Procedura insolvenţei. Decizia nr. 7494/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7494/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 4336/84/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7494
Ședința publică din data de 06 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: L. D. S.
GREFIER: M. N.
Componența prezentului complet de judecată a fost
modificată prin Hotărârea nr. 19/27.03.2014
a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. IN NUME PROPRIU SI IN NUMELE AJFP S., împotriva sentinței civile nr. 1677 din 02.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. cauza privind și pe intimata . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CI TRANSILVANIA SPRL având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru solicitându-se judecarea cauzei și in lipsa părților.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, Curtea declară închisă etapa cercetării procesului, deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. nr. 1677 din 02.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-au respins obiecțiunile la raportul final.
În temeiul art. 132, alin. 2 din L85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis raportul final și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului ..
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din L85/2006 s-a descarcat lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania de orice îndatoriri și responsabilități.
Diferența de salariu cuvenită lichidatorului judiciar în sumă de 396 + TVA se va plăti din contul de lichidare al UNPIR, constituit conform art. 4 din L85/2006.
În temeiul art.135 din L85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe părților.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 932/C/5.09.2012 pronunțată în prezentul dosar, s-a admis cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei fiind numit administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania SPRL.
La data de 6.03.2013 prin ..2013 s-a dispus . debitoarei întrucât în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv nu s-a depus un plan de reorganizare, fiind numit lichidator Casa de Insolvență Transilvania SPRL.
La data de 17.03.2012 lichidatorul înregistrează la dosar raportul final(f.3088-3150) solicitând aprobarea acestui act,și închiderea procedurii falimentului debitoarei în conformitate cu disp. art. 132 alin 2 din Legea insolvenței.
Prin obiecțiunile formulate înregistrate la dosar la 4.04.01.2014 (f.3085) creditoarea D.G.F.P. S., solicită completarea/modificarea raportului final având în vedere următoarele:
În raportul contestat și de altfel în nici un raport al lichidatorului judiciar nu sunt mențiuni cu privire la componența activului patrimonial al debitoarei . în vedere faptul că activele necorporale împreună cu activele corporale mobile și activele circulante de natura stocurilor au fost estimate la o valoare de piață de circa 53.000 lei, iar în condițiile de vânzare forțată la circa 26.000 lei din care rezultă o discrepanță uriașă față de totalul pasivului înscris în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, în sumă de 22.414.494 lei.
De asemenea, lichidatorul judiciar nu menționează faptul că în perioada de observație creanțele bugetare au crescut cu suma de 502.765 lei, ( de la suma de 159.926 lei înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor în insolvență la suma de 662.961 înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor în faliment) și nici nu indică o persoană care ar fi răspunzătoare de aceste creșteri.
În data de 21.03.2014 a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale generale în regim de urgență, având în vedere constatările din raportul de inspecție fiscală încheiat la ., în insolvență, persoană afiliată cu debitoarea . și faptul că lichidatorul judiciar nu a identificat elemente și persoana cărora le-ar putea fi imputabile apariția stării de insolvență, deși sunt indicii suficiente că s-au produs fapte care ar fi încadrabile în prevederile art. 138 din L85/2006 privind procedura insolvenței, ( în mod special faptele prevăzute la lit. f dacă: ,, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți,,).
Prin poziția procesuală (f. 3135-3139) lichidatorul solicită respingerea obiecțiunilor împotriva „raportului final” pe cale de excepție ca tardiv formulate ,iar pe fond ca neîntemeiate întrucât: discrepanța între valoarea activelor și valoarea pasivului nu poate constitui un motiv de obiecțiune la raportul final privind o anumita societate.
In al doilea rând, deși acest prim motiv nu poate fi recrut ca obiecțiune la raportul final doreste sa clarifice aspectele evidențiate greșit de creditor. Astfel arătăm că patrimoniul debitoarei a fost evaluat după deschiderea procedurii de către evaluatorul CS Invest Consulting SRL selectat de către Adunarea Creditorilor convocată pentru data de 27.11.2012. Concluziile acestei evaluări au fost induse într-uri raport care cuprinde toate detaliile privind componența activului patrimonial și valorile acestuia, numit Raport de evaluate. Raportul de evaluare a patrimoniului a fost depus la dosarul cauzei pus la dispoziția creditorilor spre consultate și prezentat acestora în Adunarea Creditorilor, convocată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență. De altfel acesta a fost comunicat creditorului DGRFP pe e-mail în urma solicitării acestuia.
Creditorul DGRFP nu și-a exprimat poziția nici în adunarea prin care a fost selectat evaluatorul nici în adunarea în care a fost prezentat raportul întocmit, prin urmare s-a apreciat că acesta dă dovadă de rea-cred in [1să își exprime opinia cu privire la valorile elementelor de activ patrimonial ale debitoarei abia acum la final de procedură prin formularea unor obiecțiuni la raportul final.
Prin rapoartele de activitate nu au fost reluate constatările raportului evaluare însă creditorii au fost în permanentă informați cu privire la demersurile de inventariere (R. publicate 1n BPJ nr._/_-25 șt nr._/2012-11-051, selectarea evaluatorului (Raport publicat în BPI nr. 1077/2013-01-21, nr. 3872/2013-03.04, nr. 8966/2013-05-23 etc), depunerea și prezentarea raportului de evaluare (Raport publicat în BPI nr._ /20t 3-07-25 etc) și cu privire la strategiile de valorificare propuse și supuse aprobării creditorilor.
Creditorul DGRFP nu și-a exprimat poziția în niciuna dintre adunări și nu a exprimat nicio nemulțumire cu privire la valorile stabilite prin Raportul de evaluare până în prezent când a fost întocmit raportul final.
În continuare creditorul invocă faptul ca în perioada de observație creanțele bugetare au crescut cu suma de 502.755 lei și nu se indică persoana responsabilă de aceste creșteri.
Cu privire la aceasta menționează că după . debitoarei creditorul DGRFP a formulat cerere de admitere a creanței suplimentare solicitând Înscrierea 1n tabel cu o creanță suplinim tară în valoare de 662,691 lei, din care 628.563 lei TVA. Creanța solicitată a fost înscrisă în tabelul suplimentar.
Acesta rezultă mare parte din restituirea către vânzător a unei cantități de marfă achiziționată de A. C. SRL, conform contractului prin care a fost achiziționată inițial marfa. Astfel așa cum am supus atenției creditorilor prin Raportul întocmit în data de 17.0S.2Q13 și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 6966/2012-0^23, în baza Contractului Comercial nr. 210/17.07.2009 încheiat între . . a achiziționat mărfuri constând în produse electrocasnice, In valoare totală de 4.250.285,36 lei. Acestea nu au fost achitate de către . din lipsă de disponibilități. Prin urmare, C. SA a făcut cerere de admitere a creanței și a fost înscrisă în tabelul preliminar cu această sumă.
În contractul comercial nr. 210/17.07.2009 părțile au prevăzut o clauză de rezervă a proprietății asupra mărfii în favoarea vânzătoarei, Având în vedere incapacitatea de plată a debitoarei, C. SA a înțeles să activeze clauza de rezervă a proprietății prevăzută de părți. Din această operațiune a rezultat un TVA de plată pe care DGRFP 1-a solicitat prin declarația de creanță suplimentară, De asemenea menționăm că pe perioada de observație debitoarea a continuat activitatea sa curentă, vânzând marfă, colectând astfel TVA. față de acestea lichidatorul judiciar a procedat la actualizarea tabelului definitiv al creanțelor, diminuând creanța cu care a fost înscrisă C. SA cu contravaloarea mărfurilor restituite, Așa cum am arătat toate acestea au fost prezentate creditorilor în raportul de activitate depus la dosar și publicat în Buletinul Procedurilor Insolvenței. La acesta nu au fost formulate contestații,
În continuare creditorul invocă faptul că a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale în martie 20l4 cu privire la activitatea, debitoarei și că lichidatorul Judiciar nu a identificat elemente are să impună formularea unei cereri de antrenare a răspunderii pe art. 138 din legea 85/2U06.
Cu privire la acestea menționează că a analizat incidența dispozițiilor art 138 din Legea 65/2006 udată cu întocmirea Raportului asupra cauzelor care au cauzat încetarea de plăți a debitoarei. Astfel am constatat că din analizele efectuate administratorul judiciar a ajura la concluzia că insolvența debitoarei se datorează unor cauze obiective și majoritatea externe societății fără a Implica culpa unei/unor persoane concrete din conducerea societății. Nu s-a constat producerea unor fapte care ar fi încadra bile In prevederile art. 139 din Legea insolvenței.
Raportul a fost depus la dosarul cauzei, publicat In Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/20I2-10-26 și supus aprobării creditorilor în prima Adunare a Creditorilor convocată pentru dala de 26.10.2012.
Deși materialele pentru prima adunare au fost trimise creditorului fiscal individual, prin e-mail, inclusiv raportul cauzelor acesta nu fi-a exprimat poziția în adunare. In adunare și-au exprimat votul creditorii reprezentând 80% din totalul masei credale care în unanimitate au aprobat Raportul privind cauzele și împrejurările care au declanșat încetarea de plăți a debitoarei ..
Excepția tardivității formulării obiecțiunilor invocată de lichidator a fost respinsă în ședința publică din 2.06.2014 pe considerentul ca DGRFP a înregistrat cererea conținând obiecțiunile formulate la data de 4.04.2014 iar următorul termen de judecat a fost la data de 19 mai 2014;convocarea adunării creditorilor din 7.04.2014 nu a fost dispusă de judecătorul sindic ci de lichidatorul judiciar.
Judecătorul sindic a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. S. împotriva „raportului final” întocmit de lichidatorul desemnat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 129 din Legea 85/2006 “Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final insotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi communicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului.”
Reținând că raportul întocmit de lichidator conține prezentarea modalității în care lichidatorul a procedat la transformarea în lichidități a bunurilor aflate în patrimoniul falitei instanța apreciază că, raportul întocmit se circumscrie prevederilor legale .
In ceea ce privește susținerea că nici un raport întocmit de lichidator nu cuprinde mențiuni privind componența activului patrimonial judecătorul al debitoarei sindic reține că raportul de evaluare a fost depus la dosarul cauzei iar contestatoarea nu a formulat contestație pentru a supune dezbaterii omisiunile lichidatorului cu privire la pretinsele deficiențe ale întocmirii acestui act. În această situație neexercitându-și dreptul la contestație în termen,creditoarea nu poate fi repusă în dreptul la ridicarea acestor obiecțiuni la momentul depunerii raportului final,astfel că se vor respinge obiecțiunile formulate împotriva acestuia.
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care au fost aprobate prin încheierea din 02.06.2014 conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzare bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei;
În temeiul art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
S-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea privind procedura insolvenței.
Împotriva cestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. în nume propriu și în numele Administrației Județene a Finanțelor Publice S. solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei cu consecința reanalizării obiecțiunilor formulate la raportul final.
În motivele de recurs se arată că prin Sentința Civila nr. 1677/2014, intanta de fond a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP S. (în prezent DGRFP Cluj N. -AJFP S.) și a dispus închiderea procedurii insolventei debitorului S.C. A. C. SRL - Z..
Așa cum a formulat în obiecțiunile la Raportul final, prin care a arătat faptul că deși sunt indicii suficiente că s-au produs fapte care pot fi încadrate în prevederile art.138 din L.85/2006, "lichidatorul judiciar nu a identificat elemente și persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență", însă contrar acestei concluzii a lichidatorului, arătă că însuși lichidatorul menționează în Raportul final următoarele: "Concluziile privind cauzele intrării în insolvență au fost următoarele: Pierderile înregistrate de societate la nivel de magazine;
Pierderile înregistrate de societatea debitoare au erodat continuu capitalul circulant al acesteia, deficitul dintre activele circulante si datorii adâncindu-se de la an la an. La data deschiderii procedurii de insolvență se situa în jurul valorii de 52% adică din activele circulante s-ar fi acoperit doar jumătate din adatoriil societății" (fila 2 din Raportul Final)
De asemenea, același motiv al stării de insolvență a debitoarei este descris și în fila 3 din Raportul Final: "Pierderile înregistrate de societate debitoare au fost acoperite pe seama majorării datoriilor acesteia."
Acest aspect al pierderilor continue înregistrate de debitoare rezultă și din simpla analiză a indicatorilor economici ai societății, de unde se poate observa că debitoarea a înregistrat doar pierderi de la înființare, respectiv anul 2009, și până în prezent. în susținere anexăm situația cu indicatorii economici ai debitoarei pentru perioada 2009-2012.
Cu toate acestea, lichidatorul în mod vădit și nejustificat ignoră prevederile
art. 138 alin. (1) lit. c) și f) din L.85/2006, și mai mult decât atât, afirmă în Poziția procesuală din data 15.05.2014 faptul că nici un creditor nu deține 50% din valoarea creanțelor pentru a formula cerere de angajare a răspunderii, însă acest aspect este cunoscut de creditori, tocmai de aceea i s-a adus la cunoștință fapte ce pot fi încadrate în prevederile legale amintite mai sus, și anume în vederea formulării cererii respective de către însuși lichidatorul judiciar în temeiul art. 25 lit. a)2 și art.138 alin. (1).
Menționează că legiuitorul a instituit cerința cauzării ajungerii debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei, iar lichidatorul judiciar a reușit sa eludeze aceste prevederi legale.
F. de obiectiunile creditorului bugetar, precizam faptul ca instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Atitudinea lichidatorului judiciar sfidează în mod evident scopul procedurii insolvenței, prin neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute în mod imperativ de art. 25, în sensul de a refuza promovarea unei acțiuni de angajarea arăspunderii organelor de conducere a debitoarei.
Totodată, arată faptul că lichidatorul judiciar, care a deținut și calitatea de administrator judiciar al debitoarei, nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 20 lit. e) "supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului" în sensul că a permis debitoarei să desfășoare în continuare activitate în perioada de observație, mai exact în lunile oct. - dec. 2012, urmare căreia societatea a acumulat noi datorii către bugetul de stat în sumă de peste 500.000 lei în timp ce a permis efectuarea de plăți către creditorul chirografar ., lichidatorul judiciar în mod eronat indică în fila 7 din Raportul final faptul că " în baza contractului nr. 210/17.07.2009 încheiat între . și . a achiziționat mărfuri electrocasnice în valoare totală de 4.250.285,36 lei. Acestea nu au fost achitate de către . către C. SA.. Având în vedere valoarea mărfurilor restituite de . SA la data de 26.03.2013 administratorul special al debitoarei a arătat că aceasta mai are 0 creanță fată de C. SA de doar 1.895.450 lei." Contrar acestor afirmații ale lichidatorului, dovedim faptul că din declarația informativă D394 aferentă lunii decembrie 2012 valoarea bunurilor restituite de către debitoare către C. SA este în sumă de doar 1.228.320 lei, prin urmare scăzând aceste restituiri din suma totală de 4.250.285 lei datorată către C. de debitoare, nu are cum să rezulte suma de 1.890.450 lei cu care a fost înscrisă această creditoare în tabelul definitiv actualizat din 29.03.2013, în acest context rezultând faptul că față de acest creditor au fost distribuite sume (peste 1,13 mii. lei!) din încasările din perioada de observație, asupra datoriilor anterioare deschiderii procedurii insolvenței, în loc ca debitoarea să își achite obligațiile născute după data deschiderii procedurii, încălcându-se astfel art. 64 alin. (6) din L.85/2006. Menționează că urmare continuării activității societății după . a acumulat obligații fiscale semnificative, mai exact în doar 4 luni a ajuns să datoreze 662.691 lei (creștere de peste 500.000 lei!), practic bugetul de stat fiind prejudiciat prin faptul că nu s-au achitat aceste obligații așa cum este prevăzut la art. 64 alin. (6). De asemenea, din rapoartele privind activitatea lunară întocmite de administratorul judiciar reiese faptul că societatea a încasat în procedura de observație nu mai puțin de 4,3 milioane lei, în condițiile în care achizițiile de mărfuri au fost în sumă de doar 1,77 milioane lei, și pe de altă parte s-au făcut plăți către „furnizori" în sumă de peste 3,72 milioane lei (în fapt din acestea mare parte sunt distribuiri mascate către creditorul chirografar C. SA!).
Având în vedere cele de mai sus, consideră că închiderea procedurii falimentului este prematură, prin faptul că nu au fost întreprinse toate măsurile de acoperire a creanțelor creditorilor, și în special a creanțelor născute ca urmare a continuării activității din perioada de observație, activitate ce ar fi trebuit să fie atent supravegheată de administratorul judiciar (actualul lichidator) atribuție pe care acesta și-a îndeplinit-o cel puțin în mod deficitar și părtinitor.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința recurată, judecătorul sindic în dosarul cu nr. de mai sus a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei în condițiile art.132 C.pr.civ.
Întrucât prin raportul final comunicat creditorilor s-a făcut dovada distribuirii sumelor obținute din valorificarea de active conform planului de distribuire necontestat, sunt incidente prev.art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 pentru a se dispune închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare.
La raportul final întocmit în conf.cu art.129 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței creditoarea D.G.R.F.P. Cluj a formulat obiecțiuni., invederând în esență că se impunea formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii în condițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
De altfel, judecătorul sindic a analizat obiecțiunile formulate și a înlăturat argumentat apărările arătate în cuprinsul acestora întrucât pe de o parte, nu au fost identificate motive pentru formularea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 alin.1 din Legea insolvenței, iar o asemenea acțiune nu a fost formulată nici de creditorul majoritar Administrația Finanțelor Publice S. în condițiile în care art.138 alin.3 din Legea 85/2006 îi conferea acestuia legitimare procesuală.
Obiectiunile formulate la raportul final au fost respinse și dintr-o altă perspectivă, întrucât administratorul judiciar, în perioada de observație, a depus la dosar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență – raport prevăzut de art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006 fapt ce contrazice susținerile recurentei, iar în cuprinsul acestuia au fost menționate cauzele intrării în insolvență precum și faptul că nu sunt elemente și probe care să fundamenteze o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
Prin urmare, în mod întemeiat judecătorul sindic a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.132 alin.2 din legea privind procedura insolvenței atâta timp cât au fost distribuite sumele obținute din valorificarea activelor conform planului de distribuire necontestat, motiv pentru care continuarea procedurii apare ca fiind neîntemeiată pentru aspectele invocate.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat, niciunul din motivele de recurs invocate nefiind prezent, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. in nume propriu si in numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 1677 din 02.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. L. D. S. M. N.
red.M.S./A.C.
2 ex. – 08.10.2014
jud.fond.L. M.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 568/2014. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie. Decizia nr. 8623/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
