Constatare nulitate factură fiscală. Încheiere contract de furnizare energie electrică.
| Comentarii |
|
Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, Art.46 Cod comercial
Factura fiscală a cărei nulitate absolută este invocată nu reprezintă actul juridic producător de efecte juridice între părţi, în condiţiile în care există contractul de prestări servicii menţionat.
Factura este, potrivit dispoziţiilor art.46 Cod comercial (text în vigoare la data naşterii raporturilor juridice dintre părţi), conform căruia „Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: ( ... ) cu facturi acceptate ( ... )”, numai mijlocul de probă cu privire la operaţiunea facturată, respectiv cu privire la regularizarea efectuată în urma verificărilor realizate de operatorul de distribuţie.
Din punct de vedere contabil, având în vedere prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr.82/1991, potrivit cărora „Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”, factura fiscală contestată în acţiune este documentul care stă la baza înregistrărilor în contabilitate a operaţiunii financiare şi comerciale de regularizare a plăfii, operaţiune care a fost facturată.
Astfel, numai contractul părţilor în temeiul căruia s-a emis factura fiscală poate fi supus acţiunii în anulare, contestarea valabilităţii de formă sau de fond a unei facturi putăndu-se realiza numai pe calea apărărilor în cadrul unei acţiuni de valorificare a pretenţiilor emitentului in legătură cu operaţiunea consemnata in documentul fiscal.
Decizia civilă nr. 392/05.05.2014 Dosar nr. 141/36/2014
1. Prin sentinţa civilă nr. 7797/30.05.2013, Judecătoria Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanta SC [...] SRL în contradictoriu cu pârâtele SC [...] SA şi SC [...] SA şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta SC [...] SRL a solicitat constatarea nulităţii absolute a facturilor nr. [...j/08.08.2012 şi nr. [,..]/08.11.0212, ulterior cererea fiind restrânsă la constatarea nulităţii primei facturi menţionate şi precizată în sensul că prin exercitarea acţiunii se tinde la constatarea nulităţii operaţiunii comerciale concretizate prin întocmirea facturii, iar nu constatarea nulităţii înscrisului contabil probator.
A reţinut judecătorul fondului, în raport cu excepţia invocată de pârâte, că factura fiscală nu este decât un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului şi a beneficiarului. Faţă de natura facturii, aşa cum a fost precizată în legislaţia fiscală, instanţa a apreciat că nu se poate solicita nulitatea facturii pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate a actului juridic, iar aspectele invocate de reclamantă ţin exclusiv de forţa ei probantă.
2. Prin decizia civilă nr.13/21.01.2014, Tribunalul Constanţa a admis apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. [...] S.R.L., a anulat sentinţa civilă nr.7797/30.05.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A reţinut Tribunalul că prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că a fost investiră cu o cere în constatarea nulităţii absolute a unei facturi fiscale şi că aceasta este un mijloc de probă cu privire la operaţiunea facturată, neavând calitatea de act juridic.
Potrivit instanţei de apel, precizările reclamantei în ce priveşte obiectul acţiunii au fost în sensul constatării nulităţii operaţiunii comerciale concretizate prin emiterea facturii şi deşi apelanta reclamantă nu a calificat operaţiunea la care s-a referit, instanţa a apreciat că aceasta se circumscrie obiectului contractului invocat care reglementează raporturile comerciale stabilite între părţi şi poate face obiectul unei acţiuni în constatarea nulităţii.
3. împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata pârâtă SC [...] SA, care a criticat soluţia instanţei de apel invocând încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Potrivit recurentei, în conformitate cu legislaţia fiscală, factura nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau prestatorului şi a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operaţiunea facturată şi neavând calitatea de act juridic.
Se arată că reclamanta nu a solicitat anularea unui act juridic, ci a unui mijloc de probă, astfel că acţiunea este inadmisibilă, nulitatea fiind o sancţiune proprie actelor juridice.
Susţine recurenta că inclusiv operaţiunea comercială concretizată prin întocmirea facturii nr. [...J/08.08.2012 nu reprezintă, la rândul său, un act juridic, operaţiunea comercială fiind un mijloc prin care se întocmeşte concret un act juridic.
în consecinţă, se solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei civile a primei instanţe.
Intimata reclamantă S.C. [...] S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
4. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat, pentru următoarele argumente:
între reclamanta S.C. [...] S.R.L., în calitate de consumator şi pârâta SC [...] SA, în calitate de furnizor, a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, în cuprinsul căruia furnizorul s-a obligat să factureze consumatorului energia electrică şi puterea la tarifele legale în vigoare (art.9 lit.n), iar consumatorul s-a obligat să achite integral şi la termen facturile emise de furnizor, eventualele corecţii sau regularizări ale acestora urmând să fie efectuate la următoarea facturare (art.ll lit.a).
A fost emisă astfel factura nr. [...J/08.08.2012 privind regularizarea plăţii, ca urmare a recalculării efectuate de operatorul de distribuţie SC [...] SA.
Rezultă că factura fiscală a cărei nulitate absolută este invocată nu reprezintă actul juridic producător de efecte juridice între părţi, în condiţiile în care există contractul de prestări servicii menţionat.
Factura este, potrivit dispoziţiilor art.46 Cod comercial(text în vigoare la data naşterii raporturilor juridice dintre părţi ), conform căruia „Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: (...) cu facturi acceptate ( ... )”, numai mijlocul de probă cu privire la operaţiunea facturată, respectiv cu privire la regularizarea efectuată în urma verificărilor realizate de operatorul de distribuţie.
Din punct de vedere contabil, având în vedere prevederile art.6 alin.l din Legea nr.82/1991, potrivit cărora „Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”, factura fiscală contestată în acţiune este documentul care stă la baza înregistrărilor în contabilitate a operaţiunii financiare şi comerciale de regularizare a plăţii, operaţiune care a fost facturată.
în practica judiciară s-a afirmat în mod constant că şi facturile fiscale neînsuşite de către cel căruia i se adresează nu pot fi considerate acte juridice unilaterale, deoarece ele nu sunt rezultatul unei voinţe juridice cu intenţia de produce efecte juridice, reprezentând, în acest caz doar un înscris constatator prin care emitentul pretinde de la destinatarul facturii plata unei sume de bani determinată în baza unei convenţii verbale sau scrise.
Astfel, numai contractul părţilor în temeiul căruia s-a emis factura fiscală poate fi supus acţiunii în anulare, contestarea valabilităţii de formă sau de fond a unei facturi putându-se realiza numai pe calea apărărilor în cadrul unei acţiuni de valorificare a pretenţiilor emitentului in legătură cu operaţiunea consemnata in documentul fiscal.
Este real că în practică sunt întâlnite şi acte juridice care îmbracă forma unei facturi fiscale (ex.: vânzarea - cumpărarea unui autoturism), caz în care factura este atât instrumentum probationis al voinţei juridice a părţilor, cât şi negotium juris,însă în situaţia de faţă actul juridic producător de efecte pe plan juridic este contractul de furnizare a energiei electrice.
Faţă de argumentele de fapt şi de drept expuse, apreciindu-se că este întemeiat motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civilă de la 1865, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia civilă recurată, în sensul că va respinge apelul ca nefondat.
în baza art.274 alin.l C.pr.civilă de la 1865, intimata reclamantă S.C. [...] S.R.L. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de recurenta pârâtă SC [...] SA, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă de timbru.
| ← Procedura insolvenţei - contestaţie. Alegere greşită a căii... | Insolvență. Respingerea cererilor privind constatarea... → |
|---|
