Insolvență. Respingerea cererilor privind constatarea calităţii de creditor al debitoarei prin efectul subrogaţiei legale şi de renunţare la judecată.
| Comentarii |
|
Art.20 alin.l lit.k, art.66 şi art. 72 din Legea nr.85/2006 Art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006
Procedura de insolvenţă se desfăşoară prin intermediul practicianului în insolvenţă, intervenţia judecătorului sindic fiind justificată doar de necesitatea rezolvării eventualelor probleme litigioase intervenite, circumscrise art. 11 din lege.
Abilitatea de a constata calitatea de creditor aparţine administratorului judiciar care are, potrivit art.20 alin.l lit. k, art.66 şi art. 72 din Legea nr.85/2006, atribuţia de a verifica declaraţiile de creanţă şi de a întocmi tabelul creanţelor împotriva debitorului, judecătorul sindic având doar competenţa de a soluţiona o eventuală contestaţie împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar în acest sens.
Se constată că judecătorul sindic a încălcat competenţa prevăzută de lege, conferind calitatea de parte, respectiv creditor îndreptăţit să participe la procedură, unei persoane ce nu justifica o astfel de legitimare procesuală în cauză.
Totodată, având în vedere că achitarea în întregime a creanţelor societăţii a fost făcută fără parcurgerea unei faze de lichidare a patrimoniului, în lipsa unor dispoziţii speciale aplicabile într-o astfel de situaţie, devin incidente în cauză dispoziţiile privitoare la situaţii asemănătoare, respectiv disp. art. 132 alin. 1 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care „O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat. ”
închiderea procedurii în temeiul art. 132 alin.l nu are niciun efect asupra personalităţii juridice a societăţii debitoare, care va continua să fiinţeze şi să-şi desfăşoare activitatea comercială ca şi până la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă.
Decizia civilă nr. 432/28.05.2014 Dosar nr. 421/88/2013/a2
Prin sentinţa civilă nr.583/14.03.2014 Tribunalul Tulcea a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii de închidere a procedurii formulate de asociatul societăţii debitoare [...], a constatat că asociatul [...] a devenit singurul creditor al debitoarei SC [...] SRL Tulcea prin efectul subrogaţiei legale prevăzute de art. 1596 Cod civil; în baza art.246 Cod procedură civilă a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de [...]; a respins cererea de deschidere a procedurii falimentului în procedură simplificată faţă de debitoarea SC [...] SRL Tulcea formulată de administratorul judiciar [...] şi a dispus închiderea procedurii faţă de debitoarea SC [...] SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa civilă nr.2814/28 mai 2013 a fost admisă cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 formulată de creditoarea DGFP Tulcea şi s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă în formă generală faţă de debitoarea SC [...] SRL Tulcea, în temeiul art.3 pct.24 raportat la art.l alin. (1) şi art.33 alin. (6) din lege.
A fost desemnat în calitate de administrator judiciar [...] şi s-a stabilit termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei data de 15 iulie 2013.
în cauză au fost formulate cereri de admitere a creanţei de către creditoarele DGFP Tulcea şi Primăria Municipiului Tulcea. Administratorul judiciar a întocmit şi înregistrat la grefa instanţei tabelul preliminar şi tabelul definitiv al tuturor obligaţiilor asupra averii debitoarei în care au fost înscrise creditoarele DGFP Tulcea, cu o creanţă în sumă de 489.614 lei şi Primăria Municipiului Tulcea, cu o creanţă în sumă de 10.763 lei.
Asociatul societăţii debitoare [...] a făcut dovada că a achitat în întregime celor două creditoare sumele cu care acestea au fost înscrise în tabelul creditorilor, creditoarea DGFP Tulcea confirmând cu adresa nr.40754/17.02.2014 încasarea sumei de 489.614 lei. Prin aceeaşi adresă creditoarea a arătat că debitoarea nu înregistrează niciun alt debit faţă de aceasta.
Cu adresa nr.715/17.02.2014 administratorul judiciar a comunicat asociatului [...] cuantumul cheltuielilor pe care le-a făcut în cadrul procedurii, acestea fiind în sumă de 30.016,70 lei, iar acesta a făcut dovada achitării acestei sume către administratorul judiciar.
S-a reţinut că, potrivit art.1596 lit. c) Cod civil, subrogaţia se produce în folosul celui care a fost obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, având interes să stingă datoria, iar, în cauză, interesul asociatului [...] de a stinge datoria către DGFP Tulcea derivă din faptul că prin Decizia nr.2555/11 decembrie 2012 emisă de DGFP - AFP Tulcea s-a decis angajarea răspunderii solidare a acestuia în vederea realizării creanţelor fiscale în sumă de 479.984 lei.
Potrivit art.1594 alin. (1) Cod civil, subrogaţia este consimţită de creditor atunci când, primind plata de la un terţ, îi transmite acestuia, la momentul plăţii, toate drepturile pe care le avea împotriva debitorului.
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, subrogaţia operează fără consimţământul debitorului.
în aceste condiţii, [...] s-a subrogat în drepturile celor două creditoare, calitate în care a solicitat să se ia act că renunţă la judecata cauzei.
Din actele depuse la dosarul cauzei după deschiderea procedurii, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primite, înregistrată de Tribunalul Tulcea la data de 12.06.2013, astfel cum sunt prevăzute de art.28 din lege, rezultă atât îndeplinirea obligaţiilor impuse de procedură pentru stabilirea activului şi pasivului societăţii, cât şi pentru întocmirea tabelului creditorilor, precum şi din definitivarea tabelului creditorilor, astfel că susţinerile administratorului judiciar cu privire la cererea de deschidere a falimentului debitoarei în procedură simplificată pentru acoperirea unor debite ce nu au fost înscrise în tabel sunt nefondate.
Societatea debitoare nu mai are salariaţi de cel puţin 3 ani, iar menţiunile invocate de către administratorul judiciar din bilanţul contabil nu-şi au nicio justificare deoarece, sub un prim aspect, drepturile salariale invocate sunt prescrise, fiind mai vechi de cinci ani, şi, sub un al doilea aspect, aceste aspecte au fost analizate de către administratorul judiciar la momentul întocmirii tabelului definitiv rectificat, pe baza documentelor contabile existente la dosarul cauzei, comunicate de către administratorul statutar.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că după înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la desfăşurarea procedurii.
Potrivit art.2 din Legea nr. 85/2006 „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.”
în speţă, scopul deschiderii procedurii faţă de debitoare a fost realizat, pasivul acesteia fiind acoperit.
în aceste condiţii, instanţa a considerat că este neîntemeiată cererea administratorului judiciar de deschidere a procedurii falimentului în formă simplificată.
Potrivit art.149 din Legea nr.85/2006 „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000”.
Astfel, instanţa a luat act, în temeiul art.246 Cod procedură civilă, de cererea de renunţare la judecată formulată de [...] şi a dispus închiderea procedurii, considerând neîntemeiată susţinerea administratorului judiciar în sensul inadmisibilităţii acestei cereri formulate de [...].
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC [...] SRL prin administrator judiciar [...] şi [...], criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
S-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate ca urmare a incidenţei în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, iar, în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.3 teza I din Codul de procedură civilă, să se dispună modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii insolvenţei şi admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, cu trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată.
Arată recurentul că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, fiind incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct. 5 Cod procedură civilă, precum şi cu greşita aplicare a legii, respectiv a art. 1596 din Codul civil, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 3 04 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cauză nu a operat subrogarea între [...] şi cei doi creditori ale căror creanţe au fost achitate (respectiv DGFP Tulcea şi Primăria Tulcea), iar instanţa în mod greşit a dispus închiderea procedurii insolvenţei, deşi în concret societatea nu se regăsea în niciunul dintre cazurile reglementate de dispoziţiile Secţiunii 8 a Capitolului IV al Legii 85/2006, care reglementează cazurile de închidere a procedurii insolvenţei.
în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, arată că, deşi instanţa s-a pronunţat asupra faptului că ar fi operat o subrogaţie a asociatului [...] în drepturile creditorilor debitoarei şi asupra cererii de renunţare la judecată formulate de către acesta, aceste două aspecte nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părţilor, aspect ce rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 21 februarie 2014.
în această situaţie, administratorul a fost pus în imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la următoarele aspecte: dacă erau îndeplinite condiţiile pentru a opera subrogaţia conform art. 1596 Cod civil, condiţii care în opinia sa nu erau îndeplinite, dacă persoana care a formulat cererea de renunţare la judecată avea calitatea de a solicita acest lucru, având în vedere că numai titularul cererii de chemare în judecată poate formula o cerere de renunţare la judecată, iar în cadrul procedurii insolvenţei o asemenea calitate o deţine numai creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, respectiv acel creditor căruia i s-a admis o cerere de creanţă şi care este înregistrat în tabelul de creanţe, condiţii care nu erau îndeplinite în cazul de faţă, dacă administratorul judiciar era de acord cu cererea de renunţare la judecată având în vedere că, potrivit art.246 alin.4 Cod procedură civilă, dacă părţile au intrat în dezbaterea fondului, situaţie incidenţă în cazul de faţă, renunţarea la judecată se putea face numai cu acordul său.
Mai mult decât atât, instanţa de fond nu a respectat normele care guvernează procedura insolvenţei, care statuează că în situaţiile în care apar modificări cu privire la creanţele înscrise în tabelul de creanţe se impune rectificarea acestuia în acest sens. Ori, în cazul de faţă, dacă instanţa ar fi considerat că debitoarea a rămas cu un unic creditor, se impunea a fi acordat un termen de judecată pentru rectificarea tabelului de creanţe.
Susţine recurentul că prin Legea nr. 194/2009 a fost aprobată OUG nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală, fiind modificate dispoziţiile art. 1751 ale Codului de procedură fiscală, cu privire la cesiunea creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru realizarea unei cesiuni fiind necesară realizarea unei proceduri de achiziţie publică, procedură ce nu a avut loc.
în ceea ce priveşte aplicabilitatea lit.c a art. 1596 cod civil susţine că faţă de creditorul Primăria Tulcea asociatul [...] nu era obligat în solidar cu acesta, iar faţă de creditorul DGFP Tulcea nu există la acest moment vreo hotărâre care să permită antrenarea răspunderii în solidar a asociatului [...], astfel încât textul de lege menţionat de către instanţa de fond nu este incident în cauză.
Mai arată că, prin dispoziţiilor art.131 - 134 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul român a reglementat expres situaţiile în care poate înceta procedura insolvenţei, acestea fiind expres şi limitativ prevăzute de lege, neputându-se deroga de la acestea.
Corelativ, instanţa de fond observând că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.107 alin. 1 lit. D şi condiţiile prevăzute de art.54 din Legea nr.85/2006 trebuia să aprobe raportul administratorului judiciar prin care se propunea intrarea în faliment în procedură simplificată şi să dispună intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată.
în concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, în principal, să se dispună casarea hotărârii recurate ca urmare a incidenţei în cauza a motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, iar, în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.3 teza I din Codul de procedură civilă, să se dispună modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii insolvenţei şi admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate a falimentului şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată.
în drept, a invocat dispoziţiile art.304 pct.5 şi 9 Cod procedură civilă.
Intimatul creditor, prin apărătorul ales, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de debitoare ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta debitoare prin administrator judiciar, arată că instanţa de fond în mod corect a urmat procedura instituită de legea specială, iar mai mult decât atât dispoziţiile art. 105 alin. 1 şi 2 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în speţă, în cauză fiind vorba de actele de procedură efectuate de judecătorul legal învestit cu soluţionarea cauzei.
Totodată, solicită să se aprecieze că textul de lege invocat stabileşte imperativ condiţia existenţei unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor de procedură, ori în cauză, nu s-a produs nicio vătămare, iar scopul Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost atins în sensul că pasivul debitoarei aflate în insolvenţă a fost acoperit, cheltuielile de procedură au fost şi acestea achitate, iar singurul creditor nu doreşte continuarea procedurii.
Faţă de această situaţie, este evident că recurenta debitoare nu are niciun interes în promovarea prezentului recurs, atâta timp cât procedura a fost închisă ca urmare a voinţei singurului creditor.
Referitor la afirmaţiile recurentei, prin administrator judiciar, în sensul că nu au fost respectate principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, solicită să se observe că acestea sunt simple susţineri contrazise de probele administrate în cauză şi de situaţia de fapt.
Creditorul a depus la dosarul cauzei şi a înmânat reprezentantului recurentei, [...], toate înscrisurile avute în vedere de instanţa de judecată la pronunţarea hotărârii, părţile au formulat apărări cu privire la acestea.
Susţine că singurul motiv menit să justifice acest demers este acela că administratorul judiciar are propriile sale interese, pe care doreşte să le împlinească prin orice mijloc, nesocotind faptul că în calitatea sa de administrator al acesteia este răspunzător pentru acţiunile sale şi reprezintă interesele creditorului care nu doreşte continuarea procedurii şi a solicitat închiderea dosarului.
Din actele depuse la dosarul cauzei de către administratorul statutar, [...], în conformitate cu art.28 din lege, după deschiderea procedurii, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, recepţionată de Tribunalul Tulcea la data de 12.06.2013, acesta a îndeplinit toate obligaţiile impuse de procedură pentru stabilirea activului şi pasivului societăţii, respectiv pentru întocmirea tabelului creditorilor, tabel ce a fost întocmit şi au fost înscrise în acesta toate creanţele ce au îndeplinit condiţiile cerute de lege pentru înscrierea lor, astfel că deschiderea falimentului în procedură simplificată nu se justifică.
în ceea ce priveşte achitarea debitelor de către creditor prin subrogaţie de drept, arată că în baza Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 25555/11.12.2012, emisă de către D.G.F.P./A.F.P. Tulcea, a fost obligat în solidar cu societatea la suportarea acestor debite, drept urmare interesul său în stingerea debitelor este evident şi de necontestat.
Arată că interesul subzistă şi din faptul că în afară de calitatea de administrator, deţine şi calitatea de asociat cu o pondere majoritară la capitalul social, iar continuarea activităţii comerciale a acestei societăţi îi aduce beneficii materiale directe prin prisma dividendelor.
Raportat la acest interes personal, direct şi material, născut în persoana administratorului, instanţa de fond în mod judicios a constatat îndeplinirea cumulativă prevăzute de art.1596 alin 1 lit. c) din Codul civil.
Normele indicate în cuprinsul cererii de recurs cu privire la cesiunea creanţelor fiscale administrative de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv art.175 ind. 1 ale Ordinul de procedură fiscală au fost abrogate, astfel că solicită ca instanţa să înlăture motivele invocate prin prisma nerespectării acestei norme.
Drept urmare, subrogaţia de drept s-a îndeplinit şi produce efecte juridice în sensul art.1597 din Codul civil, ca urmare a recunoaşterii şi primirii plăţilor efectuate de către foştii creditori pentru recurenta debitoare, singura consecinţă firească fiind că asociatul a devenit unicul creditor al societăţii.
în privinţa creanţei pe care a deţinut-o Primăria Municipiului Tulcea, solicită să se constate că aceasta a fost achitată ulterior intervenţiei subrogaţiei de drept conferite de art.1596 alin.l lit. c din Codul civil faţă de DGFP Tulcea, astfel că la momentul achitării creanţei către această creditoare, [...] avea deja calitatea de creditor, fiind aplicabile dispoziţiile art.1596 alin.l lit. a) din Codul civil.
în această calitate recunoscută de lege a formulat cerere de renunţare la judecată, motiv pentru care instanţa în mod legal a luat act de voinţa sa.
Cu privire la cererea de deschidere a procedurii falimentului în formă simplificată, promovată şi susţinută de administratorul judiciar, arătă că instanţa în mod legal a respins-o având în vedere dispoziţiile art.54 alin. 2 din Legea 85/2006.
Decizia este legală şi temeinică întrucât art.54 alin.2 din Legea 85/2006, ar putea fi aplicabil în speţă doar dacă debitorul se încadrează în criteriile limitativ prevăzute la art.l alin.2 din lege. Dacă în privinţa cerinţelor de la pct.3 şi 4 nu există niciun fel de controversă, în privinţa punctelor 1 şi 2 face următoarele precizări:
Aşa cum rezultă din documentele depuse în şedinţa publică de către reprezentantul administratorului judiciar, debitoarea, pe lângă bunurile identificate de către administratorul statutar prin cererea depusă la dosar, respectiv acţiuni la alte societăţi, ar mai deţine şi mijloace fixe, respectiv autoturisme, deci este de necontestat că cerinţa impusă de pct. 1 al alin.2 nu este îndeplinită.
în privinţa cerinţei prevăzute la pct.2 alin.2 art.l din lege, solicită să se constate că administratorul statutar a depus toate documentele impuse de art.28, documente printre care se regăsesc balanţe de verificare, bilanţ, situaţia creditorilor, situaţia conturilor, situaţia imobilizărilor, situaţia transferurilor patrimoniale, etc.
Astfel, nici această cerinţă nu este îndeplinită pentru a se putea dispune deschiderea procedurii falimentului.
Consideră că cererea de trecere la faliment nu a fost formulată decât în interes personal şi nicidecum prin subrogare legală în interesul vreunuia dintre creditori.
Pentru toate apărările formulate, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat în parte.
Se reţine că, într-adevăr, atât constatarea calităţii de creditor, cât şi renunţarea la judecată nu au fost puse în discuţia părţilor, aspectele reţinute de instanţă în motivarea soluţiei fiind invocate după închiderea dezbaterilor, prin concluzii scrise, situaţie în care au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, fiind incidente disp. art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
în ceea ce priveşte subrogarea asociatului [...] în drepturile creditorilor şi posibilitatea acestuia de a renunţa la judecata cererii privind procedura de insolvenţă, Curtea reţine că, potrivit art. 11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.
Prin urmare, procedura de insolvenţă se desfăşoară prin intermediul practicianului în insolvenţă, intervenţia judecătorului sindic fiind justificată doar de necesitatea rezolvării eventualelor probleme litigioase intervenite, circumscrise art. 11 din lege.
Instanţa de recurs reţine astfel că abilitatea de a constata calitatea de creditor aparţine administratorului judiciar care are, potrivit art.20 alin.l lit.k, art.66 şi art.72 din Legea nr.85/2006, atribuţia de a verifica declaraţiile de creanţă şi de a întocmi tabelul creanţelor împotriva debitorului, judecătorul sindic având doar competenţa de a soluţiona o eventuală contestaţie împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar în acest sens.
în virtutea acestor competenţe legale, administratorul judiciar este cel care poate să constate o eventuală subrogaţie în drepturile creditorilor, procedând la modificarea tabelului de creanţe în mod corespunzător, judecătorul sindic neavând posibilitatea, în lipsa unei contestaţii împotriva măsurii luate de administratorul judiciar, de a constata calitatea de creditor a asociatului [...] şi de a-1 introduce în procedură, fără ca acesta să aibă o creanţă trecută în tabelul creanţelor debitorului.
în acest sens, art.3 pct.8 din lege defineşte „creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei”ca fiind „acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură
Ori, în condiţiile în care asociatul [...] nu a adresat administratorului judiciar o cerere de înscriere a creanţei sale în tabelul obligaţiilor debitoarei, cerere admisă, acesta nu poate avea calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o astfel de calitate.
Curtea constată astfel că judecătorul sindic a încălcat competenţa prevăzută de lege, conferind calitatea de parte, respectiv creditor îndreptăţit să participe la procedură, unei persoane ce nu justifica o astfel de legitimare procesuală în cauză.
în situaţia dată, se constată că asociatul [...] nu avea dreptul de a formula o cerere de renunţare la judecată, o atare cerere putând fi formulată exclusiv de către creditorii menţionaţi în tabel.
Referitor la cererea de trecere la procedura falimentului formulată de către administratorul judiciar, Curtea reţine că instanţa a dat o soluţie legală, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel cum este definită la art.3 pct.23, prin procedura falimentului se înţelege procedura de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Scopul instituirii unei astfel de proceduri este subsumat scopului general al legii enunţat la art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.
în condiţiile în care administratorul judiciar nu poate justifica acest scop, dat fiind faptul că întregul pasiv al debitoarei, astfel cum rezultă din tabelul obligaţiilor debitoarei, a fost acoperit, în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de trecere la faliment, lichidarea bunurilor debitoarei fiind lipsită de finalitate.
în egală măsură, având în vedere că achitarea în întregime a creanţelor SC [...] SRL a fost făcută fără parcurgerea unei faze de lichidare a patrimoniului, Curtea constată că, în lipsa unor dispoziţii speciale aplicabile într-o astfel de situaţie, devin incidente în cauză dispoziţiile privitoare la situaţii asemănătoare, respectiv disp. art.132 alin.l din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care „O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat.”
închiderea procedurii în temeiul art.132 alin.l nu are niciun efect asupra personalităţii juridice a societăţii debitoare, care va continua să fiinţeze şi să-şi desfăşoare activitatea comercială ca şi până la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă.
împrejurarea că o astfel de situaţie nu a fost expres reglementată prin lege nu poate determina inadmisibilitatea cererii de închidere a procedurii, cerere formulată de asociat ca persoană interesată de menţinerea în fiinţă a societăţii şi de continuarea activităţii sociale. Curtea apreciază că, în condiţiile în care întregul pasiv al societăţii a fost acoperit, menţinerea deschisă a procedurii ar avea consecinţe profund negative din punct de vedere economic, consecinţe ce s-ar răsfrânge în final asupra asociaţilor, ceea ce ar înfrânge nu numai scopul legii, dar şi principiul echităţii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt fondate în parte, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.l şi a modifica în parte hotărârea recurată în sensul respingerii cererilor formulate de [...] privind constatarea calităţii de creditor al debitoarei prin efectul subrogaţiei legale şi de renunţare la judecată. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
| ← Constatare nulitate factură fiscală. Încheiere contract de... | Insolvență. Contestaţie împotriva măsurii lichidatorului... → |
|---|
