Pretenţii. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 529/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 23210/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 529
Ședința publică din data de 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător N. C.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul - litigiu cu profesioniști promovat de recurenta reclamantă . REASIGURARE SA, cu sediul procesual ales în sector 2, București, ., .. I. M. Salapa împotriva Deciziei civile nr. 59/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., cu domiciliul în O., ., J. C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, aptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 c.pr.civ.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului - litigiu cu profesioniști de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.09.2012 sub nr._ reclamanta . Reasigurare SA a chemat in judecata pe pârâtul M. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 192.000 lei reprezentând contravaloare despăgubiri achitate de către . în baza poliței de asigurare pentru daune materiale Eurocasa, la plata dobânzii legale calculată de la data pronunțării sentinței executorii până la data plătii integrale cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că urmare a producerii incendiului din data de 24.10.2009 în imobilul proprietatea pârâtului din . afectată și casa de vacanță din vecinătate, proprietatea numitului D. S., asigurată pentru riscul de incendiu la . conform poliței de incendiu pentru activități civile nr._.
Mai arata reclamanta că s-a stabilit prin procesul verbal de intervenție nr. 15/24.10.2009 întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgenta A. Saligny al județului V., că în data de 24.10.2009 imobilul proprietatea lui D. S. a ars în totalitate, sursa de aprindere fiind propagarea focului de la locuința numitului M. M..
În baza raportului de asigurare, . a deschis dosarul de daună nr._, achitând pentru asigurata păgubită, despăgubirea în cuantum total de_ lei, conform extrasului de cont din data de 29.12.2009.
Se arată că în cauză cuantumul despăgubirii a fost stabilit prin nota de calcul a despăgubirii, pe baza procesului verbal de constatare a daunelor la clădiri și bunuri. Suma la care clădirea a fost asigurată a fost de_ lei, iar din aceasta sumă s-a scăzut suma de_ lei reprezentând contravaloarea elementelor recuperabile (placa turnata din B100 fundație si picioare de sprijin B150).
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a propune probe în apărare.
Prin Sentința civilă nr. 2158/2013, Judecătoria C. a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta . Reasigurare SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 59/06.03.2014 Tribunalul C. a admis apelul formulat de apelanta . Reasigurare SA, în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., împotriva sentinței civile nr. 2158 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., schimbând, în tot, sentința apelată, în sensul admiterii, în parte a acțiunii și, în consecință, dispunând obligarea pârâtului către reclamantă la plata sumei de 96.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data pronunțării prezentei decizii și până la data achitării integrale a despăgubirilor civile, dispunând obligarea pârâtului către reclamantă și la plata sumei de 4090 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut faptul că, apelul are caracter fondat tocmai din perspectiva pronunțării Sentinței civile nr. 5176/14.10.2010 în dosarul nr._ așa cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 55/2012 a Tribunalului V., schimbând în parte hotărârea apelată.
Jurisprudențial cât și doctrinar, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Pe aceeași linie, efectul de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni: în sens strict, semnificând autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză, iar în sens larg, semnificând puterea de lucru judecat, care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Așadar, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt dosar, fie cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, fie putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție.
Ori, Sentința civilă nr. 5176/2010 a Judecătoriei Focșani a reținut atât vinovăția pârâtului din prezenta cauză cât și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În concret, textual această instanță a reținut că, la data de 24.10.2009 la locuința pârâților M. din L., ., a izbucnit un incendiu care s-a propagat și la locuința vecină a reclamanților D., aceasta din urmă arzând în totalitate.
Această situație de fapt, necontestată de nici una dintre părți, reiese din cele două procese verbale de intervenție nr. 14/24.10.2009 din cuprinsul cărora rezultă că cele două imobile ale părților au ars în totalitate, fiind reconfirmată și de Decizia civilă nr. 55/2012 a Tribunalului V., decizie prin care se modifică doar întinderea prejudiciului.
Într-o atare situație, fiind în prezența unei polemici tranșate judiciar sub aspectul vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în cauza de față nu s-a putut reține decât aceeași situație, în caz contrar încălcându-se puterea de lucru judecat.
Cât privește întinderea prejudiciului în prezenta cauză și acesta a suferit circumstanțieri în raport de soluția Judecătoriei Focșani așa cum a fost modificată prin decizia Tribunalului V..
Astfel, prima instanță a apreciat caracterul nefondat al cererii de chemare în garanție a ., cerere formulată de pârâtul M. M., ca, ulterior, prin Decizia civilă nr. 55/2012 a Tribunalului V. să se rețină o culpă concursuală și a chematei în garanție în proporție de 50% cu pârâții M. M. și M. M.. În raport de această statuare, suma solicitată în cauză a fost redusă la jumătate, dat fiind că pârâtului M. M. i s-a reținut o culpă de 50% în producerea prejudiciului.
Așadar prezenta reclamantă pe cale subrogatorie nu poate pretinde decât suma de 96.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în raport de suma solicitată prin petit, respectiv 192.000 lei, de asemenea, pârâtul M. M. a fost obligat și la plata dobânzii legale în considerarea dispozițiilor OG nr. 13/2011, dobânzi legale calculată de la data pronunțării deciziei și până la achitarea integrală a creanței principale, dat fiind că ne aflăm în prezența unei răspunderii civile delictuale.
Fiind probată culpa procesuală a pârâtului din cauză, acesta a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea litigiului de către reclamantă.
Cât privește celelalte critici evocate, analiza acestora nu s-a mai impus dat fiind prevalența puterii pozitive a lucrului judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta . Reasigurare SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 304 pct.9 Cod.pr.civ, art. 1003 Cod Civil.
O primă critică vizează corelarea în jurisprudență a instituției cererii de chemare în garanție.
În dreptul procesul civil, noțiunea de garanție are o accepțiune mai largă decât în dreptul material, aspect subliniat de prevederile art. 60 alin. (1) Cod.proc.civ.: "partea poate sa cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire", deci atragerea unui terț la judecată este admisibilă ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru obligația ce a fost stabilită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.
Astfel, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă se va admite și cererea de chemare în garanție, dacă este întemeiata, însă terțul chemat în garanție nu poate fi obligat direct față de reclamant întrucât între reclamant și terț nu există nici un raport juridic procesual, chemarea în garanție exprimând doar raportul între pârâtul căzut în pretenții și propriul lui debitor.
Prin urmare, admiterea în parte a cererii de chemare în garanție a . nu afectează raportul dintre recurentă și intimatul M. M., puterea de lucru judecat își va produce efectele întocmai și în acest caz, intimatul M. M., putând recupera din cuantumul despăgubirii de la ., neafectând însă raportul juridic atât de drept procesual cât și de drept material dintre recurentă și intimatul M. M..
Din coroborarea prev. art. 1042 cod civil cu prev. art. 1003 Cod Civil, in situația în care delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, acestea răspund în solidar pentru despăgubire.
Instanța de apel a cărei decizii face obiectul prezentului recurs a reținut în considerente mențiunile Tribunalului V. cu privire la o eventuala culpa concursuală a chematei în garanție.
In atare situație devine imperativă aplicabilitatea efectelor răspunderii solidare în raport cu recurenta creditoare și solicită admiterea în integralitate pretențiile privind despăgubirea achitată propriului asigurat în locul căruia s-a subrogat, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Având în vedere cele expuse, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul admiterii în tot a pretențiilor solicitate în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, coroborate cu prevederile răspunderii delictuale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prime instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente,
Din punct de vedere procedural temeiul de drept aplicabil este vechiul Cod de procedură civilă, deoarece instanța de judecată a fost învestită la data de 13.09.2012, deci anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit art.81 din Legea nr.76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010, așa cum a fost modificat prin art. I pct.1 din OUG nr.4/2013 privind modificarea Legii nr.76/2012 și completarea unor acte normative conexe.
În schimb, din punct de vedere material, temeiul de drept aplicabil situației de față, respectiv reglementarea instituției juridice a contratului de asigurare este guvernată de noile dispoziții ale Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale Legii nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Astfel, potrivit art.220 alin.1 din legea de aplicare a codului civil, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit adresei nr._ din 10.11.2009 (fila 9 dosar fond judecătorie) emisă de Inspectoratul pentru Situații de Urgență A. Saligny V. către G. Asigurări, Agenția Focșani se indică faptul că, evenimentul produs în data de 24.10.2009 în . D. S. a fost incendiu, în care a ars casa de vacanță construită din lemn, tâmplăria și alte obiecte de uz casnic și gospodăresc. Sursa probabilă de aprindere a fost flacăra propagată de la locuința numitului M. M..
Urmare și a încheierii poliței de asigurare nr._ recurenta reclamantă a deschis dosar de daună nr._ în cadrul căruia prin Nota de calcul a despăgubirii pentru suma asigurată de 210.000 lei a calculat o despăgubire de 210.000 lei, din care s-a scăzut suma de 18.000 lei reprezentând elemente recuperabile (placă turnată din B 100, fundație B 100 și picioare de sprijin B 150, în final aprobându-se la plată suma de 192.000 lei.
Prin extrasul de cont (fila 92 dosar judecătorie) recurenta reclamantă a făcut dovada plății către asiguratul D. S. a sumei de 192.000 lei la data de 29.12.2009.
Odată cu . Codului Civil, art. 192 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevede că,
Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolele 9 - 47 se abrogă.
2. Articolul 691 va avea următorul cuprins:
"ART. 691
În R., asigurările și reasigurările sunt supuse dispozițiilor Codului civil și ale prezentei legi."
…
Rezultă, faptul că de la momentul 01.10.2011 reglementarea generală a contratului de asigurări de bunuri se regăsește în dispozițiile Codului Civil.
Astfel, potrivit art.2214 C.civ, în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptățite, regulă care în cazul de față a fost respectată de recurenta reclamantă prin plata către asiguratul D. S. a sumei de 192.000 lei.
În aceste condiții devin incidente dispozițiile art.2210 C.civ privind subrogarea asigurătorului în sensul că,
(1) În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
(2) Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. (1).
(3) Asigurătorul poate renunța, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).
Stabilirea despăgubirii se face prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească, art.2225 C.civ.
În cazul de față despăgubirea a fost stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv sent.civ.nr.5176/2010 pronunțată de Judecătoria Focșani în dos.civ.nr._ și dec.civ.nr.55/2012 pronunțată de Tribunalul V..
În cadrul acestui proces instanța de judecată a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că vinovați de producerea incendiului sunt soții M. M. și M. cu o culpă de 50 %, iar pentru diferența de 50% chemata în garanție ..
În condițiile în care recurenta reclamantă are reprezentarea culpei precum și a întinderii acesteia în repararea prejudiciului, aceasta nu se poate prevala de dispozițiile legale privind solidaritatea debitorilor, ci pur și simplu trebuie respecte hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Așadar, recurenta reclamantă nu poate solicita întreaga sumă achitată asiguratului D. S., respectiv suma de 192.000 lei, ci numai jumătate, cealaltă jumătate urmând a fi recuperată de la chemata în garanție ..
Din cele prezentate mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 C.pr.civ din 1865, urmează a dispune respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei pronunțată în apel ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul - litigiu cu profesioniști promovat de recurenta reclamantă . REASIGURARE SA, cu sediul procesual ales în sector 2, București, ., . la av. I. M. Salapa împotriva Deciziei civile nr. 59/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. M., cu domiciliul în O., ., J. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03 Iulie 2014.
Președinte, C. R. | Judecător, A. P. | Judecător, N. C. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond.M.R.
Red.Dec.apel L.D.
Red.Dec.Recurs C.R./07.10.2014
Tehnored. Gref.C.M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 53/2014. Curtea de Apel... | Radiere. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
