Constatarea corectă a calităţii procesuale pasive a autorităţii vamale. Abandonarea mărfurilor străine în favoarea statului.
| Comentarii |
|
Art. 31 din HG nr. 520/2013
Art.1 din OUG nr.74/2013
Art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă de la 1865
Art.126, 127 din Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European
Potrivit prevederilor art.l din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăprea şi reorganizarea activităpi Agenpei Naponale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, „Agenția Naponală de Administrare Fiscală ( ... ) se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbpe şi preluarea activităpi Autorităpi Naponale a Vămilor (...) ”.
Art. 11 alin. 3 prevede că „pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenpa şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naponale a Vămilor (...) şi dobândesc calitatea procesuală a acestora (...).
Potrivit art. 127 din Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar, aplicabil în cauză, “(1) Mărfurile necomunitare sau plasate sub regimul de destinaţie finală, cu autorizarea prealabilă a autorităţilor vamale şi cu condiţia să nu fi fost utilizate, pot fi abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către deţinătorul lor. (2) Abandonul mărfurilor nu antrenează nicio cheltuială din partea statului. Titularul regimului sau, dacă este cazul, deţinătorul mărfurilor suportă cheltuielile aferente distrugerii sau oricărei alte modalităp de dispunere asupra mărfurilor ”.
Decizia civilă nr. 551/10.09.2014 Dosar nr. 13687/118/2012*
1. Prin sentinţa civilă nr.7103/21.05.2013, Judecătoria Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei ANV prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi a respins cererea formulată de reclamanta S C. [...] S.R.L. În contradictoriu cu pârâta ANV prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă şi în contradictoriu cu intervenientul forţat S C. [...] S A.
A reţinut Judecătoria Constanţa că prin cererea înregistrată sub nr. 13687/118/2012, a fost învestită cu solicitarea reclamantei S.C. [...] S RL de constatare că mărfurile aflate în containerele depozitate în terminalul [...] au fost abandonate şi au intrat de drept şi în condiţiile legii în proprietatea statului, obligarea ANV - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa să preia în vederea valorificării sau distrugerii a următoarelor mărfuri: 900 colete ţigări depozitate din anul 2004 în terminalul [...] SA în 3 containere - [...]; [...]; [...], 520 pachete conţinând concentrat de pui depozitat din anul 2004 în terminalul [...] SA în containerul [...], 2930 bucăţi aparatură electrocasnică depozitată din anul 2005 în terminalul [...] SA în containerul [...].
Totodată, s-a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa să predea containerele libere de orice sarcini reprezentanţilor legali ai proprietarilor de drept, respectiv SC [...] SRL.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3 alin. (1) și (7) din OUG 14/2007, HG 731/2007, art. 438 Cod comercial şi Codul vamal.
Intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi pe seama ANV, dar şi în numele Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANV - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, învederând că marfa depozitată în containerele în cauză are ca destinatari persoane juridice române - SC [...] SRL Constanţa, SC [...] SRL şi SC [...] SRL Giurgiu, care fie au refuzat preluarea mărfii, fie nu s-au mai prezentat pentru formalităţi vamale, fie nu s-au prezentat deloc în vederea ridicării mărfii importate.
Astfel, în mod eronat, reclamanta s-a îndreptat împotriva ANV întrucât trebuia să se adreseze instanţei de judecată, încă de la momentul refuzului destinatarilor de preluare a mărfurilor, pentru a solicita fie obligarea societăţilor destinatare la preluarea mărfurilor şi eliberarea containerelor, fie un drept de dispoziţie asupra mărfurilor în cauză care ar fi permis reclamantei formularea unei cereri de abandon în favoarea statului cu consecinţele legale impuse de această situaţie de abandon (intrarea mărfii în proprietatea privată a statului preluarea mărfii de către autoritatea vamală în vederea valorificării sau distrugerii, după caz) sau ar fi permis returnarea containerelor şi a mărfurilor în porturile de origine.
în subsidiar, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prima instanţă a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANV -Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa este întemeiată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor normative invocate, respectiv art. 1 alin. (3) şi din Ordonanţa nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului: „Bunurile prevăzute la alin. (2) vor fi distruse pe cheltuiala persoanelor fizice sau juridice de la care au fost confiscate sau a deţinătorului, în cazul în care acestea nu pot fi identificate. Distrugerea se va efectua în prezenta și cu confirmarea prin semnătura a unei comisii de preluare și distrugere formate din reprezentanţi ai deţinătorului, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ai organului de valorificare, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ai Ministerului Mediului" şi art. 2 din acelaşi act normativ, în care se prevede: „în înţelesul prezentei ordonanţe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) organe de valorificare - direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti și alte structuri ale Ministerului Finanţelor Publice, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, pentru bunurile intrate în proprietatea privată a statului aflate pe teritoriul României, precum şi structurile de specialitate cu atribuţii în acest sens din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, pentru bunurile intrate în proprietatea privata a statului, care nu se afla pe teritoriul României;
b) deţinător de bunuri - persoana fizică sau juridică ce deţine cu sau fără titlu bunuri de natura celor prevăzute la art. 1.
în ceea ce priveşte containerele [...], [...], [...] conţinând 900 colete ţigări fiecare, instanţa a constatat că au fost transportate în Portul Constanţa la data de 11.11.2004 cu nava [...] Limasol -Cipru, expediate de societatea [...] pentru beneficiarul SC [...] SRL Constanţa, destinatarul refuzând preluarea mărfii.
Referitor la containerul [...], s-a reţinut că acesta a sosit în Portul Constanţa la data de 30.01.2004 cu nava [...], firma expeditoare fiind [...], marfa fiind destinată firmei SC [...] SRL. Existând suspiciuni asupra mărfii declarate, s-a procedat la controlul fizic al mărfurilor, şi urmare adresei Biroului de Investigare a Fraudelor - Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa nr. 473132/25.07.2007, autoritatea vamală a încunoştiinţat reclamanta de posibilitatea continuării operaţiunii vamale iniţiate la data de 12.02.2004 cu declaraţia vamală de tranzit nr. 1056, strict pentru marfa constând în 104 saci supă de pui praf.
Containerul [...] a fost transportat în Portul Constanţa în data de 31.01.2004, destinatarul mărfii, SC [...] SRL GIURGIU, nu s-a prezentat în vederea preluării acesteia şi întocmirii formalităţilor vamale specifice, motiv pentru care reclamanta a procedat în acelaşi mod, în sensul solicitării repetate către autoritatea vamală pentru preluarea în vederea distrugerii a bunurilor în cauză şi eliberare a containerului.
Instanţa a reţinut că marfa depozitată în containerele în cauză are ca destinatari persoane juridice române care fie au refuzat preluarea mărfii, fie nu s-au mai prezentat pentru formalităţi vamale, fie nu s-au prezentat deloc în vederea ridicării mărfii importate.
Potrivit art. 200 alin. 1 lit. b) - c) şi alin. 4) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României „(1) Mărfurile străine pot fi: distruse; abandonate în favoarea statului. (4) Condiţiile şi modalităţile de distrugere sau abandon al mărfurilor se stabilesc prin regulamentul vamal. Distrugerea sau abandonul nu implică nici o cheltuială pentru bugetul statului."
Conform art. 127 din Regulamentul (CE) NR. 450/2008 din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar, (1) Mărfurile necomunitare sau plasate sub regimul de destinaţie finală, cu autorizarea prealabilă a autorităţilor vamale şi cu condiţia să nu fi fost utilizate, pot fi abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către deţinătorul lor. (2) Abandonul mărfurilor nu antrenează nicio cheltuială din partea statului. Titularul regimului sau, dacă este cazul, deţinătorul mărfurilor suportă cheltuielile aferente distrugerii sau oricărei alte modalităţi de dispunere asupra mărfurilor.
Prima instanţă a reţinut că pârâta nu are calitate procesual pasivă atât în ceea ce priveşte cererea privind constatarea abandonului mărfurilor, destinatarii mărfurilor fiind titulari în raportul juridic dedus judecăţii, cât şi în ceea ce priveşte obligarea acesteia în vederea dispunerii asupra mărfurilor, având în vedere dispoziţiile legale potrivit cărora distrugerea, abandonul, sau oricare altă modalitate de dispunere asupra mărfurilor nu implică nici o cheltuială pentru bugetul statului.
2. Prin decizia civilă nr.121/13.05.2014, Tribunalul Constanţa, Secţia a Ii-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. [...] S R L. Bucureşti, a desfiinţat în tot sentinţa civilă nr. 7103/21.05.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 13687/118/2012 şi a trimis cauza în rejudecare pe fond, primei instanţe.
A reţinut instanţa de apel următoarele:
Prezenta cauză este o cauză comercială de drept comun, care are ca obiect principal obligaţia de a face: respectiv preluarea mărfurilor din containerele sale în vederea valorificării/distrugerii şi restituirea/predarea containerelor proprietatea sa de la/de către persoanele care le deţin în fapt, competenţa în primă instanţă revenind judecătoriei, potrivit art. art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 lit. b din vechiul cod civil în forma în vigoare la data introducerii acţiunii.
Asupra motivelor de apel, Tribunalul a reţinut că autoritatea vamală are calitate procesuală pasivă tocmai pentru că este singura autoritate care are ca atribuţii şi distrugerea/valorificarea şi reprezentarea statului în cazul mărfurilor abandonate în favoarea sa.
Chiar dacă distrugerea/valorificarea sau abandonul nu implică nici o cheltuială pentru bugetul statului asta nu înseamnă că autoritatea vamală nu are calitate procesuală în cauza de faţă cu privire la cererea privind obligarea sa de a prelua mărfurile în vederea valorificării sau distrugerii mărfurilor aflate încă din anii 2004 în containerele sale, pe care nu le poate folosi în calitate de proprietar, fiind indisponibilizate de autoritatea vamală, singura cu competenţă în efectuarea operaţiunilor de valorificare/distrugere marfă potrivit Codului vamal şi al Regulamentului vamal.
Dreptul reclamantei de a solicita restituirea containerelor de la posesorii/deţinătorii actuali ai acestora derivă din dreptul de proprietate asupra containerelor, reclamanta având calitatea de agent exclusiv al companiei [...], iar dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe şi dreptul de proprietate este recunoscut de Constituţia României (art. 21 şi art. 44), de art. 480 din vechiul Cod civ. aplicabil în cauză şi de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că prima instanţă trebuia să verifice îndeplinirea acestor condiţii pe fondul cauzei, prin administrarea unui probatoriu care să verifice susţinerile de fond ale părţilor, cu atât mai mult cu cât autoritatea vamală şi intervenientul forţat sunt în prezent posesorii/detentorii (deţinătorii de fapt) ai containerelor a căror proprietate se susţine că revine reclamantei în calitate de agent exclusiv al companiei [...].
Tribunalul a reţinut că apelanta-reclamantă nu a invocat vreun drept propriu asupra mărfurilor aflate în containerele sale, ci a arătat în fapt doar că este proprietara containerelor a căror restituire o solicită, iar reţinerea acestora în Portul Constanţa datează din anul 2004, fără ca reclamantei să i se poată imputa vreo faptă contravenţională vamală sau faptă penală pentru care să se fi dispus reţinerea containerelor.
3. împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs intimata pârâtă DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa, care a criticat hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.5 şi art.304 pct.9 C.pr.civilă de la 1865.
I. Prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, întrucât aşa cum rezultă din citativ, în calitate de intimată pârâtă a fost citată ANV, cu sediul în Bucureşti, ... şi DRAOV Constanţa, cu sediul în Constanţa, ..., deşi după reorganizarea ANAF, instituţia care a preluat drepturile şi obligaţiile ANV este ANAF, cu sediul în mun. Bucureşti, ..., iar drepturile şi obligaţiile DRAOV Constanţa au fost preluate de DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa, cu sediul în Constanţa, ....
Având în vedere calitatea procesuală pasivă dobândită de ANAF în baza art.ll din HG nr.74/2013 şi art.31 din HG nr.520/2013, procedura de citare a ANAF nu a fost legal îndeplinită, în sensul că nu a fost emisă şi nici comunicată vreo citaţie la sediul ANAF şi nici la sediul DGRFP Galaţi, care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile procesuale ale ANV - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.
II. Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât instanţa de apel a reţinut greşit că autoritatea vamală are calitate procesuală pasivă.
Statul prin ANV nu a dobândit vreun drept asupra mărfurilor în cauză pentru a putea dispune de acestea conform legislaţiei vamale în vigoare, în sensul valorificării sau distrugerii, după caz.
Din interpretarea sumară a prevederilor art.58 alin.l şi art.4 pct.15 lit.e din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 privind Codul Vamal Comunitar, precum şi art.200 alin.l lit.b-c şi alin.4 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rezultă că acordarea unei destinaţii vamale mărfurilor în cauză, prin abandonarea acestora în favoarea statului, o poate realiza numai proprietarul de drept al bunurilor/titularul dreptului de dispoziţie asupra bunurilor.
în speţă, S.C. [...] S.R.L. Bucureşti nu are calitate de proprietar al bunurilor existente în containere, reclamanta prevalându-se de calitatea sa de agent exclusiv al companiei [...] şi neputând susţine un drept asupra mărfurilor în cauză în vederea abandonării acestora în favoarea statului.
Potrivit recurentei, în mod greşit instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că la acest moment imposibilitatea de preluare a mărfurilor nu se datorează relei credinţe a autorităţii vamale, care nu deţine vreun drept asupra mărfurilor, ci se datorează reclamantei, care deşi a procedat la predarea efectivă a acestora, în vederea tranzitării către destinatari, până în prezent nu s-a adresat instanţei de judecată pentru a solicita fie obligarea societăţii primitoare la preluarea mărfurilor şi eliberarea containerelor, fie un drept de dispoziţie asupra mărfurilor în cauză care ar fi permis reclamantei formularea unei cereri de abandon în favoarea statului cu consecinţele legale impuse de această situaţie de abandon (intrarea mărfii în proprietatea privată a statului preluarea mărfii de către autoritatea vamală în vederea valorificării sau distrugerii, după caz) sau ar fi permis returnarea containerelor şi a mărfurilor în porturile de origine.
Se solicită, în consecinţă, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând, menţinerea în tot a sentinţei instanţei de fond.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
4. Examinând hotărârea judecătorească atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:
I. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.5 C.pr.civilă de la 1865 nu este întemeiat, având în vedere următoarele:
Acţiunea introductivă de instanţă a fost îndreptată împotriva pârâtei ANV - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, autoritate publică în fiinţă la momentul declanşării demersului judiciar.
Potrivit prevederilor art.l din OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, „ANAF (...) se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii ANV (...)”.
Art.l 1 alin.3 prevede că „pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile ANV (...) şi dobândesc calitatea procesuală a acestora (. . .).
în cadrul apelului declarat la data de 08.01.2014, ulterior intervenirii reorganizării ANAF, actele procedurale au fost comunicate Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi ANV, la adresele indicate în acţiunea fondului, acestea fiind şi citate pentru judecată.
Cererea de apel a fost primită, în cadrul ambelor instituţii publice, de persoanele desemnate cu primirea corespondenţei, care au semnat şi au aplicat ştampilele instituţiilor pârâte, iar la termenul de judecată din data de 13.05.2014, DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa, instituţie către care s-a transmis legitimarea procesuală, a formulat şi depus la dosar întâmpinare, fără a invoca vreo neregularitate a procedurii de citare sau de comunicare.
Aşadar, instanţa de apel nu avea obligaţia să procedeze la o nouă comunicare a citaţiei şi a celorlalte acte procedurale, DGRFP Galaţi - prin AJFP Constanţa preluând procedura în stadiul în care se găsea la momentul transmiterii legale a calităţii procesuale, predarea şi preluarea corespondenţei cu instanţa fiind o chestiune internă a instituţiilor reorganizate.
Mai mult, dispoziţiile legale care reglementează citarea sunt norme cu caracter dispozitiv, încălcarea lor atrage nulitatea relativă care trebuie invocată în condiţiile procedurale expuse de art.108 alin.3 C.pr.civilă de la 1865, respectiv la prima zi de înfăţişare după ivirea neregularităţii şi înainte de punerea concluziilor pe fond, în nici un caz direct prin cererea de recurs.
II. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civilă de la 1865 nu este, de asemenea, întemeiat având în vedere că prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii nu exclud participarea instituţiei pârâte, respectiv a ANAF - DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa, în cadrul operaţiunii juridice care presupune acordarea unei destinaţii vamale constând în abandonarea mărfurilor străine în favoarea statului.
Astfel, potrivit art.127 din Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar, aplicabil în cauză (Regulamentul CEE nr. 2913/1992, invocat de recurentă, a fost abrogat prin actul comunitar menţionat - art.l86), “(1) Mărfurile necomunitare sau plasate sub regimul de destinaţie finală, cu autorizarea prealabilă a autorităţilor vamale şi cu condiţia să nu fi fost utilizate, pot fi abandonate în favoarea statului de către titularul regimului sau, dacă este cazul, de către deţinătorul lor. (2) Abandonul mărfurilor nu antrenează nicio cheltuială din partea statului. Titularul regimului sau, dacă este cazul, deţinătorul mărfurilor suportă cheltuielile aferente distrugerii sau oricărei alte modalităţi de dispunere asupra mărfurilor”.
Art.l26din actul comunitar menţionat prevede că “(1) Autorităţile vamale iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea şi comercializarea sau distrugerea, pentru a reglementa situaţia mărfurilor în cazurile următoare:
(e) în cazul în care mărfurile sunt abandonate în favoarea statului, în temeiul articolului
în conformitate cu dispoziţiile art. 91 din Regulamentul ( CE ) nr.450/2008,care reglementează instituţia supravegherii vamale, “(1) Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul
vamal al Comunităţii sunt supuse, de la data acestei introduceri, unei supravegheri vamale şi pot face obiectul controalelor vamale. (...). Acestea rămân sub supraveghere atât timp cât este necesar pentru a le fi determinat statutul vamal, iar supravegherea nu încetează decât cu permisiunea autorităţilor vamale. (...) Mărfurile necomunitare rămân sub supraveghere vamală, fie până ce îşi schimbă statutul vamal, fie până la reexportarea sau distrugerea lor”.
Reţinând situaţia de fapt expusă de reclamanta S.C. [...] S.R.L. Bucureşti, în calitate de agent maritim exclusiv în portul Constanţa al companiei [...], Israel, privind situaţia bunurilor aflate în containerele societăţii reclamante, mărfuri care au fost plasate în regim de supraveghere vamală în condiţiile în care societăţile importatoare sau destinatare ale mărfurilor nu au definitivat, din diverse motive, formalităţile vamale, şi reţinând incidenţa prevederilor legale care reglementează obligaţiile autorităţii vamale în legătură cu anumite categorii de mărfuri, apreciem că recurenta este parte a raportului juridic invocat.
Astfel cum susţine chiar recurenta, intimata reclamantă S.C. [...] S.R.L. Bucureşti nu este nici proprietar al bunurilor, nici titularul dreptului de dispoziţie, şi nici deţinătorul lor, astfel că se află în imposibilitate de a formula o simplă cerere de abandon a mărfurilor, iar societăţile care au această calitate dau dovadă de pasivitate în legătură cu aceste mărfuri, depozitate din cursul anului 2004 în containerele reclamantei.
Este evident, aşadar, că situaţia acestor mărfuri se impune a fi clarificată şi finalizată, singura autoritate îndreptăţită să ia măsurile vamale necesare fiind autoritatea vamală reprezentată de recurenta pârâtă.
Nu se poate reproşa reclamantei lipsa efectuării demersurilor judiciare în contradictoriu cu societăţile destinatare pentru obligarea acestora la preluarea mărfurilor, rezultatul unor astfel de acţiuni în instanţă nu era şi nu este previzibil, rezultând din lucrările dosarului existenţa a numeroase demersuri din partea S.C. [...] S.R.L. Bucureşti pentru reglementarea situaţiei juridice vamale a mărfurilor în cauză.
Apreciem, aşadar, întemeiată şi legală decizia instanţei de apel, care a constatat, argumentat, că autoritatea vamală are calitate procesuală pasivă în cauză.
Faţă de argumentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art.312 alin. 1 C.pr.civilă de la 1865, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
| ← Intrarea în faliment a debitoarei. Inexistenţa unor dovezi... | Contestaţie in anulare. Desesizarea instanţei de judecată... → |
|---|
