Pretenţii. Hotărâre din 04-02-2014, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 1100/1285/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 29/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol, judecarea apelului declarat de . GROUP SA împotriva sentinței civile nr. 2288 din 17.09.2013 pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2288 din 17.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA.
A fost obligată pârâta să plăteacă reclamantei suma de 611.591 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a respins cererea reclamantei având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 77.421 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 21.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA-S. Cluj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 07.07.2011 s-a încheiat polița de asigurare IBC nr._, cu valabilitate de la data de 07.07.2011 până la 06.07.2012, pentru asigurarea unei clădiri-depozit din localitatea G., ., jud. Cluj, reclamanta . având calitatea de asigurat, iar pârâta . GROUP SA, succesoarea în drepturi a ., având calitatea de asigurător (f.15, 10-14). În polița de asigurare, la categoria bunurilor asigurate, s-a menționat că pentru clădiri suma asigurată este 500.000 lei, sumă care reprezintă valoarea reală, pentru mijloacele fixe suma asigurată este 200.000 lei, sumă care reprezintă valoarea reală, iar pentru stocuri suma asigurată este 100.000 lei, sumă care reprezintă valoarea medie a acestora.
Conform art. 2.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare, printre riscurile asigurate a fost și incendiul, definit ca flăcări deschise care însoțesc arderea și care, după apariția în afara locului stabilit sau destinat acestuia sau emanând dintr-un astfel de foc, se extind de la sine. Părțile au convenit că se despăgubesc atât pagubele directe (carbonizare, topire, deformare), cât și cele indirecte ca urmare a degajării fumului, gazelor sau vaporilor. Prin clauza inserată în art. 3.15 din condițiile generale, părțile au convenit că asigurătorul nu răspunde pentru daunele produse bunurilor sigurate în cazul în care se constată că nu există autorizațiile legale de construcții și funcționare emise de organele în drept sau daunele produse sau agravate prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor pe baza cărora au fost acordate acestea, inclusiv cele ca vizează respectareaa normelor P.S.I. și I.S.C.I.R.
Asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat. Conform art. 7.5 din condițiile generale ale contractului, dacă pentru construcții sau mijloace fixe suma asigurată s-a stabilit la valoarea reală, pentru daună totală cuantumul daunei cuprinde costul construirii/procurării/producerii bunului avariat la care se adaugă coeficientul de uzură menționat în contract, iar pentru celelalte bunuri, coeficientul de uzură stabilit în funcție de vechime, întrebuințare și starea de întreținere. Pentru stocuri, cuantumul despăgubirilor se stabilește în funcție de suma asigurată, respectiv valoarea medie, în prezentul litigiu.
Din procesul verbal de intervenție nr. 150/18.12.2011 încheiat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „A. I.” al județului Cluj rezultă că la data de 17.12.2011 s-a produs riscul asigurat, respectiv un incendiu al bunurilor asigurate(f.14 din vol. I). În procesul verbal s-a menționat că focarul incendiului a fost în podul halei de producție și că sursa probabilă de aprindere a incendiului a fost un scurtcircuit la instalația electrică. S-a reținut că în podul halei se afla un strat de rumeguș, iar conductorii electrici erau acoperiți cu rumeguș și erau pozați pe grinzi fără tub de protecție.
Pentru a beneficia de plata despăgubirilor cauzate de evenimentul asigurat, reclamanta a formulat o cerere în acest sens către asigurător, iar pârâta i-a comunicat prin înscrisul aflat în copie la fila 16 din vol. I al dosarului că din menținile din procesul verbal de intervențe rezultă că incendiul s-a produs din cauza uni conductor electric defect aflat în podul clădirii, pozat pe materiale combustibile fără tub de protecție. Apreciind că daunele sunt urmare a nerespectării de către asigurat a normativelor în vigoare privind siguranța în construcții, inclusiv a normelor P.S.I., pârâta a refuzat plata despăgubirilor, fiind invocate dispozițiile art. 3.15 din condițiile generale ale contractului.
Pentru a se stabili cauzele producerii incendiului și valoarea pagubei produse reclamantei, în cauză au fost efectuate expertize tehnice de specialitate.
Din raportul de expertiză în specialitatea procese pirogene și incendii și din răspunsurile la obiecțiuni (f.80-124 vol. I, f.14-21, 81-87 din vol. II) rezultă că instalațiile electrice ale imobilului asigurat au fost extinse pentru suplimentarea puterii energetice în anul 2004 și au rămas neschimbate până la data incendiului. Expertul a constatat că pentru executarea acestor lucrări s-a constituit dosarul nr. 377/2004 soluționat de furnizorul de energie electrică, dosar care a inclus o documentație tehnică ce a primit aviz tehnic de racordare. Lucrarea a fost executată și recepționată, iar expertul a stabilit că au fost folosite, conform proiectului, cablurile la circuitele de distribuție. Cu privire la condițiile de montare a cablurilor în podul construcției, condiții cu privire la care pârâta a invocat că sunt respectate normele P.S.I., domnul expert a reținut că nu sunt date concludente cu privire la pozarea conductorilor direct pe grinzi fără tub de protecție. Opinia pompierilor care au constatat această modalitate de pozare nu poate fi susținută deoarece nu au fost identificate aceste conductoare. S-a reținut că, de fapt, toate aceste conductoare au fost încorporate în cabluri armate cu platbandă petalică care îndeplinesc condițiile de protecție IP 54, imprejurare față de care nu mai erau necesare măsuri speciale de protecție ale echipamentelor cu tuburi, distanțiere sau plinte.
La întocmirea lucrării de specialitate, domnul expert a analizat toate cauzele posibile ale incendiului și a concluzionat că sursa de aprindere a fost un scurtcircuit la instalația electrică, iar împrejurarea determinată a activării sursei a fost un conductor electric cu defecțiuni. În expertiza de specialitate au fost indicate mod explicit și motivele pentru care incendiul nu s-a putut produce din cauza neprotejării conductorilor electrici față de materialele combustibile, această din urmă cauză fiind susținută de către pârâtă. Astfel, s-a reținut că împrejurarea determinată a incendiului a fost existența unui conductor defect și nu pozarea acestuia pe un material combustibil sau acoperirea acestuia cu rumeguș. Conductoarele au fost încorporate în cabluri și nu aveau contacte directe cu materialele combustibile. Expertul nu a identificat tipul conductorilor și cablurilor astfel cum aceștia au fost indicați în procesul verbal de intervenție și a arătat că în proiectul de suplimentare a puterii energetice s-a prevăzut pentru circuitele de forță cabluri de tip ACYAbY și ACYY cu conductori de aliminiu ale căror resturi încă se păstrează în curtea atelierului. În legătură cu cauza defecțiunii conductorului electric, expertul a arătat că aceasta poate consta în ușoare diferențe de secțiuni, neomogenizarea metalului, corpuri străine în structura conductorului, fenomene care pot genera încălziri locale, deteriorări termice lente ale izolației până la formarea unui scurt circuit. Primul material care s-a aprins a fost reprezentat de masele plastice din izolația conductorului. Expertul a arătat că rumegușul putea constitui primul material care s-a aprins numai în cazul unui scurtcircuit între conductori neizolați, cauză care nu a fost reținută.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârâtă (f.18 din vol II), domnul expert a reținut că a fost respectat Normativul I.7-2011 care stabilește că montarea în contact direct cu materialele combustibile se admite numai pentru cabluri rezistente la foc și cu întârziere la propagarea flăcării, iar cablurile electrice amplasate în podul halei au fost de tip ACYAbY de diferite dimensiuni. Simbolul ACYAbY înseamnă cablu de energie din aluminiu cu izolație și manta de PVC, armat cu platbandă metalică și care prezintă întârziere sau întârziere mărită la propagarea flăcării, motiv pentru care pot fi montate în medii cu pericol de explozie. În legătură cu consumul de energie electrică, expertul a stabilit că facturile de curent nu dovedesc un consum care să fi depășit puterea instalată.
Raportat la concluziile raportului de expertiză în procese pirogene și incendii, instanța a reținut că apărarea formulată de către asigurător în sensul în cauză este incident un caz care înlătură răspunderea asiguratului întemeiat pe dispozițiile art. 13.5 din condițiile generale ale contractului închiat este neîntemeiată. Astfel, extinderea puterii energetice pentru imobilul asigurat s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul realizării extinderii, iar montarea conductorilor s-a realizat cu respectarea proiectului aprobat în acest sens. Susținerea pârâtei în sensul că pentru extinderea instalațiilor electrice prin suplimentarea puterii energetice era necesară obținerea unei autorizații de construire care să fie avizată de persoane de specialitate nu este susținută de dispozițiile legale în vigoare la momentul realizării extinderii. Astfel, Legea nr. 50/1991 care relemetează autorizarea executării lucrărilor de construcție nu instituie o obligație de obținere în prealabil a unei autorizații de construire pentru suplimentarea puterii energetice a instalațiilor electrice, după cum nici dispozițiile art. 13 din Legea nr. 10/1995 nu au incidență în prezentul litigiu deoarece acestea se referă la verificarea proiectelor pentru execuția construcțiilor și nu pentru suplimentarea puterii energetice a instalațiilor electrice.
În conformitate cu Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin HGR nr. 867/2003, act normativ în vigoare la data suplimentării puterii energetice a instalației electrice a imobilului asigurat, pentru modificarea unor elemente de natură tehnică față de situația inițială, cu sau fără depășirea puterii aprobate prin avizul tehnic de racordare locul de consum nu era necesară obținerea unei autorizații de construire.
De asemenea, instanța a reținut că, deși pârâta a înțeles să se prevaleze de împrejurarea că incendiul ar fi fost cauzat de terțe persoane care au pătruns în podul imobilului, aspecte care au fost invocate numai în cadrul obiecțiunilor la expertiză formulate, aceste susțineri nu au fost probate.
Astfel, raportat la probele administrate în cauză, instanța a apreciat nu este incident cazul de excludere a răspunderii contractuale a asiguratului reglementat de art. 13.5 din condițiile generale ale contractului de asigurare, împrejurare față de care pârâta trebuie să execute contractul cu respectarea dispozițiilor art. 969 c.civ., în forma aflată în vigoare la momentul încheierii contractului și să plătească suma asigurată.
În conformitate cu prevederile art. 7.5 din condițiile generale ale contractului asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat care urmează a fi stabilită în funcție de valoarea reală a bunurilor mobile, respectiv a mijloacelor fixe și în funcție de valoarea medie pentru mărfuri.
Din polița de asigurare a rezultat că în cazul clădirii avariate, suma asigurată a fost stabilită în funcție de valoarea reală a imobilului, iar pentru situația unei daune parțiale, părțile au stabilit prin art. 7.5.1 lit b, că dauna se stabilește în funcție de suma rezultată prin aplicarea la valoarea pieselor utilizate în operațiunea de reparare a coeficientului de uzură penționat de părți în contract.
Prin raportul de expertiză contabilă (f.150-325 din vol. I) și răspunsul la obiecțiuni (f.62-76 din vol. II) a rezultat că valoarea de reparație a halei de producție este de 339.438 lei. Deși în cuprinsul raportului de expertiză contabilă domnul expert a concluzionat că, de fapt, imobilul a suferit o daună totală, instanța nu va lua în considerare această afirmație deoarece nici una din părți nu a invocat existența unei daune totale, iar pe de altă parte, expertul contabil nu are autorizarea necesară pentru a stabili efectele pe care incendiul le-a avut asupra structurii de rezistență aimobilului și calificarea ca totală a daunei produse.
Părțile au înțeles să definească noțiunea de daună totală a bunului asigurat în partea introductivă a condițiilor generale ale contractului. Astfel, există daună totală în caz de distrugere în întregime sau dispariție totală a bunurilor asigurate sau distrugerea într-un asemenea grad încât refacerea prin reparare, recondiționare, restaurare nu mai este posibilă sau costul necesar este mai mare sau egal cu valoarea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat. În cuprinsul expertizei contabile s-a stabilit că valoarea de reparație a imobilului este de 339.438 lei, sumă care reprezintă valoaraea pagubei prodise. Deoarece reclamanta nu a înțeles să invoce existența unei daune totale, instanța reține că stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se facă prin raportare la o daună parțială.
Deși părțile au prevăzut că în caz de daună parțială despăgubirea se stabilește în funcție de suma rezultată prin aplicarea la valoarea pieselor utilizate în operațiunea de reparare a coeficientului de uzură penționat de părți în contract, instanța reține că în contractul încheiat nu a fost menționat un astfel de coeficient de uzută. În aceste condiții, instanța a ținut seama la stabilirea despăgubirii de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 136/1995 în forma aflată în vogoare la momentul încheierii contractului de asigurare de bunuri, conform cărora despăgubirea nu va putea depăși valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Reclamanta a solicitat contravaloarea reparațiilor necesare imobilului și raportat la valoarea de reparație stabilită prin raportul de expertiză, instanța reține că despăgubirea pe care reclamanta este îndreptățită să o primească pentru imobilul asigurat este în cuantum de 339.438 lei.
În legătură cu valoarea mijloacelor fixe distruse în incendiu, expertul contabil a stabilit că valoarea de reparație sau înlocuire a acestora este de 312.010 lei, sumă care depășește valoarea sumei la care s-a făcut asigurarea. Și în cazul mijloacelor fixe, părțile au stabilit în contract că la stabilirea despăgubirii se va avea în vedere coeficientul de uzură, însă în lipsa individualizării acestui coeficient, se va face aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 136/1995 și se va reține că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în cuantum de 200.000 lei pentru mijloacele fixe, sumă care reprezintă suma asigurată.
Pentru stabilirea despăgubirilor aferente stocurilor distruse în incendiu, domnul expert contabil a stabilit că valoarea acestora este în cuantum de 72.153 lei, modalitatea de calcul nefiind contestată de nici una dintre părți. Pârâta a solicitat ca din această valoarea să fie scăzută doar uzura mărfurilor, însă în răspunsul la obiecțiuni s-a arătat că stocurile de marfă nu au uzură, astfel încât valoarea despăgubirilor pentru acestea este în cuantum de 72.153 lei.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a inclus în cuantumul despăgubirilor și valoarea cheltuielilor de curățenie și îndepărtare a deșeurilor ca urmare a incendiului și acțiunii pompierilor, respectiv 15.500 lei, sumă care a fost inclusă și de reclamantă în valoarea totală a despăgubirilor solicitate. Înstanța reține că aceste cheltuieli nu pot fi acordate cu titlu de despăgubiri deoarece nu intră nici în categoria pagubelor directe, nici a celor indirecte, astfel cum au fost stabilite prin art. 2.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare.
Instanța a reținut că, deși în expertiza contabilă s-a inclus în valoarea despăgubirilor și suma de 22.295 lei reprezentând cheltuieli de reparație la instalația electrică a halei nr. 1, aflată în vecinătatea halei incendiate, aceasată sumă nu a fost solicitată de către reclamantă, motiv pentru care respectând principiul disponibilității părții, instanța nu va analiza necesitatea includerii în cuantumul despăgubirilor și a acestor cheltuieli de reparație.
Reclamanta a înțeles să inludă în cuantumul despăgubirilor și dobânda bancară aferentă perioadei 17.12.2011-iunie 2012, această dobândă fiind indicată în cuprinsul obiectivelor la expertiză formulate de către reclamantă ca reprezentând fructele financiare pentru perioada de neutilizare a liniei de fabricație ca urmare a neplății despăgubirii și a dobânzii pe care reclamanta trebuia să le plătească pentru o linie de credit. Prin expertiza contabilă s-a stabilit nivelul acestor dobânzi la suma de 60.913 lei. Raportat la conținutul contractului de asigurare, instanța reține că dobânda solicitată de către reclamantă nu intră în cuantumul despăgubirii datorate de asigurat în cazul producerii evenimentului asigurat, cuantumul daunei cuprinzând numai elementele prevăzute la art. 7.5 din contract și care nu fac referire și la dobânda solicitată.
Față de considerentele reținute și având în vedere dispozițiile art. 969 c.civ. și art. 27 din Legea nr. 136/1995, acte normative în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 611.591 lei cu titlu de despăgubiri. Cererea având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 77.421 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de curățenie, a reparațiilor necesare halei nr. 2 și a dobânzii bancare va fi respinsă ca neîntemeiată.
În prezenta cauză reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 22.187 lei din care 11.001 lei reprezintă taxă judiciară de timbru (f.41 din vol. I), 5.186 lei reprezintă contravaloarea expertizei contabile (f.160-vol. I, f. 52-vol. II) și 6.000 lei reprezintă onorariu avocat (f.95-101 vol. II). Pârâta a efectuat chletuieili de judecată în cuantum de 3.970 lei reprezentând contravaloarea expertizei tehnice (f.55, 134 din vol. I, f. 90, 91 din vol. II). Deși pârâta a solicitat ca în cuantumul chletuielilor de judecată să fie inclus și onorariul avocatului, nu s-a făcut dovada acestei cheltuieli.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, care s-a opus admierii cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 274 c.pr.civ. aceatsta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantei suma de 21.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru aferentă pretenților admise (10.227 lei), onorariu expert și onorariu avocat.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA-S. Cluj a fost respinsă deoarece din contractul de asigurare a rezultat că asigurat este reclamanta . GROUP SA și nu sucursala acestei societăți, astfel încât nu există un raport juridic încheiat cu acesată pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta denumire S.C. BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP S.A.), solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței in sensul respingerii acțiunii, cu consecința înlăturării obligării apelantei-pârâte de la plata sumei de 611.591 lei, cu titlu de despăgubiri, precum si de la plata sumei de 21.413 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata având în vedere ca, raportat la probele administrate, consideram ca este incident cazul de excludere a răspunderii contractuale a asigurătorului reglementat de art. 13.5 din Condițiile Generale ale contractului de asigurare facultativa, respectiv poliței de asigurare nr. IBC/CJ/_/11, cu cheltuielile de judecata de la fond, precum si cele din recurs.
În motivele de apel se arată că prin sentința apelata prima instanța a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta si a obligat subscrisa apelanta-parata la plata sumei de 611.591 lei cu titlu de despăgubiri si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 21.413 lei, respingând cererea reclamantei având ca obiect plata de despăgubiri in cuantum de 77.421 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de curățenie, a reparațiilor necesare halei nr.2 si a dobânzii bancare.
Învederează ca in condițiile generale ale contractului de asigurare se prevede la art. 3.15 cazul de excludere privind autorizațiile de construcție: „Asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru: daune produse bunurilor asigurate in cazul in care se constata ca nu exista ca nu exista autorizațiile legale de construcție si funcționare emise de către organele in drept sau daune produse/agravate (pentru partea din dauna care s-a mărit prin nerespectarea de către asigurat a condițiilor de baza cărora au fost acordate acestea (normativele in vigoare pentru siguranța in construcții), inclusiv a normelor PSI si ISCIR).
Arată că prima instanța și-a întemeiat admiterea in parte a acțiunii pe probele administrate in cauza, in baza cărora considera ca nu s-a dovedit cazul de excludere a răspunderii contractuale de către apelanta-reclamanta. Apreciază ca o asemenea motivare nu subzista criticii întrucât din probele de la dosar: intreg dosarul de dauna, înscrisurile depuse, expertizele efectuate, obiectiunile la expertiza si răspunsurile la expertise ar fi trebuit sa conducă prima instanța la respingerea integrala a acțiunii.
Astfel, principala proba a dosarului este procesul-verbal întocmit de către Detașamentul de Pompieri D. cu ocazia constatării incendiului prin deplasare la fata locului si prin care s-a consemnat in mod clar si explicit cauza producerii incendiului ca fiind aceea a cablajului defectuos, cablaj ce nu era izolat si era montat pe un material combustibil (lemn), fapt ce este contrar normelor PSI.
Dupa cum se poate observa din redactarea art. 3.15, esența acestei excluderi o reprezintă situația de fapt ce este contrara uneia agreata de anumite standarde in domeniu, si nu in mod obligatoriu obținerea autorizației de funcționare si/sau construcție in sine. Explicația este data de faptul ca unele autorizații se dau exclusiv in baza declarațiilor pe proprie răspundere a petentului, si nu ca urmare a constatării stării de fapt de către un specialist. Din acest motiv, considera ca sunt nefondate susținerile reclamantei in sensul ca noi cunoșteam de situația cablurilor si și-ar fi asumat acest risc prin încheierea contractului de asigurare. Nerespectarea normelor PSI este o situație de fapt si/sau de drept a cărei dovada este făcuta, urmând ca reclamanta sa o răstoarne daca aceasta considera ca este indreptatita la despăgubiri si ca instalația electrica era montata corespunzător. Prima instanța nu a ținut cont de aceasta proba esențiala administrate in cauza ce dovedea practice neglijenta grava ca si cauza de producere a incendiului. Instanța de fond a dat eficienta rapoartelor de expertiza administrate in cauza, pe care le-a luat in considerare la pronunțarea soluției.
In ce privește cele doua raporturi de expertiza tehnica judiciare administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza in specialitatea procese pirogene si incendii, precum si raportul de expertiza contabila, solicita următoarele:
Cu privire la raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea procese pirogene si incendii întocmit de expertul tehnic judiciar Gyurcsanyi Ervin I. solicitam următoarele:
Instanța de fond a luat în considerare acest raport de expertiza la darea soluției argumentând soluția cu faptul ca din expertiza s-a dovedit cauza incendiului un defect imprevizibil al conductorilor electrici montați corespunzător, ceea ce ar înlătura incidența cazului de excludere de la plata despăgubirilor, motivare cu care nu suntem de acord si p e care am contestat-o formulând obiectiuni la expertiza care au si fost admise de prima instanța, dar expertul si-a menținut punctual de vedere si nu a lămurit obiectiunile noastre, ceea ce impune si solicitam in calea de atac a apelului admiterea probei cu contraexpertiza tehnica judiciara in specialitatea pirogenie si incendii care sa fie întocmita de un alt expert specializat si care sa lămurească obiectiunile la expertiza, asa cum au fost acestea admise la fond.
Raportul de expertiza in specialitatea procese pirogene si incendii întocmit de expertul tehnic judiciar Gyurcsanyi Ervin I. este unul care nu a avut in vedere normativele tehnice speciale privind siguranța instalațiilor, aplicabile la data producerii incendiului. Expertul in esența raportului de expertiza a opinat ca ar fi fost respectate dispozițiile legale in materia protecției contra incendiilor, iar cauza incendiului ar fi fost un defect imprevizibil al conductorilor electrici montați corespunzător, in conformitate cu prevederile 17 fara o izolație suplimentara, pe elementele din material combustibil din podul halei-atelier de tamplarie aparținând reclamantei.
Instanța desi i-a încuviințat obiectiunile la expertiza, prin răspunsul la obiectiuni al expertului acesta si-a menținut punctul de vedere si nu a lămurit obiectiunile sale. Nu stim cum a ajuns expertul la aceasta concluzie de vreme ce Art 3.3.10 din normativul 17 aplicabil in speța prevede următoarele: „se interzice montarea directa pe elementele de construcție din materiale combustibile de clasa CA2C(C3)si CA2(C4) a cablurilor armate sau nearmate cu sau fara intarziere la propagarea flăcării...si a echipamentelor electrice cu un grad de protecție mai mic decât IP54"
Astfel, afirmația expertului este neîntemeiata, neavand puterea unei opinii tehnice argumentate. Dealtfel incertitudinea expertului in ceea ce privește îndeplinirea standardului IP54 reiese chiar din afirmațiile acestuia: „...in general îndeplinesc condițiile de protecție IP541".
Tot in sensul dovedirii faptului ca acele cabluri nu îndeplineau standardul de protecție IP 54, arată ca expertul a făcut următoarea afirmație despre primul material care a luat foc:"primul material care s-a aprins si care nu putea fi altceva decât mase plastice-izolatia conducătorilor". Ori in situația in care cablajul ce a produs incendiul era izolat, conform afirmațiilor expertului, prin armatura de platbanda metalica, îndeplinind standarde foarte inalte de protecție la aprindere, la scurtcircuit mai exact, ne întrebam cum de cablajul respectiv a fost îndeajuns de defect incat sa provoace o căldura îndeajuns de mare cat sa provoace aprinderea cu flacăra a materialului plastic ce reprezintă învelișul final al conductorului. Oare nu din acest motiv se folosește armatura de platbanda metalica, pentru a crea un strat de protecție termica si mecanica suplimentar.
Mai precizează faptul ca expertul a făcut aceasta afirmație in condițiile in care prin cablajul respectiv expertul a afirmat ca nu trecea la momentul producerii incendiului o cantitate excesiva de curent, ba chiar din contra. Toate aceste argumente duc la o singura concluzie, aceea ca era instalat un cablaj cu grad de protecție inferior IP54, un cablaj ce putea in cazul unui defect al acestuia sa aprindă izolația conductorului si sa provoace in modalitatea descrisa de către domnul expert incendiul. Ca urmare a folosirii unui cablaj cu grad de protecție inferior IP54, acesta trebuia montat pe grinzile halei in conformitate cu art 3.3.9 din normativul 17: „montarea pe materiale combustibile a conductelor cu izolație normala, a cablurilor fara întârziere la propagarea flăcării, a tuburilor din materiale plastice, a aparatelor si echipamentelor electrice cu grad de protecție inferior IP54, se face interpunand materiale incombustibile intre acestea si materialul combustibil sau elemente de distanțare care pot fi:... straturi de tencuiala de 1 cm grosime elemente de susținere din materiale incombustibile (de ex. Consolemetalice)" Cum reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale, subscrisa nu puteam fi obligați la achitarea despăgubirii solicitata, fiind aplicabile clauzele de excludere enumerate in întâmpinare.
Un alt argument in susținerea celor de mai sus il reprezintă răspunsul incomplet al expertizei in ceea ce privește obiectivul numărul 2, stabilirea respectării condițiilor de acordare a avizelor de funcționare/construcție.
In acest sens, expertul a constatat ca in anul 2004 instalațiile electrice au fost extinse pentru suplimentarea puterii electrice, fiind constituit un dosar la furnizor, dosar ce conținea proiectul, si care a primit aviz tehnic de racordare la RED. Ce omite sa spună expertul este daca s-a respectat art 13 din legea 10/1995 privind calitatea in construcții: "verificarea proiectelor pentru execuția construcțiilor, in ceea ce privește respectarea reglementarilor tehnice referitoare la cerințe, se va face numai de către specialiști verificatori de proiecte atestați, alții decât eleboratori ai proiectelor.Se interzice aplicarea proiectelor si a detaliilor de execuție neverificate in condițiile alineatului precedent.". Practic, pentru modificarea instalației electrice, reclamanta trebuia sa efectueze doua proiecte, unul pentru modificarea instalației electrice si unul pentru modificarea clădirii ca urmare a noii instalații electrice, aceasta ultima etapa nefiind menționata de către expert nicăieri in conținutul raportului de expertiza.
Un argument in plus ca nu a fost făcuta aceasta verificare este faptul ca ar fi imposibil ca proiectul verificat de către un expert avizat sa conțină greșeli precum montarea cablajului ce nu îndeplinește IP54 fara a prevedea si respectarea art 3.3.9 din 17 privind pozarea acestora folosind materiale incombustibile interpuse intre cablaj si materialul combustibil.
O alta inconsecventa sesizata, in ceea ce privește conținutul raportului de expertiza a fost afirmația expertului de la pag. 17: "nu sunt informații despre . unor persoane înainte de incendiu (nu apar pe imagini video)", pe cand situația de fapt, recunoscuta si de către expertul tehnic judiciar desemnat in cauza de prima instanța, este aceea ca filmările au fost distruse.
In primul răspuns la Obiectiuni expertul isi menține concluziile si afirma ca Proiectul pentru creșterea puterii instalate s-a întocmit si executat in conformitate cu dispozițiile legale si afirma ca nu înțelege ce anume avize si autorizații ar fi trebuit obținute in speța de fata.
Apelanta arată că a contestat aceasta concluzie intrucat proiectul de instalații electrice pentru extinderea obiectivului a fost făcut in anul 2004. La acea data orice lucrare de execuție nu putea fi executata fara un proiect verificat de un verificator de proiect pentru specializarea (l)e, atestat MLPAT (in prezent MDRAP).
Daca exista un astfel de proiect, acesta trebuia supus verificării unui expert pentru specializarea(l)e. Consideram ca nu exista o astfel de verificare deoarece verificatorul atestat ar fi cerut respectarea Normativului (I) 7-2002 aflat in vigoare. Astfel: Nu ar fi admis montarea cablurilor electrice in pod direct pe lemn. Acestea trebuiau prevăzuta in tuburi metalice de protecție; Ar fi cerut ca protecția circuitelor electrice ce alimentau motoarele din hala sa fie prevăzute cu disjunctoare cu protecție diferențiala (DRD-uri) de 30 m A. Este cert ca incendiul s-a datorat unui defect la unul din cabluri. Daca s-ar fi respectat cele doua prevederi de mai sus, defectul nu ar fi dus la incendiu, ci doar la întreruperea alimentarii receptorului alimentat cu cablul defect, deoarece: Protecția diferențiala ar fi întrerupt alimentarea la deteriorarea instalației inca de la un curent de defect de 30mA (ca sa ia foc materialele combustibile trebuie parcurse de cel puțin 300mA); Chiar daca s-ar fi inițiat arcul electric la locul defect, incendiul nu ar fi avut cum sa fie dezvoltat deoarece in tubul de protecție nu ar fi existat suficient aer (respectiv oxigen) care sa întrețină arderea instalației si ulteriror a materialului combustibil pe care se afla tubul de protecție.
O alta neregula a raportului de expertiza este aceea privind afirmația expertului despre consumul de curent de la momentul producerii incendiului, referitor la consumul suportat de instalația electrica. In acest sens va rugam sa observați ca din actele de la dosar rezulta diferente considerabile intre consumatorii mari declarații in proiectul depus la electrica si consumatorii solicitați a fi despăgubiți prin asigurare. Enumerăm doar cu titlu de exemplu mașina de îndreptat, presa de elemente, etc. In aceasta situație ne punem întrebarea de unde a știut expertul care este puterea ce o suporta instalația electrica in mod real? Mai mult, conform specialiștilor ISU ce au analizat incendiul, siguranțele instalației electrice aveau fuzibilul improvizat, ceea ce confirma teoria ca instalația electrica desi a fost conceputa sa suporte o anumita cantitate de energie, in realitate era supusa la mult mai mult, acest lucru ducând in timp la defectarea cablajului. In acest sens susținerile specialiștilor ISU privind starea siguranțelor este mult mai credibila, din simplul fapt ca aceștia au fost la locul incendiului in acel moment cand toate lucrurile puteau fi analizate „ex proprii sensibus". . de a raționa afirmam cu aceasta ocazie faptul ca desi expertul susține ca furnizorul de energie a dat un aviz, aceasta nu înseamnă ca lucrarea a fost executata conform proiectului, constatările de la fata locului având o putere probatorie superioara.
O ultima critica adusa raportului de expertiza este in ceea ce privește afirmația expertului despre îndeplinirea standardelor de siguranța IP54 de către conductorii electrici din aluminiu. Răspunsurile dl.-lui expert la al doilea rand de Obiectiuni in care afirma ca (pagina 2 din Raport, paragraful 2) „Cazul nu are legătura cu normele ISCIR, cablurile electrice neavand reglementari in acest domeniu" reprezintă o concluzie eronata asa cum am arătat in ultimele Obiectiuni (cel de-al treile rand). A arătat dl.-lui expert ca exista Normativul I 7 din anul 2002 (ce înlocuiește Normativul I 7-98) care are ca obiect reglementarea privind proiectarea si executarea instalațiilor cu tensiuni de pana la 1000 V ca si 1500 V c.c, ceea ce înseamnă ca este aplicabil in speța de fata, având in vedere ca s-a efectuat extinderea instalației electrice. In art. 3.3.10 din acest Normativ, normativ indicat si in obiectinile anterioare, se interzice montarea directa pe elementele de construcție din materiale combustibile de clasa mediu inflamabile, a cablurilor indiferent daca sunt armate/nearmate, cu sau fara intarziere la propagarea flăcării „3.3.10. Se interzice montarea directă pe elemente de construcție din materiale combustibile de clasa CA2c (C3)(nivel mediu/usor inflamabil) și CA2 (C4) a cablurilor armate sau nearmate cu sau fără întârziere la propagarea flăcării (conform PE 107), a conductoarelor electrice neizolate sau cu izolație din materiale combustibile, și a aparatelor și echipamentelor electrice cu grad de protecție mai mic decât IP 54.
Deci opinia expertului (consemnata la pag. 6, parag. 2) ca Normativul 1.7 -2011 ar admite montarea direct pe materiale combustibile numai pentru cabluri rezistente la foc si cu întârziere in propagarea flăcării, este una eronata, întrucât nu tine cont ca la momentul extinderii de putere la imobilul in discuție (anul 2004) se aplica Normativul I 7-2002.
De asemenea expertul a argumentat (pagina 2, ultimul paragraf la Răspunsul la Obiectiunile O. nr. 2) ca Proiectul pentru suplimentarea puterii energetice din anul 2004 nu trebuia verificat, expertul invocând un Ordin MLPAT nr. 77/N/28.10.1996. Si aceasta constatare nu este una sustenabila intrucat la pct. 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 din Normativul I 7 din anul 2002 se prevede din contra aceasta obligație de verificare „3.1.1. Proiectele de instalații electrice se verifică de verificatori de proiecte atestați conform Legii 10/1995.
3.1.2.începerea execuției instalațiilor electrice este permisă numai după ce investitorul a obținut avizul tehnic de racordare. Punerea în funcțiune se face numai după controlul execuției instalațiilor electrice de către unități autorizate.
3.1.3.Este interzisă începerea lucrărilor de instalații electrice fără proiecte verificate în condițiile art. 3.1.1."De asemenea si in Normativul I 7 din 2011 indicat de expert se prevede același condiții la pct. 3.0.14.
Apelanta arată că a sesizat inconsecventa dl.-lui expert cu privire la răspunsul la obiectiunea „b" de la pagina 5, reluat pe parcusul raportului, care răspunde la obiectiunea noastră privind lipsa verificării proiectului de extindere putere instalata de un verificator atestat cu un tabel referitor la „Economie de energie si izolare termica" ceea ce este străin de obiectul criticii noastre care se refera, asa cum am arata expertul, este relativ la proiectul de extindere putere instalata. De asemenea dl. expert persista in aceeași opinie la răspunsul la obiectiunea „c", conform căreia dl. expert ar admite montarea direct pe materiale combustibile pentru cablurile din speța data desi asa cum a redat mai sus, in Normativul I 7 din anul 2002 la punctul 3.3.10 se interzice expres acest lucru. învederează ca procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat si prin urmare expertul trebuie sa plece de la veridicitatea si autenticitatea consemnărilor in acest proces-verbal nu sa afirme ca „In Raport nu este o confirmare sau infirmare a celor scrise de către pompierii militari".
Faptul ca au fost sau nu suspendate pe grinzi cablurile nici nu prezintă importanta ci faptul ca au fost montate direct pe material combustibil, lucru interzis de Normativul I 7 din anul 2002.
In concluzie arată ca expertul a redat o concluzie inexacta tocmai pentru ca a utilizat in expertiza sa un Normativ inaplicabil la data la care interesează expertiza si anume in anul 2004, expertul utilizând un Normativ din 2011.
F. de anul extinderii puterii instalate la imobilul in discuție, respectiv 2004, Normativul aplicabil este cel din 2002 respectiv Normativul I 7, care asa cum am arătat interzice montarea cablurilor pe material inflamanbil indiferent de caracteristicile cablurilor (cabluri armate sau nearmate cu sau fără întârziere la propagarea flăcării).
Normativul din 2011 chiar daca ar prevedea anumite condiții in care anumite echipamente se pot instala direct pe material combustibil prevede alte condiții de proiectare si punere in exploatare a instalațiilor electrice care nu puteau avute in 2004 deoacere nu erau legiferate.
In ce privește raportul de expertiza tehnica judiciara contabila intocmit de expertul tehnic judiciar B. M. D. solicitam următoarele:
In primul rand, invoca nulitatea raportului de expertiza având in vedere ca la fond am solicitat inlocuirea expertului deoarece Dl. expert are specialitatea de expert contabil insa acesta face in fapt aprecieri de tin de expertiza in construcții. Expertul nu deține (sau nu a făcut dovada pana la acest moment) privind specializarea si de expert evaluator construcții anevar, solicitare care insa nu a fost admisa in mod nejustificat. Dovada cea mai buna este ca la obiectiunile la expertiza privind evaluarea imobiliara nu a putut răspunde. De aceea, solicitam in calea de atac a apelului admiterea probei cu contraexpertiza tehnica judiciara in specialitatea evaluare construcții de un expert anevar cu aceasta specialitate, si care sa lămurească si sa răspundă la toate obiectiunile la expertiza, asa cum au fost acestea admise la fond.
Considera astfel ca decizia instanței de fond de a nu admite cererea de înlocuire cu un alt expert specializat in domeniu a condus la încălcarea dreptului la apărare si la un proces echitabil, ceea ce este inadmisibil, asa incat prima instanța nu a respectat disp. Art. 129 Cod Proc.Civ. privind principiul aflării adevărului, lămuririi cauzei sub toate aspecte, al stârnirii prin mijloace legale pentru prevenirea oricărei greșeli, in vederea pronunțării unei soluții legale si temeinice in cauza dedusa judecații.
Chiar răspunsurile expertului trădează lipsa de autorizare de a răspunde la chstiunile ce tin de constructive întrucât la prima obiectiune privește aspectul conform căruia expertul trebuia sa determine Valoarea Reala a Imobilului la data producerii evenimentului in conformitate cu Condițiile Generale de Asigurare, (expertul trebuia sa determine Valoarea reala a imobilului la data producerii incendiului prin scădere din Valoarea de Nou a Coeficientului de Uzura pe baza actelor de construire specifice: Proces-Verbal de Terminare a Lucrărilor.) Expertul nu a putut răspunde întrucât expertul nu deține calitatea de expert construcții.
De asemenea, arată că expertul a evitat sa răspundă la unele obiectiuni ceea c ear fi trebuit sa duca la inlocuirea acestuia. Desi instanța i-a pus in vedere expertului la termenul din 28.05.2013 sa răspundă la obiectiunile formulate de subscrisa, obiectiuni având o desfășurare logica ce se intind pe 6 pagini, expertul prin Răspunsul oferit face o selecție a unor paragrafe la care nu răspunde limitandu-se mai mult la chestiuni de interpretare a contractului dintre parti cu privire la aspecte care nu tin de expertiza in cauza.
Netemeinicia raportului de expertiza contabila si nerespectarea condițiilor contractuale incheiate de parti de către expert: Considera ca Raportul de Expertiza intocmit de expert dr. B. M. D. este unul netemeinic, expertul facand o supraevaluare atat a imobilului cat si a mijloacelor fixe si a sfidat principiul relativității convențiilor cu încălcarea de asemenea a Condițiilor Generale de Asigurare agreate de parti.
Astfel, prima instanța a preluat concluziile acestuia la expertiza, fara a le raporta la condițiile generale ale poliței de asigurare, fara a filtra obiectiunile noastre la expertiza desi au fost intemeiate si chiar instanța le-a încuviințat, dar expertul nu a lămurit obiectiunile noastre.
Dl. Expert a făcut calcule pentru trei variante si anume valoare de nou, valoare contabila si valoarere reparație, repere care pot fi utilizate in calculul ce se impune si anume valoare reala. Totuși determinarea Valorii Reale nu se regăsește perfect in cele doua (deoarece ipoteza valorii de nou nu este aplicabila) variante tratate de expert (valoare reparație si valoare contabila).
Având in vedere ca parte integranta din Polița de Asigurare sunt si Condițiile Generale de Asigurare, expertul trebuia sa ia ca reper normele care prevăd modul de despăgubire pentru valoarea reala, asa cum sunt ele menționate in aceste Condiții (in a căror posesie expertul a intrat asa cum reiese din actele atașate Raportului de Expertiza). Expertul trebuia sa se raporteze la faptul ca Hala de producție nr. 2 a suferit o dauna totala si sa aplice dispozițiile contractuale. Noțiunea de dauna totala este definita in preambulul Condițiilor Generale de Asigurare:"Distrugerea în intregime/disparitia bunurilor asigurate sau distrugerea . incat refacerea prin reparare, condiționare, restaurare nu mai este posibila sau costul necesar este mai mare sau egal cu valoarea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat".
Dl. Expert stabilește ca valoarea de reparație este de 339.438 lei pe cand valoarea de reconstrucție din nou este de 358.548 lei. Desi valoarea de reconstrucție din nou nu este echivalenta cu valoarea la data producerii evenimentului asigurat, întrucât valoarea reala presupune scăderea coeficientului de vechime, se poate afirma ca este vorba de o dauna totala intrucat este evident ca valoarea reala a halei nr. 2 de producție nu poate fi mai mare decât valoarea din nou. Având in vedere stabilit acest element expertul trebuia sa aplice algoritmul de calcul prevăzut in Condițiile Generale de Asigurare. In art. 7.5.1 lit. b prevede „Cuantumul daunei la data producerii evenimentului asigurat reprezintă..in cazul daunei totale: costul construirii/procurarii/producerii bunului avariat la care se aplica coeficientul de uzura (pentru clădire.... stabilit in funcție de vechime, întrebuințare si stare de întreținere)". Așadar dl. Expert trebuia ca la suma necesara costului construirii/procurarii/producerii bunului avariat trebuia sa aplice coeficientul de uzura al acesteia. Pentru aceasta expertul trebuia in primul rand sa determine vechime clădirii pe baza actelor de construire specifice: Proces-Verbal de Terminare a Lucrarilor.etc.
Pe urma expertul trebuia sa aiba in vedere si starea de intretinere a imobilului. Dupa stabilirea coeficientului de uzura,acesta trebuia scăzut din valoarea stabilita de expert. Trebuie avut in vedere ca valoarea contabila stabilita de expert este de 32.371 lei ceea ce denota faptul ca construcția avea un grad de uzura mare intrucat si amortizarea contabila se stabilește luandu-se in calcul in primul rand vechimea construcției. Desi instanța a admis obiectiunile subscrisei fata de aspectele de mai sus expertul a refuzat sa răspunde si in loc sa faca calculul încuviințat de instanța expertul afirma „Devizul întocmit de expert in contructii confirma faptul ca reconstrucția este mai scumpa decât valoarea reala adică suma asigurata" insa fara sa determine Valoarea Reala. Pentru acest motiv consideram ca instanța ar trebui sa aplice calculul efectuat de subscrisa prin raportare la Condițiile Generale de Asigurare.
Cu privire la Mijloacele Fixe raportul este unul supraevaluat.
Din Raportul de Expertiza reiese ca expertul nu a determinat valoarea contabila a mijloacelor fixe (utilaje) desi era edificator intrucat valoarea contabila a mijloacelor fixe are in vedere uzura fizica (dat de vechime in primul rand) cat si uzura morala. Așadar expertul trebuia sa scadă din valoarea asigurata si coeficientul de uzura a mijloacelor fixe (utilajelor).
Desi instanța a incuviintat obiectiunea mai sus arătata expertul nu a răspuns ci a făcut mai mult precieri asupra dreptului sau nu a asigurătorului de a plați desi rolul acestuia este de a face calcule nu de a stabili al cui este dreptul. Expertul pare ca nu înțelege la ce ne referim cand afirmam Valoarea reala si arata ca valoarea amortizării nu este egala cu uzura. Este evident o preluare disparata a unor susțineri ale subscrisei deoarece nici subscrisa nu am afirmat ca amortizarea este perfect egala cu uzura ci doar ca amortizarea are legătura si constituie un indiciu a uzurii si redăm obiectiunile noastre „Din vizualizarea raportului reiese ca expertul nu a determinat valoarea contabila a mijloacelor fixe (utilaje) desi era edificator întrucât valoarea contabila a mijloacelor fixe are in vedere uzura fizica (dat de vechime in primul rand) cat si uzura morala. Așadar expertul trebuia sa scadă din valoarea asigurata si coeficientul de uzura a mijloacelor fixe (utilajelor)."
Deci este evident ca expertul a inteles care sunt de fapt obiectiunile noastre intrucat a afirmat ca „Valoarea reala este un orizont de lucru teoretic si statistic generat de o relație standard calculata ca Valoarea de Nou-Coeficient de Uzura %. Aceasta relație standard se poate pondera si compara cu ofertele din piața de tranzacționare (cerere/oferta)" (pg. 5 din răspunsul expertului) totuși refuza a răspunde. este o nesocotire a dispozițiilor instanței si este evident ca instanța nu trebuie sa omologheze aceste concluzii fiind făcute in disprețul dispozițiilor contractuale. Cu atat mai mult se impune administrarea probei cu expertise tehnice in apel pentru lămurirea tuturor obiectiunilor nelămurite prin răspunsurile la obiectiuni.
Cu privire la stocuri de asemenea instanța nu trebuia sa omologheze concluziile Raportului intrucat nu au nici o baza contractuala sau legala. Desi la obiectivele legate de construcții si mijloace fixe expertul „uita" de existenta Condițiilor Generale de Asigurare, aici dl. expert isi aduce aminte ca exista Condiții Generale de Asigurare si neaga un răspuns motivat la obiectiunea noastră pe motiv ca „..noi nu am găsit in Condițiile Generale de Asigurare impuse de asigurător ca valoarea stocurilor din masa lemnoasa la încheiere asigurării se ponderează cu vechimea acestora".
Consideră că expertul a făcut o apreciere depășita, întrucat este evident ca Condițiile Generale de Asigurare nu se refera la stocuri din masa lemnoasa ci are in vedere dispoziții privitoare la toate stocurile (de aceeea sunt Condiții Generale). Cu toate ca instanța a pus in vedere expertului sa răspundă dl. expert a refuzat sa răspundă, ceea ce ar trebui in mod normal si legal sa duca la invalidarea concluziilor raportului de Expertiza. Conform Condițiilor Generale de Asigurare „art.7.52 pentru stocuri, in funcție de suma asigurata (valoarea maxima/medie, pret de cost/productie/achizitie/valorificare-dupa caz, conform evidentei contabile a Asiguratului. In cazul daunei totale: valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor care au fost distruse in întregime ".
Așadar se dovedește ca instanța nu degeaba a incuviintat obiectiunea deoarece condițiile generale de asigurare au in vedere atat valoarea contabila cat si cea de la data producerii evenimentului, ceea ce presupune si o determinare a vechimii (adică a uzurii). Rezulta ca desi a fost prevăzut in condițiile generale de asigurare luarea in calcul la stabilirea despăgubirii a coeficientului de uzura, cu toate acestea cu încălcarea disp. Art. 969 cod civil prima instanța nu aplica si coeficientul de uzura cu motivarea ca in lipsa individualizării acestui coeficient se face doar aplicare art. 27 din Legea nr. 136/2005, ceea ce echivalează cu aplicarea greșita a legii, expertizele fiind cele care pot lamuri si acest aspect.
La data de 10 decembrie 2013 S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta denumire S.C. BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP S.A.), societate de asigurare administrata in sistem dualist, a depus completare la motivele de apel prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante, pe care solicită a fi admisă și pe cale de consecința, admiterea excepției, admiterea apelului si respingerea acțiunii formulate de reclamanta, ca fiind formulată de o persoană fara calitate procesuala activa.
Totodată, solicită a se constata din materialul probator ce exista deja la dosarul cauzei faptul că în speța de față, reclamanta nu deține calitatea procesuala activa pentru a acționa în judecata societatea. Astfel, asa cum sunt stabilite de Codul de Procedura Civila aspectele imperative referitoare la calitatea procesuala activa constau in identitatea dintre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului supus judecații. De asemenea, tot Codul de Procedura Civila stabilește ca sarcina justificării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecata, trebuie sa expună împrejurările din care sa rezulte ca el este îndreptățit sa-l cheme în judecata pe parat.
Astfel, asa cum cum se poate observa din polița de asigurare IBC numărul_, intimata-reclamanta a specificat expres pe acesta polița de asigurare faptul ca ea se cesionează in favoarea instituției creditoare. Astfel, la Mențiuni speciale din polița se scrie negru pe alb: „Se cesionează in favoarea instituției creditoare.", iar mai sus este menționat expres si fara echivoc: „Despăgubirile se cesionează in favoarea BCR-S. Cluj. "Așadar calitatea de beneficiar al poliței de asigurare a trecut către BCR - S. Cluj si prin urmare numai aceasta are dreptul de a solicita si primi plata despăgubirii nicidecum reclamanta S.C. O. C. SRL. Simplul fapt al calității de parte contractanta în raportul de asigurare nu este suficient pentru a da dreptul la încasarea despăgubirii, decât in situația in care asiguratul este si beneficiarul poliței, caci doar beneficiarul este îndreptățit sa primească despăgubirea. In cazul de fata, beneficiarul poliței este altcineva, respectiv unitatea bancara creditoare BCR -S. Cluj, in favoarea căreia reclamanta a cesionat despăgubirea.
Partea contractanta este ținuta de plata primelor de asigurare, însă beneficiarul este îndreptățit în cazul în care se produce riscul asigurat sa primească despăgubirea, ori reclamanta a cesionat calitatea de beneficiar al despăgubirii către BCR -S. Cluj. In cazul de față, precum și în orice alta situație asemănătoare, când beneficiarul și contractantul poliței cesionează Polița în favoarea băncii creditoare ce are instituit gaj asupra acelor bunuri, se găsește în prezenta instituției stipulației pentru altul. Are așadar stipulantul ca fiind contractantul asigurării, în cazul de fata S.C. O. C. SRL, care dispune ca in cazul in care se produce riscul asigurat la bunurile asigurate, promitentul, adică subscrisa O. (fost BCR ASIGURĂRI), sa plătească indemnizația de asigurare către o persoana străină de contract, denumita tert beneficiar, adică BCR - S. Cluj.
In cazul instituției stipulației pentru altul este de netăgăduit ca tertul beneficiar (BCR - S. Cluj) dobândește direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau odată cu momentul încheierii contractului dintre stipulant si promitent. Așadar, dreptul aparține terțului beneficiar chiar de la momentul încheierii contractului, acesta netrecand prin patrimoniul stipuiantului. Faptul ca reclamanta a plătit prima de asigurare nu îi da dreptul de a încasa despăgubirea fiindcă asa cum am arătat, ca efect al stipulației pentru altul, dreptul de a incasa despăgubirea se naște direct si distinct in patrimoniul beneficiarului BCR - S. Cluj, fără ca reclamanta să aibă vreun drept la aceasta despăgubire.
In susținerea aceste excepții vine si practica instanțelor din tara noastră si chiar a Înaltei Curți de Casație si Justiție: practica judiciara produsa de decizia nr.2205/04.06.2013 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție Secția a II a Civila, precum si practica judiciara produsa chiar de Curtea de Apel Clui. Secția alia Civila, mai exact prin decizia nr._,06.2013. hotărâri judecătorești pe care Ide atașam la Completarea motivelor de apel, in susținerea si dovedirea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante.
Mai precis pe lângă numeroase sentințe ale instanțelor de fond din tara ce au stabilit ca singura persoana ce are calitatea procesuala activa de a acționa în judecata societatea de asigurări, în cazul unei cesiuni către o instituția bancara este chiar aceasta instituție, Curtea de Apel Oradea a admis prin Deciziei nr. 65/C/2012-A apelul declarat de societatea noastră în dosarul_/111/2010, stabilind ca se impunea ca instanța de fond sa admită excepția lipsei calității procesuale active într-o cauza identica în care o societatea a cesionat o polița de asigurare către o instituție bancara, respingând astfel acțiunea ca fiind înaintată de o persoana fara calitate procesuala activa. Mai mult de atat apreciază ca aceasta dezbatere a fost soluționată în mod definitiv prin decizia pronunțată de înalta Curte de Casație si Justiție în recursul promovat împotriva Deciziei nr. 65/C/2012-A, aceasta stabilind în data de 04.06.2013 în mod irevocabil ca recursul declarat nu este întemeiat intrucat recurenta nu poate avea calitate procesuala activa de a acționa în judecata societatea de asigurări pentru obținerea despăgubirii atat timp cat aceasta a cesionat polița de asigurare. Față de toate aceste aspecte pe care le-a învederat instanței de apel apreciază ca excepția invocata de apelantă este întemeiată fiind de asemenea în concordanta cu practica judiciara stabilita de Înalta Curte Curte de Casație si Justiție, impunându-se și solicitând admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind introdusă de către o persoana fără calitate procesuala activa.
Intimata . prin întâmpinare (f.55-57) a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței civile atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.296 din C.pr.civ.de la 1865, Curtea reține următoarele:
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată și a obligat pârâta-apelantă la plata sumei de 611.591 lei cu titlu de despăgubiri precum și cheltuieli de judecată în sumă de 21.413 lei. S-a respins cererea având ca obiect plata de despăgubiri în cuantum de 77.421 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de curățenie, a reparațiilor necesare Halei nr.2 și a dobânzii bancare. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată împotriva pârâtei . Group SA Cluj, întrucât nu există un raport juridic de asigurare încheiat cu această pârâtă.
Într-o ordine procedurală firească instanța are obligația de a analiza excepțiile procesuale invocate de către apelantă atât în fața primei instanțe cât și prin calea de atac declarată, excepții a căror admitere ar avea un caracter peremptoriu cu privire la soluționarea dosarului și ar împiedica pe fond analiza pretențiilor deduse judecății. Analiza excepției lipsei calității procesuale active invocate în cadrul apelului și a argumentelor care o susțin prin raportare la probatoriul administrat conduc la concluzia netemeiniciei acestei excepției.
Astfel, în ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantei intimate, instanța de apel reține faptul că excepția este neîntemeiată. În mod lipsit de echivoc reclamanta intimată are un interes legitim, direct, născut și actual în obținerea daunelor rezultate din producerea riscului asigurat și implicit calitatea procesuală de a le solicita instanței în condițiile în care amiabil nu s-a putut ajunge la o înțelegere. În primul rând reclamanta are calitatea de parte în contract, de semnatară a contractului de asigurare încheiat cu societatea pârâtă și pe care se „sprijină" pretențiile sale, respectiv calitatea de persoană asigurată deci, în mod inevitabil are un interes direct în a solicita pârâtei executarea obligațiilor asumate prin contract.
În al doilea rând, deși există o clauză de cesiune a beneficiului contractului de asigurare aceasta este una condiționată, iar până la momentul sesizării instanței și nici ulterior condiția nu a fost îndeplinită. Privită din această perspectivă clauza de cesiune în favoarea pârâtei BCR S. Cluj are o identitate distinctă de contractul de asigurare, nu poate influența valabilitatea contractului de asigurare și nici nu poate influența în vreun fel executarea obligațiilor asumate de către părți prin contract, inclusiv obligația de despăgubire a daunei suferite în primul rând de către proprietarul bunului asigurat.
Trebuie precizat în acest context faptul că BCR S. Cluj nu a invocat vreun moment pe parcursul derulării procesului faptul că reclamanta nu ar fi plătit ratele creditului a cărui restituire a fost garantată ipotecar cu imobilul construcție asigurat, nu a invocat pretenții proprii cu privire la suma cuvenită cu titlul de despăgubire, astfel că în aceste condiții, excepția invocată de către societatea de asigurări este total neîntemeiată.
Faptul că este doar o cesiune a beneficiului contractului și nu a drepturilor și obligațiilor asumate prin contract rezultă foarte clar din clauzele contractuale și reprezintă un fapt recunoscut inclusiv de către pârâta apelantă. Astfel, clauza prevede obligația asiguraților: „să cesioneze în favoarea băncii toate drepturile bănești pe care le au de primit cu titlu de despăgubiri de la societatea de asigurări". Scopul acestei clauze, interesul ei direct este acela de a putea asigura posibilitatea băncii de a recupera creditul în situația în care bunul ar fi distrus sau degradat din cauza neglijenței sau bunul s-ar fi depreciat din cauza lipsei de diligentă.
În mod evident, pentru a cesiona băncii beneficiul contractului, acesta trebuie mai întâi stabilit cu caracter cert la solicitarea asiguraților, fie amiabil, fie printr-un litigiu care să tranșeze cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății, așa cum este prezentul dosar. Rezultă că această clauză de cesiune a beneficiului contractului de asigurare are eficiență în anumite condiții: când împrumutul nu este restituit în integralitatea sa și numai în limita cuantumului obligațiilor restante față de bancă ale persoanei asigurate. Această clauză, nu influențează sub nici un aspect restul prevederilor din contractul de asigurare și nici nu înlătură dreptul persoanei asigurate de a fi despăgubită cu diferența dintre valoarea daunei și suma datorată la bancă de către asigurat sau, în cazul în care creditul a fost stins, cu întreaga valoare a despăgubirii.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că hotărârea primei instanțe este una legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Apelanta critică hotărârea instanței de fond, invocând ca principal argument Procesul Verbal întocmit de Detașamentul de Pompieri D. cu ocazia constatării incendiului și în cazul de excludere prevăzut de art.3.15 din Condițiile generale ale contractului de asigurare. Aceasta în concret, critică faptul că s-a dat eficiență rapoartelor de expertiză încuviințate în cauză, respectiv expertiza în specialitatea procese pirogene și incendii, precum și expertiza contabilă efectuată la solicitarea reclamantei-intimate, pe care prima instanță le-a luat în considerare la pronunțarea soluției.
Pentru a putea răspunde criticilor aduse în apel se impune prezentarea pe scurt a principalelor caracteristici ale contractului de asigurare încheiat între părți cu raportare la prevederile Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările precum și la Condițiile generale din contractul de asigurare.
Astfel, în baza clauzelor cuprinse în contractul de asigurare încheiat la data de 06.07.2011 reclamanta-intimată s-a obligat să plătească prima de asigurare la termenele convenite și să anunțe asiguratorul pentru orice modificare a condițiilor de risc asupra bunurilor asigurate, pe parcursul valabilității contractului.
În același timp, corelativ acestei obligații, asiguratorul BCR Asigurări SA – în prezent .-a obligat să suporte pagubele la apariția riscurilor asigurate și să achite o indemnizație de despăgubire egală cu contravaloarea pagubei, fără a depăși limita sumei asigurate.
Procedura încheierii asigurărilor prevede ca obligație a asiguratorului să declare anticipat în cererea de asigurare o . informații cu privire la bunurile pentru care se încheie asigurarea precum și detalii de natură tehnică, privind localizarea acestora, vecinătăți, ce pot produce sau agrava riscurile generatoare de pagube și alte elemente de favorizare a riscului – avize PSI, pază, sisteme antiefracție. În baza acestui formular tipizat, asigurătorul analizează complexul de riscuri și stabilește prima de asigurare. O dată ce prima de asigurare este acceptată de asigurat, asigurătorul verifică realitatea datelor din declarația de asigurare și existența bunurilor ce urmează a fi asigurate prin procedura denumită inspecție de risc, ocazie cu care se verifică dacă există bunurile sau utilajele în materialitatea lor, dacă funcționează instalațiile electrice la parametri optimi, dacă există proiecte și avize legale pentru funcționarea instalațiilor (pompieri, inspecția muncii, agenția de mediu) și doar apoi după îndeplinirea acestor proceduri se încheie contractul de asigurare.
Pornind de la aceste statuări generice, instanța constată că în speță societatea de asigurare, respectiv apelanta, a asigurat bunuri pentru toate riscurile conform condițiilor de asigurare fără a exclude niciun risc, în acest caz incendiul pe cauze de neîndeplinire a unor parametri tehnici sau juridici. Din conținutul raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că deși asigurătorul trebuia să verifice toate condițiile tehnice anterioare încheierii asigurării, nu există o dovadă clară a acestora, iar pe de altă parte, în speță nu există vreo probă care să dovedească că asiguratul a efectuat operațiuni de modificare a instalației electrice pe parcursul derulării contractului de asigurare și nu a adus la cunoștință acest lucru asiguratorului pentru a reevalua riscul.
În aceste condiții, prin concluziile raportului de expertiză contabilă se reține că la încheierea contractului de asigurare, asiguratorul BCR Asigurări – în prezent . din prezentul litigiu, nu și-a respectat propriile proceduri și nu a efectuat inspecția de risc la bunurile ce urmau a fi asigurate și nu s-au făcut analizele de risc prin faptul că nu au fost solicitate acte doveditoare privind avizele de funcționare, avizele PSI, autorizații etc. Toate aceste documente au fost solicitate în timpul efectuării expertizei pirogene, deși trebuiau să existe de la încheierea asigurării, în dosarul de asigurare al asiguratorului.
Cu alte cuvinte, apelanta în calitate de asigurator a solicitat toate aceste acte doar după producerea riscului asigurat, ceea ce nu o exonerează de culpa îndeplinirii obligațiilor ce-i reveneau la momentul încheierii contractului de asigurare. În concluzie, culpa și imprudența asiguratorului în nerespectarea procedurilor de asigurare nu poate să aibă un efect asupra persoanei asigurate care și-a respectat obligațiile ce-i reveneau în sensul că a aderat la condițiile de asigurare impuse, a prezentat documentele cu toate datele tehnice și economice ale obiectivului ce urma a fi asigurat, a plătit la termen și în cuantumul corespunzător prima de asigurare și a întreținut spațiile și instalațiile utilizându-le conform destinației de producție pe toată durata celor 8 ani de asigurare consecutiv.
În aceste condiții, în baza documentelor existente la dosar și care au fost avute în vedere de expertul contabil, în mod judicios instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.27 din Legea nr.136/1995 conform cărora despăgubirea nu va putea depăși valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea.
Așa fiind, Curtea nu poate reține în speță incidența în cauză a cazului de excludere prevăzut de art.3.15 din Condițiile generale de asigurare, parte integrantă a poliței de asigurare, câtă vreme însăși apelanta nu și-a respectat propriile obligații, cele mai sus relevate.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea procesele pirogene și incendii, efectuat în cauză la cererea pârâtei apelante, a rezultat că din punct de vedere al organizării activității de apărare împotriva incendiilor, la nivelul reclamantei-intimate, aceasta deține documente suficiente pentru a demonstra aplicarea normelor legale. Deși au fost formulate obiecțiunii repetate la raportul de expertiză tehnică în specialitatea procese pirogene și incendii prin care pârâta-apelantă a susținut ideea existenței unei culpe a intimatei în producerea incendiului, concluziile și răspunsurile expertului au fost de fiecare dată aceleași, în sensul lipsei de vinovăție a reclamantei intimate la producerea riscului asigurat, respectiv a incendiului.
De aceea, instanța de apel apreciază că expertizele întocmite în cauză s-au făcut cu respectarea prev.art.201 și următ.C.pr.civ., instanța neavând nevoie de alte lămuriri, întrucât ambii experți au răspuns obiecțiunilor formulate corespunzător. De altfel, pârâta apelantă a sesizat și ITM Cluj în legătură cu incendiul din data de 17.12.2012 produs la Atelierul de tâmplărie al reclamantei-intimate care la rândul său a sesizat organul de cercetare penală pentru efectuarea de cercetări privind cauzele acestui eveniment. Ulterior, în dosarul nr.380/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus clasarea cauzei, aceleași concluzii fiind formulate și de raportul de expertiză în specialitatea procese pirogene care a reținut că apărarea formulată de asigurator în sensul că în cauză este incident un caz ce înlătură răspunderea acestuia întemeiat pe dispozițiile art.3.15 din Condițiile generale ale contractului încheiat este neîntemeiată.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 din C.pr.civ.de la 1865, apelul formulat de pârâta . Group SA fostă . Insurance Group SA este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Apelanta aflându-se în culpă procesuală în temeiul dispozițiilor art.274 C.pr.civ., va fi obligată să plătească intimatei . SRL, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorar avocat justificat cu chitanța nr.30 din 20.12.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de . GROUP SA împotriva sentinței civile nr.2288 din 17.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei . suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. I. A. C. I. M. N. Ț.
red.C.I./A.C.
4 ex. – 06.02.2014
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Încheierea nr. 9948/2014.... | Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 186/2014. Curtea de... → |
|---|
