Cerere de revizuire. Excepţia tardivităţii. Evocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
| Comentarii |
|
Art. 322 pct.l şi 2 Teza I şi II Cod procedură civilă
Potrivit art. 322 alin. 1 pct. 1 şi 2 Cod procedură civilă, termenul de revizuire a hotărârii este de o lună de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare.
In situaţia în care termenul se împlineşte într-o zi legală sau când serviciul este suspendat, acesta se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Potrivit art. 322 pct.l şi 2 Teza I şi II Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Având în vedere criticile de clasificare a excepţiilor procesuale, excepţia lipsei de calitate procesuală poate fi calificată drept o excepţie de fond (pentru că este în strânsă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, mai exact cu exerciţiul dreptului la acţiune), dirimantă şi absolută (normele care reglementează au caracter imperativ). Această excepţie poate fi invocată şi de instanţă, inclusiv în calea de atac.
Decizia civilă nr. 355/17.04.2014 Dosar nr. 15/36/2014
Prin decizia civilă nr.1253/04.12.2013 s-a admis recursul, s-a modificat în tot decizia recurată în sensul că s-au admis apelurile formulate de ADS, s-a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi s-a respins cererea de intervenţie ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a avut în vedere următoarele:
Sub un prim aspect, recurenta pârâtă ADS Bucureşti a invocat motivul prevăzut de art.304, pct. 8 Cod proc. civ., susţinând că instanţa de apel, prin interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de concesiune nr. 59/30.10.2000, a schimbat natura ori înţelesul vădit lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
A arătat recurenta că între aceasta şi reclamanta intimată SC [...] SA nu există raporturi juridice în baza contractului de concesiune nr. 59/30.10.2000, drepturile şi obligaţiile izvorând din acest contract fiind în raport de Asociaţia Agricolă Familială [...].
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta SC [...] SA în contradictoriu cu pârâta ADS, în temeiul unei răspunderi contractuale izvorâte din contractul de concesiune nr. 59/30.10.2000, pentru a se stabili întinderea unei obligaţii privind plata redevenţei pe care consideră reclamanta că o are de îndeplinit în funcţie de dreptul corelativ de exploatare a unei suprafeţe de teren pentru care solicită a se constata că este mai mică decât cea înscrisă în clauzele contractului.
Pretenţiile astfel formulate determină o cercetare din partea instanţei de judecată a identităţii între titularul acţiunii şi cel care are dreptul de a exploata suprafaţa concesionată şi obligaţia de plată a redevenţei stabilite prin contractul care se invocă drept temei juridic, precum şi între persoana celui chemat să îndeplinească obligaţia pretinsă de reclamant şi cel căruia îi revine respectiva obligaţie din acelaşi acord de voinţă al părţilor.
Ori, în primul rând se observă că părţi în contractul de concesiune nr. 59/2000 sunt Asociaţia Familială [...], în calitate de concesionar şi Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de concedent, obiectul contractului fiind exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 2429 ha şi a terenului neagricol în suprafaţă de 460 ha.
între SC [...] SA şi Asociaţia Familială [...] s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 228/31.01.2001, modificat prin actul adiţional nr. 1/21.08.2003 şi actul adiţional nr. 2/19.01.2004, prin care, la art. 6.1 din cuprinsul primului act adiţional se arată că „asociatul prim (Asociaţia Familială [...]) va suporta din veniturile repartizate cheltuielile proprii privind plata redevenţei către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Agenţia Domeniilor Statului precum şi cheltuielile cu amortizarea bunurilor proprii utilizate în asociere. Asociatul secund (SC [...] SA) va putea plăti din încasările asocierii, la cererea asociatului prim şi în contul acestuia contravaloarea redevenţei datorate de acesta, urmând a compensa aceste plăţi cu veniturile cuvenite.”
Prin hotărârea nr. 3225/12.11.2004 părţile din contractul de asociere în participaţiune au convenit ca asociatul prim (Asociaţia Familială [...]) să cedeze către asociatul secund (SC [...] SA) dreptul de recuperare a tuturor creanţelor reprezentând redevenţe nedatorate achitate (sau care vor fi achitate în viitor) pentru suprafaţa de 201, 90 ha şi dobânzi aferente.
Această hotărâre nu poate produce efectele juridice ale cesiunii de creanţă decât între părţile contractante, nefiind efectuate formalităţile faţă de terţul ADS, care avea calitatea de debitor cedat în raport de Asociaţia Familială [...]. Pentru a produce efecte faţă de terţi, era necesar să existe o notificare efectuată prin intermediul executorilor judecătoreşti sau prin acceptarea acesteia prin înscris autentic ori prin înscris sub semnătură privată.
în lipsa acestor formalităţi, Curtea constată că nu a operat cesiunea de creanţă faţă de terţul ADS, fapt ce determină verificarea calităţii procesuale active a reclamantei SC [...] SA.
Temeiul juridic indicat de reclamantă, raportat şi la motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, îl reprezintă dispoziţiile art.969 Cod civ., referitoare la forţa obligatorie a contractelor legal făcute între părţile contractante.
Ori, în virtutea acestui temei juridic, instanţa de fond şi instanţa de apel erau datoare să cerceteze în ce măsură există identitate între reclamanta din cererea de chemare în judecată şi titularul de drepturi şi obligaţii din contractul de concesiune nr. 59/2000.
Faţă de acest contract reclamanta are calitatea de terţ, drepturile sale şi obligaţiile corelative fiind izvorâte dintr-un alt contract, respectiv cel de asociere în participaţiune.
Prin urmare, oricare ar fi sumele plătite de reclamanta intimată SC [...] SA, aceste plăţi pot fi examinate ca şi obligaţii asumate prin contractul de asociere în participaţiune, fără a putea să-şi producă efecte direct asupra părţilor din contractul de concesiune.
Dispoziţiile art. 992 Cod civ. nu sunt aplicabile litigiului de faţă, întemeiat pe o răspundere contractuală, reglementată de art. 969 Cod civ., nefiind permis a se fundamenta o acţiune pe temeiuri juridice alternative şi care se exclud reciproc.
Aşadar, reţinând că nu s-a notificat cesiunea de creanţă pretinsă de intimata reclamantă faţă de terţul ADS Bucureşti iar reclamanta invocă drepturi şi obligaţii dintr-un contract în care nu este parte, Curtea constată că nu există o identitate între persoana celui care a sesizat instanţa de judecată cu acţiunea sa şi titularul drepturilor pretinse, drepturi ce dau naştere la obligaţii corelative în sarcina recurentei pârâte ADS Bucureşti.
în lumina acestor considerente, fiind întemeiat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304, pct.8 c. proc. Civ., a fost admis recursul declarat de apelanta pârâtă ADS Bucureşti, în raport de dispoziţiile art.312, alin.(2) Cod proc. civ., modificată în tot decizia civilă nr.58/20.06.2013 a Tribunalului Constanţa, în sensul admiterii apelurilor declarate atât împotriva sentinţei civile nr. 4337/14.12.2011 a Judecătoriei Medgidia, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 982/19.03.2012 date în completarea de dispozitiv, în sensul schimbării în tot a sentinţei apelate, prin respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, sentinţa dată în completarea de dispozitiv rămânând astfel fără obiect.
Celelalte motive de recurs, fiind de prisos în raport de caracterul fondat al motivului prevăzut de art. 304, pct. 8 Cod proc. civ., au rămas necercetate.
Ca şi consecinţă a modalităţii de soluţionare a cererii principale a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie formulată de intervenienta Asociaţia Familială [...], intervenţia fiind una accesorie în sprijinul reclamantei, prin raportare la motivele de fapt şi de drept şi de momentul procedural la care a fost formulată şi ulterior încuviinţată în principiu.
împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC [...] SA , care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând prevederile art. 322 pct.2 teza I şi II, art. 323 pct.l, art. 324 alin.l pct.l şi 327 Cod proc. civilă.
Arată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unei excepţii care nu a fost invocată, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, împrejurare ce rezultă din dispozitivul deciziei prin care se respinge acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe tot parcursul soluţionării cauzei pârâta ADS Bucureşti nu a invocat în faţa vreunei instanţe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar în motivarea recursului nu a invocat această excepţie nici pe cale separată şi nici ca un mijloc de apărare.
De asemenea, arată că instanţa de recurs nu a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi nu a pus-o în discuţia părţilor, astfel încât nu putea să se pronunţe pe această excepţie, ci numai pe motivele de recurs invocate care vizau fondul cauzei.
Chiar dacă motivul 1 de recurs se referea la modalitatea în care instanţa de fond a interpretat contractul de concesiune nr. 59/2000, nu s-a solicitat de către recurenta-pârâtă să se constate lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, criticându-se doar modul în are instanţa de fond şi instanţa de apel au analizat acest contract, precum şi lipsa motivării hotărârii date de către instanţa de fond.
La termenul din 18.11.2013 când s-au pus concluzii în fond, recurenta-reclamanta SC. [...]
S.A a invocat nulitatea recursului potrivit art. 306 CPC pentru nemotivare, precizându-se că dezvoltarea acestor motive nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 CPC, ele fiind identice cu motivele de apel aflate la dosar.
Instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, iar prin motivarea hotărârii încearcă să încadreze criticile aduse de recurentă în dispoziţiile art. 304 pct. 8 CPC, care se referă la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, dar se pronunţă pe o excepţie peremptorie şi absolută care trebuia pusă în discuţia părţilor.
Potrivit principiului disponibilităţii, instanţa de recurs era ţinută să se pronunţe, în limitele investirii, numai cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurentă prin cererea de recurs, deoarece nici o dispoziţie legală nu prevede posibilitatea instanţei de a se pronunţa asupra vreunei chestiuni necerută de nici una dintre părţi sau pusă în discuţie din oficiu de instanţă.
Intimata Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, prin care:
- a solicitat în principal respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată;
- în subsidiar ca nefondată.
Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, arată intimata că solicită admiterea acesteia motivat de împrejurarea că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa la data de 04.12.2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de
09.01.2014, sens în care consideră că cererea de revizuire nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 324 pct.l Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii arată că cererea de revizuire nu îndeplineşte disp. art. 322 pct.2 Cod procedură civilă.
Şi intimata intervenient Asociaţia Agricolă Familială [...] a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat să se constate admisibilitatea cererii de revizuire, cu consecinţa admiterii acesteia şi în baza art. 327 alin. 1 Cod procedură civilă schimbarea în tot a hotărârii atacate, respectiv respingerii recursului ca nefondat.
Curtea, examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la excepţia tardivităţii invocată de către intimata Agenţia Domeniilor Statului.
Potrivit art. 322 alin. 1 pct. 1 şi 2 Cod procedură civilă, termenul de revizuire a hotărârii este
de o lună de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare.
în situaţia în care termenul se împlineşte într-o zi legală sau când serviciul este suspendat, acesta se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată la data de 04.12.2013 iar conform textului de lege invocat termenul de o lună se împlinea la 06.01.2014.
Este adevărat că cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa la data de 09.01.2014, însă conform înscrisului de la fila 7 din dosarul Curţii de Apel Constanţa, a fost expediată prin serviciul poştei la data de 06.01.2014 - înăuntrul termenului legal.
în aceste condiţii, excepţia tardivităţii urmează a fi respinsă.
2. Conform precizărilor la acţiune, revizuenta a menţionat ca temei juridic al cererii sale dispoziţiile art. 322 pct.2 teza I şi II Cod procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct.l şi 2 Teza I şi II Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Prin decizia civilă nr. 1253/4.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a admis recursul formulat de ADS Bucureşti, s-a modificat în tot decizia recurată în sensul că s-a admis apelul formulat de ADS, a fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Revizuenta susţine că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei nu a fost formulată în nici un ciclu procesual, nu a fost ridicată în recurs nici de recurentă şi nici de instanţă din oficiu.
Ca atare, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei intimate.
Având în vedere criticile de clasificare a excepţiilor procesuale, excepţia lipsei de calitate procesuală poate fi calificată drept o excepţie de fond (pentru că este în strânsă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, mai exact cu exerciţiul dreptului la acţiune), dirimantă şi absolută (normele care reglementează au caracter imperativ).
Această excepţie poate fi invocată şi de instanţă, inclusiv în calea de atac.
însă, instanţa de recurs a rezolvat această excepţie numai odată cu fondul cererii.
Deşi recurentul nu a folosit expres termenul de lipsă calitate procesuală, întreaga sa motivare are în vedere lipsa calităţii procesuale active.
Nemulţumirea revizuentei nu poate constitui obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 teza I Cod procedură civilă.
Cu privire la incidenţa art. 322 pct. 2 teza II Cod procedură civilă, în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii recursului potrivit art. 306 Cod procedură civilă pentru nemotivare urmează, de asemenea, a fi respins.
Instanţa de recurs a argumentat că, faţă de soluţia adoptată, celelalte motive de recurs (inclusiv nemotivarea) nu mai pot fi analizate.
Faţă de cele expuse, urmează a constata că toate criticile aduse soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa sunt neîntemeiate, motiv pentru care cererea va fi respinsă.
| ← Deschidere procedură insolvenţă. Întreruperea cursului... | Cerere de revizuire. Neevocarea fondului pricinii. → |
|---|
