Încetare contract de comodat prin manifestarea exclusivă de voinţă
| Comentarii |
|
Încetare contract de furnizare materiale sanitare ca urmare a unui fapt imputabil comodantului. Obligarea la plata de daune compensatorii.
Art 122 lit.”b”din O.U.G. nr. 34/2006
Art 969 (1) Cod civil
Contractul de comodat a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, conform art.122 lit. ”b”, contractul de furnizare fiind accesoriu acestuia, astfel încât lipsa comenzilor pentru materiale şi medicamente nu mai poate fi invocată la momentul livrării, întrucât recurentul a încheiat cele două contracte tocmai în calitate de instituţie de utilitate publică, la organizarea licitaţiei verificându-se dacă erau îndeplinite condipile inclusiv existenţa fondurilor.
Tocmai pentru că avea un caracter subsidiar contractului de comodat care a încetat datorită manifestării exclusive de voinţă a recurentei pârâte, s-a reţinut că, în consecinţă, şi contractul de furnizare a încetat ca urmare a unui fapt imputabil comodantului care se afla în proces de renovare a secţiei, din inipativa acestuia, recurentul urmând a fi obligat la plata de daune compensatorii în baza art. 969 C.civ.
In cauză este aplicabilă răspunderea contractuală intervenită între părţi conform înţelegerii acestora, prejudiciul fiind stabilit prin art. 11.5 din contract şi urmare aplicării art. 969 (1) C.civ. conform cărora „ Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante ”.
Decizia civilă nr. 367/23.04.2014 Dosar nr. 13416/118/2010*
Prin sentinţa civilă nr. 5869 din 25.10.2011, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantei SC [...] SRL, a obligat pârâtul [...] la plata către reclamantă a sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.611,89 lei, ca nefondată.
A admis, în parte, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantă şi a dispus restituirea către reclamantă a taxei de timbru în cuantum de 814 lei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 7162,75 lei reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că părţile au încheiat două contracte care, prin obiectul acestora, se află în strânsă legătură. Încheierea contractului de comodat cu privire la transmiterea dreptului de folosinţă gratuită de către reclamanta SC [...] SRL în beneficiul pârâtului [...] Constanţa asupra aparatelor de dializă şi opţiunilor acestora a avut loc la data de 05.06.2009, anterior încheierii contractului de furnizare. Din procesul-verbal al şedinţei de negociere a rezultat că alegerea procedurii de „negociere fără o publicare prealabilă a unui anunţ de participare” a fost justificată din perspectiva art. 122 lit. b) din OUG nr. 34/2006.
Instanţa a constatat că nu s-a conturat culpa reclamantei în neexecutarea contractului de comodat, astfel ca încetarea contractului să fie rezultatul aplicării sancţiunii rezilierii acestuia. De altfel, faţă de clauzele contractuale, rezilierea contractului de comodat trebuia dispusă de instanţă, deoarece nu opera de plin drept în temeiul unui pact comisoriu de grad IV. În aceste condiţii, încetarea contractului de comodat nu se poate reţine că ar fi intervenit din culpa reclamantei, ci reprezintă manifestarea exclusivă a voinţei pârâtului, cu consecinţe asupra răspunderii contractuale ce intervin în această situaţie.
în aceste condiţii, reţinându-se raportul de accesorialitate al contractului de furnizare faţă de cel de comodat, contractul de furnizare a fost considerat la rândul său ca încetând din iniţiativa pârâtului, cu consecinţa aplicării sancţiunii prevăzută în art. 11.5 din contract potrivit cu care, partea care a denunţat contractul va plăti celeilalte părţi valoarea totală reziduală a contractului cu titlu de daune compensatorii. Pe cale de consecinţă, deoarece pârâta nu a executat nimic din contract, daunele compensatorii sunt în cuantumul prevăzut ca valoare a contractului, respectiv de 534.665,10 lei, suma la plata căreia pârâtul a fost obligat în temeiul art. 969 cod civil.
Prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea contractului de furnizare de către pârâtul care nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de cumpăra materialele sanitare contractate, este dovedit şi cu înscrisurile cu care reclamanta a făcut dovada că a achiziţionat materialele respective pentru a le
furniza pârâtului. Facturile de achiziţie anterioare momentului prevăzut în contractul de furnizare confirmă atitudinea diligentă a furnizorului care s-a aprovizionat în vederea executării contractului.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal, prin decizia civilă nr. 96/2012 din 19 iunie 2012 a admis apelul formulat de apelantul pârât [...] CONSTANŢA, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că efectele contractului de comodat nr. 1/05.06.2009 nu s-au produs niciodată asupra părţilor, în sensul că, deşi acesta a fost considerat perfectat prin predarea efectivă a bunurilor - art. II - apelanta pârâtă s-a prevalat de dispoziţiile art. IX care i-au permis a restitui bunurile către comodatar înaintea termenului prevăzut în contract, respectiv 31.12.2009.
Astfel, momentul comunicării către reclamantă a adresei nr. 17395/13.07.2009 constituie şi momentul încetării contractului de comodat, inserarea acestei modalităţi de încetare a contractului şi asumarea lui de către ambele părţi respectă întocmai principiul consensualismului actelor juridice civile, mutus consensus mutus dissensus.
în condiţiile în care părţile şi-au asumat revocarea contractului de comodat, aceleaşi raţiuni se regăsesc şi în situaţia contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009, iar în lipsa unor comenzi ferme din partea achizitorului, reclamanta nu poate invoca existenţa vreunui prejudiciu rezultat din livrarea de produse reprezentate de materiale sanitare şi medicamente.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC [...] SRL Remetea-Mare, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul menţinerii dispoziţiei instanţei de fond cu privire la obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune contractuale pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179 din 24 iunie 2010.
Prin Decizia nr. 4269/03.12.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 13416/118/2010, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC [...] SRL Remetea-Mare, s-a casat sentinţa recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea în recurs.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că aceasta este fondată, recursul declarat de reclamanta SC [...] SRL Remetea-Mare fiind admis, pentru următoarele considerente:
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 28716 din OUG nr. 34/2006, cu privire inclusiv la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în litigiile născute din această normă legală, aspect asupra căruia a rămas în pronunţare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 28716 din OUGnr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziţie publică a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii - „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, recursul se judecă la Secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel”, acest alineat fiind modificat prin pct. 7.1 din OUG nr. 77/2012, începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. 2 şi 6 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de reclamanta SC [...] SRL Remetea-Mare, a casat decizia atacată şi a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea cauzei în recurs.
Astfel investită, asupra recursului de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea adresată instanţei la data de 12.10.2010 reclamanta SC [...] SRL a chemat în judecată pe pârâtul [...] CONSTANŢA şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa acesta să fie obligat la executarea obligaţiei contractuale de a cumpăra de la reclamantă materiale sanitare şi medicamente în valoare de 534.665,10 lei alternativ cu obligarea pârâtului la plata sumei de 534.665,20 lei cu titlu de daune contractuale generate de neexecutarea de către pârât a contractului de furnizare nr. 179/24.6.2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.611,89 lei reprezentând daune ocazionate de neexecutarea de către pârât a contractului de furnizare nr. 179/2009 precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de comodat nr. 1/05.06.2009 prin care s-a obligat să pună la dispoziţia acestuia spre folosinţă cu titlu gratuit aparate de dializă şi opţiunile acestora precum şi contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009 prin care reclamanta s-a obligat să livreze şi pârâtul să cumpere, materiale sanitare şi medicamente în valoare de 534.665,10 lei.
Contractul de furnizare a fost încheiat în urma negocierilor consemnate în procesul verbal al şedinţei de negociere din data de 11.06.2009 în care s-a reţinut atribuirea contractului de către comisia de negociere a Spitalului, ca urmare a faptul că a fost agreată propunerea tehnică şi financiară a reclamantei.
După încheierea celor două contracte, aparatele de dializă şi opţiunile acestora au fost puse la dispoziţia pârâtului conform procesului verbal de constatare din 13.07.2009 şi s-a trecut la operaţiunile de instalare.
La data de 13.07.2009 pârâtul a notificat reclamantei încetarea contractului de comodat cu adresa nr. 17395/2009, ca urmare a denunţării unilaterale. În opinia reprezentanţilor pârâtului, denunţarea a avut loc din culpa reclamantei care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale constând în încheierea procesului verbal de predare primire şi efectuarea recepţiei aparatelor. Motivele invocate, susţine reclamanta sunt nereale. Predarea - primirea aparatelor se realizase, la momentul denunţării aparatele fiind depozitate în secţia de Hemodializă a Spitalului şi fiind începută operaţiunea de instalare, iar sub aspectul celui de al doilea motiv, lipsa recepţiei pentru a se putea exercita drept de contestaţie asupra calităţii şi cantităţii, nu este reglementată ca obligaţie a furnizorului de echipamente.
Prin urmare, în mod culpabil pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a cumpăra materialele şi medicamentele prevăzute în contractul de furnizare nr. 179/24.06 astfel cum s-a obligat, producând reclamantei un prejudiciu egal cu valoarea contractului pe care nu l-a executat. La acest prejudiciu se adaugă cel produs prin cheltuielile ocazionate de instalarea aparatelor de dializă, în cuantum de 5.611,89 lei.
în cursul judecăţii, reclamanta a arătat că renunţă la cererea de obligare la executarea în natură a contractului menţinându-şi cererea de obligare la plata daunelor.
Prin sentinţa civilă nr.5869/25.10.2011 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179/ 24.06.2009.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.611,89 lei, ca nefondată.
A admis, în parte, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantă şi a dispus restituirea către reclamantă a taxei de timbru în cuantum de 814 lei.
A obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 7162,75 lei reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că:
Din probele administrate, înscrisuri şi declaraţiile martorilor, a rezultat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de predare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de comodat.
Procesul-verbal de constatare tehnică nr. 17440/13.07.2009 confirmă prezenţa aparatelor în secţia de Hemodializă a [...], secţie în cadrul căreia urmau a fi utilizate. Recepţia acestora din punct de vedere funcţional a fost împiedicată de un fapt imputabil comodantului care se afla în proces de renovare a secţiei, astfel că aparatura nu a putut fi montată în vederea testării. Astfel cum martorii au declarat, pentru testarea aparatelor era nevoie de racordarea acestora la instalaţia de apă care, la data respectivă, nu era finalizată.
Pârâtul a recunoscut în răspunsurile la interogatoriu faptul că instalaţia de dializă nu a putut fi folosită până la sfârşitul anului 2009. Acest răspuns, coroborat cu declaraţia martorului - dr. [...],
medicul şef al clinicii de nefrologie, şi care coordona activitatea centrului de dializă, şi care a arătat că finalizarea lucrărilor la secţia de dializă a avut loc în toamna anului 2009, a condus la concluzia că recepţia aparatelor prin punerea lor în funcţiune nu s-a datorat culpei reclamantei, care a predat aparatele, dar nu se putea implica în definitivarea lucrărilor din sediul pârâtului.
Aceleaşi date referitoare la stadiul lucrărilor în secţia de hemodializă, care nu permiteau racordarea aparaturii la instalaţia de apă pentru testare, rezultă şi din declaraţia martorului [...], având funcţia de şef birou tehnic în cadrul Spitalului. Singura probă pe care pârâtul a administrat-o în legătură cu data recepţionării lucrărilor respective şi care ar tinde la dovedirea susţinerii potrivit cu care nu au existat impedimente tehnice în testarea aparaturii, o constituie procesul verbal de recepţie finală a lucrărilor, care prevede că recepţia la terminarea lucrărilor a avut loc în luna mai 2009.
Deoarece procesul-verbal la terminarea lucrărilor invocat nu a fost depus şi nu există posibilitatea identificării lucrărilor executate şi terminate la data respectivă, proba nu este de natură a dovedi că situaţia a fost alta decât cea care rezultă din probele anterior analizate.
Prin urmare, instanţa a constatat că nu s-a conturat culpa reclamantei în neexecutarea contractului de comodat, astfel ca încetarea contractului să fie rezultatul aplicării sancţiunii rezilierii acestuia. De altfel, faţă de clauzele contractuale, rezilierea contractului de comodat trebuia dispusă de instanţă, deoarece nu opera de plin drept în temeiul unui pact comisoriu de grad IV. În aceste condiţii, încetarea contractului de comodat nu se poate reţine că ar fi intervenit din culpa reclamantei, ci a reprezentat manifestarea exclusivă a voinţei pârâtului, cu consecinţe asupra răspunderii contractuale ce intervine în această situaţie.
în aceste condiţii, reţinându-se raportul de accesorialitate al contractului de furnizare faţă de cel de comodat, contractul de furnizare a fost considerat, la rândul său, ca încetând din iniţiativa pârâtului, cu consecinţa aplicării sancţiunii prevăzută în art.11.5 din contract, potrivit cu care, partea care a denunţat contractul va plăti celeilalte părţi valoarea totală reziduală a contractului cu titlu de daune compensatorii. Pe cale de consecinţă, deoarece pârâta nu a executat nimic din contract, daunele compensatorii sunt în cuantumul prevăzut ca valoare a contractului, respectiv de 534.665,10 lei, suma la plata căreia pârâtul a fost obligat în temeiul art.969 cod civil.
Prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea contractului de furnizare de către pârâtul care nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de a cumpăra materialele sanitare contractate, este dovedit şi cu înscrisurile cu care reclamanta a făcut dovada că a achiziţionat materialele respective pentru a le furniza pârâtului. Facturile de achiziţie anterioare momentului prevăzut în contractul de furnizare confirmă atitudinea diligentă a furnizorului care s-a aprovizionat în vederea executării contractului.
în ce priveşte suma de 5.611,89 lei reprezentând cheltuieli angajate în vederea executării contractului de comodat, cum reclamanta însăşi le-a identificat, nu au fost acordate reclamantei cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea contractului de furnizare, deoarece nu au fost efectuate în legătură cu acesta.
în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel (calificat ca recurs de I.C.C.J. conform celor sus expuse).
în motivarea recursului pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa arată în esenţă că prin raportare la situaţia de fapt din care rezultă că între părţi au intervenit două contracte: unul de comodat nr. 1/05.06.2009 şi altul de furnizare nr. 179/24.06.2009, ca şi dispoziţiile legale aplicabile, greşit instanţa a dispus obligarea sa la plata sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009.
Astfel, conform contractului de comodat nr. 1/05.06.2009, Titlul n, alin.3 „Prezentul contract se consideră perfectat prin predarea efectivă a bunurilor” şi Titlul V alin.2 „Drepturile comodatarului” acesta să primească bunurile la locul şi la termenul convenit conform proceselor de predare-primire” şi având în vedere caracterul de contract real al contractului de comodat, pentru încheierea acestuia fiind necesare realizarea acordului de voinţă şi predarea efectivă a obiectului contractului, reclamanta intimată s-a limitat doar a depozita aparatele de hemodializă în ambalajele originale, pe holul secţiei de nefrologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Constanţa fără a solicita constituirea unei comisii mixte în vederea încheierii procesului verbal de predare-recepţie a acestora.
Prin urmare, denunţarea unilaterală a contractului de comodat nr. 1/05.06.2009 prin adresa nr. 17395/13.07.2009 a fost soluţia firească în condiţiile în care bunurile (aparatele de hemodializă) nu au fost predate niciodată conform condiţiilor contractului şi ca urmare a denunţării unilaterale, aparatele de hemodializă au fost ridicate de către reprezentanţii intimatei prin procesul-verbal de constatare tehnică din 13.07.2009.
în ce priveşte contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009, conform art. 5.2 din contract, intimata avea obligaţia de a livra către Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa produsele medicale şi medicamentele menţionate în Anexa 1 a contractului, ca urmare a comenzilor lansate de beneficiar, în limita bugetului disponibil, fără depăşirea valorii contractuale - termenul de livrare fiind de 24 -48 de ore de la primirea comenzii.
Or, reclamanta intimată nu a făcut dovada (având în vedere că [...] Constanţa, este instituţie publică (prestează servicii de utilitate publică) emiterii unor comenzi ferme de S C. J.U. şi nu a făcut dovada predării-primirii materialelor, medicamentelor a căror contravaloare a solicitat-o cu titlu de daune contractuale (avize de expediţie, proces-verbal de recepţie, etc.).
în concluzie, contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009 nu a fost executat de intimată, condiţii în care nu pot fi obligaţi la plata valorii totale a contractului.
Clauza 11.5 din contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009 şi conform căreia „în cazul rezilierii unilaterale, solicitată de oricare din părţile contractante, partea care solicită rezilierea unilaterală va plăti celeilalte părţi valoarea totală reziduală a contractului(la data rezilierii contractului) cu titlu de daune compensatorii, nu este incidenţă în cauză, deoarece contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009 nu a fost reziliat unilateral de către S.C.J.U. Constanţa, ceea ce s-a reziliat fiind contractul de comodat. Contractul de furnizare, acesta nu s-a executat de către intimată, termenul de valabilitate expirând la 31.12.2009 conform art.6.2 din contract, a admite o altă ipoteză echivalând cu o recunoaştere a unui abuz de drept.
în ce priveşte condiţiile răspunderii contractuale, se constată că în cauză nu există o faptă ilicită, adresa nr. 17.359/13.07.2009 de denunţare unilaterală a contractului de comodat apărând ca o soluţie firească, în condiţiile în care bunurile (aparatele de hemodializă) nu au fost predate niciodată conform condiţiilor contractuale.
Contractul de furnizare, nu a fost executat de intimată, în sensul că intimata nu a livrat nici un produs din cele specificate în Anexa 1.
Prin urmare, în cauză nu există o faptă ilicită ce ar putea fi reţinută în sarcina recurentului pârât S.C.J.U. Constanţa şi care ar putea să aducă atingere patrimoniului intimatei.
De asemenea, nu există nici prejudiciu patrimonial, reclamanta nefăcând dovada existenţei acestuia, deoarece nu a făcut dovada emiterii unor comenzi ferme de S.C.J.U. Constanţa (acestea nici nu s-au emis), nu a făcut dovada onorării acestora (predarea-primirea medicamentelor) - aviz de expediţie, proces-verbal de recepţie.
Se mai exprimă consideraţii asupra facturilor depuse de intimată pentru dovedirea prejudiciului suferit, care au fost emise cu mult înaintea încheierii contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009 (05.05.2009) aceste înscrisuri probând activitatea comercială curentă a intimatei, precum şi împrejurarea că termenul de valabilitate al produselor farmaceutice şi consumabile aveau termen de valabilitate de câţiva ani (contrar susţinerilor intimatei).
în referire la raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu - acesta nu există, odată ce nu există o faptă ilicită şi nici implicit un prejudiciu.
De asemenea, nu există nici vinovăţie, denunţarea contractului de comodat fiind o soluţie firească în condiţiile în care bunurile nu au fost niciodată predate de intimată, conform condiţiilor contractuale.
Contractul de furnizare, acesta nu a fost executat de intimată, în sensul că nu a livrat nici un produs din cele specificate în Anexa 1.
Se solicită în consecinţă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC [...] SRL.
Recursul este nefondat.
în cauză se constată că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actele şi lucrările dosarului, ca şi dispoziţiile legale aplicabile, întemeiat prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei SC [...] SRL formulată în contradictoriu cu [...] Constanţa, obligându-1 pe acesta către reclamantă la plata sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 197/24.06.2009, precum şi a sumei de 7162,75 lei cheltuieli de judecată, constând din taxă de timbru şi onorariu avocat.
Astfel, situaţia de fapt, conform căreia părţile au încheiat două contracte: unul de comodat nr. 1/05.06.2009 asupra unui aparat de dializă şi altul de furnizare materiale sanitare nr. 197/24.06.2009, aflate în strânsă legătură, corect a fost reţinută de prima instanţă, ca şi desfăşurarea acestora în timp şi consecinţele ce decurg de aici, în referire la clauzele contractuale convenite de părţi.
Faţă de împrejurarea conform căreia (rezultată din înscrisuri şi declaraţii de martori) intimata reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia de predare a bunurilor (aparat de dializă) ce a făcut obiectul contractului de comodat nr. 1/05.06.2009, procesul verbal de constatare tehnică nr. 17440/13.07.2009 consfinţind şi confirmând prezenţa urmare livrării pieselor în secţia de hemodializă a Spitalului Clinic de Urgenţă Judeţean Constanţa, dar care nu a fost recepţionat din culpa exclusivă a pârâtului recurent, corect s-a reţinut că al doilea contract, nr. 179/24.06.2009, de furnizare de materiale sanitare (având în vedere raportul de accesorialitate al acestuia, faţă de cel de comodat) a încetat din iniţiativa recurentului, cu consecinţa aplicării sancţiunii prevăzută în art. 11.5 din contract, potrivit căreia, „partea care a denunţat contractul va plăti celeilalte părp valoarea totală reziduală a contractului, cu titlu de daune compensator ir (în cauză în cuantumul prevăzut ca valoare totală a contractului -534.665,10 lei) în aplicarea şi a art. 969 C.civ..
Prin urmare, critica adusă hotărârii, prin care recurentul arată în esenţă că acel contract de comodat nu s-a încheiat, intimatul limitându-se doar a depozita pe holul secţiei de hemodializă aparatele de hemodializă, fără a solicita constituirea unei comisii mixte în vederea încheierii procesului-verbal de predare - recepţie a acestora cu consecinţa emiterii adresei nr. 17395/13.07.2009 este nefondată, întrucât în cauză s-a făcut dovada de către reclamanta intimată a livrării şi predării (şi nu a depozitării) aparatului de dializă - aspect ce rezultă din procesul verbal de constatare tehnică nr. 17440/13.07.2009, ca şi din declaraţiile martorilor.
Depozitarea semnifică altceva (conform DEX - „a lăsa spre păstrare”) decât „desfacerea” acestora în prezenţa reprezentanţilor [...] (Dr. [...] şi ing. [...]) şi ai S.C. [...] SRL (Dr. [...], [...] şi ing. [...]), livrarea şi predarea-primirea bunurilor menţionate având loc prin „despachetarea şi desigilarea” bunurilor - aparatele cu seriile 40414 - 40420 şi 27692, 27128, 27689, 27695, 30707, în act menţionându-se că „toate aparatele sunt de fabricaţie Germania” şi că „toate aparatele prezintă certificatele de calitate”.
Livrarea şi predarea aparatelor de dializă a avut deci loc, această obligaţie a reclamantului pârât necuprinzând şi obligaţia de a le recepţiona (aceasta aparţine recurentului pârât Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, conform „Capitolului VI - condiţii de livrare” din Contractul de comodat, adresa de denunţare unilaterală nr. 17395/13.07.2009 fiind lipsită de eficienţă având în vedere că aparatele ce făcuseră obiectul contractului fuseseră deja livrate, aflându-se la pârâtul recurent.
Acestea, cu atât mai mult cu cât faţă de clauzele contractuale, rezilierea contractului de comodat trebuia dispusă de instanţă.
Criticile în referire la contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009 încheiat de către părţi şi despre care se susţine că nu a fost reziliat unilateral de recurentă, dimpotrivă, acesta nu s-a executat, medicamentele nefiind predate (avizele de expediţie şi procese verbale de recepţie) lipsind şi comenzile ferme ale recurentului (instituţie de utilitate publică) clauza 11.5 din contract nefiind incidenţă, contractul nefiind executat, sunt de asemenea nefondate, întrucât în cauză, întemeiat prima instanţă a reţinut că faţă de situaţia de fapt, dispoziţiile din această clauză contractuală sunt aplicabile, din culpa exclusivă a pârâtei recurente, contractul de furnizare de materiale medicale nemaifiind executat în totalitate, daunele compensatorii fiind în cuantumul contravalorii materialelor respective ce au făcut obiectul contractului în totalitate (cu observaţia şi a instanţei de fond, conform căreia „termenul de reziliere unilaterală” are sensul de „denunţare unilaterală”).
Cum contractul de comodat a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, conform art.122 lit.”b” contractul de furnizare fiind accesoriu acestuia, lipsa comenzilor pentru materiale şi medicamente nu mai poate fi invocată la momentul livrării, întrucât recurentul a încheiat cele două contracte tocmai în calitate de instituţie de utilitate publică, la organizarea licitaţiei verificându-se dacă erau îndeplinite condiţiile inclusiv existenţa fondurilor.
Tocmai pentru că avea un caracter subsidiar contractului de comodat, care a încetat datorită manifestării exclusive de voinţă a recurentei pârâte, s-a reţinut că, în consecinţă, şi contractul de furnizare a încetat ca urmare a unui fapt imputabil comodantului, care se afla în proces de renovare a secţiei, din iniţiativa acestuia, recurentul urmând a fi obligat la plata de daune compensatorii în baza art. 969 C.civ.
Acestea fiind consecinţele încetării contractului de furnizare încheiat între părţi, din vina exclusivă a recurentei, cu aplicarea 11.5 din contract, criticile acesteia în referire la neîndeplinirea condiţiilor intervenirii răspunderii, respectiv că nu există fapta ilicită, nu există prejudiciu, lipseşte raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi nu există vinovăţie, sunt nefondate, în cauză fiind aplicabilă răspunderea contractuală intervenită între părţi conform înţelegerii acestora, prejudiciul fiind stabilit prin art. 11.5 din contract şi urmare aplicării art. 969 (1) C.civ. conform cărora „Convenţiile legalfâcute au putere de lege între părple contractante” condiţiile intervenirii acestei răspunderi fiind corect analizate de prima instanţă conform celor sus expuse.
Cum în cauză, s-a constatat pentru considerentele arătate că înţelegerea dintre părţi privind închirierea gratuită, urmare punerii la dispoziţie a aparatului de dializă nu s-a mai produs din vina exclusivă a recurentului, întemeiat prima instanţă a admis capătul de cerere din acţiunea reclamantului intimat prin care acesta solicita plata contravalorii medicamentelor ce au făcut obiectul contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009 subsecvent celui de comodat conform art. 11.5 din contract prin care părţile de comun acord au stabilit întinderea prejudiciului pentru încetarea contractului din vina uneia din părţi.
Pentru aceste considerente, se constată că criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate şi, în temeiul art. 315 alin.l C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
în baza art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 12.729 lei cheltuieli de judecată către intimată.
| ← Încheiere contract de credit, contract de garanţie reală... | Intrarea în faliment a debitoarei. Inexistenţa unor dovezi... → |
|---|
