Deschidere procedură insolvenţă. Suspendare executare. Verificarea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de creditoare.
| Comentarii |
|
Art. 134 din Legea nr. 85/2006
După deschiderea procedurii (ce a avut loc prin sentinţa civilă nr. 1900/18.06.2013) debitoarea a efectuat plăţi către creditorul titular al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, fapt ce a determinat formularea de către acesta a unei cereri de renunţare la judecată. Această manifestare de voinţă a creditorului nu poate produce efectele generale din dreptul comun, acelea de desistare voluntară de soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, consecinţa urmărită fiind cea a încetare a demersului judiciar.
Dată fiind natura acestei proceduri a insolvenţei de a fi una colectivă, pentru asigurarea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, caracterizată prin participarea tuturor creditorilor recunoscuţi la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute prin legea nr. 85/2006, desistarea voluntară a unuia prin renunţarea la judecată nu produce nici un efect asupra acestei proceduri.
Astfel, singura posibilitate de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii este cea reglementată de art. 134 din Legea nr. 85/2006, în care se arată că „ în cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condiţiile art. 32, dacă judecătorul sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, că nu s-a depus nicio cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii. ”
Decizia civilă nr. 451/02.06.2014 Dosar nr. 11172/118/2012
Creditoarea SC [...] SRL prin lichidator judiciar CU [...] a solicitat instanţei deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC [...] SRL împotriva căreia deţine o creanţă în valoare de 86.180 lei reprezentând contravaloarea închirierii unor bunuri.
în considerentele cererii introductive, creditoarea a învederat că între părţi au existat relaţii comerciale, în temeiul cărora creditoarea a închiriat debitoarei pe o perioadă de 2 luni o serie de utilaje, fapt pentru care au fost emise facturi în valoare totală de 86.180 lei, însuşite la plată de către debitoare.
Apreciind că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile şi al cărei cuantum este superior valorii prag, creditoarea a susţinut că debitoarea este prezumată a fi în insolvenţă şi prin urmare solicită admiterea cererii.
Prin sentinţa civilă nr.1900 din 18.06.2013 Tribunalul Constanţa a respins, ca neîntemeiată, contestaţia debitoarei SC [...] SRL, a admis cererea formulată de creditoarea SC [...] SRL prin administrator judiciar C.I.I. [...], şi în temeiul art.33 alin 4 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC [...] SRL.
Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Creditoarea SC [...] SRL deţine împotriva debitoarei SC [...] SRL o creanţă în valoare de 86.180 lei reprezentând contravaloarea închirierii unor utilaje.
Cât timp creanţa afirmată de creditoare rezultă din facturile fiscale însuşite de către debitoare, aceasta nu mai poate contesta caracterul cert, lichid şi exigibil, iar în ce priveşte plăţile efectuate s-a constatat avute în vedere de creditoare, astfel cum rezultă din fişa analitică.
Aşadar, creditoarea beneficiază de prezumţia de insolvabilitate a debitoarei statuată de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, cât timp datoria în cuantum de 86.180 lei (superioară valorii prag reglementată de art. 3 pct. 12) nu a fost achitată după 90 de zile de la scadenţă.
Debitoarea nu a reuşit să răstoarne prezumţia relativă de insolvabilitate, nedovedind că dispune de suficiente disponibilităţi băneşti pentru a achita datoria către creditoare sau că va obţine în scurt timp fonduri în acest sens.
Faţă de cele prezentate, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată contestaţia promovată de debitoarea SC [...] şi că aceasta din urmă se află în stare de insolvenţă, astfel că, în temeiul art. 33 alin. 4, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs debitoarea SC [...] SRL care a criticat-o sub aspectele:
în mod greşit a reţinut prima instanţă că SC [...] SRL deţine împotriva debitoarei SC [...] SRL o creanţă în valoare de 86.180 lei reprezentând contravaloarea închirierii unor utilaje, contrar actelor de la dosar, creanţa afirmată de creditoare rezultă din facturile fiscale însuşite de către debitoare, aceasta nu mai poate contesta caracterul cert, lichid şi exigibil, iar în ce priveşte plăţile efectuate au fost avute în vedere, astfel cum rezultă din fişa analitică.
Fişa analitică nici nu analizează corect plăţile efectuate de recurentă şi împrejurarea că a contestat valoarea acestora prin raportare la activitatea desfăşurată.
A făcut dovada că suma datorată nu este aceasta, ci o sumă mult mai mică, sub valoarea
prag.
în mod eronat se susţine că nu a făcut dovada că deţine mijloace de plată a datoriei deşi a depus la dosar rulaje privind activitatea desfăşurată anterior formulării cererii dar şi pe parcursul procedurii.
Cuantumul creanţei invocate de către intimata creditoare în susţinerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu este cel real. Recurenta debitoare datorează în prezent suma de 51.675 lei reprezentând contravaloarea închirierii unor bunuri, ca urmare a trei plăţi parţiale efectuate.
Creanţa pentru realizarea căreia s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei nu îndeplineşte condiţiile caracterului cert, lichid şi exigibil, astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile art. 3 79 alin. 3 şi 4 Cod pr. civilă.
Recurenta contestă sumele rezultate din convenţia părţilor şi facturile emise în contul serviciilor prestate, care nu au fost acceptate la plată de către debitoare.
Caracterul lichid nu rezultă, debitul neavând un caracter determinat. Creanţa intimatei creditor nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.27 din Legea nr.85/2006 pentru a putea admite cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.
Instanţa de fond nu a observat că această creanţă nu este certă şi nici exigibilă deoarece nu este menţionată în titlu, iar pe de altă parte nici nu s-a dovedit instanţei în condiţiile art. 1169 cod civil modalitatea de calcul a sumei pentru a se verifica dacă recurenta datorează suma şi ce reprezintă aceasta, împrejurare ce rezultă din actele dosarului în sensul că o parte din debit a fost achitat.
A probat că nu se află în stare de insolvenţă comercială, acea stare a patrimoniului debitorului caracterizat prin incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile ceea ce nu este cazul în speţă.
Procedura nu se aplică în cazul în care debitorul, deşi are lichidităţi, refuză dintr-un motiv sau altul, cu bună sau rea credinţă plata. Intr-un asemenea caz creditorii au la dispoziţie calea executării silite în condiţiile dreptului comun.
Reclamanta, chiar dacă a înţeles să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006, nu a înţeles să-şi motiveze cererea în considerarea dispoziţiilor imperative şi speciale specifice acestei proceduri, ci a motivat o cerere în pretenţii pe calea dreptului comun.
Mai arată recurenta că este supusă unei forme extrem de evidente şi agresive de şantaj pe toate planurile relaţiilor contractuale dintre ea şi creditoare.
Neplata sumelor de bani invocate de către creditoare cu titlu de creanţe certe, lichide şi exigibile, nu prezintă nici un fel de legătură cu existenţa sau inexistenţa fondurilor băneşti necesare pentru acoperirea lor, refuzul recurentei de plată fiind determinat de inexistenţa caracterului cert al acestora.
Mai susţine recurenta că nu se află în insolvenţă, are în derulare contracte, are angajaţi, doreşte continuarea activităţii.
Solicită admiterea recursului şi rejudecând admiterea contestaţiei cu consecinţa respingerii cererii introductive ca neîntemeiată.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept indicate, reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei a fost pronunţată la data de 18.06.2013 de către Tribunalul Constanţa, la cererea creditoarei SC [...] SRL Bârlad prin administratorul judiciar al acesteia, pentru o creanţă de 86 180 lei, ce a fost înscrisă în facturile fiscale însuşite de debitoarea SC [. . .] SRL, debitoare ce nu a probat starea sa de solvabilitate la acel moment.
Sub un prim aspect, se reţine faptul că motivele de recurs antamate de debitoare sunt întemeiate pe cauze ulterioare pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, cum ar fi cele referitoare la cuantumul diminuat al creanţei ce a determinat deschiderea procedurii în urma plăţilor benevole efectuate de SC [...] SRL în noiembrie 2013.
Ceea ce prezintă importanţă în procedurile specifice de insolvenţă la momentul soluţionării unei asemenea cereri este existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile cu o valoare mai mare de 45 000 lei dovedite de către creditorul titular al acţiunii prin care solicită aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 asupra debitorului său.
Concomitent verificării acestei creanţe se ia în considerare starea de solvabilitate a debitorului, atunci când acesta formulează contestaţie, fiind necesar a vedea în ce măsură neplata datoriilor scadente reprezintă un refuz asumat al debitorului sau o imposibilitate de plată datorată insuficienţei fondurilor băneşti disponibile pentru această creanţă.
în examinarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei înregistrate la data de
28.09.2012 judecătorul sindic a verificat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de creditoarea SC [...] SRL prin administrator judiciar, reţinând caracterul său întemeiat, date fiind cuantumul creanţei de 86180 lei şi lipsa disponibilităţilor băneşti în conturile debitoarei care să acopere achitarea acestei sume.
Este real că după deschiderea procedurii (ce a avut loc prin sentinţa civilă nr. 1900/18.06.2013) debitoarea a efectuat plăţi către creditorul titular al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, fapt ce a determinat formularea de către acesta a unei cereri de renunţare la judecată. Această manifestare de voinţă a creditorului nu poate produce efectele generale din dreptul comun, acelea de desistare voluntară de soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, consecinţa urmărită fiind cea a încetare a demersului judiciar.
Dată fiind natura acestei proceduri a insolvenţei de a fi una colectivă, pentru asigurarea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, caracterizată prin participarea tuturor creditorilor recunoscuţi la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute prin legea nr. 85/2006, desistarea voluntară a unuia prin renunţarea la judecată nu produce nici un efect asupra acestei proceduri.
Astfel, singura posibilitate de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii este cea reglementată de art. 134 din Legea nr. 85/2006, în care se arată că „în cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condiţiile art. 32, dacă judecătorul sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, că nu s-a depus nicio cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii.”
în cauza de faţă, distinct faţă de renunţarea la judecată a creditorului iniţial, au fost înregistrate în tabelul preliminar creanţe în cuantum de 2 263 733,42 lei din care suma de 1 017 940,60 lei este necontestată.
Pentru aceste sume recurenta debitoare SC [...] SRL nu a făcut dovada existenţei disponibilităţilor băneşti în conturile sale, prezumţia de insolvenţă incidenţă asupra sa nefiind răsturnată.
în aceste condiţii, la momentul soluţionării prezentului recurs, se observă existenţa unor creanţe înscrise în tabelul preliminar al debitoarei SC [...] SRL ce au un caracter cert, lichid şi exigibil şi a căror neplată de către debitoare se datorează imposibilităţii sale de a dispune de fonduri băneşti suficiente pentru acoperirea pasivului înregistrat asupra sa.
Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 3 din legea insolvenţei, cu trimitere la cele ale art.3, pct.l, 6,7 şi 12 din acelaşi act normativ, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, iar pe parcursul soluţionării căii de atac nu s-au identificat aspecte care să determine modificarea acestei soluţii.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art.312 VCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menţinând sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC [...] SRL.
| ← Pretenţii. Contract de închiriere. Obligarea la plata chiriei... | Insolvență. Anularea vânzării unui autoturism şi... → |
|---|
