Procedura insolvenţei. Decizia nr. 155/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 1187/1285/2013
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 155/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea A. PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 3516 din data de 17.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații . prin lichidator judiciar CII M. E., ., având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii.
La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
C., procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că, în conformitate cu dispozițiile art.96 din NCPC și dispozițiile art.8 din legea insolvenței așa cum au fost modificate de Legea nr.76/2013, este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC, art. XV din Legea nr.3/2013 referitoare la regularizarea cererii de apel și fixarea unui termen de judecată, raportat la obiectul cauzei și actele existente la dosar declară închise dezbaterile și reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.516 pronunțată la data de 17.12.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. M. E. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei . C.-N. și, în consecință, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei ., J_, CUI_ și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. C..
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice a jud. C. și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. C..
A fost descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități.
S-a încuviințat onorariul lichidatorului judiciar în limita sumei de 2.000 lei și cheltuieli de procedură în limita sumei de 281,2 lei care urmează a fi achitate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea civilă nr. 2654/CC/15.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ / 2013 s-a admis cererea formulată de debitoarea . și s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată împotriva debitoarei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C.I.I. M. E..
Lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri în patrimoniul debitoarei și le-a solicitat creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii, însă aceștia nu au fost dispuși să avanseze sumele solicitate de lichidatorul judiciar (f.181-182).
Conform art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Deoarece în averea debitoarei nu există bunuri, iar unicul creditor implicat în procedură nu s-a oferit să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei . și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. C. conform dispozitivului mai sus menționat.
În temeiul art.11 și art.4 din Legea nr.85/2006, a fost încuviințat onorariul lichidatorului judiciar în limita sumei de 2.000 lei și cheltuieli de procedură în limita sumei de 281,2 lei, care urmează a fi achitate din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a solicitat acordarea unui onorariu în cuantum de 3.000 lei, însă având în vedere dispozițiile art. 38 alin 2 din OUG nr. 86/2006, precum și faptul că procedura s-a derulat pe parcursul a două luni, că la masa credală s-au înscris 2 creditori și că în patrimoniul debitoarei nu au existat bunuri care să necesite o procedură de valorificare, judecătorul sindic a apreciat că onorariul solicitat este prea mare raportat la activitatea efectiv desfășurată de lichidator, apreciindu-se că suma de 2.000 lei este suficientă pentru a acoperi munca desfășurată de lichidatorul judiciar.
Cheltuielile de procedură au fost acordate în limita sumei de 281,2 lei, reținându-se că suma de 156 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. A40001959/23.09.2013 a fost plătită anterior deschiderii procedurii insolvenței, iar suma de 30 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor indirecte (fax, telefon, xerox) nu intră în categoria cheltuielilor aferente procedurii insolvenței conform dispozițiilor art. 98 alin. 7 din Regulamentul de organizare și funcționare UNPIR.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la epuizarea tuturor etapelor procedurale prevăzute de lege în vedere recuperării creanțelor pe care debitoarei . C.-N. le are de achitat creditorilor.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus închiderea procedurii debitoarei in temeiul art.131 din Legea 85/2006, deoarece in patrimoniul debitoarei nu mai exista bunuri, valorificabile, iar susținerile lichidatorului judiciar că nu a identificat elemente de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului statutar pentru acoperirea pasivului debitoarei sunt evident netemeinice, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din punctul de vedere al apelantei, pornind de la însăși izvorul creanței solicitate de A., respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C. o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagranta si constanta a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 302 din Codul penal.
Având in vedere contextul prezentat anterior, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006.
Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in încetare de plăti. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca, probabil, a fost administrata cu rea-credința sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la indemna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată sa-si acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cât si în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Debitoarea . C.-N. reprezentată prin lichidatorul judiciar C.I.I. M. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, argumentat de faptul că motivele invocate de recurentă nu au nicio bază reală, deoarece a analizat concret și temeinic toate cauzele care au dus la . debitoarei și fiind întrunite cerințele prev. de art. 131 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art. 2 lit. i din aceeași lege, a sesizat judecătorului sindic această situație ce a condus, în condiții de legalitate, la pronunțarea unei sentințe de închidere a procedurii insolvenței debitoarei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, C. constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Principala critică adusă de către apelantă se referă la faptul ca lichidatorul judiciar nu a formulat o cerere de angajare a răspunderii fostului administrator statutar. Instanța de apel reține faptul că în condițiile refuzului lichidatorului judiciar de a promova o astfel de cerere, creditorii aveau posibilitatea ca în condițiile art. 138 alin. 3 C.p.c. sa introducă o astfel de cerere, insa nu au uzat de aceasta procedura.
Continuarea demersurilor pentru identificarea unor eventuale bunuri din patrimoniul debitoarei si pentru . contabile necesită avansarea unor sume de bani de catre creditorii interesati, în conditiile in care oricum, demersurile efectuate pana la momentul intocmirii raportului final au fost realizate in baza unor sume avansate de catre lichidator, a caror recuperare din fondul special constituit in baza art, 4 alin. 4 din Legea 85/2006 este incertă.
Mai mult, instanta de recurs retine că, intenția legiuitorului prin reglementarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 este aceea ca, in lipsa disponibilitatilor banesti din contul averii debitoarei, sa sustina prin crearea fondului special acele proceduri a caror continuare ar fi justificata de valorificarea bunurilor din averea debitoarei, cu consecinta indestularii creditorilor, ipoteza care insa nu se regaseste in cazul concret dedus judecatii.
Creditorii au fost convocati in vederea avansarii sumelor necesare continuarii procedurii de insolventa, insa nu si-au manifestat disponibilitatea in vederea avansarii sumelor respective, situație în care sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 131 din Legea 85/2006. Trebuie precizat in acest context și faptul că, după ultima modificare a Legii 85/2006 prin Legea 277/2009, in conditiile art. 131 din Legea 85/2006, in lipsa bunurilor din averea debitoarei si a disponibilitatii creditorilor de a avansa sumele necesare continuarii procedurii, inchiderea procedurii este imperativa, nu mai este lasata la latitudinea judecatorului sindic. Astfel, ,,În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat,,.
Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 312 alin 1 C.p.c. recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea A. PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (A.A.A.S.) împotriva sentinței civile nr. 3.516 pronunțată la data de 17.12.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. A. I. C. I. M. N. ȚAR
Red.A.A.I./ 9.06.2014
Dact.H.C./6 ex.
Jud.fond: S.I..
| ← Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
