Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 2021/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2021/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 2995/84/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2021/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător C. I.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol ,judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr. 5328 din 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații . Z., . Z. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S.P. REDRESARE LICHIDARE SPRL, B. G., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 25.02.2014 și ulterior la data de 26.02.2014 se înregistrează din partea intimatului, B. G. –întâmpinare .
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5328 din 18.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S. – în prezent DGRFP CLUJ – AJFP S., pentru obligarea pârâtului B. G., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 255.475 lei.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.06.2013 creditoarea DGFP S. a solicitat obligarea administratorului . Z., pârâtul B. G. la plata pasivului în sumă de 255.475 lei din averea proprie.
Întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor majoritar înțelege să promoveze prezenta acțiune.
Instanța a apreciat că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. a și d) din Legea nr. 85/2006 întrucât din creanța DGFP Salaj, suma de 25.602 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite și contribuții reținute prin stopaj la sursă.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăti și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că pârâta nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creează prezumția că acesta nu si-a îndeplinit obligațiile ținerii contabilității conform legii.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d) din Legea nr. 85/2006.
În probațiune creditoarea a depus fișa sintetică totală, bilanțul la 31.12.2011 (f.4-19).
Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Creditoarea DGFP S. nu a precizat care sunt bunurile sau creditele debitoarei . Z. care au fost folosite de către administratorul statutar al debitoarei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Toate bunurile existente in averea debitoarei au fost inventariate și predate de către administratorul statutar al acesteia administratorului/lichidatorului judiciar.
Acestea au fost, toate, vândute la licitație publică de către lichidatorul judiciar, deci afirmația creditoarei DGFP S. în sensul că ar fi fost sustrase asemenea bunuri din averea debitoarei este nereală și neîntemeiată.
Referitor la afirmația din cererea DGFP S. în sensul ca administratorul statutar ar fi folosit creditele persoanei juridice, respectiv ale debitoarei .ROSTIR SRL Z., în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, și aceasta afirmație a fost apreciată ca fiind neîntemeiata și nereală, pentru simplul motiv că debitoarea falită nu a contractat nici un credit de la nici o bancă, deci, logic, nu avea cum să folosească creditele persoanei juridice in interes propriu.
În cererea sa, creditoarea DGFP S. a afirmat că administratorul statutar al debitoarei a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapta prevăzută la art. 138 alin. l lit. d din Legea insolvenței.
Și aceasta afirmație a fost apreciată netemeinică și nereală deoarece debitoarea, respectiv administratorul statutar al acesteia, a asigurat conducerea contabilității debitoarei in conformitate cu legea.
Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 555/C/ 7.09.2011, s-a admis cererea debitoarei . Z., și s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva acesteia, fiind numit administrator judiciar REDRESARE LICHIDARE SPRL.
Prin încheierea nr. 637/25.01.2012 s-a confirmat planul de reorganizare depus de debitoare. Prin Sentința civilă nr.4897/3.10.2012 s-a dispus ..
Creanța rămasă neachitată către creditoarea DGFP S. a fost în sumă de 143.919 lei, conform tabelului definitiv consolidat creanțelor debitoarei (f32).
Cererea formulată de creditoare a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de :dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență;caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi;subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului. El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor .
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară ,legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului.
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Instanța a apreciat că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea avizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe prevederile art. 138 lit. d din Legea insolvenței, care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Ori din probatoriul administrat nu se decelează o „neținere” a contabilității în conformitate cu legea – faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., solicitând admiterea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor asa cum a fost formulata si obligarea pârâților in solidar la plata creanței de_ lei a DGRFP Cluj N..
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijină, in speța este incident acest caz de modificare a sentinței întrucât, raportat la cele invocate de recurentă in cererea introductiva si ținând seama de actele depuse - sentința este pur si simplu nemotivata.
Nu pe chestiuni generale se motivează exclusiv o hotărâre judecătoreasca. Asa cum rezulta din art. 261 alin. 1 punct 5 Cod procedura civila, hotărârea trebuie sa cuprindă " motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor."
Hotarirea atacata este nelegala si netemeinica. Instanța de fond a luat in considerare in pronunțarea hotărârii atacate numai apărările pârâților si concluziile lichidatorului, fara ca acestea sa fie dovedite si fara ca acestea sa combată motivele cererrii de atragere a răspunderii administratorilor.
Instanța de fond, ignorând temeiul legal si fara a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei prin raportare la starea de fapt existenta, prezentata si dovedita aceasta a cosntatat ca cererea este nefonoata, fara a motiva in concret raportat la cele inserate in cererea introductiva,motivarea fiind strict teoretica.
Din creanța DGFP S., suma de 25.602 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopaj la sursa ( din salariile angajaților) de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administrator si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
Raportul final întocmit de lichidatorul desemnat ion cauza cuprinde o . contradicții fata de starea de fapt existenta in bilanțul contabil depus de societate la data de 31.12.2012, aceasta deținea stocuri in valoare de 6373 lei; creante de încasat in suma de_ lei; disponibilitati bănești in suma de_.
Referitor la creanțe, recurenta arată că lichidatorul nu face nici o mențiune privind masurile întreprinse pentru încasarea creanțelor.
Mai mult, in raportul întocmit de lichidatorul judiciar, la punct 3 Situația bunurilor societății" se face referire la averea debitoarei, la faptul ca "au existat doar bunuri mobile, mijloace fixe si obiecte de inventar, care au fost valorificate in totalitate la data de 08.02.2013, prin licitație publica, potrivit procesului verbal încheiat desi in același raport, lichidatorul a precizat faptul ca la data de 30.06.2011, debitoarea deținea active imobilizate in valoare de 0 lei iar in decontul de TVA aferent lunii februarie 2013 nu sunt cuprinse sume la livrări de bunuri/ prestări de servicii. De asemenea, lichidatorul judiciar, la punct 6 din raport a arătat faptul ca activitatea debitoarei a încetat complet cu data de 15.09.2012" dar din deconturile de TVA depuse dupa aceasta data rezulta ca societatea a efectuat livrari/prestari de servicii in valoare de 7179 lei si achiziții de bunuri in valoare de_ lei.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societății, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Paratul în calitate de administrator avea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidenta contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 iit.c si alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători fată de societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând si creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolventei.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Netinerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea si face insesizabilă starea de insolventă care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile netinerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăti si una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că pârâta nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creează prezumția că acesta nu si-a îndeplinit obligațiile tinere a contabilității conform legii.
Asa fiind, recurenta a apreciat că în sarcina administratorului statutar poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv netinerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolventă a debitoarei.
Lipsa documentelor contabile si nepredarea acestora lichidatorului judiciar poate fi încadrata la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii facându-se in condițiile in care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice alta persoana au contribuit la starea de insolventă a debitoarei. Falimentul sugerează existenta raportului de cauzalitate intre faptele personale si prejudiciul suferit de averea debitoarei si implicit de către creditori, textul gasindu-si aplicabilitatea si in situația in care fapta a constituit doar o condiție favorabila pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile si neținerea contabilității in conformitate cu dispozițiile legale atesta încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, in condițiile in care corecta tinere a registrelor contabile este o obligație stabilita in sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care in art. 71 stabilește ca administratorii sunt solidari răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului. Netinerea contabilității in mod corect nu face posibila sesizarea dificultăților cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventă care poate sa apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate in condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor sa ia masurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
In condițiile netinerii contabilității in conformitate cu legea se prezumă existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezumă atâta timp cât exista incetarea de plați si una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnata prin proba contrarie. Tot la acest considerent, susținem ca nedepunerea actelor contabile la cererea lichidatorului, semnifica o echivalenta a dispariției actelor contabile si lipsa acestora, instituie o prezumție a administrării frauduloase a societății, ceea ce constituie o premisa suficienta a atragerii răspunderii administratorului.
Lipsa documentelor a făcut imposibila formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute in paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsa a documentelor a făcut imposibila cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu), a căror valorificare ar fi putut acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea . poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, in neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.
In speța inacțiunea consta in nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității, in special in nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 si Legii 31/1990.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul sau manifesta dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți si una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Recursul este nefondat deoarece nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
In cuprinsul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se prevede că - „In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Acțiunea prevăzută de acest text legal este de fapt o acțiune în răspundere civila delictuală, care însă se poate promova numai în anumite condiții. Așadar, pentru ca administratorul statutar al unei societăți să poată fi obligat la plata unei părți a pasivului societății, este necesar sa se probeze ca administratorul, prin săvârșirea unei fapte prevăzute expres și limitativ de art. 138 din Legea insolvenței, îndeplinește în același timp și condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, respectiv pe lângă fapta ilicită al cărei conținut este prevăzut de art. 138, este necesară dovada prejudiciului, a culpei si desigur a raportului de cauzalitate. In concluzie, în această formulare, este necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă, care este una dintre acțiunile prevăzute în art. 138, și starea de insolvență a debitorului. Or, atâta timp cât existența acestor fapte invocate de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj, nu a fost dovedită, respectiv faptul că s-ar fi ținut o contabilitate fictivă, că ar fi dispărut unele documente contabile sau că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ceea ce ar fi determinat starea de insolvență a debitoarei (respectiv existenta unui raport de cauzalitate), toate susținerile contrare trebuie înlăturate.
În consecință, săvârșirea faptei reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d), trebuia dovedita în concret, pentru a se ajunge la concluzia că intimatul a contribuit la ajungerea debitoarei in starea de insolvență, culpa intimatului impunându-se a fi constatată în concret.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. ÎN NUME PROPRIU ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr. 5328 din 18.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. P. C. I. A. I. A. M. N. Ț.
Red. D.P. dact. GC
2 ex/2.04.2014
Jud.primă instanță: M.L.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 2025/2014. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie. Decizia nr. 5073/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
