Notificarea deschiderii procedurii insolvenţei realizată prin publicare în BPI.
| Comentarii |
|
Art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.85/2006
Invocarea de către creditoare a împrejurării potrivit căreia nu au fost notificate individual datorită faptului că administratorul societăpi nu a pus la dispozipa lichidatorului judiciar arhiva societăpi nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voinţa părpi, ce nu putea fi învinsă de aceasta, în sensul art. 103 din codul de procedură civilă.
Această motivape nu poate fi primită ca şi împrejurare mai presus de voinţa părpi, de natură a o împiedica să-şi declare creanţa întrucât pentru această ipoteză în care creditorul debitorului nu a fost notificat individual datorită faptului că administratorul societăpi nu a pus la dispozipa lichidatorului judiciar arhiva societăţii, legiuitorul a instituit art.7 alin.3 teza a doua din Legea nr.85/2006 potrivit cu care „ ... pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin.(l) lit.c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă ”.
Ori atâta vreme cât notificarea deschiderii procedurii insolvenţei a fost publicată în BPI, în deplin acord cu dispozipile legale amintite mai sus, notificare opozabilă creditoarelor, în lipsa indicării tuturor creditorilor, individual, de către lichidator, din motive neimputabile acestuia, cele criticate de către recurente nu au suport legal.
Decizia civilă nr. 383/05.05.2014 Dosar nr. 9993/118/2012
1. Obiectul şi părţile litigiului.
Prin încheierea nr. 1203/24.09.2012 a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC [...] SRL societate dizolvată prin lichidator CU [...] şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate fiind numit în calitate de lichidator judiciar [...] C.I.I. Întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societăţii ca urmare a lipsei răspunsului administratorului societăţii la notificarea ce i-a fost adresată în acest sens, a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenţei către creditorii bugetari şi furnizorii de utilităţi cunoscuţi; de asemenea, a notificat deschiderea procedurii în cotidianul „Bursa” din data de 19.10.2012 şi înBPI nr 14511/18.10.2012.
Potrivit sentinţei de deschidere a procedurii termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor a fost stabilit la data de 08.11.2012.
La data de 22.04.2013 creditoarele [...] SA şi [...] SRL au formulat cerere de repunere în termenul de declarare a creanţei. În susţinerea cererii s-a arătat că nu au avut cunoştinţă de deschiderea procedurii insolvenţei şi nu au avut posibilitatea de a depune declaraţia de creanţă datorită acestei împrejurări obiective.
Astfel, datorită faptului că administratorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societăţii debitoare nu a putut identifica creanţa deţinută de [...] SA şi [...] SRL iar acestea nu au fost notificate cu privire la deschiderea procedurii. Au arătat creditoarele că nu este suficientă publicarea notificării în BPI deoarece notificarea trebuie făcută conform codului de procedură civilă pentru a nu aduce atinge drepturilor creditorilor şi pentru a le fi asigurat egal acest drept conform art.6 din CEDO.
în drept au fost invocate dispoziţiile art.103 Cod pr.civ.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentinţa civilă nr.2745 din 14.10.2013 Tribunalul Constanţa a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a creanţei formulată de creditoarele [...] SA şi [...] SRL.
Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că invocarea de către creditoare a împrejurării potrivit căreia nu au fost notificate individual (datorită faptului că administratorul societăţii nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar arhiva societăţii) nu poate constitui temei suficient pentru repunerea în termenul de depunere a creanţei atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut prin art.7 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 85/2006 că „pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.(l) lit.c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă”.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut această posibilitate şi nu a înţeles într-o atare ipoteză să excludă creditorii de la sancţiunea decăderii. Ori, admiterea cererii de repunere în termen presupune existenţa unor cauze temeinic justificate pentru care termenul a fost depăşit confirm art.103 Cod pr.civ. Creditoarele contestatoare nu au invocat decât faptul că nu a fost notificate individual, împrejurare ce nu poate constitui o cauză temeinic justificată de repunere în termen.
3. Recursul
împotriva acestei hotărâri au formulat recurs creditoarele [...] SA şi [...] SRL care au criticat-o sub aspectele:
Societatea [...] SA în calitate de proprietar al bunului a fost prejudiciată, prin neachitarea ratelor şi a cheltuielilor conform contractului, întrucât bunul a fost achiziţionat de către societatea recurentă la solicitarea expresă a debitoarei, fiind achitat integral şi, ulterior, pus la dispoziţia SC [...] SRL.
Sub aspectul tardivităţii formulării cererii de admitere a creanţei, învederează instanţei de control judiciar faptul că, ceea ce este important de subliniat în speţa de faţă este împrejurarea că recurentele nu au fost notificate conform prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii debitoare, astfel că acestea s-au aflat în imposibilitatea de a formula declaraţia de creanţă la termenul stabilit de către instanţa de judecată.
în cauză, în opinia recurentelor acestea, au făcut dovada faptului că a existat o împrejurare care le-a împiedicat să acţioneze, anume aceea că nu au fost notificate asupra deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei.
Consideră că nu este suficientă publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, întrucât notificarea trebuia făcută în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă pentru a nu aduce atingere drepturilor creditorilor la recuperarea creanţelor şi pentru a fi asigurat în mod legal acest drept aşa cum se prevede în art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Consideră că lichidatorul judiciar desemnat nu a depus toate diligenţele cu privire la notificarea tuturor creditorilor, iar solicitarea acestuia de a respinge cererea recurentelor creditoare de repunere în termenul de depunere a cererii de înregistrare a creanţelor asupra averii debitoarei SC [...] SR1 este nelegală şi neîntemeiată.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, Curtea va reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
în mod judicios a reţinut prima instanţă că sensul art. 103 din Codul de procedură civilă, în temeiul căruia se solicită repunerea în termenul de declarare a creanţei, vizează acele împrejurări care mai presus de voinţa părţilor le-au împiedicat pe acestea să exercite o cale de atac sau să îndeplinească un act de procedură.
In cauză, invocarea de către creditoare a împrejurării potrivit căreia nu au fost notificate individual datorită faptului că administratorul societăţii nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar arhiva societăţii nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, ce nu putea fi învinsă de aceasta, în sensul art. 103 din codul de procedură civilă.
Această motivaţie nu poate fi primită ca şi împrejurare mai presus de voinţa părţii, de natură a o împiedica să-şi declare creanţa întrucât pentru această ipoteză în care creditorul debitorului nu a fost notificat individual datorită faptului că administratorul societăţii nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar arhiva societăţii, legiuitorul a instituit art.7 alin.3 teza a doua din Legea nr. 85/2006 potrivit cu care „... pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin.(l) lit.c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă’.
Ori atâta vreme cât notificarea deschiderii procedurii insolvenţei a fost publicată în BPI, în deplin acord cu dispoziţiile legale amintite mai sus, notificare opozabilă creditoarelor, în lipsa indicării tuturor creditorilor, individual, de către lichidator, din motive neimputabile acestuia, cele criticate de către recurente nu au suport legal.
Faţă de cele arătate, criticile recurentelor nu pot fi primite, ele având un caracter vădit nefondat, astfel că soluţia primei instanţe este una ce nu se impune a fi reformată, astfel că în temeiul disp. art. 312 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Cerere de revizuire. Neîntrunirea condiţiei triplei... | Radiere. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
