Obligatia de a face. Decizia nr. 478/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 8571/118/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 478
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. M. Ș.
Judecător - G. P.
Judecător - M. E.
Grefier - M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă - ., cu sediul în București, ., nr.46, sect.5, împotriva Sentinței civile nr.2930/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât - M. C. prin PRIMAR, cu sediul în C., ., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă, av. B. I. A. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimatul pârât a răspuns av. C. F. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform OP nr. 01/20.12.2013 și timbru judiciar de 0,30 lei.
Apărătorul recurentei reclamante arată că prin nota de probatorii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei la data de 22.04.2014. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului pârât arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă, av. B. I. solicitată admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii.
În opinia recurentei, modificarea duratei contractului intervenita la data de 10.02.2011 in sensul reducerii perioadei contractuale de la 25 de ani, astfel cum s-a convenit inițial, la 8 ani, respectiv pana la data de 31 decembrie 2017, nu are ca temei un act adițional încheiat intre părțile contractante, ci s-a făcut in temeiul HCML Constanta nr. 33/10.02.2011. Această hotărâre a fost fundamentată pe necesitatea asigurării unei concurente libere, situație în care apreciază că nu se încadrează în motivele excepționale care țin de interesul național sau local care sa justifice modificarea unilaterala a contractului de către concedent.
Contrar prevederilor art. 13 pct. 2 din contractul de concesiune care justifica modificarea unilaterala a contractului doar din motive excepționale care țin de interesul național sau local, astfel de motive nu au fost invocate cu ocazia adoptării HCML nr. 33/10.02.2011, ci ca temei al adoptării acestei hotărâri a fost invocata adresa nr._/15.09.2010 a Consiliului Concurentei, care nu are însa caracter obligatoriu, cum greșit a reținut instanța de fond, ci doar de recomandare, si in care se invoca motive care țin de necesitatea asigurării unei concurente libere in domeniul obiectului contractului încheiat intre părți.
Mai mult, arată că prin adresa emisă de Consiliul Concurenței se recomanda ca la stabilirea duratei contractului de concesiune in discuție sa fie avute in vedere si necesitatea amortizării investiției realizate de către reclamantă si garantării economice si financiare a proiectului, astfel încât din derularea contractului sa poată fi înregistrat si un profit.
Arată că toate investițiile făcute de reclamantă s-au realizat în baza contractului de concesiune acordul intimatului pârât, fiind încheiate procese verbale semnate de ambele părți, astfel încât concedentul a avut cunoștință în orice moment despre întinderea și valoarea investiției realizate de reclamantă.
recurenta arată că investiția realizată în baza contractului de concesiune nu se poate amortiza în perioada de 8 ani la care a fost redus contractul de concesiune.
În ceea ce privește reținerea instanței că în speță operează prezumția de autoritate de lucru judecat în raport de Decizia nr. 2092/26.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., arată că prezenta cauză nu are ca obiect contestarea HCML nr. 33/10.02.2011 prin care s-a hotărât încetarea contractului de concesiune la data de 31 decembrie 2017, astfel încât sa se aducă atingere legalității acesteia statornicite de Curtea de Apel Constanta prin sentința rămasa irevocabila, ci are ca scop determinarea M. Constanta prin Primar, ca parte contractanta in contractul de concesiune la respectarea si executarea contractului in forma încheiata la data de 18.09.2009, având in vedere perioada de amortizare a investiției.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimatul pârât, av. C. F. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită să se aprecieze dacă apărările legate de investiție constituie motive de netemeinicie, în opinia sa nu pot face obiectul recursului.
Se critică hotărârea prin prisma faptului că instanța nu a administrat probe, însă instanța de fond a dat posibilitatea reclamantei să administreze orice probă dorește. Consideră că nu există motive de nelegalitate ale sentinței, instanța abordează toate problemele de drept și de fapt supuse judecății. Nu suntem într-un contract de achiziții publice pentru a fi vorba de bani publici unde părțile sunt obligate să respecte legea.
Contractul de concesiune a fost încheiat pe o durată de 25 de ani. În baza somației Consiliului Concurenței s-a dispus modificarea contractului. Reducerea perioadei contractului de la 25 de ani la 8 ani este legală, este corectă, consideră că un astfel de serviciu nu poate fi închis pentru o perioadă așa de mare de 25 de ani, s-ar ajunge în situația de a nu putea asigura și altor persoane să aibă acces la acest serviciu.
Consideră că se încearcă o inducere în eroare a instanței de recurs cu privire la investițiile efectuate de reclamantă, aceasta depunând în recurs un set de înscrisuri pe acest aspect, însă actele depuse nu au fost discutate, nu interesează cauza întrucât aceste investiții au fost prevăzute în caietul de sarcini. În situația în care reclamanta a realizat și alte investiții, are posibilitatea să formuleze o eventuală acțiune. Cu cheltuieli de judecată.
Pentru recurenta reclamantă, apărătorul ales, în ce privește apărarea intimatei să nu s-ar putea discuta probleme de netemeinicie, arată că suntem în calea de atac a recursului iar cauza trebuie analizată sub toate aspectele.
Acest dosar a fost disjuns și nu a avut toate înscrisurile, instanța de fond nu a avut în vedere decât caietul de sarcini și contractul, celelalte înscrisuri nu au fost avute în vedere.
În ce privește administrarea probei cu înscrisuri, arată că în recurs poate depune orice înscrisuri consideră de cuviință pentru susținerea cauzei.
Nu a invocat pentru prima dată în instanța de recurs amortizarea investiției, ci a fost invocată și în fața instanței de fond care a reținut că nu s-au administrat probe, acesta a fost motivul pentru care a depus în recurs, înscrisuri.
Mai arată că intimatul nu a avut în vedere propriile decizii când a stabilit perioada de 25 de ani. Invocarea că au fost somați de Consiliul Concurenței să modifice contractul, nu poate fi primită, la dosarul cauzei a depus adresa Consiliului Concurenței care constituie o recomandare.
Solicită respingerea apărărilor formulate de intimatul pârât.
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub numărul_ *, reclamanta . a solicitat textual - în contradictoriu cu pârâtul M. C. – să se dispună pe cale judiciară obligarea pârâtului la revenirea, prin aceeași procedură prin care s-a dispus modificarea unilaterală a contractului nr._/18.09.2009, la hotărârea ce s-a luat, de modificare a acestuia, reconsiderând forma contractuală a duratei de 25 de ani, începând de la data semnării și înregistrării contractului, cu îndatorarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată legate de proces .
În urma solicitărilor repetate ale autorității judiciare de clarificare a obiectului cererii introductive, apărătorul ales al societății reclamante a precizat - la termenul din 27.02.2013 – că se solicită instanței revenirea la Hotărârea Consiliului Local C. nr.33/10.02.2011, prin emiterea de către Consiliul Municipal a unui nou act administrativ de tip hotărâre, în virtutea căruia să fie restabilită durata de 25 de ani a contractului nr._/18.09.2009 .
Prin Sentința civilă nr.2930/30.10.2013 Tribunalul C. a respins integral acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu M. C. – reprezentat prin Primarul Municipiului C., astfel cum a fost modificată.
A obligat reclamanta la plata sumei de 620 de lei – cheltuieli de judecată (onorariul apărătorului ales) în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile sunt legate convențional prin încheierea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de dezinsecție, deratizare și tratamente fitosanitare în M. C. nr._/18.09.2009, în baza căruia unitatea administrativ-teritorială (în calitate de concedent) a acordat societății reclamante (concesionar) drept de exploatare a serviciului menționat, în schimbul plății unei redevențe anuale de 1 % din valoarea cumulată a sumelor achitate de concedent în anul respectiv; durata contractului a fost stabilită, potrivit art.6, la 25 de ani de la semnarea și înregistrarea înscrisului constatator al operațiunii juridice; în baza art. 34 alin. 2, concedentul poate modifica, prin acordul părților, partea reglementară a prezentului contract de concesiune, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepționale legate de interesul național sau local, după caz.
Prevalându-se de necesitatea respectării obligațiilor proprii, impuse unității administrativ-teritoriale prin adresa nr._/15.09.2010 a Consiliului Concurenței și de imperativul corelării contractului cu perioada de amortizare a investiției realizate de operatorul economic, Consiliul Local Municipal C. a adoptat, la 10.02.2011, Hotărârea nr.33, prin care a aprobat modificarea art.6 din Anexa 4 a HCLM 680/2008 și a contractului nr._/18.09.2009, în sensul stabilirii momentului la care încetează efectele convenției – 31 decembrie 2017.
Reclamantul - concesionar al serviciului delegat – a solicitat instanței de contencios administrativ competente anularea HCLM 33/2011; printr-o hotărâre irevocabilă (Decizia civilă nr. 2092/CA/26.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/118/2011) acțiunea a fost respinsă ca nefondată, statuându-se că hotărârea atacată nu reprezintă un act administrativ de retractare a contractului de concesiune, fiind adoptată cu scopul respectării limitelor legii, așa cum a dispus Consiliul Concurenței; s-a reținut că reducerea duratei de concesionare a serviciului public s-a datorat necesității respectării legii concurenței pe piața serviciilor publice de tipul celui delegat, concesionarul fiind în drept să solicite despăgubiri, dacă se consideră și dovedește că a fost prejudiciat .
La data încheierii contractului de concesiune nr._/18.09.2009 erau aplicabile prevederile OUG nr.34/2006 și ale Legii nr.51/2006 (în forma contemporană momentului semnării actului); conform art.30 alin.3 din Legea nr.51/2006, contractele de delegare a gestiunii se aprobă prin hotărâri de atribuire adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale (…); în baza alin.6 al aceluiași articol, contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 32 alin. 3 din legea amintită, durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare de 49 de ani, la stabilirea acesteia luându-se în calcul durata necesară amortizării investițiilor în sarcina operatorului/ operatorului regional; printr-o normă imperativă, este fixat drept criteriu obiectiv de determinare a duratei operațiunii juridice perioada amortizării investițiilor realizate în vederea executării contractului.
Reclamanta nu a administrat probe care să conducă la concluzia fermă a existenței unor investiții de o anumită valoare și a faptului că durata amortizării lor este egală cu durata inițială de 25 de ani, a contractului.
Este de principiu că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod Procedură Civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4 și 1202 alin. (2) Cod Civil); dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit; altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis; această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești; cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod Civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior; principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Aceste rațiuni se aplică în speță considerentelor Deciziei civile nr. 2092/ CA/26.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/118/ 2011, dobândind eficiență concluziile autorității judiciare, referitoare la faptul că HCLM 33/2011 îndeplinește cerințele de legalitate necesare oricărui act administrativ, reducerea termenului contractual având la bază rațiuni de apărare a interesului public, constând în înlăturarea oricăror acte juridice susceptibile a conduce la împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței pe piața serviciilor publice.
O dată statuat faptul că operațiunea juridică dintre părți – asimilată contractului administrativ – are la bază un act administrativ al autorității deliberative (HCLM 680/2008), iar modificarea unei clauze esențiale, referitoare la durata înțelegerii, se întemeiază de asemenea pe un act administrativ verificat de o instanță și menținut ca legal (HCLM 33/2011), nu se poate susține că modificarea s-a realizat în mod abuziv; dimpotrivă, reducerea perioadei îndelungate, de 25 de ani, la o durată inferioară, de numai 8 ani, este de natură a asigura un echilibru între imperativul de ordin general al respectării principiului concurenței pe o piață liberă și necesitatea respectării drepturilor individuale ale persoanei juridice contractante.
Pe de altă parte, reclamanta – care a beneficiat de apărare calificată pe toată durata procedurii judiciare – a solicitat obligarea unității administrativ-teritoriale M. C. la emiterea unui act administrativ emis de autoritatea sa deliberativă; ori, o asemenea cerere putea fi soluționată numai în contradictoriu cu acea autoritate competentă în emiterea actului, respectiv Consiliul Local Municipal C. .
Pentru motivele reținute, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
În baza art.274 alin. 1 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată dovedite a fi fost efectuate de către pârât în proces, constând în onorariul apărătorului ales.
Împotriva hotărârii mai sus menționate, a declarat apel reclamanta . (calificat prin Încheierea de ședință din 14.05.2014 ca fiind recurs), care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului arată că părțile, respectiv M. Constanta prin Primar, pe de o parte in calitate de concedent, si ., pe de alta parte in calitate de concesionar, sunt legate convențional prin încheierea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de dezinsecție, deratizare si tratamente fitosanitare în M. Constanta si Stațiunea Mamaia, înregistrat sub nr._/18.09.2009.
Potrivit art.6 din acest contract durata contractului a fost stabilita convențional de către părți la 25 de ani, calculați de la data semnării si înregistrării contractului.
In baza art.13 pct.2 din contract, concedentul are dreptul de a modifica in mod unilateral partea reglementara a contractului de concesiune doar din motive excepționale legate de interesul național sau local. In cazul în care astfel de motive nu pot fi invocate, contractul de concesiune menționat poate fi modificat, conform art.34 alin.1, numai prin act adițional încheiat între părțile contractante.
Modificarea duratei contractului intervenita la data de 10.02.2011 in sensul reducerii perioadei contractuale de la 25 de ani, astfel cum s-a convenit inițial, la 8 ani, respectiv pana la data de 31 decembrie 2017, nu are ca temei un act adițional încheiat între părțile contractante, ci s-a făcut in temeiul HCML Constanta nr. 33/ 10.02.2011.
Contrar prevederilor art. 13 pct. 2 din contractul de concesiune care justifica modificarea unilaterala a contractului doar din motive excepționale care țin de interesul național sau local, astfel de motive nu au fost invocate cu ocazia adoptării HCML nr.33/10.02.2011, ci ca temei al adoptării acestei hotărâri a fost invocata adresa nr._/15.09.2010 a Consiliului Concurentei, care nu are însa caracter obligatoriu, cum greșit se retine în hotărâre, ci doar de recomandare, si in care se invoca motive care țin de necesitatea asigurării unei concurente libere in domeniul obiectului contractului încheiat intre părți.
Ori, fundamentarea adoptării HCML nr.33/10.02.2011 pe necesitatea asigurării unei concurente libere nu se încadrează în motivele excepționale care țin de interesul național sau local care sa justifice modificarea unilaterala a contractului de către concedent.
In egala măsura adresa nr._/15.09.2010 a Consiliului Concurentei recomanda ca la stabilirea duratei contractului de concesiune in discuție sa fie avute in vedere si necesitatea amortizării investiției realizate de către reclamantă si garantării economice si financiare a proiectului, astfel încât din derularea contractului sa poată fi înregistrat si un profit.
Contrar a ceea ce se retine în hotărâre, la data încheierii contractului de concesiune si stabilirii duratei acestuia, s-a avut in vedere atât legislația incidența la acel moment, cat si perioada necesara pentru amortizarea investiției făcute de către subscrisa.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (3) din Secțiunea a 6-a din Caietul de Sarcini toate investițiile in executarea contractului s-au realizat cu acordul Primăriei Municipiului Constanta.
In consecința, achiziționarea oricăror materiale si bunuri aduse ca investiții necesare in vederea executării contractului s-a realizat in baza contractului de concesiune, cu acordul Primăriei Municipiului Constanta si la fiecare achiziție a fost încheiat proces-verbal semnat si de către un reprezentant al concedentului, astfel încât concedentul a avut cunoștința in orice moment despre întinderea si valoarea investiției realizare de către reclamantă.
Face precizarea expresa ca investiția realizata de către societatea reclamantă în baza contractului de concesiune nu se poate amortiza in perioada de 8 ani la care a fost redus contractul de concesiune.
In ceea ce privește motivarea cuprinsa in hotărâre în sensul ca în speța operează prezumția de autoritate de lucru judecat aplicabila considerentelor Deciziei civile nr. 2092/26.09.2012 a Curții de Apel Constanta, consideră recurenta că este neîntemeiata.
Arată că prezenta cauza nu a are ca obiect contestarea HCML nr.33/ 10.02.2011 prin care s-a hotărât încetarea contractului de concesiune la data de 31 decembrie 2017, astfel încât sa se aducă atingere legalității acesteia statornicite de Curtea de Apel Constanta prin sentința rămasa irevocabila, ci are ca scop determinarea M. Constanta, prin Primar, ca parte contractanta in contractul de concesiune la respectarea si executarea contractului in forma încheiata la data de 18.09.2009, având in vedere perioada de amortizare a investiției.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul pârât prin apărătorul ales a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., dar și potrivit dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat considerentelor Deciziei civile nr. 2092/CA/26.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/118/2011, reținând concluziile acesteia, referitoare la faptul că HCLM nr.33/2011 îndeplinește cerințele de legalitate necesare oricărui act administrativ, reducerea termenului contractual având la bază rațiuni de apărare a interesului public, constând în înlăturarea oricăror acte juridice susceptibile a conduce la împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței pe piața serviciilor publice.
Prin urmare, atât timp cât modificarea clauzei referitoare la durata contractului se întemeiază pe un act administrativ a cărui legalitate a fost statuată în mod irevocabil de o instanță, nu se poate nu se poate susține că s-a realizat în mod abuziv, cu consecința obligării autorității să emită un act administrativ prin care să se revină la durata stabilită inițial.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr. civilă să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 C.pr.civ. va obliga recurenta la plata sumei de 445 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - ., cu sediul în București, ., nr.46, sect.5, împotriva Sentinței civile nr. 2930/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 2011* în contradictoriu cu intimatul pârât - M. C. prin Primar, cu sediul în C., ., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 445 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 Iunie 2014.
Președinte, I. M. Ș. | Judecător, G. P. | Judecător, M. E. |
Pt. Grefier, M. H., semnează, cf.art.261 alin.2 C.pr.civ., Grefier Șef, C. V. |
jud.fond A.O.
red.dec.jud. I.M.Ș.
2 ex./30.09.2014
M.H./25.06.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 355/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 326/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
