Procedura insolvenţei. Deschidere procedură simplificată. Inexistenţa insolvenţei vădite a debitoarei.
| Comentarii |
|
Art. 1, 3 din Legea nr. 85/2006, Art.2701 din Legea nr.31/1990
În concepţia Legii nr. 85/2006 art.3 pct.25, procedura simplificată reprezintă procedura prin care debitorul ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.l alin. 2 intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maxim 60 de zile, timp în care vor fi analizate elementele cuprinse în art. 1 alin. 2 lit. ”c” şi lit. "d”.
In considerarea valorii reduse a creanţei, împrejurarea potrivit căreia creditoarea are posibilitatea aplicării prevederilor art. 178 alin.l C.pr.fiscală, conform cărora „în situaţiile în care cheltuielile de executare sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective ”.
Cu toate acestea, şi chiar dacă insolvenţa vădită este prezumată, prezumţia instituită de lege poate fi răsturnată prin dovada contrarie administrată de debitor, însă, în speţă, nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că debitorul nu va putea suporta datoriile exigibile angajate, ştiut fiind că iminenţa insolvenţei trebuie dovedită de cel care o invocă.
Astfel, probatoriul administrat în cauză face dovada că lichidatorul a fost desemnat în această calitate de ORC Constanţa la data de 24.05.2007, ori, faţă de perioada mare de timp scursă de la data numirii sale, nu se poate susţine existenţa „ insolvenţei vădite a debitoarei ”, care presupune trecerea unui interval de doar 90 de zile de la scadenţa creanţelor neachitate.
Decizia civilă nr. 340/10.04.2014 Dosar nr. 1922/118/2013
Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa - Secţia a D-a civilă şi înregistrată sub nr.1922/118/2013, debitoarea SC [...] SRL, prin lichidator [...], a solicitat ca prin hotărâre
judecătorească, să se dispună:
deschiderea procedurii falimentului, în formă simplificată faţă de societate;
să se numească, în calitate de lichidator judiciar [...],
Motivând acţiunea,s-a susţinut în esenţă că societatea a fost dizolvată de drept, în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990, deci se încadrează în categoria comercianţilor prevăzuţi de art. 1 alin 2 lit. e din Legea 85/2006 şi că în urma notificărilor emise de lichidator a formulat declaraţie de creanţă DGFP, care invocă o creanţă în cuantum de 6800 lei.
Prin Sentinţa civilă nr.486/25.03.2013 Tribunalul Constanţa respinge ca nefondată cererea formulată de S.C. [...] SRL, reţinând în esenţă următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. e din Legea 85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în categoria societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.
Insolvenţă este definită de art. 3 pct. 1 din lege ca fiind “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori”.
Insolvenţă vădită presupune că debitorul se află într-o evidentă şi acută criză de lichidate, iar dificultăţile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde şi din interpretarea art. 3 pct. 12, care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.
Reţinând că o asemenea cerinţă nu este reglementată expres şi pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art. 2, nu poate fi atins, instanţa de fond a apreciat că, atât timp cât recuperarea creanţelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupun efectuarea de cheltuieli semnificative (minim 3000 lei - onorariu lichidator judiciar, la care se adaugă cheltuieli privind notificările şi publicitatea), în raport cu valoarea datoriilor care îndeplinesc cerinţele caracterului cert, lichid şi exigibil.
în acest sens, instanţa de fond a reţinut că DGFP invocă o creanţă în valoare de 6800 lei, constatată prin titlu executoriu, din care rezultă că termenul de plată a fost 24.05.2007, dată în raport de care dreptul la acţiune al creditoarei pentru valorificarea creanţei sale este prescris, nefiind depuse înscrisuri care să ateste demararea oricărei proceduri judiciare pentru recuperarea creanţei şi care să fie apte de a întrerupe cursul prescripţiei.
Pe de altă parte, reţine instanţa de fond, chiar dacă s-ar aprecia că DGFP este în termenul de prescripţie pentru a obţine executarea titlului executoriu, se are în vedere valoarea redusă a creanţei declarate, care nu acoperă cheltuielile de procedură, iar în considerarea valorii reduse a creanţei, creditoarea are posibilitatea aplicării prevederilor art. 178 alin 1 C.pr.fiscală, conform cărora, în situaţiile în care cheltuielile de executare sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.
Se mai reţine că lichidatorul [...] a fost desemnat în această calitate de ORC Constanţa la data de 24.05.2007, ori, faţă de perioada mare de timp scursă de la data numirii sale, nu se poate susţine existenţa insolvenţei vădite a debitoarei, care presupune trecerea unui interval de doar 90 de zile de la scadenţa creanţelor neachitate.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs S.C. [...] SRL prin lichidator
judiciar [...], criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă cu referire la art.3041 Cod pr.civilă şi cu aplicarea art.12 cu referire la art.l al in.2 lit.e, art.3 pct.l lit.a din Legea nr.85/2006, cu următoarea motivaţie, în esenţă:
„Greşit instanţa de fond nu a avut în vedere că, în speţă, sunt aplicabile disp.art.1 alin. 2 lit.e şi ale art.3 pct.l lit.a din Legea nr.85/2006”, societatea înregistrând datorii faţă de debitorul DGFP în cuantum de 6.800 lei, creanţa nefiind prescrisă şi scadentă de mai mult de 90 de zile.
Se învederează că societatea nu deţine bunuri, astfel cum rezultă din informaţiile furnizate de Primăria Tuzla şi Eforie, aflându-se în insolvenţă vădită, insolvenţă fiind prezumată atunci când datoria este scadentă mai mult de 90 de zile şi nu este achitată, şi deoarece în speţă această prezumţie relativă nu a fost răsturnată, greşit instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii ca nefondată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu probatoriul administrat şi având în vedere susţinerile părţilor, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Datorită importanţei, complexităţii şi consecinţelor procedurii insolvenţei, legiuitorul a înţeles în conţinutul art.l din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, să reglementeze cele două proceduri şi anume: procedura generală şi procedura simplificată.
In concepţia Legii nr. 85/2006 art.3 pct.25, procedura simplificată reprezintă procedura prin care debitorul ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.l alin.2 intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observape de maxim 60 de zile, timp în care vor fi analizate elementele cuprinse în art.l alin.2 lit. ”c” şi lit. ”d”.
Din definiţia rezultată din textul de lege citat, se reţine de Curte că procedura simplificată poate fi de două feluri:
procedura simplificată fără perioada de observaţie; procedura simplificată cu perioada de observaţie,
definiţia corespunzând exact mecanismului procedurii simplificate în toate situaţiile, astfel:
procedura poate fi deschisă de debitor sau de creditori şi judecătorul-sindic cunoaşte cauzele care împiedică reorganizarea - caz în care judecătorul-sindic dispune direct deschiderea procedurii de faliment - procedura simplificată fără perioada de observaţie;
procedura poate fi deschisă de creditori şi judecătorul-sindic nu cunoaşte cauzele care împiedică reorganizarea - caz în care judecătorul-sindic dispune intrarea în procedura de observaţie, după care, în baza raportului administratorului judiciar, are loc trecerea la faliment -procedura simplificată cu perioada de observaţie.
Coroborând dispoziţiile textelor legale arătate, Curtea constată că procedura simplificată se aplică comercianţilor persoane fizice şi asociaţiilor familiale aflate în stare de insolvenţă, dar şi entităţilor prevăzute la alin.l, care se află în situaţia reglementată în mod expres de lege.
Obligativitatea formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei revine lichidatorului, potrivit dispoziţiilor art.2701 din Legea nr.31/1990, cu modificările ulterioare, conform cărora Jn cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorul judiciar este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei
în raport cu sus-menţionatele precizări, Curtea reţine că, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a avut în vedere valoarea redusă a creanţei declarate, care nu acoperă cheltuielile de procedură, iar în considerarea valorii reduse a creanţei, împrejurarea potrivit căreia creditoarea are posibilitatea aplicării prevederilor art.178 alin.l C.pr.fiscală, conform cărora „în situaţiile în care cheltuielile de executare sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective
Dintr-o altă perspectivă, reţine Curtea că insolvenţă astfel cum este definitivă în conţinutul art.3 pct.l din Legea nr.85/2006 reprezintă acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, ea putând fi considerată „vădită” atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.
Cu toate acestea, şi chiar dacă insolvenţă vădită este prezumată, astfel cum susţine recurenta, reţine Curtea că prezumţia instituită de lege poate fi răsturnată prin dovada contrarie administrată de debitor, însă, în speţă, nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că debitorul nu va putea suporta datoriile exigibile angajate, ştiut fiind că iminenţa insolvenţei trebuie dovedită de cel care o invocă.
Astfel, probatoriul administrat în cauză face dovada că lichidatorul [...] a fost desemnat în această calitate de ORC Constanţa la data de 24.05.2007, ori, faţă de perioada mare de timp scursă de la data numirii sale, nu se poate susţine existenţa „insolvenţei vădite a debitoarei ”, care presupune trecerea unui interval de doar 90 de zile de la scadenţa creanţelor neachitate.
Concluzionând, Curtea reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage casarea sau modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, sub toate aspectele.
| ← Constatare nulitate act de vânzare. Simulaţie prin interpunere... | Solicitare debranşare şi renunţare la furnizarea de energie... → |
|---|
