Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 186/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 8018/100/2011*
ROMÂNIA ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică din data de 19 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BAIA M., împotriva Sentinței civile nr. 6630 din 31.10.2012 pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul D. I., având ca obiect acțiune în daune contractuale - rejudecare.
La data de 16.05.2014, intimatul a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei dar și concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.05.2014, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru data de azi, încheierea de ședință de la acela dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6630 din 31.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta . SA București prin Sucursala Baia M. și, în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei, la cursul BNR din ziua plății, a sumei de 28.342 euro reprezentând despăgubiri.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 9936 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a încheiat cu pârâta . Sucursala Maramureș polița de asigurare pentru avarii și furt CASCO pentru autoturismul marca AUDI A8, cu nr. de înmatriculare_, pentru suma de 59.520 euro, prima de asigurare fiind de 3289 lei, iar perioada de asigurare de 12 luni.
Din conținutul poliței reiese că prima rată în cuantum de 1645 euro s-a achitat la 20.XI.2008, a doua fiind de 1644 euro fără a fi stabilită data scadenței de plată (f.4), împrejurare confirmată de martora M. C. care a arătat în depoziția sa că din eroare nu a fost menționată data scadenței (f.79), motiv pentru care scadența se calculează conform pct. 22 din Condițiile generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.
Cu toate că pârâta a susținut că l-a înștiințat pe reclamant cu privire la data scadenței ratei a doua, la dosar nu s-a făcut dovada comunicării înștiințării de plată depusă la fila 45, situație în care apărările pârâtei cu privire la rezilierea poliței de asigurare CASCO nu pot fi luate în considerare de instanță.
Față de cele arătate, în cauză nu are relevanță împrejurarea că reclamantul a avut anterior și alte polițe de asigurare CASCO și RCA pentru același autoturism.
Urmare accidentului din 20.XI.2009, reclamantul a depus cerere pentru despăgubirile reprezentând daună totală, sens în care s-a întocmit dosarul 6D_/2009 deschis la . SA Pitești.
Cu toate că s-a încercat concilierea directă în sensul art. 720 indice 1 Cod pr. civilă, acest lucru nu s-a reușit din lipsă de documente (f.22-23, 25).
Din concluziile expertizei tehnice auto efectuată de ing. C. A. M. reiese că valoarea reparațiilor necesare în urma accidentului conform devizului de reparații este de 29.987 euro cu TVA e 24%, la data producerii accidentului TVA era de 19%, în cauză nefiind vorba de o daună totală raportat la faptul că valoarea autoturismului la data avarierii era de aproximativ 183.500 RON iar a reparațiilor de 132.000 RON, respectiv sub 70% din valoarea reală a mașinii.
Din aceeași expertiză și din răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă a rezultat că valoarea estimată a epavei este de 8600 euro, în prezent mașina fiind scoasă la vânzare având un alt număr de înmatriculare, respectiv_ și un parcurs total înregistrat de peste 139.000 km, fapt ce duce la concluzia că după reparare a mai parcurs încă 40.000 km (f.103 – 118 F.146 – 149).
În contextul celor constatate de expert și ținând seama că devizul estimativ de reparații întocmit de expert nu a fost contestat de pârâtă, sunt nejustificate apărările acestuia cu privire la valoarea reală a prejudiciului.
Din perspectiva stării de fapt și de drept arătate și ținând cont de dispozițiile art. 2 și 3 din Legea nr. 136/1995 republicată raportat la cele cuprinse în art. VII și XIII din Condițiile generale privind asigurarea autovehiculelor pentru furt și avarii acțiunea precizată este întemeiată în parte și va fi admisă cu privire la suma menționată din care se va scădea diferența neachitată din polița de asigurare în valoare de 1645 euro.
Văzând și dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 3431 lei și 5 lei timbru judiciar, calculate la valoarea admisă și onorariu avocațial, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A., solicitând în principal, respingerea în tot a acțiunii introductive de instanță față de societatea ca netemeinică și nelegală, iar în subsidiar, prin diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate către reclamant la nivelul sumei de 25.384,26 Euro, în echivalent lei.
În motivare se arată că în fapt, prin sentința civilă nr. 6630/31.10.2012 a Tribunalului Maramureș s-a admis în parte acțiunea introductivă a reclamantului D. I., ca temeinică și legală, raportat la prevederile art. 2-3 din Legea nr. 136/1995, coroborate cu art. VII și art. XIII din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare CASCO nr._/20.11.2008.
În motivarea soluției instanța de fond reține faptul că întrucât pe polița de asigurare casco în discuție nu a fost menționată scadența ratei a Il-a primei de asigurare sunt aplicabile prevederile art.22 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare CASCO nr._/20.11.2008, iar faptul nedovedirii de către societate a comunicării cu reclamantul a înștiințării de plată din aprilie 2009 duce la înlăturarea tuturor apărărilor formulate de pârâtă cu referire la rezilierea poliței de asigurare casco.
Se arată că soluția adoptată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală, instanța de fond făcând o greștă interpretare a probelor și a prevederilor Contractului de asigurare aferent poliței de asigurare Casco nr._/20.11.2008, așa cum sunt aceste prevederi contractual stabilite prin Condițiile Generale anexă la polița de asigurare CASCO încheiată cu relcmantul D. I..
Astfel, apreciază că instanța de fond a înlăturat în mod netemeinic probele administrate de societate cu referire la comunicarea către reclamant a scadenței ratei a II a de primă de asigurare aferentă poliței casco, numiții M. C. și M. B., agenții de asigurare care au încheiat polița de asigurare casco, comunicându-i asiguratului casco D. Ș., prin fiul său D. F., faptul că la data de 20.05.2009 este exigibilă rata a doua a primei de asigurare, iar băiatul reclamantului comunicându-le faptul că nu mai este insteresat de plata ratei a doua întrucât nu circulă cu mașina si o ține în garaj.
De altfel, aceste aspecte referitoare la faptul cunoașterii de către reclamant a exigibilității ratei a doua de primă de asigurare la data de 20.05.2009 se relevă și din declarații de martor a numiților M. C. și M. B., numita M. C. declarând faptul că atunci când a observat că nu s-a făcut plata ratei a Il-a de primă i-a solicitat numitului B. M. să anunțe clientul vizavi de acest aspect, iar numitul B. M. a declarat faptul că " îl cunoaște pe numitul D. F.. Colega mea îmi spunea să-i transmit acestuia când trebuie să facă plata asigurării. In vara anului 2009, pe la început l-am sunat în legătură cu asigurarea și i-am transmis că are de achitat rata la mașină, însă acesta mi-a spus că știe că e în garai și că nu umblă cu mașina"
Apreciază astfel, că nu putea fi primite de către instanța de fond, ca temeinice, susținerile reclamantului că nu ar știut că la 20.05.2009 este exigibilă cea de a două rată de primă de asigurare, mai ales că polița de asigurare casco nr._/20.11.2008 este o poliță ce a reînnoit o altă poliță de asigurare casco emisă în favoarea numitului D. I., pentru același autovehicul, respectiv polița nr._/20.11.2007. poliță de asigurare ce a fost, de asemenea,cu plata primei de asigurare în doauă rate, respectiv la 20.11.2007si 20.05.2008.
Numitul D. I. a avut cunoștiință de exigibilitatea, la data de 20.05.2009, a celei de-a doua rate de primă de asigurare, aferente poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008, iar în urma refuzului acestuia de a achita la scadență această rată polița de asigurare în discuție este reziliată de drept, în conformitate cu prevederile art. 22.4 din Condițile generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține faptul că rata a doua de primă ar fi fost exigibilă doar la data de 20.11.2009, așa cum susține reclamantul, cu un termen de grație de 5 zile, până la data de 25.11.2009 învederează faptul că până la data de 25.11.2009 asiguratul casco D. I. nu achitase rata a doua a primei de asigurare, fapt ce atrage de asemenea rezilierea de drept a poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008 .
Astfel, art. 1 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare CASCO nr._/20.11.2008 prevede că: " în baza poliței de asigurare, a prezentelor condiții și a clauzelor special anexate poliței A.-Ț. Asigurări S.A.-numită în continuare AZT - asigură persoanele fizice si iuridice-numite în continuare Asigurați - în schimbul plății primelor de către acestea, pentru pagubele produse ca urmare a intervenirii reseurilor produse la Cap. II pct.2, autovehiculelor înmatriculate în România iar art. 26 lit.o) din acelea;i Condițiile Generale dispun că asiguratul "are obligația să plătească integral prima de asigurare pentru polița de asigurare cu plata în rate ".
Aceste dispoziții contractuale se coroborează și cu prevederile art. 9 din Legea nr. 136/1995, care dispun că " prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului... despăgubirea...".
Se relevă, raportat la aceste dispozițiile legale și contractuale sus-enunțate, faptul că asigurătorul casco datorează plata indemnizației de despăgubire doar în schimbul achitării de către asigurat a întregii prime de asigurare stabilite prin contractual de asigurare.
Or, în cazul în speță, se reține că reclamantul D. I. nu a achitat rata a doua a primei de asigurare nici la data de 20.11.2009 -data limită a valabilității poliței de asigurare CASCO nr._/20.11.2008, și nici până la data de 25.11.2009 - data termenului de grație prevăzut de dispozițiile art 22 din Condiții, pentru a se reține ca fiind valabilă polița de asigurare casco în discuție la data de 20.11.2009 .
Apreciază faptul că nu pot fi reținute ca pertinente și concludente susținerile reclamantului că ar fi încercat să achite rata a II a primei de asigurare către societate la scadență, dar societatea i-ar fi refuzat încasarea acestei rate de primă, întrucât reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă aceste susțineri, aceastea fiind, astfel, doar simple afirmații ale reclamantului.
Se relevă, însă, ca stare de fapt, aspectul că numitul D. F.- fiul reclamantului, conducătorul autovehiculului asigzrat casco și avariat s-a prezentat la sediul Sucursalei AZT Pitești în vederea deschiderii doasrului de daună doar la data de 25.11.2009, și doar atunci i s-a comunicat faptul că polița de asigurare Casco în discuție nu mai este valabilă.
Mai mult decât atât, se reține faptul că reclamantul, pentru a păstra valabilitatea poliție de asigurare Casco raportat la termenul de scadență de 25.11.2009, ar fi avut posibilitatea achitării ratei a II a primei de asigurare, chiar și în caz de neacceptare de către societate a încasării acestei sume, prin recurgerea la pocedura ofertei de plată prevăzute de prevederile art 586-590 C. Pr. Civ., respectiv prin consemnarea ratei a H-a de primă de asigurare la CEC/altă unitatea specializată, cu depunerea recipisei la un executor judecătoresc competent.
Reclamantul nu a uzat de o asemenea procedură a ofertei de plată, nu a dovedit faptul că ar fi fost împiedicat să achite rata a Il-a a primei de asigurare la societate până cel târziu la data de 25.11.2009 (termen avut în vedere prin calcularea teremnului de grație de 5 zile de la data expirării valabilității poliței de asigurare), astfel încât, reținerea de către instanța de fond a valabilității poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008, în condițiile neachitării nici până în prezent a primei de asigurare în totalitate, este nelegală si netemeinică.
In concluzie, raportat la aspectul contractual referitor la neplata a ratei a II a primei de asigurare aferente poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008, aceasta era reziliată de drept la data de 20.11.2009, fapt pentru care pretențiile reclamantului D. I. sunt netemeinice și nelegale.
Prin sentința apelată instanța de fond a acordat reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 29.987 Euro din care a scăzut rata a II de primă neachitată de acesta de 1.645 Euro, rezultând un cuantum al despăgubirii acordat prin sentința apelată de 28.342 Euro.
Pentru a reține această soluție, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că devizul întocmit de către expert nu ar fi fost contestat de către societate și în mod greșit s-a înlăturat solicitarea subsidiară de obligare la plată a societății către reclamant doar pentru suma de 25.384,26 Euro .
Astfel, arată faptul că urmare a comunicării raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, societatea a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, contestându-se, în acest sens devizul de calcul întocmit inițial de dl. expert Cânta A..
Urmare a acestor obiecțiuni formulate de societatea, prin pct. I din Răspunsul la Obiecțiunile la Raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul judiciar comunică faptul că valoarea de reparație a asutovehiculului asigurat casco, valoare stabilită în baza Notei de constatare din 25.11.2009, s-ar ridica la valoarea de 115.621,47 lei, respectiv 27.028,26 Euro (raporat la cursul de schimb BNR de 1 euro =4,2778 lei, valabil la data accidentului).
Nu se arată care au fost temeiurile contractuale avute în vedere de către instanța de fond, ca au dus la reținerea și acordarea către reclamant a sumei de 29.987 Euro cu titlu de despăgubiri constând în avarii produse autovehiculului asigurat casco, mai ales că această sumă su-enunțată a fost calculată de către expert avându-se în vedere un TVA de 24%, și nu de 19% cât era la data accidentului rutier cauzator al avariilor la autovehiculul asigurat casco.
Învederează faptul că un asemenea cuantum al despăgubirilor pentru avariile suferite de autovehiculul asigurat casco, prin reținerea unei cote de TVA de 24% ar fi fost eventual pertinent a fi reținută doar în condițiile în care autovehiculul în discuție nu ar fi fost reparat.
Or, în condițiile în care autovehiculul în discuție era deja reparat la data efectuării raportului de expertiză apreciem că acest calcul al cuantumului avariilor trebuia raportat Ia un TVA de 19%. iar reținerea de către instanța de fond a sumei de 29.987 Euro cu titlu de despăgubiri constând în avarii produse autovehiculului asigurat casco cu o cotă de TVA de 24 % este nelegală și netemenică.
Reclamantul pe parcursul întregii judecății în fond a cauzei a fost de rea-credință, acesta refuzând să comunice la dosarul cauzei date despre momentul înstrăinării autobvehiclului asigurat casco, valoarea de înstrăinarea a acestuia si valoarea reală de reparație a autovehiculului asigurat casco, pentru a da posibilitatea instanței de fond să poată aprecia în mod temeinic valoarea de despăgubire la care ar fi eventual îndreptățit reclamantul.
Pe de altă parte, apreciază faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins solicitarea societății de reținere a contravalorii avariilor suferite de autovehiculul asigurat casco, raportat la prevederile art. 34.2, art. 33 lit.c ) și art.34 din condițiile de asigurare anexă la polița de asigurare casco nr._/20.11.2008-legea părților, la valoarea de 115.621.47 lei, respectiv 27.028.26 Euro ( raporat la cursul de schimb BNR de 1 euro =4,2778 lei, valabil la data accidentului), așa cum s-a reținut prin pct. I din Răspunsul la Obiecțiunile la Raportul de expertiză tehnică judiciară, în condițiile în care expertul a efectuat acest calcul al valorii de despăgubire urmare a obiecțiunilor formulate de societate.
Despăgubirile pot fi acordate reclamantului cu titlu de contravaloare reparații la autovehiculul asigurat casco, ca urmare a accidentului rutier din data de 20.11.2009, doar raportat la incidența în cauză a prevederilor art. 34.2 și 34, art. 33 lit.c) din condițiile de asigurare anexă la polița de asigurare casco nr._/20.11.2008, care dispun că :" în cazul pagubelor provocate autovehiculelor ca urmare a producerii riscurilor asigurate, reparațiile se pot efectua: ....c) în regie proprie în următoarele condiții: se efectuează la cererea asiguratului;costul reparației se stabilește pe baza evaluării efectuate de AZT înainte de reparație; plata despăgubirii cuvenite se face către Asigurat" .
În cazul în speță se aflăm într-o situație similară celei prevăzute prin dispozițiile art. 34.2 și art. 33 lit.c ) din condițiile anexă la polița de asigurare casco nr._/20.11.2008, întrucât reparația autovehiculului aasigurat caasco s-a făcut în regie proprie, astfel încât despăgubirile acordate în mod direct Asiguratului casco trebuie să se raporteze la evaluările făcute de Asigurătorul Casco.
Pe de altă parte, întrucât până la această dată reclamantul nu a achitat rata a Il-a a primei de asigurare, în cuantum de 1.644 EURO, încălcând astfel prevederile art. 26 lit.o) din condițiile de asigurare anexă la polița de asigurare casco nr._/20.11.2008, apreciază că valoarea de despăgubire la care este eventual îndreptățit reclamantul este de 25.384,26 Euro, în echivalent lei la data plății (27.028,26 Euro valoare reparație - 1.644 Euro rata a Il-a neachitată = 25.384,26 Euro valoare despăgubire datorată).
Intimatul D. I., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului întrucât apelanta își invocă propria culpă iar condițiile generale operează în favoarea sa, astfel că în raport de cele evidențiate sentința atacată este temeinică și legală .
Analiza apelului declarat raportat la motivele de apel, starea de fapt relevată de probatoriul administrat și prevederile legale incidente confirmă următoarele
Reclamantul D. I. a încheiat cu pârâta . Sucursala Maramureș polița de asigurare pentru avarii și furt CASCO pentru autoturismul marca AUDI A8, cu nr. de înmatriculare_, pentru suma de 59.520 euro, prima de asigurare fiind de 3289 lei, iar perioada de asigurare de 12 luni.
Prima rată în cuantum de 1645 euro, a avut scadența la 20.11.2008 a doua fiind de 1644 euro nu a avut stabilită data scadenței de plată ,spațiile destinate acestor mențiuni nefiind completate de către prepusul asigurătorului împrejurare confirmată de martora M. C..
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că întrucât pe polița de asigurare casco în discuție nu a fost menționată scadența ratei a Il-a primei de asigurare sunt aplicabile prevederile art.22 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare CASCO nr._/20.11.2008, iar faptul nedovedirii de către societate a comunicării cu reclamantul a înștiințării de plată din aprilie 2009 duce la înlăturarea tuturor apărărilor formulate de pârâtă cu referire la rezilierea poliței de asigurare casco.
Susținerile apelantei în sensul că numitul D. I. a avut cunoștiință de exigibilitatea, la data de 20.05.2009, a celei de-a doua rate de primă de asigurare, aferente poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008 nu au fost confirmate prin probatoriul administrat și ca atare vor fi înlăturate .
Apar însă ca fiind pe deplin fondate alegațiile apelantei conform cărora refuzul de a achita la scadență această rată polița de asigurare în discuție este reziliată de drept, în conformitate cu prevederile art. 22.4 din Condițile generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.
Curtea reține că în cuprinsul poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008 nu a fost consemnată data scadenței pentru a 2 a rată, însă este menționată perioada asigurată, și anume intervalul de timp situat între 21._- 20.11.2009
Această teză este împărtășită și de reclamant care susține faptul că rata a doua de primă ar fi fost exigibilă doar la data de 20.11.2009, cu un termen de grație de 5 zile, până la data de 25.11.2009 .
Reclamantul până la data de 25.11.2009 nu achitase rata a doua a primei de asigurare, fapt ce atrage rezilierea de drept a poliței de asigurare casco nr._/20.11.2008 .
Astfel, art. 1 din Condițiile Generale anexă la polița de asigurare CASCO nr._/20.11.2008 prevede că: " în baza poliței de asigurare, a prezentelor condiții și a clauzelor special anexate poliței A.-Ț. Asigurări S.A.-numită în continuare AZT - asigură persoanele fizice si iuridice-numite în continuare Asigurați - în schimbul plății primelor de către acestea, pentru pagubele produse ca urmare a intervenirii rescurilor produse la Cap. II pct.2, autovehiculelor înmatriculate în România iar art. 26 lit.o) din acelea;i Condițiile Generale dispun că asiguratul "are obligația să plătească integral prima de asigurare pentru polița de asigurare cu plata în rate ".
Dispozițiile contractuale enunțate sunt în corelație prevederile art. 9 din Legea nr. 136/1995, care dispun că, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului... despăgubirea.
Contractul de asigurare este un contract consensual deoarece pentru formarea si existenta sa valabila este necesara simpla exprimare a voinței juridice a partilor, neinsotita de vreo forma de publicitate juridica.
Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din Lege), reprezinta forma contractului, nu si o conditie pentru existenta sa.
Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esențială in componenta este reciprocitatea drepturilor si obligațiilor, inclusiv interdependenta acestora, neexecutarea de către una din părți a obligațiilor asumate în termenele și condițiile dând naștere dreptului mde a invoca excepția de neexecutare . .
Astfel, obligației asiguratului de a plăti prima de asigurare îi corespunde obligatia asiguratorului de a plăti indemnizația de asigurare pentru pierderea ce a inregistrat-o ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor, se constata ca asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit sa fie indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului asigurat.
Asiguratorul nu poate fi ținut de obligația de a plăti vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente riscului si este in drept de a o pretinde de la asigurat .
Așadar în lipsa executării obligației sale ,de către reclamant, nici în intervalul stabilit de părți, întrucât ambele părți au admis că durata convenție este 21._- 20.11.2009, nici subsecvent pe durata derulării procedurii judiciare, contrar celor afirmate de reclamant, dreptul asiguratului nu poate fi valorificat în maniera dorită .
Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, deoarece, in esență, fiecare parte își dorește obținerea unui avantaj și prin definiței apare ca atare necesară executarea obligațiilor pecuniare, iar reclamantul nu a executat obligația sa de plată a primei de asigurare .
Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea prestatiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obtine protectie si in final indemnizarea pentru pierderea inregistrata ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator, primirea de prime de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si a platii indemnizatiei de asigurare.
Neexecutarea în termenule și condițiile convenite de către părți a obligațiilor asumate are efecte cu privire la drepturile născute în temeiul convenției .
Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu, deoarece existenta sau întinderea prestației părților depinde de un eveniment incert, însă tocmai această caracteristică nu permite părților să speculeze cu privire la obligațiile asumate .
La incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se stie nici macar daca va exista un castig sau o pierdere, însă valorificarea drepturilor după producerea riscului nu poate fi realizată decât în ipoteza executării tuturor obligațiilor ce erau scadente anterior evenimentului .
Modalitatea termenului se materializează în sensul ca un contract de asigurare este întotdeauna marcat de o data de începere a răspunderii asiguratorului pentru consecințele producerii riscului subscris iar in ceea ce privește materializarea condiției, acesta începe să producă efecte numai odată cu îndeplinirea condiției producerii riscului asigurat.
Corect a evidențiat apelanta că reclamantul D. I. nu a achitat rata a doua a primei de asigurare nici la data de 20.11.2009 -data limită a valabilității poliței de asigurare CASCO nr._/20.11.2008, și nici până la data de 25.11.2009 - data termenului de grație prevăzut de dispozițiile art 22 din Condiții, pentru a se reține ca fiind valabilă polița de asigurare casco în discuție la data de 20.11.2009 .
Apelul declarat apare în concluzie ca fiind fondat întrucât nu poate fi reținută obligația de acoperire a riscului în sarcina apelantei în lipsa executării obligației existente în sarcina reclamantului, de plată a primei de asigurare ., si în consecință va fi admis potrivit art 296 C pr civ iar sentința atacată va fi schimbată în tot acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă .
Cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de intimatul reclamant a fost motivată prin invocare împrejurării că a fost declarată o cale extraordinară de atac însă, Curtea constată că din această perspectivă nu sunt îndeplinite condițiile art 151 C pr civ nefiind necesare lămuriri pentru instanță, iar cererea de repunere a cauzei pe rol va fi respinsă .
Intimatul reclamantul fiind partea care a căzut în pretenții potrivit art 274 C pr civ va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă, până concurența sumei de 3294,5 lei reprezentând taxa de timbru achitată de apelantă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de intimatul D. I. . .
Admite apelul declarat de . SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BAIA M., împotriva sentinței 6630 din 31.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș pe care o schimbă in tot in sensul că respinge acțiunea formulată.
Obligă intimatul reclamant D. I. să plătească apelantei pârâte . SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BAIA M., suma de 3298,5 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. M. C. M. S. M. N.
red:a.M.C./S.M.D.
2 ex./06.06..2014/ jud fond I. V.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 04-02-2014, Curtea de Apel CLUJ | Poprire asiguratorie. Decizia nr. 6009/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
