Încheiere contract de furnizare energie electrică. Temeinicia cererii de obligare a pârâtei la executarea în natură a obligaţiei contractuale.

Art 969, art. 1073 din Codul Civil de la 1864

Contractul de furnizare a energiei electrice (şi nu de distribupe a energiei electrice), încheiat în mod legal, reprezintă legea părplor, conform prevederilor art.969 Codul Civil de la 1864, aplicabil raporturilor juridice de faţă şi obligă furnizorul să execute obligaţia de furnizare a energiei electrice, în mod continuu, cu exceppile expres arătate în convenpe - art. 6 lit.a din contract, prevederile art. 1073 Codul Civil de la 1864, potrivit cărora „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligapei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, fiind aplicabile.

Invocarea prevederilor Legii nr. 123/2012, intrată în vigoare la data de 16 iulie 2012, după încheierea contractului de furnizare a energiei electrice şi chiar după intervenirea întreruperii furnizării energiei electrice pentru intervenirea inundaţiilor din 2010, nu poate produce efecte juridice în contra consumatorului energiei electrice şi nu îi poate prejudicia drepturile izvorâte din contract, cu atât mai mult cu cât chiar actuala legislaţie specifică energiei electrice reglementează răspunderea operatorului de distribuţie faţă de furnizorul de energie electrică.

In consecinţă, dat fiind că raporturile dintre reclamant şi pârâtă au la bază un contract valabil încheiat, şi care îşi produce în continuare efectele, rezilierea pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de furnizare neputând fi invocată chiar de debitorul obligaţiei neexecutate, în mod corect s-a apreciat asupra temeiniciei cererii de obligare a pârâtei la executarea în natură a obligaţiei contractuale.

Decizia civilă nr. 425/26.05.2014 Dosar nr. 838/842/2012*

1. Prin sentinţa civilă nr. 224/07.05.2013 pronunţată de Judecătoria Hârşova, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei S.C. [...] S.R.L. În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei S.C. [...] S.A. să respecte clauzele contractului de furnizare a energiei electrice şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. [...] S.R.L. În contradictoriu cu pârâta S.C. [...] S.A. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

S-a admis acţiunea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta S.C. [...] S.A. şi a fost obligată pârâta la respectarea clauzelor contractului de furnizare energie electrică nr. 2595/05.07.2002 în mod continuu şi neîntrerupt la consumatorii casnici, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamanţii [...] şi S.C. [...] S.R.L. În contradictoriu cu pârâţii S.C. [...] S.A. şi S.C. [...] S.A având ca obiect obligarea pârâţilor la achiziţionarea pe cheltuiala lor şi montarea unei microcentrale eoliene.

în considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că, între reclamantul [...] - în calitate de beneficiar şi S.C. [...] S.A. reprezentată legal prin Sucursala de Distribuţie Constanţa - în calitate de furnizor distribuitor, la data de 05.07.2002 s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 2595/05.07.2002 .

A reţinut instanţa de fond că, începând cu data de 10.07.2010, furnizorul - respectiv distribuitorul de energie electrică, datorită unor împrejurări independente de voinţa lor - inundaţii în zonă, sustrageri de componente electrice ale instalaţiilor electrice, au avut dificultăţi privind furnizarea Şi distribuirea energiei electrice la locaţia deţinută de reclamantul [...] în comuna [...], judeţul Constanţa. Însă, apreciază prima instanţă, între părţi contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 2595/05.07.2002 nu a fost reziliat niciodată, astfel că potrivit art. 969 Cod civil, „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, astfel că a concluzionat instanţa de fond, primul capăt de cerere formulat de reclamantul [...], privind obligarea pârâtei S.C. [,..]S.A. să respecte clauzele contractului de furnizare a energiei electrice în mod continuu şi neîntrerupt la consumatorii casnici nr. 2595/05.07.2002 este justificat.

A mai constatat instanţa de fond că S.C. [...] S R L. nu este parte în cadrul contractului de furnizare a energiei electrice nr. 2595/05.07.2002 încheiat cu S.C [...] S.A., aceasta fiind terţ faţă de acest contract, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestei societăţi cu consecinţa respingerii acţiunii ca atare.

Cât priveşte al doilea capăt de cerere formulat de reclamanţii [...] şi S.C. [...] S RL. privind obligarea pârâtelor S.C. [...] S.A. şi S.C. [...] S.A. să achiziţioneze şi să monteze pe cheltuiala lor în incinta locaţiei deţinută în localitatea [...], judeţul Constanţa a unei microcentrale eoliană cu putere de 10 Kv. pentru a furniza energie electrică, prima instanţă a apreciat că nu este fondat.

Dispoziţiile art. 1257 şi 1258 cod civil au aplicabilitate numai în situaţia existenţei unui contract încheiat între părţi, reprezentând sancţiunea aplicabilă în cazul neexecutării unei înţelegeri contractuale.

Reţine instanţa de fond că reclamanţii, având dificultăţi în ceea ce priveşte furnizarea în mod continuu a energiei electrice, începând cu luna iunie 2009 au început să efectueze o investiţie pentru a face posibilă aducerea şi furnizarea energiei electrice la locaţia pe care aceştia o deţin în comuna [...], judeţul Constanţa - zona Ghiolului [...], astfel că societatea al cărei administrator este reclamantul [...] a devenit posesorul derivaţiei reţelei electrice LEA 20 KV şi PTA 20/0,4-63 KVA, ce face legătura între reţeaua electrică a furnizorului-distribuitor de energie electrică gestionată de pârâtele S.C. [...] S.A. şi S.C. [...] S.A. şi locaţia deţinută de reclamanţi.

în perioada martie 2008 - februarie 2010, [...] în calitate de persoană fizică şi S.C. [...] S.R.L. Cernavodă prin administratorul [...], au negociat cu pârâtele S.C. [...] S.A. şi S.C. [...] S.A. posibilitatea cumpărării derivaţiei reţelei electrice edificată fără însă să obţină vreodată din partea acestora vreun aviz favorabil. Deşi pârâtele au comunicat reclamanţilor că preluarea investiţiei nu poate fi făcută decât cu titlu gratuit (prin donaţie), aceştia au insistat în preluarea investiţiei cu plată, au evaluat investiţia făcută la suma de circa 20.000 lei şi au apreciat că preluarea acesteia de către pârâte ar fi o obligaţie, motiv pentru care au formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

A reţinut instanţa de fond că orice transfer al capacităţilor de distribuţie a energiei electrice se poate realiza doar în condiţiile reglementate de procedura privind reglementarea condiţiilor pentru transferul de capacităţi energetice de distribuţie a energiei electrice aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 27/2007.

Având în vedere calitatea de operator de distribuţie şi raportat la caracterul reglementat al desfăşurării activităţilor în sectorul energetic, prima instanţă a apreciat că pârâtele nu pot edifica capacităţi de producţie a energiei electrice fără obţinerea autorizaţiilor, avizelor şi respectarea procedurilor prealabile, neexistând temeiul juridic ca pârâtele să fie obligate, în schimbul unei investiţii făcute de reclamanţi, fără respectarea procedurilor prealabile prevăzute de legea energiei electrice - Legea nr. 13/2004 să achiziţioneze Şi să monteze pe cheltuiala lor o microcentrală eoliană cu putere de 10 KV.

2. Prin decizia civilă nr.152/21.11.2013, Tribunalul Constanţa a respins apelul declarat de apelanta S.C. [...] S.A. În contradictoriu cu intimaţii S.C. [...] S.A. Constanţa, [...], S.C. [...] S.R.L. Cernavodă şi intervenientul în interes alăturat [...], împotriva sentinţei civile nr. 224/07.05.2013 pronunţată de Judecătoria Hârşova, ca nefondat şi a admis cererea de intervenţie în interes alăturat intimatului [...], formulată de intervenientul [...].

A reţinut Tribunalul că prin apelul declarat, pârâta S.C. [...] S.A. a învederat că deconectarea locului de consum aparţinând intimatului reclamant [...] a fost făcută de distribuitorul S.C. [...] S.A în vederea protejării instalaţiilor, sănătăţii şi vieţii oamenilor, din cauza inundaţiilor, deconectare menţinută şi în prezent de acelaşi distribuitor, care nu are legătură cu activitatea de furnizare a energiei electrice, S.C. [...] S.A fiind distincta de S.C. [...] S.A.

Arată apelanta că, potrivit art. 1 din contractul nr. 2595/05.07.2002, obiectul contractului este furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în comuna Gârliciu, potrivit art. 3 din contract, utilizarea energiei electrice se va face în scop propriu, numai pentru iluminat şi receptoare electrocasnice, iar art. 6 stabileşte că furnizorul are obligaţia să furnizeze consumatorului energie electrică în mod continuu, cu excepţia duratei de remediere a avariilor şi deranjamentelor.

Susţine apelanta că, în condiţiile în care deconectarea locului de consum nu se datorează culpei S.C. [...] S.A., în lipsa reţelei electrice - urmare deteriorării acesteia din cauza inundaţiilor, apelanta este în imposibilitatea obiectivă de a realiza serviciul de furnizare a energiei electrice, obligaţia sa contractuală nemaiputând fi executată datorită unui caz fortuit.

Potrivit instanţei de apel, susţinerile apelantei S C. [...] S A. sunt neîntemeiate, întrucât în prezent, contractul nr. 2595/05.07.2002 nu a fost reziliat, continuând să îşi producă efectele.

în acest sens, Tribunalul constată că în cadrul respectivului contract, părţile au fost consumatorul [...] şi furnizorul SC [...] SA. Urmare reorganizării, SC [...] SA a fost divizată în două societăţi, respectiv S.C. [...] S.A. - care are ca obiect de activitate furnizarea energiei electrice şi respectiv S.C. [...] S.A - care are ca obiect de activitate distribuţia energiei electrice. În condiţiile în care contractul nr. 2595/05.07.2002 a avut ca obiect furnizarea energiei electrice,în mod evident, în prezent, această obligaţie incumbă apelantei S.C. [...] S.A. şi nu S.C. [...] S.A., cu atât mai mult cu cât, în executarea acestui contract, apelanta emitea facturi fiscale în nume propriu, pentru achitarea contravalorii energiei electrice furnizate de ea.

Pe cale de consecinţă, în mod întemeiat prima instanţă a reţinut că, prin încheierea contractului nr. 2595/05.07.2002, apelanta S.C. [...] S.A. şi-a asumat obligaţii de furnizare a energiei electrice către consumatorul [...], fiind astfel şi în prezent obligat la respectarea acestei obligaţii contractuale.

în situaţia în care apelanta apreciază că imposibilitatea respectării acestor obligaţii de furnizare a energiei electrice s-ar datora acţiunii intimatei pârâte S.C. [...] S.A., care nu îi pune la dispoziţie reţeaua electrică necesară furnizării energiei electrice, apelanta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva acesteia cu o acţiune prin care să solicite acesteia îndeplinirea propriei obligaţii de asigurare a bunei funcţionări a reţelei de distribuţie a energiei electrice.

Susţinerile apelantei în sensul că acest contract a fost desfiinţat de drept nu au fost reţinute, întrucât s-a invocat existenţa unui caz fortuit, constând în inundaţiile care au determinat întreruperea furnizării energiei electrice de către intimata S.C. [...] S.A, iar instanţa a constatat că acest eveniment, urmat de sustragerea unui transformator care alimenta cu energie electrică zona respectivă, a avut loc în anul 2010, apelanta având obligaţia contractuală de a lua orice măsuri pentru remedierea efectelor acestor evenimente, măsuri care să asigure aplicarea în continuare a prevederilor contractului nr. 2595/05.07.2002.

Tribunalul a reţinut şi că la dosarul cauzei a fost depusă factura nr. 961/12.05.2012, precum şi preavizul 8268/01.09.2011, ce dovedesc continuarea facturării contravalorii energiei electrice şi confirmă atitudinea apelantei, în sensul continuării producerii efectelor contractului din 2002, şi nu desfiinţării acestuia de drept.

3. Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către apelanta pârâtă _S.C. [...] S.A., care a susţinut că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât ambele instanţe nu s-au pronunţat asupra capătului de cerere principal privind obligarea S.C. [...] S.A la asigurarea distribuţiei energiei electrice către locaţia din comuna Gârliciu, judeţul Constanţa, loc de consum care constituie obiect al contractului şi, de asemenea, nu au făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente, respectiv Legea energiei electrice, Directiva 2003/54/EC, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori şi Regulamentul de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de interes public.

Se arată că deconectarea locului de consum a fost efectuată în luna iulie 2010 de către S.C. [...] S.A., în calitate de distribuitor, deconectarea este menţinută în prezent tot de către distribuitor, fără a avea legătură cu activitatea de furnizare a energiei electrice.

Susţine recurenta că potrivit art. 1 din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 2595/05.07.2002, obiectul contractului este furnizarea energiei electrice de la locul unde consum situat în comuna Gârliciu, zona Hazarlic şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea şi plata energiei electrice, iar potrivit art. 3 din contract, utilizarea energiei electrice se va face în scop propriu, numai pentru iluminat şi receptoare electrocasnice.

Potrivit art. 6 lit.a din contract, furnizorul are obligaţia să furnizeze consumatorului energie electrică în mod continuu, cu excepţia duratei de remediere a avariilor şi deranjamentelor.

Se mai arată că potrivit Legii energiei şi a gazelor naturale, accesul la reţea poate fi restricţionat numai dacă racordarea afectează situaţia SEN, prin nerespectarea normelor tehnice şi a standardelor de performanţă prevăzute în reglementările tehnice în vigoare, sau în cazul în care operatorul de transport sau de distribuţie nu dispune de capacităţile necesare.

Potrivit recurentei, în condiţiile în care deconectarea locului de consum nu se datorează culpei S.C. [...] S.A., în lipsa reţelei electrice, recurenta este în imposibilitate efectivă, totală şi definitivă de a asigura furnizarea energiei electrice.

Imposibilitatea fortuită de executare, în conformitate cu art. 1557 Noul Cod civil, constituie o cauză de reziliere de plin drept a contractului şi fără vreo notificare, din momentul producerii evenimentului fortuit.

Referitor la emiterea unor înscrisuri ulterior datei deconectării locului de consum, susţine recurenta că acestea au fost emise în urma unor erori ale sistemului informatic.

învederează recurenta şi faptul că punerea în executare a hotărârii recurate nu este posibilă, întrucât în lipsa reţelei electrice, S.C. [...] S A. nu poate realiza serviciul de furnizare a energiei electrice, care constituie obiect al contractului de furnizare, recurenta neavând competenţa ca în nume propriu să solicite operatorului de reţea să sigure distribuţia energiei electrice, fiind un mandatar al clienţilor finali.

Se solicită, în consecinţă, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimatul reclamant [...] a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, susţinând că în cazul de faţă imposibilitatea de executare este doar temporară, astfel că executarea obligaţiei s-a putu suspenda, dar pentru un termen rezonabil.

în recurs nu au fost propuse, încuviinţate şi administrate probe.

4. Recursul este nefondat.

Se impune precizarea prioritară că recursul presupune invocarea şi dovedirea motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.l- 9 C.pr.civilă, putând fi deduse judecăţii instanţei de recurs numai aspecte care se încadrează în prevederile menţionate şi care au fost supuse şi judecăţii primelor instanţe.

Prin cererea de recurs motivele sunt arătate generic ca fiind încălcarea sau aplicarea greşită a legii - art.304 pct.9 C.pr.civilă de la 1865, dar şi nepronunţarea instanţelor de fond, prima instanţă şi instanţa de apel, asupra unei cereri formulate de reclamant, respectiv o situaţie de minus petita, care însă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C.pr.civilă de la 1865.

Se vor analiza, aşadar, criticile expuse, în limita motivelor de nelegalitate.

Motivul de nelegalitate care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.pr.civilă de la 1865, constând în încălcarea sau aplicarea greşită a legii, presupune ca instanţa să fi recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar să le fi încălcat, în litera sau spiritul lor, sau să le fi aplicat greşit.

între reclamantul [...] şi SC [...] SA, divizată în S.C. [...] S.A. şi S.C. [...] S.A, a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, furnizorul fiind, astfel cum şi invocă, recurentul S.C. [...] S.A.

Contractul de furnizare a energiei electrice (şi nu de distribuţie a energiei electrice) nr.2595/05.07.2002, încheiat în mod legal, reprezintă legea părţilor, conform prevederilor art.969 Codul Civil de la 1864, aplicabil raporturilor juridice de faţă şi obligă pe furnizorul S.C. [...] S.A. să execute obligaţia de furnizare a energiei electrice, în mod continuu, cu excepţiile expres arătate în convenţie - art.6 lit.a din contract, prevederile art. 1073 Codul Civil de la 1864, potrivit cărora „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, fiind aplicabile.

Potrivit art. 13 alin.2 din contract, forţa majoră apără de răspundere furnizorul, în condiţiile legii, forţa majoră constând în acel eveniment invincibil şi insurmontabil, care nu poate fi depăşit.

Dacă un astfel de eveniment putea să fie considerat ca fiind o cauză de forţă majoră în anul 2010, în urma inundaţiilor din vara acestui an, în anul 2012 (anul declanşării litigiului), acest eveniment nu mai poate fi considerat a fi forţă majoră exoneratoare de răspundere.

Invocarea prevederilor Legii nr.123/2012, intrată în vigoare la data de 16 iulie 2012, după încheierea contractului de furnizare a energiei electrice şi chiar după intervenirea întreruperii furnizării energiei electrice pentru intervenirea inundaţiilor din 2010, nu poate produce efecte juridice în contra consumatorului energiei electrice şi nu îi poate prejudicia drepturile izvorâte din contract, cu atât mai mult cu cât chiar actuala legislaţie specifică energiei electrice reglementează răspunderea operatorului de distribuţie faţă de furnizorul de energie electrică.

Dispoziţiile art. 1557 Noul Cod Civil, invocate de recurentă, nu sunt aplicabile raporturilor juridice de faţă, având în vedere că acestea s-au născut anterior intrării în vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, fiind născute din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat în anul 2002.

în consecinţă, dat fiind că raporturile dintre reclamant şi pârâta S.C. [...] S.A. au la bază un contract valabil încheiat, şi care îşi produce în continuare efectele, rezilierea pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de furnizare neputând fi invocată chiar de debitorul obligaţiei neexecutate, în mod corect instanţele de fond au apreciat asupra temeiniciei cererii de obligare a pârâtei la executarea în natură a obligaţiei contractuale.

Nu este vorba despre o executare care nu mai poate fi realizată în mod absolut, ci executarea acesteia ţine de raporturile dintre cele două societăţi pârâte, raporturi care nu pot prejudicia pe

consumatori.

Cel de-al doilea motiv de recurs, legat de nepronunţarea instanţelor de fond asupra cererii de obligare a S.C. [...] S.A la distribuţia de energie electrică reprezintă, astfel cum s-a arătat anterior, un caz de minus petita, care nu se încadrează într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C.pr. civilă de la 1865, motivul reglementat de art.304 pct.6 făcând referire numai la situaţiile de plus petita şi ultra petita.

în caz de minus petita, partea are la îndemână alte remedii procesuale reglementate de legislaţia procedurală civilă, neexistând posibilitatea de opţiune între recurs şi celelalte căi procedurale.

Faţă de toate aceste argumente, în temeiul art.312 alin.l C.pr.civilă de la 1865, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încheiere contract de furnizare energie electrică. Temeinicia cererii de obligare a pârâtei la executarea în natură a obligaţiei contractuale.