Poprire asiguratorie. Decizia nr. 6009/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6009/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 2151/219/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6009/2014
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta ., împotriva deciziei civile nr. 238/14.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimații SC A. TRAN. și BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE SA, având ca obiect poprire asiguratorie validare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic M. N., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei B. – GSG, avocat M. I. P., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând faptul că în cuprinsul dispozitivului hotărârii există mențiunea “să consemneze sau să plătească”, subliniind obligația băncii de a indisponibiliza și de a nu face alte operațiuni. Arată că termenul începe să curgă de la data consemnării sau efectuării de plăți și vizează doar situația prevăzută la art. 460 C. pr. Civ. Arată că în cadrul termenului de 3 luni, banca a încasat sume de bani pe care nu le-a pus la dispoziția executorului judecătoresc, nerespectându-și propriile norme interne.
Arată că în situația unui terț poprit neunitate bancară, operațiunea de validare nu este afectată de un termen.
Reprezentanta intimatei B.-GSG solicită respingerea recursului conform argumentelor dezvoltate în cuprinsul întâmpinării.
Referitor la poprire, arată că aceasta vizează un plus avut la un moment dat, însă în această situație, banca a fost pe minus, banca încasând creanța avută față de client.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 238 din 14.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, a fost respins apelul declarat de apelanta ., J_ în contradictoriu cu intimata ..A. București și SC A. TRAN. D., împotriva Sentinței civile nr. 1.305/2013 pronunțate de către Judecătoria Cluj-N., la data de 05.12.2013, în dosarul nr. 2._ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Principala critica adusa de apelanta sentinței pronunțate de prima instanța consta în interpretarea și aplicarea eronata a dispozițiilor art. 460 alin. și art. 456 C.pr.civ., în opinia apelantei nefiind incidente dispozițiile legale anterior menționate, ci dispozițiile art. 457 C.pr.civ..
Criticile apelantei sunt nefondate, urmând sa fie înlăturate de către instanța de apel. Așa cum însăși apelanta a arătat, asupra naturii termenului instituit de art. 456 C.pr.civ., s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7/2013, decizie prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat astfel: ,,În interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilește că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.”
Prin urmare, orice interpretare cu privire la natura acestui termen nu poate fi primita, dezlegarea în drept data prin decizia anterior pronunțata fiind obligatorie conform dispozițiilor art. 3307 C.pr.civ.. Distincția pe care apelanta o susține în sensul ca interpretarea data de Înalta Curte de Casație și Justiție privește doar subiecții de drept care nu sunt instituții bancare, este lipsita de suport legal, considerentele deciziei fiind eronat interpretate de apelanta.
Sunt nefondate susținerile apelantei în sensul ca cererea privind validarea popririi nu ar intra sub incidenta dispozițiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă în condițiile în care nu exista nici o dovada ca intimata si-ar fi îndeplinit obligația de a vira către apelanta vreo suma din contul poprit. Astfel, instanța de apel observa ca la data de 25.11.2011, intimata ..A. a comunicat executorului judecătoresc A. Todorut înființarea popririi, iar cererea de validare a popririi a fost înregistrata abia în august 2013, fără ca în acest interval de timp sa fi eliberat vreo suma apelantei creditoare.
Susținerile apelantei în sensul ca intimata ..A. este în culpa procesuala întrucât nu a procedat la declararea anticipata a scadentei creditului acordat debitoarei sale SC A. TRAN., nu prezintă relevanta în condițiile în care cererea de validare a popririi a fost înființata cu depășirea termenului prescris de art. 456 C.pr.civ.. în plus, nu ar avea relevanta nici daca cererea ar fi fost formulata în termenul legal, decizia de a declara sau nu scadenta anticipata a creditului aparținând în exclusivitate intimatei ..A..
Pentru aceleași motive nu pot fi primite nici susținerile apelantei în sensul ca intimata ..A. ar fi fost debitor al intimatei SC A. T. și ca ar fi avut obligația de a înființa poprirea asupra sumelor de bani pe care aceasta din urma le consemna în contul sau, în vederea restituirii împrumutului acordat de banca. Aceste apărări de fond ar fi putut fi analizate doar în cazul în care cererea privind validare popririi ar fi fost depusa în termenul legal. În același sens sunt și susținerile referitoare la rularea diferitelor sume de bani prin contul intimatei SC A. T..
Pentru toate aceste considerente, luând în considerare faptul ca toate criticile apelantei sunt nefondate, în baza art. 296 teza 1 C.pr.civ., tribunalul a respins, ca fiind nefondat, apelul apelanta . și a menținut în întregime Sentința civilă nr. 1.305/2013 pronunțată de către Judecătoria D., la data de 05.12.2013, în dosarul nr. 2._ .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs .., solicitând casarea deciziei civile nr. 238/2014 pronunțata de Tribunalul Specializat Cluj la data de 14.04.2013 în dosarul nr._ trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru admiterea cererii și validarea popririi Împotriva terțului poprit BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE cu sediul central din București, Turn B., .. 1-7 sector 1, cod_ pentru plata sumei de:
-27.995,30 euro (echivalentul în lei, la cursul leu/euro stabilit de BNR pentru data efectuării viramentului) reprezentând contravaloare marfa conform sentinței comerciale 459/. a Tribunalului A.
-8.203,73 lei reprezentând cheltuieli de executare
În motivare a arătat că prin sentința recurata instanța de apel respinge apelul declarat de noi împotriva sentinței civile nr.1305/2013 a Judecătoriei D. .
Pentru a ajunge la aceasta soluție instanța de apel menține excepția tardivității cererii invocate de terțul poprit BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE cu sediul central din București, Turn B., .. 1-7 sector 1 și constata ca societatea noastră este decăzuta din termenul în care trebuia sa sesizeze instanța pentru validarea popririi fara a mai intra în cercetarea fondului astfel ca decizia recurata este pronunțata cu aplicarea greșita a legi.
Astfel, prin decizia recurata, instanța de apel nu observa ca în situația data, în care terțul poprit este o banca acesteia nu-i mai revin obligațiile din art. 456 alin 1 cod proc civ, conduita banei fiind reglementata de art. 457 cod proc civ. Acest punct de vedere consideram ca este în concordanta și cu motivarea deciziei citate a instanței supreme în sensul ca în cuprinsul acestei decizii nu se regăsește nici o referire la art. 457 cod proc civ ci numai la art. 456 cod proc civ. Pentru susținerea acestui punct de vedere se impune o analiza a textelor de lege în discuție și anume;
„Art. 456 – În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta acestora, terțul poprit este obligat:
a)sa consemneze suma de bani sau, dupa caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și sa trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute Ia Art. 453 alin. 1;
b)sa plătească direct creditorului suma reținuta și cuvenita acestuia, în cazul popririlor prevăzute de Art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma ii va fî trimisa la domiciliul indicat sau, daca este cazul, la reședința indicata, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului."
În acest caz terțul poprit care nu poate fi o unitate bancare ci numai o persoana juridica care are obligații de plata fata de debitorul urmărit, are următoarele obligații;
-sa consemneze sumele la dispoziția executorului judecătoresc, sau
-sa plătească direct creditorului suma reținuta în condițiile art. 453 alin 2 (pensii întreținere, despăgubiri, etc. ...).
Instanța suprema în decizia invocata statuează ca termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 cod proc.civ.
„Art. 460 - Daca terțul poprit nu-si mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmăribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."
curge de la data când „terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila"
Ceea ce duce la concluzia ca terțul poprit are obligația de a consemna sau plații suma urmăribila obligații ce corespund terțului poprit de la art. 456 cod proc. civ. adică o persoana juridica nebancara cu obligații de plata fata de debitorul urmărit.
În situația prevăzuta de art. 457, terț poprit este o unitate bancara care în condițiile art. 457 cod proc. civ.
„Art. 457 (1) In cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înființează potrivit Art. 453.
(11) în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cat și încasările viitoare.
(2)La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesara realizării creanței.
Din momentul indisponibilizării și pana la achitarea integrala a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silitei prin poprire, terțul poprit nu va face nicio alta plata sau alta operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, daca legea nu prevede altfel."
are următoarele obligații;
-sa indisponibilizeze sumele din soldul creditor
-sa indisponibilizeze Încasările viitoare
-sa nu facă plați sau alte operațiuni bancare
Din analiza obligațiilor terților popriți din cele doua texte analizate mai sus rees diferente de obligații respectiv plata și consemnare la persoane juridice nebancare și indisponibilizare și neplata de sume la unități bancare.
Decizia ICCJ nr. 7/2013 care soluționând în RIL decide ca termenul prevăzut de art. 460 este unul de decădere insa în motivare face trimitere la art. 103 alin 1 cod proc civ.
Acest ultim text de lege reglementează situația în care partea nu-si exercita dreptul în termen, neexercitare cauzata de o Împrejurare mai presus de voința sa. Consideram ca în speța sunt aplicabile prevederile art. 103 alin 1 cod proc. civ. în sensul ca fiind comunicata înființarea popririi și știind ca debitoarea nu mai are activitate economica transferând bunurile pe alta societate am considerat ca nu dispune de fonduri în cont și ca astfel se explica lipsa de încasări prin poprire. în același context, banca - terț poprit nu are obligația de a comunica daca debitorul urmărit are sau nu activitate, fiind obligata sa indisponibilizeze sumele aflate în cont precum și încasările viitoare și ca atare noi nu a cunoscut operațiunile bancare din contul debitorului urmărit, necunoaștere care opiniem ca este o împrejurare mai presus de voința noastră.
Daca aveam cunoștința de operațiunile respective și ca banca nu indisponibilizează sumele pana la concurenta debitului urmărit și nu exercitam calea validării popririi atunci se putea constata lipsa de interes și decăderea din termen.
Prin adresa nr._/25.11.2011 banca comunica executorului judecătoresc înființarea popririi și ca încasările următoare vor fi consemnate și virate organului de executare fără a face vorbire de soldul existent la data înființării popririi, act care da asigurări ca suma va fi recuperata prin poprire.
În urma răspunsului primit de la . a constatat ca s-au executat plați prin virament bancar și atunci am solicitat extrasul de cont când am luat la cunoștința de încasările debitoarei, sume ce trebuiau indisponibilizate și virate în contul executorului judecătoresc pentru distribuție în condițiile art. 562 și urm cod proc civ.
Mai mult din extrasul de cont comunicat executorului rezulta ca lunar s-au rulat sume de bani în cont existând încasări de peste limita ratei creditului sume care nu au fost puse la dispoziția executorului judecătoresc iar termenul de 3 luni consideram ca s-a întrerupt cu fiecare încasare în soldul creditor neindisponibilizata sau operațiune în soldul debitor și ca în acest fel nu suntem ieșiți din termen, după fiecare întrerupere curgând un nou termen de trei luni.
În extrasele de cont comunicate rees rulaje de sume atât în contul creditor (încasări) cat și în contul debitor (plați către client) ceea ce nu este altceva decât venituri neindisponubilizate și eliberări de sume operațiuni executate contrar art.457 alin 2 cod proc civ.
În plus prin adresa nr._/06.08.2013 banca comunica virarea sumei de 12,24 RON în contul executorului judecătoresc .
De observat ca și înăuntrul termenului de 3 luni anterior depunerii cererii s-au rulat sume (ex. 5.104,94 lei -20.05.2013, 3.778,38-05.06.2013 etc.).
F. de situația descrisa mai sus consideră ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 402 ind. 2 alin 1 cod proc.civ. sens în care termenul de decădere a fost suspendat succesiv.
Ca o prima concluzie opinează ca banca are culpa în neexecutarea obligaților ce-i revin din prevederile art. 457 cod proc civ fapt pentru care se impune validarea popririi.
Aceeași comportare culpabila o are banca și cu privire la propriile norme de creditare.
Daca își aplica norma proprie cuprinsa în contractul de credit, declara scadenta anticipata a creditului acordat debitoarei noastre și astfel prin executare silita se ajungea atât la îndestularea băncii cat și a societății în calitate de creditor urmăritor.
În acest context considerp ca terțul poprit și debitoarea sunt în culpa în sensul ca:
- nu procedează la declararea scadentei anticipata a creditului conform pct 3.1 « Cazuri de declarare a scadentei anticipate »
31.3 «furnizarea de către împrumutat a unor date false sau incomplete »,
31.5 «In cazul în care se inițiază procedura ..... executării silite asupra activelor »si
31.8 « Garanțiile*... nu au fost constituite valabil»
din contractul de credit în sensul ca;
-accepta și fac declarații neadevărate la pct. 27.3 si 27.7 respectiv ca :;
-nu exista litigii pe rol sau care urmează sa se declanșeze (adresa nr. 39/07.01.2010 de convocare la conciliere;răspunsul din 21.01.2010 al adresa de conciliere)
-toate documentele financiare și contabile vor fi întocmite și audiate în conformitate cu principiile contabile generale insa contrar prevederilor art. 6 alin 1 din OG 15/1996 cu chitanța nr._/06.10.2011 se încasează suma de 18.600 lei fără ca aceasta suma se se regăsească în extrasele de cont.
-fiind inițiata executarea silita asupra activelor împrumutatului luând cunoștința despre acest aspect prin cererea de Înființare a popririi
-garanțiile nu au fost constituite valabil fiind acceptate garanții bunurile înstrăinate în perioada septembrie - octombrie 2011 iar înscrierile în arhiva a avut loc în noiembrie 2011.
Daca banca își aplica propriile norme de creditare, privitoare la declararea scadentei anticipate a creditului,pentru motivele arătate mai sus banca avea posibilitatea de a executa silit bunurile gajate și avea prioritatea prevăzuta de art. 563 lit g cod proc civ, distribuirea sumelor deținute de debitoarea SC A. Tran. D. desfășurându-se în condițiile art. 562-571 cod proc civ.
Activitatea culpabila a băncii și societății debitoare cu privire la creditul din 09.06.2011 fac obiectul dos. pen. 206/P/2013, cauza în care se executa activitățile dispuse prin sentința penala nr. 594/2013 a Judecătoriei D., cercetări ce urmează a viza și comportamentul abuziv al banei contra intereselor noaste ca urmare a nedeclarării scadentei anticipate a creditului.
Pe baza acestor considerente de fapt și de drept invocate mai sus opinează ea instanțele de apel și de fond pronunțându-se numai pe excepția ridicata și prin necercetarea fondului au pronunțat hotărârea cu aplicarea greșita a legii, au considerat aplicabil cauzei art. 460 și nu art. 457 cod proc civ litigiului dedus judecații, fapt pentru care va rugam sa dispuneți admiterea recursului așa după cum a fost formulat și motivat și sa pronunțați o hotărâre de casare a deciziei recurate și rejudecarea cauzei de instanța de fond.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 august 2014 intimata B.-GSG SA București, a solicitat respingerea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 238/2014 pronunțata de Tribunalul Specializat Cluj ca nefondat.
În motivare a arătat că prin sentința recurata instanța de apel a respins apelul formulat și a menținut sentința primei instanțe prin care s-a admis excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi de către creditorul M. SRL și s-a respins acțiunea formulata de acesta. împotriva acestei decizii a formulat creditorul recurs. Recursul este neîntemeiat, decizia pronunțata de instanța de apel și sentința pronunțata de către prima instanța fiind legale și temeinice. Astfel:
1. Potrivit art. 460 alin 1 C.pr.civ creditorul urmăritor are la dispoziție în vederea sesizării instanței cu o cerere de validare 3 luni de la data la care terțul poprit trebuie sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila. Acest text de lege instituie un termen imperativ cu respectarea căruia se poate formula cererea de validare a popririi. în acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia nr. 7/2013 ICCJ hotărând ca "termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia sa consemnele sau sa plătească suma urmăribilă) în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popriții, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii."
Poprirea asupra conturilor debitoarei A. Tran., deschise la subscrisa, a fost înființata la solicitarea B. A. Todorut în luna noiembrie 2011. în acest sens subscrisa am transmis executorului judecătoresc adresa nr._/25.11.2011 prin care i-am adus la cunoștința înființarea popririi. Creditorul urmăritor M. SRL a formulat cererea de validare în data de 19.08-2013. Raportat la prevederile imperative ale art. 460 alin 1 C.pr.civ cererea de validare a fost tardiv formulata.
În ceea ce privește susținerea recurentului ca decizia nr. 7/2013 pronunțata de ICCJ nu ar fi aplicabila situației reglementate prin art. 457 C.pr.civ, doar ipotezelor vizate prin art. 456 aceasta este neîntemeiata. Intimata arată că prin art. 456 C.pr.civ se reglementează termenul în care sumele de bani poprite trebuie consemnate/ plătite creditorului urmăritor. Aceste dispoziții se aplica și în cazul în care terțul poprit este o societate bancara. în acest sens sunt și prevederile art. 457 alin 4 care fac trimitere la art. 456 C.pr.civ. în cazul în care se accepta inaplicabilitatea prevederilor art. 456 în cazul în care terțul poprit este o instituție bancara nu mai exista nici obligativitatea consemnării sumelor de bani indisponibilizate în favoarea executorului judecătoresc în termen de 15 zile, întrucât art. 457 dispune doar ca banca trebuie sa indisponibilizeze sumele de bani. în mod evident în cazul instituțiilor bancare sunt aplicabile atât dispozițiile art. 456, și si prevederile art. 457, care se completează.
În ceea ce privește mențiunile privind art. 103 C.pr.civ arată ca o cerere de repunere în termen nu a fost formulata în speța în termenul legal de 15 zile. Chiar daca s-ar accepta ca pretinsa împiedicare a creditorului urmăritor ar fi încetat la data formulării cererii de validare a popririi (19.08.2013), o cerere de repunere în termen nu a fost formulata în 15 zile de la data înregistrării la instanța a cererii de validare a popririi. în ceea ce privește pretinsa împiedicare a creditorului urmăritor observam ca acesta are îndatorirea de a urmări executarea silita inițiata în vederea realizării propriilor interese. Subscrisa nu am refuzat niciodată sa comunicam extrase privind conturile debitorului urmărit Acestea au fost solicitate abia în anul 2013, ocazie cu care intimata a comunicat extrasele de cont ale debitoarei. Evident asemenea extrase se puteau solicita oricând în urma înființării popririi. Mai mult, prin adresa nr._/25.11.2011, comunicata executorului judecătoresc, a confirmat înființarea popririi, totodată arătând ca subscrisa deținem gaj asupra conturilor debitorului urmărit silit și acesta din urma ne datorează sume de bani în temeiul contractelor de credit încheiate intre subscrisa și debitorul A. T.. Adresa noastră se afla din noiembrie 2011 la dosarul execuțional. Așadar creditorul urmăritor avea posibilitatea sa se informeze, și nu s-a aflat . presus de voința acestuia care l-ar fi împiedicat sa solicite informații sau sa formuleze cererea de validare a popririi în termenul legal prevăzut de art.460.
De asemenea se observa ca în speța nu sunt incidente dispozițiile procedurale privind întreruperea termenului (art. 405 indice 2 alin 1). Aceste prevederi legale reglementează întreruperea termenului de prescripție a dreptului la executarea silita. Or, în speța se discuta termenul de formulare a cererii de validare a popririi, și nu termenul de prescripție a dreptului la executare silita.
2. Raportat la susținerile creditorului privind fondul cererii sale, arată ca și acestea sunt neîntemeiate.
Creditorul urmăritor M. SRL a formulat împotriva intimatei - terț poprit în dosarul execuțional nr. 181/2010 al B. A. Todorut - o cerere prin care solicita validarea popririi pentru suma de 27.885,30 euro și 8.203,73 lei, obligarea noastră la plata acestei sume de bani, susținând ca și-a încălcat obligațiile legale.
În primul rând, arată ca intre intimată — instituție bancara - și societatea A. Tran. s-au încheiat mai multe contracte de credit. La data de 14.11.2011 - data înființării popririi — subscrisa aveam încheiate cu debitoarea trei contracte de credit, și anume: Contract de credit nr. 2/2007 (pentru suma de 60.000 euro), Contract de credit nr. 40/2008 (pentru suma de 46.000 euro) și Contract de credit nr. 3/2008 (pentru suma de 162.500 lei). Contractele de credit sunt depuse la dosarul cauzei. Toate creditele sus-menționate (precum și toate accesoriile acestora — dobânzi, comisioane etc) erau garantate printre altele prin constituirea de gaj asupra conturilor curente ale debitoarei deschise la subscrisa. Am depus la dosarul cauzei dovada de la arhiva electronica din care rezulta ca aceste garanții asupra sumelor de bani, constituite în favoarea subscrisei de debitoarea A. T. pentru garantarea creditelor contractate, erau înscrise din iunie 2011 în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare. De asemenea, prin art. 20 în toate cele trei contracte de credit sus-menționate subscrisa era împuternicita sa preleveze în mod automat din conturile debitoarei A. T. sumele de bani datorate de către aceasta cu titlu de rate credit, dobânzi, comisioane și alte sume datorate, precum și sa efectueze schimb valutar daca era necesar.
În al doilea rând, creditorul urmăritor M. reproșează subscrisei ca nu as fi respectat obligațiile mele în calitate de terț poprit întrucât prin conturile debitoarei A. T. s-au rulat sume de bani care depășeau creanța deținuta de către creditorul urmăritor.
Intimata observă ca art. 452 C. pr. Civ dispune ca sunt supuse popririi sumele bani datorate de către terțul poprit debitorului urmărit. Așadar terțul poprit în urma popririi are obligația legala de consemna la dispoziția executorului judecătoresc sumele de bani pe care terțul poprit la datorează debitorului urmărit. Or. subscrisa nu am datorat debitorului urmărit nici o suma de bani. Din contra debitorul urmărit A. T. datora sume de bani subscrisei. Subscrisa astfel cum am arătat mai sus am acordat mai multe credite către debitorul urmărit A. T.. Astfel acesta din urma în ceea ce privește ratele de credit, dobânzile și comisioanele datorate subscrisei în temeiul celor trei contracte de credit este debitorul subscrisei, care în aceasta relație contractuala am calitatea de creditor al ratelor de credit, dobânzilor etc. Sumele de bani care au intrat în conturile debitorului urmărit A.
T. erau datorate subscrisei, în calitate de creditor în temeiul contractelor de credit nr. 2/2007, 40/2008, 3/2008. Se observa și din extrasele de cont bancare depuse de către creditorul urmăritor ca toate sumele de bani rulate prin conturi s-au utilizat în vederea achitării ratelor de credit, a dobânzilor și comisioanelor aferente, în temeiul contractelor de credit sus-menționate. Așadar nu și-a încălcat obligațiile instituite de lege în calitate de terț poprit, întrucât sumele de bani intrate în conturile debitoarei erau datorate subscrisei, și nu subscrisa datoram aceste sume de bani la A. T..
Mai mult, se observa ca și potrivit art. 460 alin 1 C.pr.civ se introduce o cerere de validare în ipoteza în care terțul poprit a eliberat banii datorați debitorul urmărit, în loc sa le consemneze la dispoziția executorului judecătoresc. în speța se observa facil ca, debitorului urmărit nu i s-a eliberat de către subscrisa nicio suma de bani. în extrasele de cont depuse la dosarul cauzei nu apare nicio operațiune prin care s-ar fi eliberat vreo suma de bani societarii A. T. sau vreunui reprezentant al acestuia. Precizam ca asemenea operațiuni de retragere din cont ar trebui sa figureze în coloana "Debit" și sa se menționeze la solicitarea debitorului sau de către acesta s-a efectuat o retragere sau un virament. Se observa ca singurele operațiuni de plata — ulterior înființării popririi erau reprezentate de plata ratelor de credit, a dobânzilor, comisioanelor precum și schimbul valutar al sumelor necesare achitării ratelor de credit.
În al treilea rând, intimata deține gaj pe conturile debitorului urmărit, iar aceasta garanție reala mobiliara este înregistrata în Arhiva Electronica încă din luna iunie 2011. În consecința subscrisa în vederea recuperării creanțelor noastre contra debitoarei pot debita conturile debitorului urmărit, cu prioritate fata de poprirea instituita ulterior înscrierii gajului nostru a arhiva electronica. Evident în caz contrat - adică poprirea ar prevala fata de gajul instituit în prealabil asupra contului — s-ar ajunge la încălcarea dreptului de garanție al subscrisei precum și a regulii imperative a prioritarii garanțiilor care reglementează ca, creditorii garantați din "bunul gajat" își recuperează creanțele cu prioritate fata de creditorii chirografari. în speța, subscrisa este creditor garantat asupra sumelor din contul debitorului urmărit A. T., iar creditorul urmăritor M. este un creditor chirografar, care isi va putea recupera creanțele din sumele de bani intrate în contul debitorului urmărit doar după ce subscrisa ne-am recuperat creanțele (dobânzi, accesorii, credit) rezultate din contractul de credit garantat prin gajarea contului. Așadar, în contextul celor mai sus-expuse se observa ca toate operațiunile de debitare (adică retragere de sume de bani) cuprinse pe extrasul de cont al debitorului urmărit, sunt plați făcute de către debitoare subscrisei, și reprezintă credite, dobânzi și comisioane aferente contractelor de credit perfectate cu debitoarea, adică în mod legal și justificat s-au reținut de către intimată, nefiind eliberate debitoarei. în acest sens s-a și reglementat în Noul cod civil prin art. 2466 ca "atunci când ipoteca poarta asupra unui cont (...) creditorul poate compensa soldul creditor al contului cu creanța ipotecara."
Invocă și decizia nr. 3636/2011 al Curai de Apel Cluj (depusa la dosarul cauzei) prin care instanța a reținut ca «terțul poprit se bucură și de drepturile prevăzute de art. 62 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 în temeiul cărora acesta este îndreptățit să rețină cu prioritate sumele de bani cu care se alimentează contul curent al debitorului ».
În concluzie, se observa ca nu a eliberat nicio suma de bani debitoarei Adrifîl T., și în consecința nu și-a încălcat obligațiile legale instituite prin regimul popririi. Faptul ca din sumele intrate în contul gajat în favoarea sa și-a recuperat creanțele deținute fata de către debitorul urmărit nu înseamnă ca și-ar fi încălcat obligațiile. Acesta întrucât în calitate de creditor garantat avea posibilitatea legala să își recupereze creanța garantata cu prioritate fata de poprirea ulterior instituita de către M. SRL.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. tica din recurs se circumscrie interpretării și aplicării de către instanțele de fond a dispozițiilor procedurale în materia popririi motiv de recurs ce a fost încadrat de Curte conform art. 306 alin. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, în art. 304 pct. 5 din același cod.
Mai precis, examinarea se circumscrie termenului în care trebuie introdusă o cerere de validare a popririi de către persoana interesată, în speță de creditor.
Prin Decizia nr. 7/2013 în recurs în interesul legii pronunțată de ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a decis pe cale de interpretare că în interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabilește că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Pe cale de consecință, având în vedere și obligativitatea unei atari decizii pentru instanțele de judecată, regimul juridic al termenului de introducere a cererii de validare a popririi a fost stabilit pe cale de interpretare astfel încât orice altă analiză este de prisos.
Mai mult având în vedere generalitatea interpretării și sistemul procesual unitar al validării popririi nu există nici un fel de argument factual și leal pentru a concluziona că în această materie ar exista reglementate diferențiat mai multe termene de introducere a acțiunii de validare, respectiv termenul de 3 luni s-ar aplica exclusiv materiei popririi bancare iar pentru celelalte popriri acțiunea de validare ar putea fi introdusă oricând.
În primul rând o atare distincție nu a fost operată nici de legiuitor și nici de Înalta Curte pe cale de interpretare or conform adagiului ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus nu se poate admite teza recurentului conform căreia interpretarea deciziei ÎCCJ nu s-ar aplica pentru ipoteza reglementată de art. 457 din Codul de procedură civilă de la 1865 ci numai pentru ipotezele avute în vedere de art. 456 din același cod.
Dincolo de cele menționate anterior pentru a opera o atare distincție nu există nicio rațiune.
Art. 456 C.pr.civ. conține o dispoziție de ordin general aplicabilă oricărui terț poprit iar norma de la art. 457 este o normă specială aplicabilă exclusiv materiei popririi bancare dar această din urma dispoziție nu exclude completarea cu obligațiile generale trasate de art. 456 din același cod.
Așa fiind, pentru acțiunea de validare a popririi prevăzută de art. 460 C.pr.civ. nu importă dacă poprirea se circumscrie art. 456 ori art. 457 de vreme ce în text legiuitorul nu face nicio distincție sub aspectul circumscrierii specifice a unui anumit terț poprit sau a unei anumite popriri.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea reține că instituția procesual a repunerii în termenul procedural nu se activează din oficiu ci partea care din motive mai presus de voința acesteia nu a putut să formuleze cererea în termenul defipt de lege are latitudinea să solicite instanței să decidă asupra repunerii în termen prin formularea unei cereri distincte într-un anumit termen expres prevăzut de lege.
Or, în speță chiar dacă teoretic partea recurentă s-ar fi aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa aceasta ar fi trebuit să fie adusă la cunoștință primei instanțe printr-o cerere separată formulată în termen de 15 zile socotit de la data încetării împiedicării.
În lipsa activării unei atari proceduri, instanța nu este obligată să examineze din oficiu o atare situație, principiul disponibilității fiind un principiu opozabil și instanței.
Față de cele ce precedă, acest motiv de recurs nu este fondat și va fi respins ca atare.
2. Având în vedere că instanța a validat decizia din apel ce confirmă soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a acțiunii de validare a popririi, aspectele ce țin de fondul cererii nu pot fi analizate în acest perimetru procesual.
Pe de altă parte, Curtea este dispensată să analizeze critici de fapt ce vizează netemenicia și din perspectiva faptului că recursul după apel face incompatibilă o atare analiză.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.pr.civ. de la 1865 se va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în tot a deciziei apelate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de . împotriva deciziei civile nr. 238 din 14.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./19.09.2014
Jud.apel. E.B./D.M.D.
| ← Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 186/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 145/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
