Acţiune în anulare. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 6512/112/2012/a27
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 98
Ședința publică din data de 17 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. I.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR RTZ&PARTNERS SPRL, împotriva sentinței civile nr. 1943 din 25.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, cauza privind și pe intimatul S. T., având ca obiect procedura insolvenței – acțiune în anulare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.03.2014, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru data de azi, în vederea depunerii de concluzii scrise, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
P. sentința civilă nr. 1943 din 25.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar RTZ & PARTNERS SPRL, în contradictoriu cu pârâtul S. T., și debitoarea ..
În considerente se reține că prin sentința civilă nr.2097/05.l2.20l2 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr._ 2, a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitoarei ., la cererea debitoarei dar și a creditoarei Banca Transilvania SA Bistrița, fiind numit administrator judiciar RTZ & PARTNERS SPRL, în condițiile art.ll alin.l lit.c din L.85/2006 privind procedura insolvenței .
Administratorul judiciar a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.356 din 25.l0.20l2, apreciind că acesta este fraudulos, întrucât pârâtul S. T. a încasat o sumă mult mai mare decât valoarea reală a utilajelor respective și care a fost stabilită printr-o expertiză de specialitate, la solicitarea administratorului judiciar, după deschiderea procedurii insolvenței.
Tribunalul a reținut, însă, că anterior încheierii contractului de vânzare, respectiv la data de 22.l0.20l2, a fost efectuat un raport de evaluare de către un evaluator autorizat, prin care s-a stabilit valoarea de piață pentru linia tehnologică producție tâmplărie PVC și Aluminiu la valoarea de 39.758 euro, iar prețul utilajelor pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a fost stabilit la această valoare.
Expertul a folosit și alte oferte de pe piață, care se situează între l6.000 și 70.000 euro pentru utilaje tâmplărie PVC.
De altfel, administratorul judiciar nu a mai depus concluzii scrise după comunicarea acestui raport de evaluare în ședința publică din data de 11.10.2013.
Față de aceste considerente, în temeiul art.11 alin.l lit.h rap.la art.79,80 și 85 din L.85/2006, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar.
Împotriva sentinței a declarat apel RTZ & Partners S.P.R.L., solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare formulate de către RTZ ca fiind întemeiată.
În motivarea apelului arată că debitoarea S. a cumpărat conform contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2013 la prețul de 39.758,00 euro bunuri în valoare de 8.067,76 euro, actul fiind astfel unul fraudulos art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 („operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii");
S. T., vânzătorul din cadrul contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2013 deținea la data vânzării, calitatea de asociat cu o cotă la beneficii și pierderi în sumă de 50% cât și calitatea de administrator statutar, fiind astfel îndeplinite și condițiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2006 („cu un administrator (...) a debitorului societate cu răspundere limitată"), instituindu-se o prezumție de fraudă în sarcina lui S. T. în dauna creditorilor („dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor").
P. sentința dată, instanța de fond s-a limitat la constatarea faptului ca anterior vânzării bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat a fost întocmit un Raport de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de piață pentru linia de producție achiziționată de către debitoare, iar prețul utilajelor pentru care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012 a fost stabilit la această valoare, respingând acțiunea administratorului judiciar ca fiind neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat Raportul de evaluare prezentat de către S. T. ca fiind dovada faptului că prețul achitat este unul conform valorii de piață a bunurilor, neluând în considerare Raportul de evaluare întocmit de către S.C. JOB LINE S.R.L. la solicitarea administratorului judiciar.
Din cadrul sentinței instanței de fond, rezultă faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra incidenței în prezenta cauză a dispozițiilor art. 80 alin. (2), lit. d) din Legea nr. 85/2006, astfel în temeiul art. 282 și urm. Cp.c, a formulat prezentul apel.
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că stabilirea corectă a prețului de piață pentru bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2013 s-a făcut prin Raportul prezentat de către S. T. întocmit la data de 22.10.2012.
Raportul de evaluare întocmit la data de 22.10.2012 de către expert B. I. (întocmit la solicitarea debitoarei S. prin administrator S. T.) nu poate constitui singura probă pentru a se stabili că în prezenta cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. b) și ale art. 80 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Chiar în condițiile în care Raportul prezentat de către S. T. este un mijloc de probă în prezenta cauză, mențiunile din cadrul acestuia nu pot fi reținute ca și singure dovezi ale faptului că prețul stabilit de către părți prin contractul de vânzare cumpărare este unul conform cu prețul de piață pentru bunurile mobile obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012.
Pentru bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012, prin Raportul de evaluare întocmit la data de 22.10.2012 și depus la dosarul cauzei s-a stabilit de către expert B. I. ca acestea au o valoare de piață de 39.758 euro.
Valoarea de piață pentru aceleași bunuri este menționată în cadrul Raportului de evaluare nr. 970 -CJ/23.04.2013 întocmit de către S.C. JOB LINE S.R.L. și prezentat de către RTZ instanței în vederea susținerii acțiunii înregistrate.
În cadrul Raportului de evaluare întocmit de către S.C. JOB LINE S.R.L. la propunerea administratorului judiciar se prevede faptul că valoare de piață pentru bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012 este în cuantum de 8.067,76 euro.
Cu toate că, între cele două R. de evaluare întocmite la o distanță de 5 luni pentru aceleași bunuri există o diferență a valorii de piață pentru bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012 în cuantum de 31.690,24 euro, în cadrul apărărilor formulate în prezenta cauză nu se arată de către pârât motivele pentru această diferență.
In aceste condiții, diferența de preț achitată în plus de către debitoare pentru bunurile care în fapt la data de 23.04.2013 au doar o valoare de 8.067,76 euro apare ca fiind nejustificată.
Arată faptul că în perioada dintre data încheierii contractului de vânzare cumpărare și data întocmirii Raportului de evaluare nr. 970 - CJ/23.04.2013, bunurile nu au fost utilizate de către debitoare deci implicit valoarea acestora nu putea să scadă cu 31.690,24 euro (diferența de preț dintre cele două R. de evaluare), mai exact valoare bunurilor a scăzut în decursul unui an cu 79.71%.
Începând cu 05.12.2013 față de debitoarea S. a fost deschisă procedura insolvenței, dată de la care debitoarea nu a mai desfășurat activitate până la inventarierea bunurilor de către RTZ și până la finalizarea Raportului de evaluare nr. 970 - CJ/23.04.2013 întocmit de către S.C. JOB LINE S.R.L.
Toate aceste aspecte ridică bănuieli asupra corectitudinii sumelor stabilite prin Raportul de evaluare întocmit de către B. I. la 22.10.2012.
Având în vedere toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond de a se raporta doar la valoarea de piață stabilită prin Raportul de evaluare prezentat de către S. T., întocmit la data de 22.10.2012 în vederea stabilirii incidenței în prezenta cauză a prevederilor art. 80 alin. (1) lit. b) și art. 80 alin. (2) lit d din Lega nr. 85/2006 apare ca fiind nelegală, motiv pentru care se impune reconsiderarea ei.
Din cadrul sentinței instanței de fond, rezultă faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra incidenței în prezenta cauză a dispozițiilor art. 80 alin, (2), lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Indică faptul că unul dintre motivele de anulare invocate de către RTZ în cadrul acțiunii formulate este cel prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, contractul de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2013 a fost încheiat între debitoarea S. în calitate de cumpărătoare reprezentantă prin administrator statutar S. T. ( care deține și calitatea de asociat cu o cotă la beneficii și pierderi de 50%) și persoana fizică S. T. în calitate de vânzător.
În aceste condiții, așa cum rezultă din cadrul sentinței instanței de fond, aceasta nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate indicat în cadrul acțiunii formulate de către RTZ referitor la incidența în prezenta cauză a art. 80 alin. (2) lit. d din Legea nr. 85/2006 („cu un administrator (...) a debitorului societate cu răspundere limitată")".
În prezenta cauză, așa cum s-a susținut și în cadrul acțiunii în anulare formulate, operațiunea păguboasă pentru patrimoniul debitoarei S. a fost posibilă datorită poziției pe care vânzătorul din cadrul contractul a cărui anulare a fost solicitată o deține în cadrul debitoarei S..
Dauna creditorilor în această situație este reprezentată tocmai de obligația asumată de către debitoare și anume cea de a achita suma de 39.758 euro pentru bunuri care în realitate valorează cu mult mai puțin și anume 8.067,76 euro.
În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 se instituie o prezumție de fraudă în sarcina lui S. T. în dauna creditorilor („dacă sunt îndeplinite condițiile art 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de frauda în datina creditorilor"), pe care acesta prin apărările formulate nu a reușit să o înlăture.
In aceste condiții, deși acțiunea formulată de către administratorul judiciar a fost formulată în condițiile art. 80 alin. (1), lit b) și cele ale art. 80 alin. (2) lit. d din Legea nr. 85/2006, instanța de fond a înțeles să se pronunțe doar asupra prețului stabilit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2013, fără a se pronunța asupra motivelor de nulitate privind dubla calitate a d-nului S. T. (art. 80 alin. (2) lit. d din cadrul Legii 85/2006).
Mai mult, arată că încheierea unui contract de genul celui care face obiectul acțiunii în anulare din prezentul dosar apare ca fiind o operațiune nejustificată ținând cont de situația în care se afla societatea debitoare la momentul încheierii acestui contract de vânzare cumpărare.
Astfel, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012, pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud exista o cerere de deschidere a procedurii de insolvență față de debitoarea S. formulată de către Banca Transilvania S.A. (anexa 1).
In aceste condiții, având în vedere faptul că la momentul respectiv debitoarea se confrunta cu o acută lipsă de lichidități, încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru achiziția unor bunuri mobile care nu-i erau debitoarei imperios necesare (așa cum a arătat acestea nu au fost folosite o lungă perioadă de timp de la achiziție), este un motiv în plus pentru a demonstra caracterul fraudulos al întregii operațiuni.
În măsura în care aceste fonduri ar fi rămas la dispoziția debitoarei, s-ar fi putut achita o parte din datoriile acumulate de către aceasta și chiar mai mult, probabil chiar evitarea stării de insolvență, stare care afectează întreaga masă credală a debitoarei.
Astfel, pe baza tuturor aspectelor mai sus indicate, arrată faptul că încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012 este o măsură prin care au fost prejudiciați toți creditorii debitoarei, impunându-se în prezenta cauză schimbarea sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud și admiterea acțiunii formulate de către administratorului judiciar în condițiile art. 80 alin. (1), lit b) și cele ale art. 80 alin. (2) lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în baza celor mai sus indicate arată faptul că hotărârea instanței de fond este netemeinică, în condițiile în care instanța a apreciat ca fiind justă valoarea de piață stabilită de către părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2012 și având în vedere că Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a pronunțat în prezenta cauză fără a analiza toate motivele de nulitate invocate de către RTZ prin acțiunea formulată.
Concluzionând, pentru toate motivele invocate, solicită admiterea prezentului apel și în consecință schimbarea sentinței civile nr. 1943/25.10.2013, pronunțata de Tribunalul Bistrița-Năsaud în dosarul nr._, în sensul admiterii acțiunii în anulare formulate de către RTZ ca fiind întemeiată.
Analizând apelul formulat, curtea reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 336/25.10.2012, pârâtul S. T., în calitate de vânzător, a cedat debitoarei ., reprezentată prin asociatul și administratorul S. T., în calitate de cumpărătoare, o linie tehnologică de producție tâmplărie PVC și aluminiu, constând în mașină de bravură seria_, mașină de sudat seria_, mașină de debitat baghete de la 45 grade/90 grade seria_ și mașină de debitat profil seria_, debitoarea obligându-se să achite în schimbul acestor bunuri suma de 39.758 Euro până la data de 30.11.2012.
Pârâtul S. T. susține că, anterior încheierii acestei convenții, la solicitarea debitoarei, la data de 22.10.2012, a fost întocmit un raport de evaluare de către evaluatorul autorizat PFA B. I. cu privire la bunurile obiect al contractului de vânzare-cumpărare, evaluatorul reținând că valoarea de piață a liniei tehnologice este de 182.127 lei, respectiv 39.758 Euro.
Astfel cum reiese din extrasul Ecris depus la dosar de către apelant, la data de 10.10.2012, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, creditoarea . Bistrița a înregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud o cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei ..
Ulterior, la data de 19.11.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud dosarul nr._, dosar în care, prin sentința civilă nr. 2097/05.12.2012 pronunțată de judecătorul-sindic au fost admise cererile debitoarei și a creditoarei . Sucursala Bistrița, dispunându-se deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei ., iar prin decizia nr. 5087/29.04.2013 Curtea de Apel Cluj a respins recursurile formulate împotriva acestei sentințe.
În cursul procedurii insolvenței debitoarei ., la cererea administratorului judiciar, a fost întocmit la data de 23.04.2013 un raport de evaluare a activului proprietatea debitoarei din cuprinsul căruia reiese împrejurarea că valoarea de piață însumată a bunurilor mai sus menționată este de 36.789 lei, echivalentul, la data contractului de vânzare-cumpărare, a sumei de 8.067,76 Euro.
Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, demersul judiciar al reclamantei ., prin administrator judiciar RTZ & PARTNERS SPRL, s-a fundamentat pe dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. b și art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În conformitate cu prevederile primului temei de drept invocat, respectiv art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Interpretând acest text legal, se constată că acesta are în vedere anularea (revocarea) actelor juridice cu titlu oneros și cu caracter comutativ în care există diferență vădită de valoare între prestații în defavoarea debitorului. Art. 80 alin. 1 lit. b reglementează deci o situație similară leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproporția de valoare între contraprestații, cu diferența că prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflectă asupra creditorilor.
În cazul prevăzut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumată de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puțin acceptând posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul terțului cu care a contractat și căruia îi transferă o valoare patrimonială mult mai mare în raport de prestația efectiv primită de el.
Potrivit cel de-al doilea text legal pe care s-a fundamentat cererea de chemare în judecată, respectiv art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, operațiunea încheiată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu un administrator, director sau membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă, va putea să fie anulată și prestația recuperată, dacă este în dauna creditorilor.
În conformitate cu prevederile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumție care poate fi răsturnată de către debitor.
Aplicând cu prioritate dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cauza de față, curtea constată că numitul S. T., cocontractantul societății debitoare, avea, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 336/25.10.2012, calitatea de administrator și asociat în cotă de 50% al societății debitoare, astfel cum reiese din extrasul ONRC nr._ (f. 71-77), astfel că, în această calitate, avea cunoștință de situația financiară a debitoarei.
Totodată, din situația de fapt mai sus prezentată, reiese fără putință de tăgadă faptul că, prin sentința civilă nr. 2097/05.12.2012 pronunțată de Tribunalului Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, s-a constat cu caracter irevocabil starea de insolvență a debitoarei, stare care a fost cunoscută de administratorul debitoarei . anterior pronunțării instanței de judecată, având în vedere împrejurarea că una dintre cererile admise de către judecătorul sindic cu ocazia deschiderii procedurii insolvenței a fost formulată chiar de către debitoare.
Ori, în raport de cele arătate, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței pentru admiterea acțiunii în anulare, operațiunea de vânzare-cumpărare în cauză fiind încheiată de către debitoare chiar cu administratorul acesteia, într-un interval de timp foarte apropiat de data deschiderii procedurii insolvenței.
Ca atare, fiind îndeplinită în cauză ipoteza legală menționată în art. 80 alin. 2 lit. d, curtea constată că, în ceea ce privește condiția prejudicierii creditorilor, sunt aplicabile prevederile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor.
Mai mult, trebuie reținut că această convenție de vânzare-cumpărare a fost încheiat în dauna creditorilor debitoarei, întrucât efectul principal al acestei convenții a fost acela al ieșirii unei sume importante de bani din patrimoniul debitoarei, înainte de declanșarea procedurii colective a insolvenței, sumă de bani care nu se mai găsește la dispoziția creditorilor în vederea îndestulării creanțelor acestora.
Împrejurarea că această convenție a fost una oneroasă și cu caracter comutativ, debitoarea primind o contraprestație în schimbul prestației sale, nu este de natură să conducă la o altă concluzie în cauză, întrucât, astfel cum reiese din interpretarea coroborată a raportului de evaluare a activului proprietatea debitoarei nr. 970 întocmit la data de 23.04.2013 și a cuprinsului contractului de vânzare-cumpărare, contraprestațiile cocontractanților au avut un caracter disproporționat, bunurile achiziționate de către debitoare la prețul supraevaluat de 39.758 Euro valorând de fapt 8.067,76 Euro.
În acest context, referitor la susținerile părților privitoare la valoarea probatorie a raportului de evaluare a bunurilor nr. 970/23.04.2013, întocmit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei, curtea reține că acest raport prezintă opinia unui evaluator specializat, opinie care nu poate fi supusă analizei judecătorului-sindic în condițiile Legii nr. 85/2006 a procedurii insolvenței.
Împrejurarea că acest raport de evaluare a fost supus aprobării adunării generale a creditorilor debitoarei și adoptat prin hotărârea din 30.04.2013, hotărâre care însă a fost anulată prin sentința civilă nr. 1870/11.10.2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, definitivă prin decizia civilă nr. 1450/17.02.2014 a Curții de Apel Cluj pronunțate în dosarul nr._ 2/a24, nu înlătură calitatea de mijloc de probă a acestui raport de evaluare de valoare probatorie în prezenta cauză, ci consacră doar împrejurarea că acest raport nu trebuia supus aprobării adunării creditorilor în faza de observație, astfel cum se menționează de altfel în mod expres în cuprinsul sentinței civile nr. 1870/11.10.2013, în care se mai arată în mod expres de către judecătorul-sindic că ”prin desființarea hotărârii adunării creditorilor din 30.04.2013 nu se aduce atingere raportului de evaluare comandat de administratorul judiciar”.
Astfel, în aprecierea caracterului disproporționat prețului plătit de către debitoarea . pentru bunurile menționate în contractul de vânzare-cumpărare instanța se poate întemeia pe opinia acestui evaluator autorizat, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost solicitată de către pârât, pentru combaterea concluziilor raportului de evaluare nr. 970/23.04.2013, efectuarea unei expertize judiciare în specialitatea evaluare mobiliară.
Referitor la susținerile pârâtului privitoare la împrejurarea că, la întocmirea contractului de vânzare cumpărare nr. 336/25.10.2013, părțile au avut în vedere raportul de evaluare întocmit de PFA B. I. la data de 22.10.2012, curtea reține că pârâtul S. T. nu poate susține cu temei că, întemeindu-se pe acest raport de evaluare, a fost de bună-credință la încheierea actului de vânzare-cumpărare în cauză, în raport de împrejurarea că, în calitatea sa de asociat și administrator al debitoarei avea cunoștință de situația financiară a debitoarei.
Mai mult, astfel cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, părțile nu au făcut nicio referire la modalitatea în care s-a realizat evaluarea bunurilor obiect al convenție și nici în funcție de ce criterii a fost stabilit prețul acestor bunuri, iar, deși în cuprinsul raportului de evaluare întocmit de PFA B. I. se face referire la data de 22.10.2012, ca fiind data întocmirii acestui document, în cauză nu a fost probată împrejurarea dobândirii de dată certă a acestui înscris, pentru a se putea aprecia în sensul susținut de către pârât, respectiv că acest document ar fi stat la baza înțelegerii părților.
Nu în ultimul rând, potrivit susținerilor administratorului judiciar, necontestate asupra acestui aspect de către pârât, raportul de evaluare din data de 22.10.2012 nu a fost comunicat administratorului judiciar de către administratorul debitoarei, deși alte rapoarte de evaluare a unor mijloace fixe și a unor vehicule au fost puse la dispoziția acestuia.
Ori, în raport de împrejurarea că pârâtul S. T., în calitatea sa de asociat și administrator al debitoarei avea cunoștință de situația sa financiară, independent de împrejurarea că, la baza manifestării sale de voință în calitatea sa de reprezentant al debitoarei, a stat o evaluare a bunurilor în cauză, acesta avea obligația de a nu efectua demersuri prin care să agraveze starea de insolvență în care se găsea debitoarea al cărei administrator era, respectiv acțiuni prin care să defavorizeze creditorii.
Curtea reține că deținerea calității de administrator statutar al debitoarei de către cocontractantul acesteia, care, în virtutea calității sale, era reprezentantul legal al debitoarei, cunoscând astfel starea economică și financiară a acesteia, întărește prezumția de fraudă în cazul acestui act juridic încheiat de către debitoare înainte de deschiderea procedurii în care prestația acesteia o depășește vădit pe cea primită.
Astfel, aceasta dublă calitate de reprezentant al părților contractante capătă relevanță probatorie în cauză, dovedind împrejurarea că aceste părțile au acționat cu intenția de a frauda creditorii debitoarei, cocontractantul, în cauză pârâtul S. T., nemaiputându-se prevala de buna-credință în care s-ar fi aflat în situația în care starea economică și financiară a debitoarei i-ar fi rămas necunoscută.
Tocmai această împrejurare impune ca apărarea părților în sensul că contraprestația stipulată a fi acordată vânzătorului nu s-ar afla într-o disproporție vădită de valoare față de cea prestată de către acesta din urmă prin transmiterea bunurilor în cauză, ci doar ar îndeplini condițiile unui preț real și serios, să nu poată fi primită, întrucât între debitoare și vânzător nu s-au stabilit raporturi juridice în condiții de obiectivitate, ca o consecință normală a relațiilor comerciale dintre aceștia, în raport cu care să se poată concluziona că negocierea părților a fost efectivă, iar prețul stipulat în contract ar îndeplini condițiile seriozității și efectivității.
Pentru toate aceste motive, constatând că apelul formulat în cauză de apelanta . prin administrator judiciar RTZ & PARTNERS SPRL este întemeiat, curtea va admite apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 1943, pronunțată la data de 25.10.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o va schimba în sensul că va admite acțiunea formulată și, pe cale de consecință, va anula contractul de vânzare cumpărare nr. 336 din 25.10.2012 încheiat între debitoarea . și pârâtul S. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta . prin administrator judiciar RTZ & PARTNERS SPRL împotriva sentinței civile nr. 1943, pronunțată la data de 25.10.2013 in dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o schimbă in sensul că admite acțiunea formulată și in consecință:
Anulează contractul de vânzare cumpărare nr. 336 din 25.10.2012 încheiat între debitoarea . și pârâtul S. T..
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. S. A. M. I. M. N.
Red. A.M.I. dact. GC
4 ex/30.04.2014
Jud.primă instanță: I. U.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 5923/2014. Curtea de Apel CLUJ | Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Decizia nr.... → |
|---|
