Contestaţie in anulare. Desesizarea instanţei de judecată fără analizarea fondului cererii ca urmare a renunţării contestatorului la judecată.
| Comentarii |
|
Art. 318 Cod procedură civilă
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. ”
Prin urmare, contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, motivele pentru care se poate solicita anularea unei decizii pronunţate de instanţa de recurs fiind expres şi limitativ prevăzute de lege. In cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează nelegalitatea sau netemeinicia deciziei date în recurs, hotărâre care este de altfel irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat, ci doar o eventuală greşeală materială sau necercetarea din greşeală a unui motiv de casare sau modificare, aspecte ce ar fi de natură să schimbe soluţia astfel pronunţată.
Criticile susţinute de recurent pe fondul cauzei erau lipsite de interes în condiţiile în care, renunţând la judecată, cererea sa nu a fost analizată pe fond de prima instanţă. Calea de atac nu poate fi judecată decât în limitele sesizării instanţei de fond şi în raport de soluţia pronunţată de aceasta. Ori, prin renunţarea la judecată formulată de prezentul contestator, instanţa s-a desesizat fără a analiza fondul cererii acestuia.
Decizia civilă nr. 571/17.09.2014 Dosar nr. 284/36/2014
Prin cererea înregistrată sub nr.284/36/05.05.2014 la Curtea de Apel Constanţa, contestatorul [...] - lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL a solicitat anularea Deciziei nr.372/28.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 2316/118/2010/al*.
In motivarea cererii, contestatorul a susţinut că în mod greşit au fost respinse recursurile declarate în cauză deoarece intimatul pârât [...] avea obligaţia, conform Codului de procedură civilă, să anunţe instanţei schimbările de domiciliu pe parcursul procesului de insolvenţă, pentru a putea fi notificat conform legii.
Menţionează contestatorul că prin Decizia nr.805/02.07.2013 pronunţată în dosarul nr.2316/118/2010/al Curtea de Apel Constanţa a admis recursul declarat de DGFP Constanţa şi [...], iar prin decizia civilă nr.372/28.04.2014 a respins recursurile declarate de [...] şi DGFP Constanţa, considerând că nu se pot pronunţa două hotărâri diferite în acelaşi dosar.
Apreciază că instanţa nu a procedat legal la soluţionarea cauzei deoarece nu a procedat la administrarea probelor propuse fără prezenţa intimatului pârât [...], care nu a depus întâmpinare, motiv pentru care se impune anularea deciziei.
în drept, contestatorul a invocat disp. art.503 alin.l pct.3 din noul Cod de procedură civilă.
La data de 16.06.2014 contestatorul [...] a depus la dosar precizări/completări la contestaţie, în cadrul cărora a invocat următoarele motive de anulare a deciziei contestate:
prin respingerea recursurilor, instanţa a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate în dosarul nr.2316/118/2010/al*;
prin pronunţarea deciziei civile nr.372/28.04.2014, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursurilor.
Mai precizează că instanţa de recurs s-a pronunţat fără a respecta etapele obligatorii prevăzute de procedura civilă, respectiv nepunerea în discuţie a probelor propuse de către reclamant, cercetarea procesului, dezbaterea în fond, motiv pentru care solicită anularea deciziei civile 372/28.04.2014.
Cu privire la temeiul juridic invocat de contestator. Curtea reţine că, potrivit art.3 alin.l din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.”
în speţă, procesul se consideră că a fost pornit la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei SC [...] SRL, respectiv la data de 2.03.2010, toate cererile ulterioare, inclusiv căile de atac ordinare sau extraordinare, fiind formulate în cadrul acestui dosar. În atare situaţie Curtea constată că în cauză se aplică legea veche de procedură, respectiv codul de procedură civilă din 1865, motivele invocate de contestator încadrându-se în disp. art.318 din acest cod.
Examinând decizia contestată sub aspectul motivelor invocate şi în raport de condiţiile impuse de art.318 Cod procedură civilă, Curtea constată contestaţia în anulare nefondată.
Astfel, prin decizia civilă nr.372/28.04.2014, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondate recursurile formulate de creditoarea D.G.R.F.P GALAŢI - AFP Constanţa şi C.I.I. [...], în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL, împotriva sentinţei civile nr.3580/20.12.2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.2316/118/2010/al.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că D.G.R.F.P Galaţi - AJFP Constanţa a formulat cerere privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului [...], administrator al SC [...] SRL, conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 privind insolvenţă.
Respectând dispoziţiile de casare cu trimitere, instanţa de fond a suplimentat materialul probator, analizând şi faptele prev. de art.138 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006.
Situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect de judecătorul sindic argumentând, in extenso, evoluţia financiară a societăţii şi a operaţiunilor încheiate de SC [...] SRL.
în ceea ce priveşte fapta prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, s-a reţinut că, urmare a imposibilităţii executării contractului de concesiune privind exploatarea agricolă numai după 2 ani de zile, din motive obiective, s-a ajuns în final la încetarea de plăţi.
Pentru a opera răspunderea patrimonială a administratorilor unei societăţi supuse procedurii reglementate de legea insolvenţei, trebuie dovedită nu numai săvârşirea de către aceştia a uneia sau a mai multor fapte din cele prev. de art.138 din lege, dar şi legătura de cauzalitate dintre acestea şi ajungerea societăţii în insolvenţă.
Existenţa raportului de cauzalitate dintre culpa administratorilor şi starea de insolvenţă a societăţii debitoare trebuie dovedită în faţa instanţei, nefiind prezumată. Ori, în cauza de faţă, o asemenea dovadă nu a fost îndeplinită.
Nici celelalte două fapte prev. de art.138 lit.a şi e din Legea nr.85/2006 nu au fost dovedite, neexistând elemente care să conducă la antrenarea răspunderii.
Curtea a mai reţinut că în faţa instanţei de fond, la data de 14.11.2013, lichidatorul judiciar [...] a formulat cerere de renunţare la judecata dosarului, iar în raport de disp.art.246 Cod procedură civilă, instanţa a luat act de această cerere.
în aceste condiţii, instanţa de fond în mod legal a rămas învestită numai cu cererea formulată de D.G.R.F.P. Galaţi - AJFP Constanţa, astfel încât lichidatorul judiciar nu mai are calitate de a formula recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestape când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. ”
Prin urmare, contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, motivele pentru care se poate solicita anularea unei decizii pronunţate de instanţa de recurs fiind expres şi limitativ prevăzute de lege. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează nelegalitatea sau netemeinicia deciziei date în recurs, hotărâre care este de altfel irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat, ci doar o eventuală greşeală materială sau necercetarea din greşeală a unui motiv de casare sau modificare, aspecte ce ar fi de natură să schimbe soluţia astfel pronunţată.
Pentru a putea conduce la retractarea soluţiei pronunţate în mod irevocabil, este necesar ca motivele invocate în recurs şi care nu au fost analizate de instanţă să fie relevante pentru soluţionarea cauzei, fiind apte să conducă la o altă soluţie.
în speţă, motivele de recurs invocate de [...], în calitate de lichidator al debitoarei, nu au fost analizate de instanţa de recurs dat fiind faptul că acestea vizau fondul cauzei, deşi soluţia faţă de cererea sa de chemare în judecată a fost aceea de a se lua act de renunţare la judecată.
Prin urmare, criticile susţinute de recurent pe fondul cauzei erau lipsite de interes în condiţiile în care, renunţând la judecată, cererea sa nu a fost analizată pe fond de prima instanţă. Calea de atac nu poate fi judecată decât în limitele sesizării instanţei de fond şi în raport de soluţia pronunţată de aceasta. Ori, prin renunţarea la judecată formulată de prezentul contestator, instanţa s-a desesizat fără a analiza fondul cererii acestuia.
Curtea constată astfel că nepronunţarea asupra motivelor de recurs invocate de contestator a fost justificată de instanţă, nefiind o omisiune a acesteia.
împrejurarea că dezlegarea dată de către instanţa de recurs nu îl mulţumeşte pe contestator nu justifică exercitarea contestaţiei în anulare deoarece în această cale extraordinară de atac nu se poate ajunge la analizarea temeiniciei sau legalităţii deciziei contestate, ci doar la retractarea acesteia în cazurile expres prevăzute de lege.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că în cauză nu se poate reţine incidenţa disp. art.318 Cod de procedură civilă, urmând a fi respinsă contestaţia în anulare ca nefondată.
| ← Constatarea corectă a calităţii procesuale pasive a... | Procedura insolvenţei - art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. → |
|---|
