Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 9615/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9615/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 1015/1285/2009/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIE CIVILĂ NR.9615/2014
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: A. A.-I.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de B. S. O. și H. D. A. împotriva sentinței civile nr. 1015 din data de 03.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ 09 al Tribunalului Specializat Cluj în contradictoriu cu intimații C. DE I. TRANSILVANIA SPRL lichidator judiciar al ., V. I. având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 noiembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 11 noiembrie 2014 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1015 din data de 03.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ 09 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . pârâților B. S.-O. și H. D.-A., și în consecință: au fost obligați pârâții în solidar să achite pasivul debitoarei rămas neacoperit în cuantum de 3.547.643,66 lei.
S-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului V. I., având ca obiect obligarea la plata pasivului debitoarei rămas neacoperit.
S-a constatat că pârâtul V. I. a ocazionat cheltuieli de judecată în cuantum de 6.110 lei, urmând a fi achitate de către debitoare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
S-a impus a se preciza, pentru început, faptul că pârâții au deținut calitatea de administratori statutari la societatea debitoarei în perioade diferite și că analiza cererii de angajare a răspunderii formulată de practicianul în insolvență va avea în vedere atât disp. art. 138 alin. 1 lit.a, d și e, cât și prevederile alineatului 4 al art. 138 din legea nr. 85/2006.
Conform acestor norme legale din urmă enunțate, în caz de pluralitate răspunderea persoanelor prevăzute la alineatul 1 al art. 138 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul persoanele în cauză ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza starea de insolvență.
Persoana juridică aflată în faliment a fost, de altfel, înființată și și-a început activitatea la data de 14.12.2006 sub denumirea de . Filiala Cluj-N., având alți asociați decât cei trei pârâți, la data de 11.06.2008 preluând calitatea de asociat și administrator pârâtul B. S. O., la acea dată modificându-se și obiectul de activitate al societății comerciale în lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.
La data de 07.08.2008 persoana juridică și-a schimbat denumirea în ., iar la data de 29.12.2008 dobândește calitatea de asociat și administrator pârâtul H. D. A. în urma cesiunii părților sociale de către pârâtul B. S. O., calitate pe care o deține până l data de 03.06.2009, când se încheie un contract de cesiune părți sociale cu pârâtul V. I., acesta îndeplinind atribuțiile specifice calității de administrator statutar până la momentul intrării debitoarei în stare de insolvență, 18.06.2009, pe o perioadă de 15 zile, ulterior deschiderii procedurii fiind desemnată în cauză în calitate de lichidator judiciar CASAS DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL, ocazie cu care se ridică,d e altfel, și dreptul de administrare al persoanei juridice.
Judecătorul sindic a reținut faptul că angajarea răspunderii poate fi dispusă în condițiile în care practicianul în insolvență, în urma analizării cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, analiză efectuată în baza disp. art. 59 din Legea nr. 85/2006, ajunge la concluzia că există membrii ai organelor de conducere aparținând persoanei juridice sau orice alte persoane cărora poate să le fie imputabilă această stare.
Din analiza raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debi8toarea la starea de insolvență precum și din informațiile furnizate practicianului și descoperite ulterior, acesta a concluzionat în sensul că poate fi formulată o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori statutari, fiind identificate o . fapte, încadrate de practician în categoria faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit.a, d și e din legea nr. 85/2006.
Pârâții au contestat săvârșirea acestor fapte prin întâmpinările depuse la dosar, susținând că nu s-ar impune angajarea răspunderii patrimoniale în ceea ce-i privește și că starea de insolvență a persoanei juridice a fost cauzată de factori obiectivi.
Pârâtul vălean I. a solicitat, de altfel, și efectuarea unei expertize contabile în cauză, în dovedirea susținerilor sale, conform cărora nu s-ar face vinovat de cauzarea stării de insolvență a persoanei juridice și de faptele imputate de către lichidatorul judiciar.
În acest sens a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile, fiind desemnată în cauză doamna expert P. I. R., în sarcina căreia a fost stabilită obligația de a răspunde la o . obiective formulate de părți și de judecătorul sindic.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă depus la dosar, precum și din cuprinsul răspunsului la obiecțiunile formulate de către pârâtul V. I., răspuns cuprins în raportul suplimentar de expertiză contabilă, judecătorul sindic a reținut faptul că starea de insolvență a debitoarei concretizată în dificultatea determinată de lipsa de disponibilități a fost resimțită acut începând cu luna noiembrie 2008, împrejurare față de care administratorul statutar și asociatul unic de la acel moment, pârâtul B. S. O. creditează debitoarea și angajează împrumuturi de la diverse persoane juridice, în vederea achitării restanțelor și salariilor.
Expertul contabil a menționat faptul că în cazul debitoarei rata lichidității imediate s-a aflat sub limitele admise de teoriile economice, observându-se o diminuare a ratelor de lichiditate pe întreaga perioadă cuprinsă între 2007 și 2009, cauzele micșorării indicatorilor datorându-se, pe de o parte, micșorării disponibilităților bănești care în anul 2009 au ajuns la un nivel mult scăzut față de ceilalți ani, iar pe de altă parte, măririi datoriilor curente față de furnizori, în condițiile în care stocul de materiale s-a mărit constant, înregistrându-se, însă, și o creștere a creanțelor de la 388.444 lei în 2007 la 1.679.384 lei în 2009.
S-a constatat o dificultate crescută la încasarea creanțelor de la clienți, aspect ce a avut o influență negativă, ducând la îngreunarea situației de plăți către furnizorii de materiale, consecințele manifestându-se în mod nefavorabil în ceea ce privește derularea activității debitoarei.
În aceste condiții s-a impus a se menționa faptul că în perioada în care calitatea de administrator statutar a fost deținută de pârâtul B. S. O., acesta a permis utilizarea autoturismului marca Volkswagen a cărui lipsă la inventar a fost constatată de către practicianul în insolvență cu ocazia preluării evidențelor contabile, de către o terță persoană juridică ., în condițiile în care autoturismul figura în evidențele contabile ale debitoarei cu o valoare de intrare de 102.334 lei.
De altfel, lichidatorul judiciar a introdus la data de 22.10.2010 o acțiune în revendicare în contradictoriu cu terța persoană juridică, solicitând obligarea acesteia la restituirea autovehiculului marca Volkswagen înmatriculat sub nr._, acțiunea făcând obiectul dosarului nr._, fiind soluționată la data de 27.11.2012 în sensul admiterii conform sentinței civile nr. 7309/2012 și obligării terțului la restituirea autovehiculului.
Deși a fost demarată procedura de executare silită în dosar execuțional nr. 332/2013 la SCPEJ M. ȘI ASOCIAȚII, ca urmare a imposibilității predării de către creditor a bunului executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite, împrejurare față de care lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate să procedeze la valorificarea bunului în vederea acoperiri chiar și parțiale a pasivului debitoarei.
Această faptă poate fi încadrată din perspectiva celor mai sus reținute în categoria faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic apreciind că nu poate fi reținută incidența prevederilor literei e), deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitoarei, ci utilizarea bunurilor persoanei juridice în interesul unei alte persoane, în speță a terței ..
Judecătorul sindic a mai reținut faptul că obiectul de activitate al debitoarei nu îl reprezenta activitatea de leasing sau închiriere a unor autovehicule pe care aceasta le avea în proprietate ori în folosință și că utilizarea autovehiculului de către o terță persoană juridică, în condițiile în care aceasta nu a achitat o contraprestație, a cauzat debitoarei un prejudiciu care, alături de lipsa de lichidități pe care expertul contabila relevat-o în cuprinsul raportului de expertiză, au contribuit la starea de insolvență a persoanei juridice.
S-a impus, de altfel, a se preciza faptul că această predare a autovehiculului către terța persoană juridică s-a încercat a fi justificată prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare la data de 30.06.2008 între . în calitate de vânzător și . în calitate de cumpărător, din analiza acestuia rezultând, de altfel, faptul că încheierea s-a făcut la o altă dată decât cea menționată în contract, fapt dovedit de existența numeroaselor inadvertențe din cuprinsul actului.
Deși la acea dată denumirea societății debitoare era ., în cuprinsul convenției apare denumirea nouă a debitoarei ., în condițiile în care schimbarea denumirii s-a făcut abia la data de 07.08.2008.
În plus, inadvertențe au fost constatate și în ceea ce privește sediul social prevăzut în contract, fiind menționată adresa situată în .. 28, în condițiile în care la data schimbării denumirii a fost schimbat și sediul social, Cluj-N., ..
În plus, persoana care a semnat contractul în numele societății nu era reprezentantul legal al acesteia.
Or, se impune a se preciza că administratorii statutari răspund de modul în care se gestionează și sunt folosite bunurile persoanei juridice, acestora revenindu-le sarcina, în baza mandatului ce le-a fost acordat de către societate, de a folosi bunurile persoanei juridice în interesul acesteia, conform scopului pentru care a fost constituită și nu în interesele unor terțe persoane.
De altfel, la sfârșitul contractului calitatea de vânzătoare era menționată în favoarea unei terțe persoane juridice ., denumirea debitoarei la acea dată fiind . FILIALA CLUJ-N., această terță persoană juridică având date de identificare diferite, împrejurare ce rezultă din extrasul eliberat de ORC Cluj, depus la dosar la fila 29, persoană juridică cu care de altfel debitoarea avea strânse raporturi comerciale.
Contractul nu a fost înregistrat nici la vânzător, nici la cumpărător, neavând pe cale de consecință dată certă, modalitatea de plată a prețului relevând intenția pârâtului B. S. O. de a preda autovehiculul terței persoane în lipsa unei contraprestații, atâta timp cât în sarcina cumpărătorului era menționată doar obligația de a emite facturi fiscale ce urmau să se compenseze pe perioada derulării raporturilor comerciale dintre părți.
Debitoarea nu a emis o factură în sarcina ., astfel încât pe parcursul raporturilor dintre cele două părți să existe o posibilitatea reală de compensare și nu au fost operate compensări între cele două persoane juridice.
Aceste considerente condus la concluzia că pârâtul B. S. O., în calitate de administrator statutar, a făcut acte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 care au condus la starea de insolvență a debitoarei.
Cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei lichidatorul judiciar a constatat faptul că din patrimoniul persoanei juridice lipsesc și alte bunuri, împrejurare menționată în cuprinsul procesului-verbal de inventariere a bunurilor mobile și din registrul de inventar din 05.10.2009.
De altfel, administratorul statutar de la acea dată, pârâtul V. I., a refuzat semnarea procesului-verbal de inventariere a bunurilor încheiat la 28.08.2009, comunicând lichidatorului o notă scrisă, justificând absența unor mijloace fixe ce nu au fost identificate faptic.
Cu acea ocazie au fost predate de către administratorul statutar 2 procese-verbale de custodie încheiate la 31.12.2008, unul cu . pentru bunuri în valoare de 61.700 lei (un decantor + măsuță, având valoare de inventar de 17.500 lei, 1 buc. profesional 24 Pads având valoarea de inventar de 17.200 lei, 1 buc. Tunel infrared „Nocelullite” cu valoare de inventar de 14.700 lei, 1 buc. Ultrason O „Cell free” în valoare de 12.300 lei), iar altul cu . pentru bunuri în valoare de 15.847,8 lei (1 buc.Notebook având valoarea de inventar de 2.351,28 lei, 5 buc. pompă + magnetizator în valoare totală de 13.495,80 lei).
Bunurile au fost predate către cele două persoane juridice fără nici o contraprestație, debitoarea rămânând înregistrată cu acesta în contabilitate, achitând impozite aferente acestor bunuri, fiind generate costuri cu imobilizările corporale ce au afectat negativ rezultatul exercițiului economico-financiar.
Prin adresa nr._/10.10.2009 și_/_ s-a solicitat de către lichidatorul judiciar terțelor persoane juridice restituirea bunurilor, fără rezultat însă, împotriva celor două societăți comerciale fiind dispusă deschiderea procedurii insolvenței, astfel încât recuperarea bunurilor nu a fost posibilă și nici a creanțelor în baza declarațiilor de creanță formulate în cadrul celor două proceduri.
Predarea bunurilor în custodia celor două persoane juridice s-a făcut de către pârâtul H. D. A. care a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei în perioada 29.12._09, calitate preluată de la pârâtul B. S. O..
Judecătorul sindic a apreciat că în condițiile în care debitoarea nu a beneficiat de nici o contraprestație pentru bunurile predate în custodie nu se justifica încheierea acestei convenții și predarea bunurilor, atâta timp cât bunurile puteau fi folosite în vederea derulării obiectului de activitate al debitoarei.
Susținerile pârâtului H. D. A. conform cărora aceste bunuri erau folosite pe șantierele comune ale celor două societăți nu au fost în nici un fel dovedite, încheierea celor două procese-verbale făcând dovada faptului că bunurile au fost utilizate în interesul unui terț, fără o contraprestație în favoarea debitoarei, ori o astfel de administrare a bunurilor nu este specifică unei persoane juridice al cărui scop principal este obținerea de profit.
În aceeași perioadă în care calitatea de administrator statutar a deținut-o pârâtul H. D. A. a fost încheiat și un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un imobil aflat în proprietatea debitoarei, situat în Câmpia Turzii, ..
Cu privire la acel imobil, de altfel, judecătorul sindic s-a pronunțat în cadrul unei cereri formulate de lichidatorul judiciar în temeiul disp. art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, încheierea contractului fiind apreciată ca un transfer fraudulos față de modul în care se menționa în cuprinsul contractului că se impunea a se achita prețul imobilului către debitoare.
Astfel, prin sentința comercială nr. 8388/09.12.2010 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admisă acțiunea în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 110/19.03.2009 încheiat între . în calitate de promitent vânzător și . în calitate de promitent cumpărător, ce viza imobilul menționat, constatându-se prejudicierea creditorilor și dispunându-se restituirea bunului în patrimoniul persoanei juridice sau a contravalorii acestuia.
Față de pronunțarea de către judecătorul sindic a sentinței nr. 8388/09.12.2010, sentință devenită irevocabilă ca urmare a respingerii căii e atac a recursului declarat, în cazul în speță se impune a se reține puterea de lucru judecat, astfel încât statuările asupra caracterului fraudulos al tranzacției încheiate în perioada în care debitoarea era administrată de pârâtul H. D. A. nu mai pot fi puse în discuție, făcând obiectul unei hotărâri irevocabile.
Valoarea contabilă a imobilului la data inventarierii bunurilor, august 2009, a fost de 727.760 lei, imobilul fiind valorificat în cadrul procedurii de către lichidatorul judiciar la o valoare mult diminuată abia la data de 11.04.2012, la prețul de 65.000 euro + TVA.
Fapta poate fi reținută în sarcina pârâtului H. D. A. ca fiind încadrabilă în categoria reglementat de disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, din patrimoniul debitoarei fiind scos un bun de o valoare importantă, fără o contraprestație pe măsură, împrejurare care a cauzat debitoarei și, implicit, creditorilor un prejudiciu reprezentat de echivalentul dintre valoarea reală a bunului și cea la care a fost valorificat imobilul în condițiile specifice procedurii falimentului.
Se impune a fi înlăturate susținerile pârâtului conform cărora acesta ar fi încercat să găsească soluții pentru a reorganiza activitatea debitoarei, întrucât acestea nu sunt reale, atâta timp cât nu se poate accepta ideea că vânzarea unui imobil aflat în patrimoniul persoanei juridice poate eficientiza activitatea acesteia, în condițiile în care nu se achită un preț echivalent pentru bunul respectiv.
Firesc ar fi fost ca la momentul la care sa-a încheiat acel contract de vânzare-cumpărare, în condițiile în care se intenționa în realitate dobândirea de lichidități pentru susținerea activității persoanei juridice, să fie încasat și prețul ca o contraprestație pe măsura valorii imobilului.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil P. I. R. reiese și faptul că pe întreaga perioadă în care pârâții B. S. O. și H. D. A. au deținut calitatea de administratori statutari persoana juridică s-a confruntat cu o lipsă de lichidități, ori în aceste condiții, judecătorul sindic apreciază că nu se justifica darea în custodie a unor bunuri către terțe persoane juridice, fără o contraprestație și nici încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare păgubitoare pentru persoana juridică.
În plus, s-a constatat faptul că debitoarea avea creditori neîncasați al căror cuantum era substanțial, cu privire la care s-a constatat o dificultate crescută la încasarea creanțelor, fapt ce a dus la îngreunarea situației de plăți către furnizorii de materiale cu consecințe nefavorabile în derularea activității.
În anul 2009, valoarea clienților neîncasați se ridica la suma de 493.903 lei, în timp ce valoarea furnizorilor neachitați a înregistrat o creștere de la 1.704.087 lei la 1.905.462 lei.
Se impune a se preciza și faptul că din cuprinsul raportului de expertiză contabilă a reieșit în mod clar împrejurarea că în perioada 11.06._09 înregistrarea în contabilitate a documentelor nu a exprimat o imagine corectă și fidelă a activității persoanei juridice, fiind constatate înregistrări defectuoase ale proceselor de facturare sau neînregistrarea scoaterii din evidență a unor mijloace fixe.
Deși aceste erori nu au influențat modul de calcul al profitului și a impozitului pe profit declarat și nu au dus la producerea de evaziuni fiscale, se impune a se preciza faptul că în sarcina pârâților B. S. O. și H. D. A. poate fi reținută și fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Aceasta deoarece neținerea contabilității în conformitate cu legea și ținerea unei contabilități fictive nu fac posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și fac insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență a rezultat faptul că evidențele contabile prezentate de debitoare nu cuprind o . documente primare care să justifice operațiunile înregistrate, existând numeroase contracte nesemnate de părți, contracte din care lipsesc pagini, fiind constatată și lipsa unor situații de lucrări efectuate de debitoare în favoarea unor terțe persoane juridice, în lipsa acestora lichidatorul judiciar nefiind în măsură să formuleze acțiuni în vederea plății contravalorii lucrărilor efectuate.
Situațiile înregistrate în contabilitatea debitoarei în lunile mai-iunie 2009 au relevat existența unor diferențe semnificative, balanțele aferente celor două luni reflectând o diferență semnificativă a activelor constând în materiale consumabile, mărfuri, furnizori, în balanța aferentă lunii iunie 2009 au fost reflectate vânzări de mărfuri în favoarea . în valoare de 557.399,91 lei și vânzări de mărfuri către . SRL de 90.031,05 lei precum și vânzări către alte persoane juridice pentru care nu au fost prezentate documente justificative.
În condițiile în care au fost efectuate compensări scriptic, creanțele debitoarei au scăzut foarte mult în luna iunie 2009, fiind efectuate în această lună modificări în contabilitate în situația patrimonială, în condițiile în care în realitate operațiunile erau efectuate mult înainte de această lună, fiind denaturată situația reală a patrimoniului, în sensul că nu a fost oferită partenerilor societății și utilizatorilor informații financiare de natură să le ofere o imagine clară, corectă și fidelă a activității economice.
Situația contabilă aferentă lunii mai 2009 nu era situația reală, o reglare a contabilității efectuându-se în luna iunie 2009, împrejurare față de care judecătorul sindic apreciază că poate fi angajată răspunderea pârâților B. S. O. și H. D. A. și în condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Incorecta înregistrare în contabilitatea debitoarei a operațiunilor contabile a fost relevată de altfel de expertul contabil și în ceea ce privește achiziționarea unor bunuri.
Expertul menționa faptul că redarea în contabilitate a imaginii fidele a situației societății presupune prezentarea de conturi întocmite în conformitate cu principiile contabile general acceptate, utilizarea de cifre cât mai exacte posibil, realizare de estimări cât mai rezonabile și aranjarea lor de așa manieră încât să se poată furniza, cu toate limitele practicilor contabile curente, imaginea cea mai obiectivă posibil, lipsită de erori, distorsiuni, manipulări sau omisiuni semnificative.
Expertul a arătat faptul că nereflectarea fidelă în contabilitatea debitoarei a tuturor operațiunilor contabile nu poate fi atribuită unei singure perioade de administrare sau unui singur administrator și că în ceea ce o privește pe debitoare s-au constatat omisiuni sau înregistrări contabile făcute eronat, mai ales în ceea ce privește scăderea din valoarea activă a autoturismelor care au fost preluate în sistem leasing de către debitoare și ulterior predate finanțatorului ca urmare a rezilierii contractelor de leasing.
Pentru unele autovehicule, de altfel, s-a constatat că nu ar fi trebuit să se facă înregistrarea în contabilitate, fiind vorba de contractul pentru autoturismul Skoda O. încheiat în perioada în care pârâtul H. A. era administrator, contractul pentru Skoda nefiind onorat nu se mai impunea înregistrarea în contabilitate a acestuia autovehicul.
Situația este pe undeva similară și în ceea ce privește un alt contract de leasing încheiat în aceeași perioadă pentru autovehiculul Toyota Auris care a rămas în evidențele contabile ale persoanei juridice, deși contractul de leasing a fost reziliat.
În ceea ce privește imobilele care figurau înregistrate în contabilitatea debitoarei s-a constatat că acestea nu au beneficiat de un proces de reevaluare care se impunea a se face anual, această metodă de reevaluare a clădirilor reprezentând una dintre posibilitățile care pot aduce beneficii majore prin reducerea impozitului plătit, în condițiile în care persoana juridică este obligată să plătească impozit pe clădiri ce se calculează prin achitarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar.
Expertul a concluzionat în sensul că ar fi fost profitabilă debitoarei o reevaluare a acestor bunuri imobile pe care debitoarea le avea înregistrate în contabilitate, întrucât costurile reprezentând impozitul pe clădire cu siguranță urmau să fie diminuate.
Au fost înregistrate nereguli și în ceea ce privește debitorii persoanei juridice, figurând în această calitate în contabilitatea debitoarei . cu suma de 98.713,56 lei care, în realitate, s-a compensat cu creanța debitoarei, nefiind operată în contabilitatea acesteia compensarea, aceeași împrejurare fiind identificată și în ceea ce o privește pe ., care figura în contabilitatea debitoarei cu suma de 1.977,96 lei, sumă achitată și neoperată în contabilitate.
Situația este similară și în ceea ce o privește pe debitoarea . aceasta prezentând practicianului în insolvență ordine de plată vizate de bancă ce făceau dovada stingerii unui debit de 50.000 lei, situații similare fiind întâlnite și în privința debitorilor . DAMASCON CONSTRUCT SRL, ., SC ALIMROM TRADING SRL, ..
În ceea ce privește cererea formulată de practicianul în insolvență față de pârâtul V. I. se impune a se preciza faptul că perioada în care acesta a îndeplinit atribuțiile de administrator statutar este cuprinsă între 03.06._09.
Ceea ce se impută pârâtului de către lichidatorul judiciar este încheierea unui contract de închiriere a autoturismului Honda Civic la data de 11.06.2009 cu chiriașul ., cu o săptămână înainte de deschiderea procedurii și faptul că debitoarea nu a încasat chirie pentru autovehiculul închiriat.
Judecătorul sindic a apreciat însă că, față de perioada scurtă cuprinsă între data de 11.06.2009 și data deschiderii procedurii – 18.06.2009, nu se poate concluziona în sensul că încheierea contractului s-a făcut în dauna creditorilor, ca urmare a faptului că perioada era mult prea scurtă pentru a se percepe chiria, pe de o parte și, prin raportare la faptul că nu s-a dovedit că această închiriere făcută de către pârâtul V. I. a avut drept consecință . de insolvență.
De altfel, starea de insolvență a debitoarei era mult anterioară momentului la care pârâtul a preluat calitatea de administrator statutar, judecătorul sindic apreciind că în sarcina pârâtului nu poate fi reținută săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e imputată de practicianul în insolvență.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză reiese în mod clar și fără nici un fel de dubiu împrejurarea că pe perioada cât pârâtul V. I. a avut calitatea de administrator, în afara faptului că s-au dat în consum stocuri de materiale de construcții și s-au făcut facturi de vânzare pentru stocuri și s-au compensat creanțe, tot ceea ce este înregistrat în balanța contabilă a societății aflate în procedura falimentului provine dintr-o perioadă anterioară de sub administrarea predecesorilor pârâtului.
Totodată, expertul contabil reține faptul că nu s-au identificat în înregistrările contabile acte efectuate de pârât în intervalul 03.06._09 care să fi generat apariția stării de insolvență, astfel încât judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului nu poate fi reținută incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că se impune a fi dispusă angajarea răspunderii solidare a pârâților B. S. O. și H. D. A. pentru plata întregului pasiv rămas neacoperit în cuantum de 3.547.643,66 lei, apreciindu-se că în speță aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care ambii au deținut calitatea de administratori statutari în perioade diferite și se fac culpabili de utilizarea bunurilor persoanei juridice în interesul altor persoane și neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind dovedit raportul de cauzalitate între faptele celor doi pârâți și starea de insolvență a debitoarei.
În ceea ce-l privește pe pârâtul V. I., cererea formulată de lichidatorul judiciar în calitate de reclamant a fost respinsă ca nefondată, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada faptului că prin faptele sale pârâtul ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, această stare de insolvență fiind identificată în perioada în care ceilalți doi pârâți dețineau calitatea de administratori statutari.
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ., judecătorul sindic a constatat că pârâtul V. I. a ocazionat cheltuieli de judecată în cuantum de 6.110 lei reprezentând onorariu avocațial și contravaloare raport de expertiză, această sumă urmând a fi achitată din veniturile debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. S. O., solicitând admiterea recursului, casarea in întregime a sentinței atacate ca fiind nelegala si netemeinica, si in consecința, rejudecarea cauzei si respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de C. de Insolvență Transilvania SPRL față de subsemnatul, ca fiind nefondată.
În motivele de recurs se arată că prin cererea înregistrata in dosarul cu nr._ reclamanta C. de I. Transilvania SPRL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. T. PROCONSTRUCT SRL a solicitat antrenarea răspunderii subsemnatului si a paraților V. loan si H. A., in calitate de administratori statutari succesivi ai societății debitoare, solicitând totodată obligarea acestora la plata in solidar a unei parti din pasivul debitoarei conform cu articolul 138 alin 1 lit a), d) si e) din Legea 85/2006.
La data de 03.04.2014 instanța prin sentința pe care înțelege sa o atace a admis cererea in parte obligând pârâtul-recurent ca împreuna cu recurentul H. Alexndru sa plătească in solidar pasivul debitoarei rămas neacoperit in cuantum de 3.547.643,66 lei.
Considera aceasta sentința nelegala si netemeinica din perspectiva următoarelor motive.
Instanța si-a început motivarea susținând, in mod corect ca, răspunderea prevăzuta de art. 138 din Lege este o răspundere civila care decurge din natura raporturilor juridice ale persoanelor chemate sa răspundă cu debitoarea. Astfel daca luam cazul de fata, răspunderea administratorului poate sa aiba o dubla valența.
In măsura in care discuta de încălcarea obligațiilor asumate prin contractul de mandat, se confrunta cu o răspundere contractuala, iar in măsura in care ne confruntam cu încălcarea obligațiilor legale, suntem in situația răspunderii civile delictuale.
Mai departe, instanța prin sentința stabilește condițiile pe care aceasta răspundere trebuie sa le indeplineasca acestea fiind in număr de 4: prejudicierea creditorilor prin fapte ilicite, raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, precum si vinovăția.
Raportat la aceste aspecte invederează instanței faptul că judecătorul sindic în mod greșit a stabilit că în acest caz, răspunderea poate să fie antrenată în cazul în care vinovăția îmbracă forma culpei.
Consideră, la fel ca și jurisprudența constanta în această materie că, fiind vorba de o răspundere delictuală de natură comercială, vinovăția nu poate să îmbrace decât forma intenției, adică acea situație în care autorul faptei prevede reziltatul și urmărește producerea lui sau deși nu îl urmărește acceptă posibilitatea producerii acestuia.
Interesul practic al stabilirii naturii juridice a răspunderii civile a administratorilor rezidă în proba și întinderea răspunderii. în cazul răspunderii civile delictuale - cazul de față culpa administratorului nu este prezumată, ca și in situația culpei contractuale, ci trebuie ddVedită împreună cu toate celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul Civil și descrjse mai sus. în schimb, la răspunderea contractuală, sistemul probatoriu este cel al culpei prezumațe (administratorul va trebui să răstoarne prezumția de culpă și să-și dovedească nevinovăția). în orice caz, indiferent de forma răspunderii, temeiul ei este culpa administratorului, prezumată sau, după caz, dovedită.
In cauza de fata aceasta culpa eventuala a sa nu a fost dovedita cu nici un mijloc de proba. Sentința nici măcar nu a luat in considerare unica proba pertinenta, respectiv raportul de expertiza care il exonerează de culpa pe subsemnat.
Prin urmare, raportat la acest prim aspect de nelegalitate al sentinței atacate considera ca pentru tragerea la răspundere a recurentului este necesar ca intenția să fie dovedită, neputând fi reținuta doar culpa autorului.
In al doilea rand, are de asemenea rețineri si cu privire ia îndeplinirea celorlalte condiții enumerate in sentința.
Astfel cu privire la raportul de cauzalitate considera ca acesta nu a fost dovedit. Un prim argument in acest sens este si afirmația expertului contabil care a efectuat expertiza in cauza. Astfel la fila 24 din raportul de expertiza, dna expert concluzionează: „pentru domnul B. S. O. nu sunt prezente acte defectuoase care sa fi avut drept consecința . de insolventa".
Totodatata la fila 13 din suplimentul la raportul de expertiza este accentuata din nou aceasta idee a lipsei unui raport de cauzalitate intre faptele subsemnatului in calitate de administrator si starea de insoventa a firmei debitoare.
In al doilea rand înțelege sa critice maniera in care judecătorul sindic a interpretat concluziile raportului de expertiza cu privire la starea de insolventa a debitoarei. Astfel prin sentința atacat judecătorul sindic a reținut faptul ca dificultatea debitoarei determinata de lipsa disponibilităților, respectiv starea de insolventa a debitoarei a culminat in luna noiembrie 2008 pe timpul mandatului său.
Astfel la fila 11 din raportul suplimentar de expertiza dna expert trage concluzia ca „in mod concret dificultatea determinata de lipsa disponibilităților se resimte începând cu luna ianuarie 2008, culminând in luna mai 2008, atunci cand administrator statutar al firmei a fost G. B. N., recurentul neavand nicio culpa pentru aceasta deteriorare a stării financiare a societății.
Astfel cea mai importanta proba din dosarul in cauza, respectiv expertiza contabila, â fost ingnorata si interpretata in mod contrar celor conchise de dna expert numita in cauza. Din aceste motive sentința prezintă un nou aspect de nelegalitate care impune casarea acesteia.
Raportul de expertiza nu a fost luat in calcul in ceea ce il privește pe recurent din nici un punct de vedere. Astfel desi doamna expert contabil a menționat faptul ca in cazul debitoarei rata lichidității imediate s-a aflat sub limita admisa de normele economic, începând cu anul 2007(fila 9 din raportul inițial de expertiza), nu s-a solicitat antrenarea răspunderii administratorului de la acea vreme, dar cu toate acestea s-a antrenat răspunderea recurentului care a avut calitatea de administrator al debitoarei o scurta perioada de timp din 11.06.2008 pana in 29.12.2008.
Considera ca situația imputată de către lichidatorul judiciar subsemnatului are, alte cauze. Aceasta concluzie nu este unilaterala ci ea a fost introdusa inclusiv in raportul de expertiza, întocmit de o persoana cu competente in acest domeniu.
In concret, pârâtul B. S. O. nu se face vinovat si nu a săvârșit niciuna dintre faptele descrise de către reclamantă, iar aspectul că a fost administratorul debitoarei - pentru p perioada scurtă de timp - nu este suficient pentru antrenarea răspunderii sale patrimoniale și obligarea la plata unei sume ireal de mari, respectiv 3.547.643, 66 lei.
Starea de insolventa a societății a avut motive obiective care au ținut in principal de evoluția pieței financiar bancare din România. In cazul debitoarei s-a constatat „o dificultate crescută la încasarea creanțelor la client"(fila 10 din raportul de expertiza).
Prin sentința atacata judecătorul sindic hu are in vedere concluziile expertizei care sunt evident exprimate in sensul neangâjarii răspunderii patrimoniale a recurentului.
Cu privire la fapta reținuta in sarcina sa de a fi permis unei terțe persoane utilizarea automobilului marca Volkswagen, judecătorul sindic in mod greșit a apreciat ca aceasta situație echivalează cu categoria faptelor prevăzute in articolul 138 alin 1 lit a) din Lege.
Acest articol cu litera menționata se refera la situația in care cei a căror răspundere se solicita au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. . nu a folosit bunul societății debitoare in mod gratuit. Firma avea facturi emise de ., facturi aferente unor lucrări anterioare mandatului meu de administrator.
Asa cum a arătat prin întâmpinare recurentul nu a avut nicio legătura cu înțelegerea cu privire la acel autoturism. înțelegerea cu . a făcut- o fostul administrator G. B., fost asociat unic. In momentul in care eu am preluat administrarea firmei, existau deja facturi pentru compensare cu valoarea mașinii, iar mașina urma sa fie facturata la final.EȘi doar am fost informat ulterior asupra acestei situații si nu pot fi tras la răspundere pentru faptele altora.
Atâta timp cat insasi judecătorul sindic prin sentința menționează faptul ca acel contract de vânzare cumpărare cu . nu a fost semnat in numele societății de reprezentatul legal B. S., este nelegal a se retine ulterior vinovăția acestuia cu privire la aceste fapte. Cu privire la veridicitatea acelui contract si la inadvertențele identificate in cuprinsul lor este evident faptul ca tiu eu sunt cel care la întocmit întrucât denumirea firmei a schimbat-o eu/fiind conștient sila curent cu denumirile succesive si cu datele la care acestea au fost schimbate.
Considerentele reținute de judecător nu sunt suficiențe pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
O alta sursa de nelegalitate se regăsește la pagina 20 din sentința unde se retine in mod netemeinic si nelegal fapta prevăzuta de art. 138 lit. a) atat in sarcina acestuia cat si in sarcina numitului H.. Judecătorul susține in mod eronat ca acesta pe perioada mandatului său a dat in custodie in mod nelegal anumite bunuri.
Cu privire la faptele prevăzute de art. 138 alin.l lit d) din Lege consideră inca o data sentința nelegala deoarece concluziile respective cu privire la maniera in care contabilitatea a fost ținuta pe durata mandatului lui B. S. au fost greșit interpretate.
Litera d) din art 138 este extrem de clara, prevăzând situația in care cei trași la răspundere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Or, recurentul a angajat o firma responsabila cu contabilitatea debitoarei, o firma care conform standardelor trebuia sa tina in mod corct contabilitatea, Faptul ca aceasta nu si-a îndeplinit in totalitate atribuțiile nu îi poate fi imputat lui.
Astfe, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impune constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate, deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, fiind doar eori de contabilitate, de care nu a avut cunoștință sau de care să fi profitat în vreun fel.
Cu privire la debitorii persoanei juridice starea de fapt reținuta prin sentința nu este corecta. Astfel in ceea ce o privește pe debitoarea .. desi s-a arătat pe fondul cauzei ca ordinul de plata prezentat pentru stingerea datoriei a fost eliberat către alta firma si nu către firma debitoare, instanța a retinut incorect faptul ca aceasta suma s-ar fi achitat către S.C. T. PROCONSTRUC S.R.L, si nu s-a reflectat in contabilitate.
Situația financiara a firmei pentru anul 2008, asa cum apare pe pagina de internet a ministerului finanțelor publice, duce la concluzia că societatea a terminat anul 2008 in profit, anul in care recurentul a părăsit societatea. Ba mai mult asa cum reiese si din expertiza a creditat societatea debitoarei si am depus toate diligentele pentru surmontarea oricăror dificultăți. Impactul crizei financiare a fost insa unul considerabil, motiv pentru care considera ca sentința in care se apreciază ca „se impune angajarea răspunderii patrimoniale a subsemnatului" este nu doar nelegala, nefiind susținuta cu probe dar si netemeinica.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că, cel puțin față de recurent nu sunt incidente dispozițiile art.138, lit. a, d si e din Legea nr.85/2006, nefiind dovedite fapte executate cu intenție, care să se încadreze în dispozițiile legale menționate.
Mandatul existent între societate și administratori, trebuie executat cu prudență și cu diligenta unui bun administrator, ceea ce am și făcut, încercând sa optimizez activitatea și profitul societății debitoare.
Deciziile de afaceri ale administratorilor nu atrag răspunderea acestora, dacă ei și-au exercitat mandatul cu loialitate, fiind îndreptățiți să considere că acționează în interesul societății pe baza unor informații adecvate. Rezultă că, potrivit art. 155 alin. 1 din Lege instanțele judecătorești, nu se vor pronunța decât asupra respectării obligațiilor de loialitate și asupra acționării în interesul societății pe baza unor informații adecvate.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul H. D. A., solicitând admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentinței atacate si, rejudecand, respingerea ca nefondata a cererii de antrenare a răspunderii promovata de care lichidatorul judiciar al debitoarei . care s-a solicitat obligarea recurentului in solidar cu B. S. O. la plata pasivivului debitoarei in suma de 3.547.643,66 lei; precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea recursului se arată că sentința recurata nelegala, netemeinica si nedovedita, intrucat instanța a admis cererea de antrenare a răspunderii administratorului formulata de lichidatorul judiciarul in baza unei prezumții de vinovăție ce ar rezulta din neexprimarea unei imagini corecte si fidele a activității persoanei juridice in documentele contabile, fapt ce a dus la constatarea unor inregistrari defectuoase ale proceselor de facturare sau neinregistrarea scoaterii din evidenta a unor mijloace fixe cu nesocotirea in totalitate a concluziilor exprimate in expertiza contabila realizata de expert contabil I. R. P..
Astfel, instanța a admis cererea de antrenare a răspunderii administratorului impotriva acestuia ignorând concluziile reținute in expertiza contabila efectuata de doamna I. R. P., in cuprinsul căreia se statuează in mod clar faptul ca nu pot fi reținute in sarcina sa acte defectuoase care sa fi avut drept consecința . debitoarei, astfel incat nu imi poate fi imputata săvârșirea de fapte in interes personal in calitate de administrator statutar in perioada 29.12._09.
Mai mult decât atat, in cuprinsul expertizei contabile realizate in dosarul cu numărul menționat mai sus, s-a reținut ca, in perioada de administrare a societății de către subsemnatul, nu au existat acte frauduloase care sa fi avut drept consecința . debitoarei, astfel incat nu mi se poate imputa săvârșirea de fapte in interes personal in calitatea de administrator statutar pe care am detinut-o in perioada 29.12.2008—03.06.2009.
Recurentul arată că a preluat administrarea . in data de 29.12.2008 pana la data de 03.06.2009, perioada care a coincis valului de criza economica care a afectat in special sectorul imobiliar si construcții. Din punct de vedere faptic, activitatea nu a fost preluata, la data cesiunii. Fiind perioada de iarna, iar șantierele au fost conservate. De asemenea, o mare prroblema a fost cu reinceperea activității din lipsa de lichidități si materiale de construcții, deoarece unii dintre clienți nu au mai avut posibilitatea sa continue proiectele incepute si chiar decontarea lucrărilor executate, astfel incat materialele livrate au fost fost făcute cu intarziere sau chiar deloc.
In ceea ce privește Procesul Verbal incheiat in data intre . si ., obiectele de inventar de la . erau montate pe .. 2, ., spațiu care in acea perioada a fost amenajat si apoi vândut de către ., spațiu amenajat pentru un salon de infrumusetare. Aceste obiecte făceau parte din spațiul evaluat pentru creditul bancar contractat de către firma cumpărătoare, astfel incat era normal si legal ca odată cu facturarea imobilului, acestea sa ramana la cumpărător, iar dupa facturarea lor sa fie scoase din contabilitate si sa fie cuprinse in prețul de vânzare al imobilului.
Cu privire la imobilul procesul verbal incheiat cu ., arat ca cele sase obiecte de inventar erau folosite pe șantierele comune ale celor doua societăți, astfel incat se impunea casarea lor intrucat datorita uzurii mari a acestora, nu mai puteau fi utilizate. In concesinta, nu mi se poate imputa vreo culpa raportata la cele doua procese verbale intrucat nu le-a folosit nici in interes personal, nici in interesul unei terțe persoane.
Totodată, antecontractul de vanzare-cumparare ce face obiectul imobilului situat in Câmpia Turzii, ., jud. Cluj a fost incheiat cu buna-credinta, fara intenția de a sustrage imobilul dela urmărirea creditorilor, intrucat la acel moment societatea nu se afla in insolventa. Imobilul in cauza a fost cumpărat in data de 27.05.2008 pentru suma de 200.000 euro, achitați parțial din resurse proprii, iar 100.000 euro prin credit bancar de la B. POST Ag. L. R. Cluj. Odată cu preluarea societății de către recurent, i-a fost prezentata de vechea conducere si societatea . Câmpia Turzii, aceasta aflandu-se printre partenrii importanți.
Mai mult, a incercat sa găsesc soluții in vederea reorganizării activității, având in vedere criza economica ce a adus piața imobiliara ., motiv pentru care s-a deplasat la Câmpia Turzii pentru a gasi o soluție la conservarea acestui imobil sau chiar închirierea lui. D-l Sevan a venit cu propunerea de a cumpăra acest imobil si impreuna am estimat dobânzile achitate si cheltuielile aferente cumpărării, dar si a investițiilor făcute pana la cea data, in valoare de 200.000 euro plus TVA.
In ceea ce privește creanța, dat fiind ca din discuțiile purtate a ajuns la concluzia ca este necesar acordul partenerilor si respectarea mai multor condiții, aspecte pentru care nu eram pregătit la acel moment, a stabilit de comun acord sa nu procedam inca la întocmirea documentelor, urmând sa fie derulate contractele de materiale si de lucrări si sa fie găsita o forma de compensare si de a face bani, deoarece imobilul, astfel cum s-a precizat in antecontract, era ipotecat in favoarea băncii. De altfel, intre cele doua societăți s-au derulat si ale contracte, pentru furnizarea materialelor de constreuctii si execuție de lucrări, conform documentelor contabile predate lichidatorului judiciar.
In consecința, consideră ca, in ceea ce ma privește, nu sunt incidente prev. Art. 138 alin. (1), lit. a din Legea 85/2006, intrucat nu a urmărit nici interesul personal, nici al unei terțe persoane, ci al societății ..
In ceea ce privește vinovăția, arată ca nu a săvârșit cu intenție sau culpa nimic ilegal, nu și-a insusit nimic din patrimoniul . si mi-am onorat toate obligațiile ce reveneau in sarcina sa in calitate de administrator in perioada 29.12._09.
De altfel, astfel cum reiese si din expertiza contabila realizata de expert contabil I. R. P., conform răspunsului oferit la obiectivul nr. 5, in perioada de administrare a recurentului, activitatea economica a fost finanța din surse imprumutate, autonomia financiara fiind vizibil afectata de scăderea resurselor proprii, perioada in care a scăzut capacitatea de autofinanțare, motiv pentru care a fost redusa solvabilitatea. Cu toate acestea, prin expertiza contabila, s-a stabilit ca nu au existat acte defectuoase reținute in sarcina acestuia care sa conducă in mod direct la . debitoarei. Chiar mai mult, prin experitza contabila s-a remarcat faptul ca trendul descendent al firmei s-a datorat contextului evoluției pieței imobiliare la acel moment, acest domeniu fiind cel care a resimțit cel mai acut declinul financiar.
D. urmare, prin expertiza contabila s-a stabilit ca nu poate fi reinuta in sarcina recurentului săvârșirea unei fapte in interes personal in calitatea de administrator statutar pe care o dețineam la acel moment, buna credința a recurentului rezultând si din faptul ca nu au fost instrainate bunuri imobile din patrimoniul firmei, s-au derulat stocurile de materiale, contractele de derulare dovedind in mod clar ca s-a lucrat, iar patronul a creditat firma cu peste 173.000 lei.
In consecința, expertul contabil a concluzionat ca in perioada de administrare a recurentului nu au fost prezente acte defectuoase care sa fi avut drept consecința . de insolventa, astfel incat nu poate fi reținuta in sarcina săvârșirea unei fapte in interes personal in calitatea de administrator in perioada 29.12._09.
Totodată, expertul contabil a stabilit in cadrul obiectivului nr. 3 ca bunurile primite in custodie de ., in valoare de 15.487.08 lei la momentul incheierii Procesului Verbal din 31.12.2008 au fost folosite in beneficiul activității . si au susținut activitatea firmei, astfel incat darea in custodie nu a influențat eventuala lipsa de lichidități a acesteia. Mai mult, tinand cont ca bunul NOTEBOOK a fost folosit in subantrepriza in beneficiul ., custodia a fost o forma corecta de contract intre cele doua societăți.
Având in vedere concluziile expertizei contabile realizate de expert contabil I. R. P., consideră ca incheierea recurata este ilegala intrucat ignora in mod absolut aspectele constatate cuprinsul expertizei efectuate in dosarul cu numărul menționat mai sus. Astfel, in prinsul expertizei s-a stabilit in mod clar ca nu au existat acte defectuoase in perioada in care recurentul a deținut calitatea de administrator statutar, lipsa lichidităților si intra societății in insolventa fiind efectul crizei economice care a afectat serios piața imobiliara, motiv pentru care nu se poate retinte in sarcina sa săvârșirea unei fapte in interes personal.
Pe de alta parte, instanța a reținut contrariul celor constatate in cuprinsul expertizei si a stabilit in mod vehement ca faptele acestuia se incadreaza in curprinsul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 95/2006, arătând in motivare aspecte care contrazic concluziile expertizei contabile favorabile pârâtului, prin care s-a stabilit in mod cert ca in perioada de administrare a recurentului nu au existat acte defectuoase care sa cauzeze starea de insolvabilitate, astfel incat nu poate fi reținute in sarcina sa săvârșirea unei fapte in interes personal sau al unei terțe persoane, astfel cum cer prevederile art. 138, alin. 1 lit. a din Legea 95/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. de Insolvență Transilvania SPRL solicită respingerea recursurilor formulate, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
Cu ocazia cuvântului în fond, s-a reținut nelegalitatea hotărârii și din perspectiva conținutului eronat, respectiv a inadvertențelor strecurate în cuprinsul raportului de expertiză care a reținut eronat perioada în care cei doi pârâți recurenți au deținut calitatea de administratori și prin urmare, și din această perspectivă hotărârea este nelegală, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru refacerea probei cu expertiză.
Analizând recursurile formualte prin prisma motivelor invocate și având în vedere prev.art.304, 304/1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar, C. de Insolvență Transilvania SPRL, desemnat în procedura falimentului debitoarei ., în cadrul atribuțiilor stabilite de legea insolvenței, urmare a întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, precum și din informațiile descoperite ulterior, a ajuns la concluzia că există elemente ce pot fi încadrate în dispozițiile art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006.
Acestea au fost premisele care au fundamentat ulterior cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății debitoare.
Astfel, hotărârea primei instanțe a constatat în speță incidența prevederilor art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 în sensul că persoanele responsabile în speță cei doi pârâți-recurenți au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane.
În concret, s-a constatat de către lichidatorul judiciar, aspect validat de către judecătorul sindic faptul că o dată cu inventarierea patrimoniului debitoarei, în lista mijloacelor fixe a acesteia figurează un autoturism marca Volkswagen, însă faptic, acest autoturism nu a putut fi identificat întrucât nu a fost găsit, aspect ce rezidă din procesul verbal de inventariere a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei și din registrul inventar din data de 5.10.2009.
Pârâtul V. I. asociat unic și administrator al debitoarei . numit în data de 03.06.2009 și administrator special a refuzat semnarea procesului verbal de inventariere a bunurilor încheiat la data de 28.08.2009, iar prin adresa nr._ din 3.09.2009 lichidatorul judiciar l-a notificat pe acesta aducându-i la cunoștință lipsurile la inventar.
Prin urmare, acesta a întocmit o notă scrisă privind inventarul înregistrată la data de 8.09.2009 la lichidatorul judiciar prin care a justificat absența anumitor mijloace fixe care nu au fost identificate faptic cu ocazia inventarierii. Cu acea ocazie, administratorul statutar de la acea vreme a comunicat lichidatorului judiciar două procese verbale de custodie, ambele încheiate la data de 31.12.2008 cu . pentru bunuri în valoare de 61.700 lei, iar altul încheiat cu . pentru bunuri în valoare de 15.847,08 lei.
Cu privire la aceste bunuri lichidatorul judiciar a solicitat celor două societăți comerciale returanrea lor însă nu a primit niciun răspuns în acest sens. Ulterior, aceste două societăți au intrat în procedura insolvenței, iar lichidatorul judiciar a solicitat acestora restituirea bunurilor. Administratorul judiciar al celor două societăți – Solvendi IPURL a comunicat faptul că nu i-a fost transmisă custodia niciunuia dintre bunurile solicitate, așa încât s-a formulat cerere de repunere în termen și de admitere a creanței în conformitate cu prev.art.90 alin.1 din Legea nr.85/2006 care aprocedat la înscrierea în tabel cu aceste creanțe.
Întrucât în procedura insolvenței acestor societăți comerciale nu s-a reușit recuperarea contravalorii acestor bunuri în mod corect prima instanță a statuat că administratorul debitoarei la acea dată în persoana numitului H. D. A. este răspunzător de predarea în custodia altor persoane juridice a bunurilor societății, fiind îndeplinite condițiile existenței faptei ilicite prevăzute de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței.
Cât privește negarea îndeplinirii acestor condiții de către recurent care susține că în ipoteza mai sus analizată, pentru atragerea răspunderii sale era necesar ca fapta să fie săvârșită cu intenția iar nu din culpă, Curtea are în vedere următoarele aspecte:
Pentru a răspunde acestei întrebări, se are în vedere faptul că răspunderea civilă delictuală specială reglementată de prev.art.138 din lege presupune și dovedirea vinovăției membrilor organelor de conducere sau supraveghere, sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului persoană juridică, care este însă în strânsă legătură cu analiza faptei ilicite expres și limitativ enumerate de art.138 din lege, vinovăția putând îmbrăca atât forma intenției, cât și a culpei și ea trebuie să fi existat în momentul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art.138 alin.1 lit.a ce i-a fost imputată pârâtului-recurent H. D. A., forma vinovăției este aceea a intenției, pârâtul cunoscând faptul că prin utilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului persoană juridică, în interes personal sau a altor persoane, poate cauza starea de insolvență a debitoarei.
Raportat la incidența prevederilor art.138a lin.1 lit.e din Legea nr.85/2006 potrivit cărora membrii organelor de conducere/supraveghere „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice” din probele administrate în cauză a rezultat că administratorul statutar al debitoarei V. I. prin nota scrisă întocmită, a arătat că autoturismul marca Volkswagen care era lipsă la inventar se găsește la numitul H. V. iar acest autoturism figura îne vidențele contabile ale debitoarei cu o valoare de 102.334 lei. Terța persoană la care s-a făcut referire este director al ., față de care lichidatoruljudiciar a introdus la data de 22.10.2010 o acțiune în revendicare solicitând restituirea către proprietar a acestui autoturism. Această acțiune face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Maramureș, iar prin sentința civilă nr.7309 din 27.11.2012 a fost admisă această acțiune.
Lichidatorul judiciar a pus în executare hotărârea judecătorească însă, executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr.332/2013 prin încheierea din 7.03.2014 a dispus încetarea executării silite ca urmare a imposibilității predării către creditor a bunului solicitat.
Așa fiind, Curtea apreciază că în speță devin incidente prev.art.138 alin.1 lit.e din Legea insolvenței, prejudiciul suferit de creditori fiind evident, valoarea acestui autoturism fiind de 102.334 lei, iar administratorul statutar de la acea vreme în persoana pârâtului-recurent B. S. O. este răspunzător de acesta.
Un alt autoturism care deși figura în evidența contabilă a debitoarei nu a fost identificat de către lichidatorul judiciar în patrimoniul acesteia, fiind vorba de autoturismul Honda Civic cu nr.de înmatriculare_, acesta fiind închiriat către . prin contractul de închiriere încheiat la data de 11 iunie 2009.
Și în privința acestui autoturism lichidatorul judiciar a trimis . o notificare de denunțare a contractului în temeiul art.86 din Legea nr.85/2006 care a fost trimisă ulterior și administratorului judiciar al societății aflată în insolvență la rândul său, care a comunicat prin adresa nr.4286 din 9.11.2010 că nu i-a fost transmisă custodia acestui autoturism.
Urmare a demersurilor intreprinse de lichidatorul judiciar s-a stabilit că acest autoturism era folosit de un fost angajat al . în persoana numitului S. H.-S. față de care s-a formulat la data de 25.08.2010 o acțiune de restituire a bunului ce a făcut obiectul dosarului_/211/2010 al Judecătoriei Cluj-N., acțiune car ea fost admisă la data de 18.04.2012.
Lichidatorul judiciar a intrat în posesia efectivă a autoturismului procedând la evaluarea și valorificarea sa. Din probele administrate în cauză rezultă faptul că în luna august 2009 când s-a realizat inventarierea bunurilor valoarea contabilă a acesuti autoturism era de 57.969 lei și luând în considerare starea de uzură în care a fost preluat lichidatorul judiciar a reușit valorificarea sa la data de 23.08.2013 la prețul de 3588 euro + TVA aproximativ 16.146 lei. Pe de altă parte, contractul de închiriere al autoturismului ar fi trebuit să aducă venituri societății, însă chiriașul . nu a achitat chiria contractuală.
Împrejurarea că acest autoturism a fost închiriat societății susamintite la data de 11 iunie 2009 doar cu o săptămână înainte de deschiderea procedurii debitoarei nu poate decât să ducă la concluzia că administratorul statutar al acesteia de la acea dată, V. I., care a semnat acest contract în mod intenționat a dorit sustragerea bunului de la urmărirea de către creditori, faptă ce îndeplinește condițiile prev.de art.138 alin.1 lit.e din Legea insolvenței.
La fel sub incidența acestei dispoziții legale se încadrează și încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.110 din 19.03.2009 încheiat între . în calitate de vânzător și . în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în Câmpia Turzii ., jud.Cluj, reprezentând teren cu destinația loc de casă intravilan în suprafață de 700 mp și casă familială S+P+E în suprafață de 156 mp. Modalitatea în care părțile au stabilit prețul antecontractului duce la concluzia că pârâții-recurenți nu au intenționat sub nicio formă ca prețul să fie achitat de cumpărător, ci dimpotrivă intenția reală și comună a fost aceea de a sustrage imobilul de la urmărirea sa de către creditor, aspecte demonstrate cu modalitatea în care s-a menționat achitarea prețului de 247.000 euro astfel „creanță rezultată în urma executării de lucrări în Germania pe baza documentelor legale anexate la contractul de cesiune de creanțe, suma de 47.000 euro se va achita până cel târziu în data de 15.05.2009, iar până la data semnării contractului s-a achitat suma de 231.000 euro, iar restul de 16.000 euro se va achita prin compensare de materiale”.
Deși în cuprinsul antecontractului se face referire la achitarea sumei de 231.000 euro nu se menționează data la care aceasta s-a achitat sau modalitatea de plată, iar din evidențele contabile ale debitoarei nu reiese că aceasta ar fi încasat suma respectivă. Dimpotrivă, evidența contabilă atestă faptul că abia la data de 09.02.2009 debitoarea a emis factura nr.59 pentru suma de 363.158 lei (305.174,79 lei fără TVA) ca fiind plată parțială imobil situat în Câmpia Turzii ., factură stornată ulterior prin factura nr.45 din 30.06.2009. Mai mult, nu se menționează dacă creanțele cu care urmează să se facă compensarea sunt certe sau cât reprezintă acestea din prețul antecontractului făcându-se oferire sumară la niște creanțe rezultate în urma unei executări de lucrări în Germania, fără alte detalii, și o mențiune de compensare de materiale fără ca acestea să fie identificate.
Toate aceste elemente pot duce la o singură conclzie, că debitoarea a încercat să sustragă în mod fraudulos de la o eventuală urmărire a creditorilor, imobilul sus menționat, iar acest imobil are o valoare înscrisă în contabilitate de 727.760 lei. Aceasta și cu concursul societății T. Construct SRL, debitoarea fiind o filială a acesteia, ambele părți acceptând încheierea acestui antecontract care a fost semnat de către administratorul statutar al debitoarei la acea dată, pârâtul-recurent H. D. A.. Deși s-a formulat de către lichidatorul judiciar și o acțiune în anulare a acestui antecontract, ce a făcut obiectul dosaruluinr._ al Tribunalului Specializat Cluj și care a fost admisă, imobilul fiind valorificat de lichidatorul judiciar la licitație publică, se impune a se arăta faptul că această faptă, constituie fapta ilicită prev.de art.138 alin.1 lit.e din Legea insolvenței, întrucât valoarea contabilă a imobilului la data inventarierii bunurilor august 2009 a fost de 727.760 lei, iar lichidatorul judiciar a reușit valorificarea la data de 11.04.2012 la prețul de 65.000 euro + TVA, aproximativ 292.500 lei, rămâne o diferență semnificativă, a acestui bun pentru care este răspunzător fostul administrator statutar.
Cât privește incidența prev.art.138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței, și aceasta este pe deplin dovedită în cauză. Aspectul cu privire la această faptă a rezultat cu evidență în primul rând din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, potrivit cărora s-a constatat că evidențele contabile prezentate nu cuprind o . documente primare care să stea în justificarea operațiunilor înregistrate, existând în multe cazuri doar contracte nesemnate de părți sau contracte semnate din care lipsesc pagini așa încât administratorul judiciar nu a putut verifica integralitatea drepturilor și obligațiilor societății.
De asemenea, nu au existat situații de lucrări din care să se poată verifica stadiul lucrărilor contractate și stadiul executării lucrărilor în curs. Evidențele privind activele debitoarei cel puțin cele circulante în balanța anterioară deschiderii procedurii, respectiv luna mai 2009 arată o diferență semnificativă față de situația acelorași active reflectate în balanța actualizată la luna iunie, respectiv de la suma de 6.587.086,92 lei la suma de 1.494.092,18 lei.
Raportul de cauză și împrejurări a fost întocmit pe baza situațiilor financiare primite de la debitoare la data deschiderii procedurii, iar administratorul judiciar a constatat că aceste situații nu sunt reale în luna iunie 2009, identificându-se următoarele operațiuni: vânzări de mărfuri către Da Construct SRL în sumă de 557.399,91 lei, către Newcity Consulting în sumă de 90.231,05 lei . Creanțele societății au scăzut foarte mult în luna iunie 2009 pe fondul compensării datoriei și creanței față de . prin procesul verbal de compensar enr.266 din 16.06.2009 în valoare de 1.691.264, 09 lei. Tot în luna iunie 2009 s-a constatat o reglare a avansurilor acordate de societate pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor către Essence SRL – 1.497.138,76 lei și către Da Construct – 349.459,66 lei.
Altfel spus, conform situațiilor din luna mai 2009 primite de la debitoare s-a constatat că activul total al societății era de 9.426.605 lei în timp ce din situațiile lunii iunie 2009 reiese o valoare a activului total de doar 4.322.921 lei. Acest lucru se datorează faptului că societatea a reflectat în contabilitate modificările din situația sa patrimonială doar în luna iunie 2009, denaturând efectele modificărilor asupra patrimoniului. În acest sens s-a constatat că în luna mai 2009 valoarea activelor circulante era de 6.587.086 lei în timp ce situația din luna iunie 2009 reflectă faptul că activele circulante ale societății sunt în valoare de 1.494.092 lei. Aspectul se datorează vânzării stocurilor societății aproape în integralitate și compensării creanțelor societății. Analizând activul net contabil și componența acestuia, a rezultat că în luna mai 2009 pierderea înregistrată de debitoare era de 229.049 lei în timp ce în luna iunie 2009 pierderea înregistrată de debitoare era de 1.315.250 lei. În concluzie, acest lucru a deturnat foarte mult situația societății în sensul că nu a oferit o imagine clară, corectă și fidelă a activității economice.
Concluzia fermă ce se desprinde este aceea că situația reflectată în contabilitatea lunii mai 2009 nu era una reală câtă vreme debitoarea a încercat să regleze această contabilitate în luna iunie 2009, fapt ce a determinat încălcarea principiilor contabilității cu privire la oferirea unei imagini fidele a patrimoniului societății. Aceasta deoarece dacă societatea și-ar fi înregistrat în mod corect operațiunile, . plată ar fi putut fi prevăzută de mai mult timp.
Toate acestea duc la concluzia că în cauză sunt incidente prev.art.138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței în sensul în care contabilitatea societății nu a fost ținută în conformitate cu legea, aspect reținut de altfel și de către expertul contabil în raportul suplimentar de expertiză, pag.18, care a concluzioant că în perioada analizată 11.06._09 înregistrarea în contabilitate a documentelor ar fi putut estima imaginea corectă a societății.
Faptele menționate mais us au fost constatate ca fiind efectuate în perioada 2008-2009, prin urmare, persoanele care au îndeplinit calitatea de administrator în această persoană sunt pârâtul-recurent B. S. în perioada 11.06.2008 – 29.12.2008 și respectiv pârâtul H. D. A. în perioada 29.12.2008 – 03.06.2009, indiferent de inadvertențele apărute la un moment dat, în raportul de expertiză, hotărârea primei instanțe cu privire la faptele săvâșite a avut în vedere în mod corect perioadele în care cei doi recurenți au îndeplinit calitatea de administrator, motiv pentru care nu se impune casarea hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză.
Cât privește prejudiciul, existența certă a acestuia rezultă nu numai din faptul că debitoarea a ajuns în insolvență, cât și din împrejurarea că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului. La fel, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs a fost constatat din aceea că faptele mai sus descrise, sunt cele care au cauzat și au determinat ajungerea societății în incapacitate de plată.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoz.art.312 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, recursurile declarate de pârâții B. S. O. și H. D. A. sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții B. S. O. și H. D. A. împotriva sentinței civile nr.1015 din 3 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. D. P. A. I. A.
GREFIER
L. F.
red.C.I./A.C.
2 ex. – 20.11.2014
jud.fond.C. C.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 155/2014. Curtea de Apel CLUJ | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 685/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
