Contestaţie. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 1104/84/2011/A5*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 643/2014
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: M.-I. I.
JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: E.-TÜNDE V.
S-a luat spre examinare recursul declarat de creditorul B. V. M. împotriva sentinței civile nr. 3072 din 10.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații . ȘIMLEU SILVANIEI și . ȘIMLEU SILVANIEI PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SOC. PROF. INSOLV 2007 IPURL, având ca obiect contestație la creanțe.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în susținerea intereselor recurentului B. V., avocat Borsa D. C., cu delegație aflată la dosar. f.10.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezentul recurs se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se constată că la data de 16.01.2014 s-au depus relațiile solicitate din partea lichidatorului judiciar.
Se relevă din partea mandatarului recurentului că documentele au fost studiate de acesta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate de către creditorul B. V. M. și înscrierea în tabelul preliminar al creanței salariale în cuantum de 56.688 lei, pentru considerentele reiterate în cererea de recurs și concluziile scrise pe care le depune la dosarul cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.072 din 10.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată contestația formulată de petentul B. V. M. pentru înscrierea în calitate de creditor în Tabelul creanțelor debitoarei . ȘIMLEU-SILVANIEI, cu suma de 56.783 lei, cu titlu de salarii neplătite.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 1/04.06.2007 s-au delegat atribuțiile directorului general la . Șimleu-Silvaniei în sarcina contestatorului care era angajat în cadrul societății debitoare în funcția de consilier juridic.
Contestatorul a semnat de luare la cunoștință în ziua imediat următoare delegării acestor atribuții, pe verso-ul Deciziei nr. 1/04.06.2007 iar semnătura contestatorului a fost recunoscută atât de reprezentantul contestatorului cât și de lichidatorul judiciar (f. 30).
De asemenea, contestatorul a semnat Actul Adițional nr. 10/ 16.08.2007 prin care acestuia începând cu data de 06 iulie 2007 i se majora salariul de la 800 lei la 1200 lei (f. 19).
Potrivit art. 17 alin. 1 și alin 1^ din Codul Muncii – în vigoare la data delegării atribuțiilor de director general - (1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice; (2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.
Rezultă deci că, contestatorul avea cunoștință la data semnării actului adițional atât de atribuțiile delegate, respectiv cele de manager cât și de cuantumul salariului negociat și acceptat pentru a îndeplini aceste atribuții, iar semnarea Actului adițional reprezintă acceptarea acestor elemente.
De altfel, contestatorul a mai avut ocazia negocierii drepturilor cuvenite pentru îndeplinirea acestor atribuții, negociere care s-a concretizat prin încheierea Actului adițional nr. 11/15.10.2008 prin care i s-a stabilit un salariu majorat de la 1200 lei la 1700 lei, semnând și acceptând salariul fără nici o obiecție (f. 20). Este de observat că contestatorul avea tot timpul să acționeze în judecată societatea debitoare în perioada în care susține că a îndeplinit atribuțiile de director general ceea ce nu a făcut.
În cazul în speță, se solicită un cumul de salariu, respectiv pentru funcția de consilier juridic și pentru funcția de director general.
De altfel, la termenul de judecată din 22.05.2013 reprezentantul contestatorului a recunoscut că pentru funcția de consilier juridic a fost retribuit cu suma de 1.200 lei lunar, iar separat de această sumă solicită încă 1.200 lei lunar plus 20% spor de vechime, deci în total 1.440 lei pentru 38 luni. Or, a apreciat instanța de fond, este evident că din moment ce contestatorul a semnat cele 2 Acte adiționale prin care i s-a majorat salariul de la 800 lei la 1200 lei/lună, iar ulterior la 1700 lei lunar nu mai poate solicita încă 1200 lei lunar plus 20% sporul de vechime. Aceasta în condițiile în care contestatorul nu avea o fișă a postului pentru funcția de director cu atribuțiile pe care trebuia să le îndeplinească și nu avea o decizie emisă de Consiliul de Administrație cu salariul pentru funcția de director general.
Împotriva acestei sentințe, creditorul B. V. M. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale si să se constatate că hotărârea atacată este nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 si art. 3041 C.pr.civ., recurentul a arătat că instanța de fond a reținut elemente pe care le-a interpretat eronat. Astfel, în mod eronat s-a retine că i s-a majorat salariul la de la 800 de lei la 1.200 de lei in luna iunie 2007, fără a avea în vedere că acesta era salariul minim pe economie pentru angajații cu studii superioare, valabil la acea dată, iar a doua majorare s-a făcut tot ca urmare a creșterii valorii salariului minim pe economie. De asemenea și în privința reținerilor instanței de fond că nu a avut obiecțiuni la semnarea actelor adiționale este eronată, deoarece actele adiționale, concret, se refereau strict la postul de consilier juridic. Pentru postul de consilier juridic aceste salarii erau conforme cu grila de salarizate si nu depășeau minimul pe economie, or este incontestabil faptul ca recurentul a exercitat doua funcții concomitent. Apoi, în privința aprecierii instanței că nu a acționat în judecată societatea debitoare in perioada când a îndeplinit atribuțiile de director general, recurentul menționează că singura forma de pierdere a unor drepturi prin trecerea timpului este prin prescripție, astfel că a solicitat drepturile doar pentru ultimii 3 ani, anterior deschiderii procedurii de insolvență, când se suspenda cursul prescripției.
În fapt, recurentul arată că a fost angajatul debitoarei S.C. S. S. S.A. din anul 1999 pe funcția de consilier juridic. În luna iunie 2007, în urma demiterii directorului general de atunci, consiliul de administrație a delegat prin Decizia nr. 1 din 04.06.2007 atribuțiunile specifice funcției de director cu mențiunea că acest mandat va fi până la numirea unui nou director general. Deși nu au fost stabilite în mod expres limitele competentelor sale, recurentul arată că a fost responsabilizat cu toată administrarea societății. In acest răstimp a efectuat muncă de consilier juridic, în paralel cu activitățile de administrare, însă a fost plătit doar ca si consilier juridic, fiind inițial doar o soluție temporară care însă s-a menținut timp de 4 ani. In fond, susține recurentul, avantajul a devenit clar, pana la delegarea sa s-au plătit două salarii distincte, unul pentru director general si unul pentru consilier juridic, iar după delegarea sa s-a plătit doar un salariu pentru consilier juridic, nefiind remunerat ca si director general, salariul rămânând aproape la nivelul salariului minim pe economie specific posturilor cu studii superioare.
În opinia recurentului este injust faptul că nu a fost plătit pentru funcția de director general, deoarece această funcție este prinsă ca atare în organigrama societății si este considerata o prestație de natura salarială, după cum reiese si din prevederile art. 153 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990.
În final, recurentul a precizat că în data de 28.06.2011 i s-a comunicat Decizia CA nr. 2 din 20.06.2011 prin care a fost "revocat" din funcția de director al societății, deși nu a avut o asemenea numire niciodată, iar această revocare vine să demonstreze că prestațiile sale au fost asimilate prestațiilor unui director general.
Recurentul B. V.-M. a depus și concluzii . care a reiterat cele susținute în cuprinsul recursului formulat, respectiv admiterea contestației sale și înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei S.C. S. S. S.A. a creanței sale salariale în cuantum de 56.688 lei.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Probațiunea administrată relevă faptul că prin Decizia nr. 1 din 04.06.2007 consiliul de administrație al debitoarei . a delegat recurentuluiB. V.-M. atribuțiile inerente funcției de director general, funcție pe care a exercitat-o până la data de 28 iunie 2011 când a fost revocat din funcție prin Decizia nr. 2/20.06.2011 a Consiliului de Administrație.
Pe acest interval de timp, recurentul avea în derulare și un contract individual de muncă cu aceeași debitoare, acesta ocupând funcția de consilier juridic din organigrama societății.
Nu se contestă faptul că pe perioada în care recurentul a îndeplinit și funcția de director general remunerația încasată s-a limitat strict la drepturile salariale derivând din contractul individual de muncă astfel cum a fost modificat prin actele adiționale succesive.
Evidențele privitoare la statele de plată ale debitoarei probează faptul că persoanele care au ocupat funcția de director general al debitoarei . anterior datei de 04.06.2007, respectiv ulterior datei de 28 iunie 2011 au fost indemnizați pentru atribuțiile îndeplinite în această calitate așa încât teza îndeplinirii unui mandat cu titlu gratuit trebuie exclusă de plano, în lipsa unei cutume în acest sens.
Verificările efectuate de lichidatorul judiciar în evidențele societății atestă faptul că directorul general al debitoarei, C. N., a încasat în perioada ianuarie 2007- 23 iulie 2007 un salariu de 1200 lei brut la care s-a adăugat un spor de vechime cuprins între 240 lei și 300 lei lunar, iar directorul general B. F. a încasat un salariu brut de 1.100 lei cu un spor de vechime de 220 lei în perioada ianuarie-decembrie 2008 și un salariu de 1700 lei la care s-a adăugat un spor de vechime de 425 lei lunar în perioada iulie 2011-ianuarie 2013.
Sumele pretinse de recurentul B. V.-M. respectiv de 1200 lei lunar cu un spor de vechime de 240 lei, se încadrează ca și cuantum în limitele de care au beneficiat celelalte persoane care au exercitat o funcție identică în beneficiul debitoarei, așa încât pretenția acestuia de a fi înscris în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 56.783 lei în categoria creanțelor salariale este pe deplin justificată.
Curtea nu își însușește argumentele judecătorului sindic potrivit cărora majorările salariale de 800 lei la 1200 lei/lună, iar ulterior la 1700 lei lunar ar reprezenta o contraprestație pentru delegarea atribuțiilor de director general deoarece sunt lipsite de orice suport legal și probator, actele adiționale perfectate probând în mod indubitabil o modificare a raportului de muncă doar în privința cuantumului salariului, iar nu și a felului muncii și a funcției ocupate - respectiv cea de consilier juridic. De asemenea în privința acestor majorări salariale se confirmă susținerile recurentului potrivit cărora de aceste creșteri salariale au beneficiat toți angajații cu studii superioare, creșterile salariale operând pe alte considerente decât cel al cumulului de funcții.
Dreptul recurentului de a încasa o remunerație pentru exercitarea atribuțiilor specifice funcției de director general cumulat cu retribuția pentru funcția de consilier juridic este recunoscut de prevederile art. 35 din Codul muncii în vigoare la data derulării raporturilor de muncă litigioase. În conformitate cu aceste prevederi legale orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de creditorul B. V.-M. împotriva sentinței civile nr. 3.072 din 10.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o va modifica în tot în sensul admiterii contestației creditorului B. V. M. și înscrierii acestui creditor în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 56.783 lei în categoria creanțelor salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditorul B. V.-M. împotriva sentinței civile nr. 3.072 din 10.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în tot. în sensul că admite contestația creditorului B. V. M. și dispune înscrierea acestui creditor în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 56.783 lei în categoria creanțelor salariale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
GREFIER, E. T. V. |
Red.M.I.I/ 12.02.2014.
Dact.H.C./3 ex.
Jud.fond: D. G..
| ← Contestaţie. Decizia nr. 3069/2014. Curtea de Apel CLUJ | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 3795/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
