Procedura insolvenţei - contestaţie. Neînscrierea în tabelul preliminar a declaraţiei de creanţă privind cota de participare la capitalul social.
| Comentarii |
|
Art. 235, 237 din Legea 31/1990, Art 3 pct 6 din Legea 85/2006, Art.379 alin. 2 şi 3 din codul de procedură civilă din 1865
Codul de procedură civilă din 1865 defineşte caracterul cert şi lichid în art.379 alin.2 şi 3 în sensul că “Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautenhce, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanţa este lichidă atunci când câhmea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautenhce, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a shpulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Caracterul exigibil al unei creanţe rezultă din faptul ajungerii acesteia la scadenţă, împlinirea termenului ducând la executarea acesteia ”.
In condiţiile în care caracterul cert al creanţei nu este îndeplinit, recurenta contestatoare nu se poate prevala nici de calitatea specială cerută de art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, respechv cea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, ca fiind creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Urmare aplicării corecte a dispoziţiilor legale prezentate, administratorul judiciar al debitoarei în mod corect a dispus respingerea declaraţiei de creanţă formulată de recurenta contestatoare, neînscriind creanţa acesteia în sumă de 88.380,03 lei în tabelul preliminar.
Decizia civilă nr. 339/10.04.2014 Dosar nr. 5269/118/2010/a8
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 28.11.2012 creditoarea [...] a formulat contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar [...] al debitoarei SC [...] SRL - BFJ [...]- de înlăturare a creanţei sale din tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei.
In motivarea contestaţiei creditoarea a arătat că, tatăl său, [...], a avut calitatea de asociat al SC [...] SRL, deţinând un număr de 2 părţi sociale, reprezentând 5 % din capitalul social al societăţii, respectiv 20 lei la un capital social de 400 lei. Urmare decesului acestuia, contestatoarea, unica moştenitoare, a dobândit dreptul de proprietate asupra celor 2 părţi sociale, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 141/23.09.2009 emis de BNP [...]. Drept urmare, susţine petenta, a încercat să îşi valorifice acest drept, însă preşedintele Consiliului de Administraţie [...] s-a opus. Susţine contestatoarea că, de la decesul tatălui său, a luat naştere o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei SC [...] SRL, reprezentată de valoarea celor 5 părţi sociale, valoare cel puţin egală cu cea de la data înfiinţării societăţii, deci cu aportul asociatului iniţial la capitalul social al debitoarei - 200 lei.
Mai arată contestatoarea că, în mod greşit administratorul judiciar a apreciat că dividendele cuvenite pentru perioada 2005 - 2012 nu constituie o creanţă în sensul Legii 85/2006. Astfel, susţine contestatoarea, în dosarul nr. 5262/118/2010, având ca obiect prima cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei SC [...] SRL, s-a efectuat un raport de expertiză şi un supliment la raportul de expertiză, ce a concluzionat că, aferent anului 2007, suma ce se cuvine defunctului [...] de 53.402,81 lei, pentru anul 2008 - suma de 34.957,22 lei, iar pentru anul 2009, exerciţiul financiar nu a fost închis, societatea avea profit, motiv pentru care instanţa a respins în final cererea pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
Mai arată contestatoarea că, pentru a fi înscrisă la masa credală a debitoarei cu participarea la capitalul social nu este necesară o hotărâre AGA, iar hotărârea AGA pentru distribuirea dividendelor nu este, de asemenea, necesară, în condiţiile în care societatea a înregistrat profit în respectivii ani. În plus, susţine contestatoarea, dreptul la dividende nu se stinge urmare lipsei hotărârii asociaţilor de distribuire a acestora, hotărârea respectivă putând fi adoptată oricând de societate, de către lichidatorul judiciar sau, în caz contrar, de instanţa de judecată.
Ori, afirmă contestatoarea, în condiţiile în care societatea este în prezent în insolvenţă, aceste dividende nu îi mai pot fi distribuite conform Legii 31/1990, urmând a fi înscrisă la masa credală, dispoziţiile art. 183 din Legea 31/1990 nu sunt compatibile cu procedura insolvenţei, numai instanţa putând proceda la repartizarea acestuia. De altfel, societatea nemaiputând desfăşura nici un fel de activitate, singura destinaţie posibilă pentru repartizarea profitului realizat rămâne distribuirea către asociaţi. În condiţiile în care dreptul la dividende este recunoscut încă din actul constitutiv, nu mai are relevanţă consfinţirea lui de AGA, astfel că, adunarea generală va stabili doar condiţiile participării, pentru fiecare exerciţiu financiar.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar al debitoarei [...] a precizat că a procedat la înlăturarea acestei creanţe, întrucât, în ce priveşte suma de 200 lei, aceasta reprezintă contravaloarea capitalului social subscris, capital ce nu se confundă cu patrimoniul societăţii, iar potrivit art. 133 lit. b din Legea 85/2006, numai după distribuirea finală, prin care s-ar fi acoperit integral creanţele creditorilor, asociatul [...] ar fi participat la distribuirea acestor sume reziduale.
Prin Sentinţa civilă nr.3504/16.12.2013 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia promovată de contestatoarea [...] în contradictoriu cu intimata [...] al debitoarei SC [...] SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de expert [...], se reţine că din profitul net pentru anul 2007 în valoare de 118.672,9 lei, drepturile cuvenite contestatoarea cu titlu de dividende pentru anul 2007 sunt de 53.402,81 lei, iar pentru anul 2008, din profitul total în sumă de 77.682,7 lei, drepturile cuvenite contestatoarei cu titlu de dividende sunt de 34.957,22 lei, în timp ce, pentru anul 2009, în lipsa unor situaţii financiare la data de 31.12.2009, aceste drepturi nu se pot stabili.
S-a susţinut de către contestatoare că aceste sume reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, impunându-se înscrierea lor în tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei SC [...] SRL.
Instanţa constată însă că, pentru ca aceste sume să fi intrat în patrimoniul contestatoarei (iniţial al autorului ei, tatăl defunct), se impunea, potrivit dispoziţiilor legale în materia societăţilor comerciale, aprobarea de către asociaţii SC [...] SRL a exerciţiului financiar aferent anilor 2007 -2008, exerciţiu financiar care a concluzionat existenţa unui profit, precum şi distribuirea de dividende din profitul înregistrat, sens în care dispoziţiile clare ale art. 194 alin.l lit.a din Legea 31/1990 stabilesc: Adunarea generală a asociaţilor are următoarele obligaţii principale: a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net.”, iar situaţiile financiare trebuie întocmite potrivit dispoziţiilor art. 183 din Legea 31/1990, text aplicabil şi societăţilor cu răspundere limitată, conform art.201 din aceeaşi lege, ce reglementează obligativitatea constituirii şi menţinerii unui fond de rezervă.
Voinţa societară, exprimată prin hotărârile adoptate, este obligatorie pentru toţi asociaţii, inclusiv pentru cei care nu au participat la adunare sau care au votat împotriva şi nu poate fi suplinită, la acest moment, cu hotărârea instanţei.
Instanţa constată că, prin procesul - verbal din data de 03.05.2008, AGA SC [...] SRL a hotărât aprobarea exerciţiului financiar al anului 2007, a stabilit existenţa unui profit în valoare de 1.418.501 lei, profit care, se menţionează, a rămas nerepartizat. Iar prin procesul verbal al AGA din data de 30.03.2009, s-a stabilit ca profitul aferent anului 2008 să nu fie repartizat, ci să fie raportat pentru continuarea lucrărilor de antrepriză ale societăţii şi pentru exerciţiile financiare viitoare.
Hotărârea AGA din data de 03.05.2008 a fost anulată în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 106/com/26.05.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, iar hotărârea AGA din 30.03.2009 a stabilit că profitul nu se repartizează asociaţilor, ci se va reinvesti în activitatea societăţii comerciale, astfel încât, în lipsa hotărârii adunării generale în sensul distribuţiei de dividende, susţinerile contestatoarei în sensul deţinerii unei creanţe certe, lichide şi exigibile nu sunt fondate, contestaţia nefiind întemeiată.
Mai reţine instanţa că nici susţinerile contestatoarei în sensul că ar fi posibilă convocarea AGA de către administratorul judiciar în cadrul perioadei de observaţie din procedura insolvenţei nu pot fi avute în vedere, o asemenea convocare fiind lipsită de finalitate, în condiţiile în care, prin formularea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei, debitoarea SC [...] SRL a invocat existenţa stării de insolvenţă, a unor datorii ce depăşesc disponibilul societăţii, fiind evident că în patrimoniul SC [...] SRL nu se mai poate reţine existenţa unui profit care să fie distribuit foştilor asociaţi.
In ce priveşte suma de 200 lei, în mod întemeiat intimata administrator judiciar a susţinut că aceasta reprezintă contravaloarea capitalului social subscris, capital ce nu se confundă cu patrimoniul societăţii, astfel că nu se poate reţine existenţa unei creanţe împotriva debitoarei sub acest aspect.
Faţă de aceste considerente, apreciază neîntemeiată contestaţia formulată, urmând a dispune respingere acesteia ca atare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea [...] în calitate de asociat al debitoarei S.C. [...] S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de Legea nr. 31/1990, Legea nr. 85/2006 R, art. 304 pct.7 şi 9 Cod.pr.civ.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că dividendele ce i se cuvin pentru perioada 2005-2012 nu constituie o creanţă în sensul Legii nr. 85/2006.
în conformitate cu concluziile raportului de expertiza contabila efectuat în cauză, rezultă că este creditoarea firmei cu suma de 88.360,03 lei reprezentând dividende din anii 2007 şi 2008 potrivit cotei sale de participare de 5%, aspect menţionat chiar de către instanţa în considerentele sentinţei recurate.
In acest sens trebuie avuta în vedere şi expertiza contabila efectuata în dosar nr. 5262/118/2010, având ca obiect contestaţie împotriva neînscrierii sale la masa credală a SC [...] SRL cu ocazia primei cereri de insolvenţă ce a făcut dosarul nr. 329/118/2010, dosar ataşat prezentei cauze.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că "pentru ca aceste sume să fi intrat în patrimoniul contestatoarei se impunea, potrivit dispoziţiilor legale în materia societăţilor comerciale, aprobarea de către asociaţii BSDG a exerciţiului financiar aferent anilor 2007-2008, exerciţiu financiar care ar fi concluzionat existenţa unui profit, precum şi distribuirea de dividende din profitul înregistrat".
Pentru a fi înscris la masa credală cu participarea la capitalul social al debitoarei nu trebuia sa existe nici un fel de hotărâre a adunării generale, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond, ci acestea trebuiau avute în vedere de către administratorul judiciar la întocmirea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei.
După acoperirea datoriilor societăţii, urmează a-şi valorifica creanţele constând în dividende neîncasate în condiţiile în care deţin 22,5 % din părţile sale sociale, prin raportare la dispoziţiile art. 13 pct. 8 Legea nr. 85/2006 R.
Nu are relevanta existenta unei hotărâri a adunării generale de distribuire a acestor dividende, în condiţiile în care societatea a înregistrat profit în anii respectivi, fapt ce rezultă din raportul de expertiza efectuat în cauză.
în considerentele sentinţei recurate se arată că "voinţa societară, exprimată prin hotărârile adoptate, este obligatorie pentru toţi asociaţii, inclusiv pentru cei care nu au participat la adunare sau care au votat împotriva şi nu poate fi suplinită, la acest moment, cu hotărârea instanţei".
Dreptul la dividende nu se stinge ca urmare a lipsei hotărârii asociaţilor de distribuire a acestora, hotărârea respectivă putând fi adoptată oricând de către societatea respectivă, iar în condiţiile în care acest lucru nu mai este posibil, cum ar fi situaţia insolvenţei, de către lichidatorul judiciar, iar daca acesta nu procedează în acest sens, de către instanţa de judecată.
în considerentele sentinţei recurate se invocă dispoziţiile art. 194 alin. 1 lit. A Legea nr. 31/1990 R potrivit cu care "adunarea generală a asociaţilor are obligaţia de a aproba situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net".
Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că asociaţii nu se mai pot întruni şi hotărî asupra acestui aspect, data fiind starea de insolvenţă a societarii, astfel că urmează ca administratorul judiciar să facă din acest punct repartizarea profitului, ceea ce le conferă calitatea de creditori în cauza şi justifică prezenta cerere de înscriere la masa credală.
In condiţiile în care dreptul la dividende este prevăzut în actul constitutiv al societăţii debitoare, nu mai are relevanţă consfinţirea lui sau nu de către adunarea generala, el fiind deja născut, astfel ca "adunarea generală va stabili doar condiţiile participării, pentru fiecare exerciţiu financiar".
In opinia recurentei, nu are relevanţă existenta unei hotărâri a adunării generale de distribuire a acestor dividende, în condiţiile în care societatea a înregistrat profit în anii respectivi.
în considerentele sentinţei recurate se menţionează că "situaţiile financiare trebuie întocmite potrivit dispoziţiile art. 183 Legea nr. 31/1990, text aplicabil şi societăplor cu răspundere limitată, conform art. 201 din aceeaşi lege, ce reglementează obligativitatea constituirii şi menpnerii unui fond de rezervă".
Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că au solicitat plata dividendelor de la o societate care s-a aflat doi ani în faliment, motiv pentru care nu le pot fi distribuite conform Legii nr. 31/1990, ci urmează să fie înscrişi la masa credală cu sumele respective şi să li se achite conform rangului creanţelor lor.
In condiţiile în care s-a deschis procedura de insolvenţă nu se mai poate adopta o hotărâre a adunării generale de distribuire a acestora, ci urmează sa fie valorificate în procedura specială prevăzuta de Legea nr. 85/2006, prin înscrierea noastră în tabelul de creanţe al debitoarei. Faptul că nu au procedat la distribuirea lor în anul următor celui pentru care solicită acordarea de dividende nu înseamnă ca au renunţat la dreptul la dividende sau că nu pot valorifica acest drept prin înscrierea lor la masa credală a SC [...] SRL.
Dreptul la dividende nu se stinge ca urmare a lipsei hotărârii asociaţilor de distribuire a acestora, hotărârea respectivă putând fi adoptată oricând de către societatea respectivă, iar în condiţiile în care acest lucru nu mai este posibil, cum ar fi situaţia insolvenţei, de către lichidatorul judiciar, iar dacă acesta nu procedează în acest sens, de către instanţa de judecată.
Dispoziţiilor art. 183 Legea nr. 31/1990 invocate de către instanţa de fond sunt incompatibile cu procedura de insolvenţă. In condiţiile în care asociaţii nu mai pot decide cu privire la profitul obţinut de societate și nerepartizat, numai instanţa mai poate proceda la repartizarea acestuia, conform ordinii de repartizării prevăzute de legislaţia contabilă.
însă, având în vedere că asociaţii nu se mai pot întruni şi hotărî asupra acestui aspect, dată fiind starea de insolvenţă a societăţii, urmează ca instanţa să facă din acest punct repartizarea profitului, având în vedere şi refuzul lichidatorului judiciar de a realiza o asemenea distribuire, în momentul în care a analizat declaraţia de creanţa formulată de subsemnata.
Este evident că această distribuire este una pur teoretică şi numai în vederea determinării cuantumului creanţelor asociaţilor BSDG, cu care aceştia să fie înscrişi la masa credală a acestei societăţi, în condiţiile în care societatea este în insolvenţă, ceea ce înseamnă că orice distribuire de sume se realizează conform art. 121 și art. 123 Legea nr. 85/2006 R.
In condiţiile în care dreptul la dividende este prevăzut în actul constitutiv al societăţii debitoare, nu mai are relevanţă consfinţirea lui sau nu de către adunarea generala, el fiind deja născut, astfel că "adunarea generală va stabili doar condiţiile participării, pentru fiecare exerciţiu financiar*'.
Creanţa sa este exigibilă în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 230 alin. 1 Legea nr. 31/1990 republicată, text potrivit cu care "in societăţile in nume colectiv, daca un asociat decedează și daca nu exista convenţie contrara, societatea trebuie sa plătească partea ce se cuvine moştenitorilor, după ultimul bilanţ contabil aprobat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, daca asociaţii ramaşi nu preferă să continue societatea cu moştenitorii care consimt la aceasta. A notificat decesul tatălui său debitoarei în toamna anului 2009, dar aceasta nu a procedat la convocarea adunării generale a asociaţilor şi la desocotirea cu recurenta.
De asemenea, a notificat ORC Constanţa şi a depus la această instituţie certificatul de calitate moştenitor emis pe numele lui [. . .] şi în care figurează ca unică moştenitoare a acesteia.
Instanţa de fond a reţinut in mod greşit că nu poate fi înscrisă la masa credală a debitoarei BSDG cu suma de 20 lei reprezentând participarea defunctului său tată la capitalul social al acesteia.
Ca urmare a decesului tatălui său [...], recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor 2 părţi sociale în calitate de unica moştenitoare, aşa după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 141/23.09.2009 întocmit la BNP [...] şi [...].
In condiţiile în care în timpul vieţii sale tatăl său a solicitat de nenumărate ori administratorului explicaţii cu privire la activitatea firmei şi mai mult a solicitat restituirea părţilor sociale de la [...] întrucât acestea au fost preluate prin frauda, cu atât mai mult solicită să fie înscrisă la masa credală cu sumele ce i se cuvin urmare deschiderii succesiunii defunctului său tată.
Potrivit art. 202 alin. 2 Legea nr. 31/1990 republicată, "transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social", dar alin. 3 prevede situaţia de excepţie potrivit cu care "în cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. 2 nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz societatea este obligată la plata părpi sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat'.
Prin urmare, la data decesului tatălui său a luat naştere o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei reprezentată de valoarea celor 5 părţi sociale deţinute de acesta, valoare cel puţin egală cu cea de la data înfiinţării societăţii, deci cu aportul acestuia la capitalul social al debitoarei.
Intimatul debitor prin administratorul judiciar nu a fost prezent la judecarea recursului, însă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, motivat de următoarele considerente:
Prin prezenta contestaţie recurenta contestatoare [...] a criticat măsura administratorului judiciar al debitoarei SC [...] SRL privind neînscrierea acesteia în tabelul preliminar cu suma de 88.380,03 lei, reprezentând 20 lei cota de participare la capitalul social, respectiv contravaloarea părţilor sociale de 5% din acesta şi 88.360,03 lei cota de profit nerepartizat aferent anilor 2007-2011.
Urmare a decesului asociatului debitoarei, [...], prin certificatul de moştenitor nr. 141/23.09.2009 emis de BNP [...] în dos.nr. 154/2009 se recunoaşte calitatea de unic moştenitor a recurentei contestatoare asupra unui număr de 3 părţi sociale în valoare de 10 lei fiecare, deţinute la SC [...] SRL.
Solicitarea înscrierii în tabelul preliminar a declaraţiei de creanţă privind cota de participare la capitalul social, respinsă ca nefondată de administratorul judiciar al debitoarei, este justificată din perspectiva a însăşi noţiunii de capital social.
Aporturile reunite ale asociaţilor în vederea constituirii societăţii comerciale formează capitalul social, ele constituind elemente ale patrimoniului societăţii, în sensul că în patrimoniul societăţii trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puţin în limita capitalului social.
Capitalul social, denumit şi capitalul nominal, reprezintă expresia valorică a totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii.
Semnificaţia juridică a capitalului social o reprezintă noţiunea gaj general al creditorilor societăţii, aceştia urmând a fi despăgubiţi în limita acestei garanţii.
Despăgubirea însă nu se poate realiza sub forma solicitată de recurenta contestatoare, din cel puţin două motive, pe de o parte, recunoaşterea unui drept de creanţă asupra propriului aport devine un non sens, iar pe de altă parte, atât legea generală a societăţilor comerciale, cât şi cea specială a insolvenţei şi falimentului prevăd proceduri imperative de executare a capitalului social.
Potrivit art.235 din Legea 31/1990,
(1) în societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată, asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.
(2) Prin votul unanim al asociaţilor se poate hotărî şi asupra modului în care activele rămase după plata creditorilor vor fi împărţite între asociaţi. În lipsa acordului unanim privind împărţirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută de prezenta lege.
(3) Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din registrul comerţului.
(4) Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară.
La rândul său, art.237 din legea societăţilor comerciale prevede procedura de dizolvare urmată de lichidare, sau direct radierea în condiţiile în care nici o persoană interesată nu solicită judecătorului sindic în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare numirea unui lichidator judiciar.
în prima situaţie, dizolvarea urmată de lichidare dispoziţiile art. 133 din Legea 85/2006, prevăd faptul că, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:
a) chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toţi asociaţii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social;
b) în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor sau persoanei fizice, după caz.
Aceeaşi destinaţie către asociaţi o au bunurile şi în situaţia dizolvării urmată de radiere, caz în care art.237 alin. 10 din legea societăţilor comerciale prevede că, bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8) şi (9), revin acţionarilor.
Se observă faptul că în ambele acte normative legiuitorul face referire la noţiunea de activ sau bunuri, care conduc în mod direct la noţiunea de patrimoniu a persoanei juridice ca totalitate a drepturilor şi obligaţiilor şi nu la aceea de capital social.
în condiţiile în care recurenta contestatoare este proprietarul de drept al sumei de 20 lei, reprezentând aportul de 5% din capitalul social al debitoarei, sumă care are ca destinaţie prioritară dreptul de gaj general al creditorilor societăţii, va reveni de drept acesteia după parcurgerea fazelor prezentate mai sus, respectiv satisfacerea creanţelor creditorilor înscrişi în tabelul definitiv.
în ce priveşte ce priveşte declaraţia de creanţă de 88.360,03 lei reprezentând cota de profit nerepartizat aferent anilor 2007-2011 şi această solicitare a fost respinsă în mod corect de administratorul judiciar.
Potrivit art.67 din legea societăţilor comerciale,
(1) Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se
plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea datorează, după acest termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.
(4) Dividendele plătite contrar dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se restituie, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască.
(5) Dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) şi (3), se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
Şi în cazul acestei pretenţii legiuitorul a indicat calea de urmat pentru situaţia neplăţii dividendelor, respectiv formularea unei acţiuni în pretenţii la instanţa de drept comun, acţiune supusă termenului de prescripţie general de 3 ani.
Totodată, legiuitorul condiţionează plata dividendelor de emiterea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor înăuntrul căreia să se indice un termen de plată.
în condiţiile în care pentru anii 2007-2008 dreptul la dividende s-a prescris, iar Hotărârea AGA din 30.03.2009 a stabilit că profitul nu se repartizează asociaţilor, ci se va reinvesti în activitatea societăţii comerciale, declaraţia de creanţă devine nefondată.
Potrivit art.3 pct.l din Legea 85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.
Codul de procedură civilă din 1865 defineşte caracterul cert şi lichid în art.379 alin.2 şi 3 în sensul că:
“Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Caracterul exigibil al unei creanţe rezultă din faptul ajungerii acesteia la scadenţă, împlinirea termenului ducând la executarea acesteia
în condiţiile în care caracterul cert al creanţei nu este îndeplinit, recurenta contestatoare nu se poate prevala nici de calitatea specială cerută de art.3 pct.6 din Legea 85/2006, respectiv cea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, ca fiind creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Rezultă faptul că, urmare aplicării corecte a dispoziţiilor legale prezentate mai sus, administratorul judiciar al debitoarei în mod corect a dispus respingerea declaraţiei de creanţă formulată de recurenta contestatoare, neînscriind creanţa acesteia în sumă de 88.380,03 lei în tabelul preliminar.
Din cele prezentate mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.l şi 2 C.pr.civ, urmează a dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe ca legală şi temeinică.
| ← Procedura insolvenţei. Contestaţie. Modalitate de stingere a... | Deschidere procedură insolvenţă. Întreruperea cursului... → |
|---|
