civile nr. 588 din 09.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., județul G., și intimata-pârâtă B. E., cu sediul în G., ., județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./07.05.2015
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul G.
Președinte: N. I.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
