Acţiune în constatare. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1951/88/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.207
Ședința publică din 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R.
Judecător: G. P.
Grefier: C. G.
S –au luat în examinare apelurile – litigii cu profesioniști formulate de apelanții reclamanți M. LO N., S. C. și M. I., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. Patraulea în București, ..64, ., . și de apelantul pârât B. G., cu domiciliul în Ploiești, ., ., împotriva Sentinței civile nr.1245/15.03.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. S., G. R., cu sediul procesual ales la Ș. J. și Asociații în București, ., ., ., și intimata pârâtă ., cu sediul în Tulcea, ., nr.180, ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 10.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când, instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.04.2014, când s-au dispus următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelului litigiu cu profesioniști de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ /26.05.2011 reclamanții M. Lo N., Stafano cavenaghi și M. I. au solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească, dată în contradictoriu cu pârâții S. S., R. G. și ., să se dispună,
- constatarea valabilității contractului de cesiune din data de 21.07.2008, atestat sub nr.225/23.07.2008 de cabinet avocat P. P. M., ca hotărâre A. a .;
- obligarea pârâților să efectueze toate demersurile în vederea înregistrării la ORC Tulcea a contractului de cesiune din 21.07.2008 precum și a actului constitutiv actualizat cu contractul de cesiune; în caz de refuz sentința urmează a ține loc de act constitutiv actualizat în ce privește structura capitalului social al societății;
- obligarea ORC Tulcea de a efectua următoarele modificări cu privire la structura participării la capitalul social al societății în favoarea asociaților:
• B. Giovanni, ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
• . deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
• S. C., ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
• M. Lo N., ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
• M. I., ce deține un număr de 36 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 2% din capitalul social;
• G. R., ce deține un număr de 36 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 2% din capitalul social.
În motivarea prezentei cereri se arată faptul că, la data de 21.07.2008 a intervenit contractul de cesiune denumit „Înțelegere de cesiune părți sociale”, din capitalul social al ., prin care reclamanții au devenit asociați ai firmei, după cum urmează,
- B. G. a cesionat 378 părți sociale în valoare nominală de 10 lei și în valoare totală de 3.780 lei către M. Lo N.;
- S. S. a cesionat 54 părți sociale în valoare nominală de 10 lei și în valoare totală de 540 lei către M. Lo N. și 432 părți sociale în valoare nominală de 10 lei și în valoare totală de 4.320 lei către S. C.;
- G. R. a cesionat 36 părți sociale în valoare nominală de 10 lei și în valoare totală de 360 lei către M. I..
Ulterior încheierii cesiunii, cu rea-credință și ignorând forța obligatorie a contractului, asociații S. S. și R. G. au refuzat sistematic înregistrarea la ORC prin semnarea actului constitutiv actualizat.
Deși formal documentul poartă denumirea de cesiune, în realitate acesta conține elemente definitorii pentru o Hotărâre A., deoarece se reține prezența asociaților reprezentând 100% din capitalul social, fiind prezentată și noua structură a asociaților rezultată din cesiune.
La data de 21.06.2011 pârâții R. G. și S. S. au formulat prin fax (filele 30-37) întâmpinare și cerere reconvențională, cereri depuse și în original prin poștă la data de 22.06.2011 (filele 43-51), prin care se solicită respingerea cererii principale ca neîntemeiată precum și constatarea nulității absolute a contractului denumit „Înțelegere de cesiune de părți sociale”.
În susținerea celor două cereri se indică faptul că, la momentul încheierii cesiunii de părți sociale nici unul dintre cedenți nu au avut intenția reală de transmitere a părților sociale deținute de ei în cadrul . către terțe persoane.
Actul astfel încheiat nu constituie o Hotărâre A. deoarece nu poartă în mod expres această denumire, nu există convocare sau alt act din care să rezulte că asociații ..
Prin Sentința civilă nr.1245 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția Civilă, C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea principală promovată de reclamanții M. Lo N., M. I. și S. C. în contradictoriu cu pârâții G. R., . Tulcea, S. S. Italia și B. G. ca neîntemeiată, a fost admisă cererea reconvențională a pârâților G. R. și S. S. Italia constatându-se nulitatea absolută a „înțelegerii de cesiune” de părți sociale nr.1/21 iulie 2008 atestată de avocat P. P. M. cu nr.225 din 23 iulie 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, la 25 iunie 2003 a fost înmatriculată în Registrul Comerțului Tulcea . având ca asociați inițiali societatea S. S. Italia, cu sediul în Siracuza, reprezentată de Caporale Guido, B. G., cu o deținere de 51% din capitalul societății, B. G., cu o deținere asupra capitalului social de 45% și G. R. cu o deținere asupra capitalului social de 4%, administrator fiind numit Caporale Guido.
La 21 iulie 2008 între asociații . Tulcea și M. Lo N., M. I. și S. C. s-a încheiat un contract de cesiune de părți sociale, cesionarii fiind cooptați în societate, iar ulterior, prin Hotărârea Adunării Generale a asociaților . Tulcea cu nr.2928/24 septembrie 2010 s-a decis respingerea contractului de cesiune nr.1 din 21 iulie 2008, lipsirea lui totală de efecte motivat de faptul că, reprezentantul societății italiene S. S. care a semnat contractul nu a avut mandat valabil din partea acesteia pentru înstrăinare părți sociale deținute la ..
Față de dispozițiile Legii nr.31/1990, instanța a considerat că cesiunea părților sociale într-o societatea cu răspundere limitată nu poate să înfrângă caracterul personal al asocierii, conform art.202 alin.1 din Legea nr.31/1990 și că procedura legală pentru cesiune nu a fost respectată. Verificând legalitatea contractului de cesiune instanța a constatat că nu au fost îndeplinite dispozițiile legale referitoare la existența hotărârii adunării generale pentru aprobarea cesiunii, adoptată în condițiile art.117 și urm. din Legea nr.31/1990. S-a subliniat și că numitul Caporale Guido, deși reprezentant al S. S. Italia și președintele consiliului de administrație, nu putea totuși decide voința societății de a cesiona, astfel încât se impunea un mandat special. S-a mai arătat că nu pot fi considerate incidente nici dispozițiile art.70 și urm. din Legea nr.31/1990, întrucât cesiunea părților sociale nu vizează patrimoniul societății ci părțile sociale ca diviziunii ale capitalului care sunt titluri de valoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. Lo N., M. I. și S. C. iar în cadrul procedurii de soluționare a apelului pârâtul B. G. a formulat o cerere de accesare la apel, considerată, de asemenea, apel principal.
Prin Decizia nr.106/CA din 04.06.2012 Curtea de Apel C., Secția a II-a Civilă, C. Administrativ și Fiscal, a dispus respingerea apelurilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut drept corectă și întemeiată concluzia primei instanțe referitoare la aprobarea cesiunii părților sociale prin hotărârea adunării generale a asociaților preexistenți ai . Tulcea. În măsura în care se susține că actul de cesiune din 27 iulie 2008 încorporează și hotărârea adunării generale de aprobare a cesiunii curtea de apel a înlăturat afirmația pentru argumente legate de data imprecisă a cesiunii reținută din răspunsuri la interogatorii și data înregistrării în registrul propriu al avocatului a mențiunii de atestare a contractului de cesiune. Deși pârâtul B. G. a recunoscut semnarea contractului de cesiune în prezența tuturor asociaților . Tulcea, totuși acesta a recunoscut semnarea convenției inițial la 21 iulie 2008, iar, ulterior, tot în cadrul interogatoriului a menționat semnarea actului la 23 iulie 2008, concordant recunoașterilor reclamanților M. Lo N. și S. C. care au susținut semnarea actului la acea dată.
Față de această neconcordanță și față de împrejurarea că pârâtul G. R. a susținut că nu a fost de față în data de 21 iulie 2008, ci doar în data de 23 iulie 2008, dar și având în vedere împrejurarea că la 21 iulie 2008, data consemnată pe act, nu au fost prezenți asociații reprezentând 100% din capitalul social, instanța de apel nu a putut da relevanță hotărârii A. cuprinse în conținutul actului de cesiune. S-a considerat relevantă și mențiunea din act referitoare la suportarea beneficiilor și pierderilor de către asociatul unic, asupra căreia părțile nu s-au referit, dar care este neconcordantă cu cuprinsul actului, făcând să planeze incertitudinea asupra adevăratului conținut al contractului.
S-a confirmat hotărârea primei instanțe referitoare la nulitatea contractului de cesiune datorată neconfirmării ei printr-o hotărâre a adunării generale, fiind considerat nerelevant faptul că părțile pârâte nu au invocat un motiv propriu al nulității acestuia.
S-a menținut și afirmația referitoare la lipsa procurii speciale necesare pentru semnarea cesiunii de către cedenta S. S. Italia în persoana reprezentantului acesteia, Caporale Guido.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs M. Lo N., M. I., S. C. și B. G. solicitându-se în principal casarea hotărârii și prin rejudecare, admiterea acțiunii principale, obligarea pârâților la efectuarea tuturor demersurilor de înregistrare în Registrul Comerțului a contractului de cesiune și a hotărârii A. de aprobare a acesteia efectuate concomitent prin actul din 21 iulie 2008, precum și a înregistrării actului constitutiv al . Tulcea, în forma actualizată în forma cesiunii și respingerea cererii reconvenționale, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale.
Motivele de recurs invocate s-au circumscris dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.121 din Legea nr.31/1990 raportate la cele ale art.3 alin.1 din Legea nr.51/1995.
S-a arătat că, deși actul de cesiune a fost redactat la 21 iulie 2008 și înregistrat la 23 iulie 2008 aceste aspecte au fost considerate invincibile de către instanțele anterioare în analiza voinței părților, fără a se avea în vedere că interogatoriile au fost administrate la 4 ani distanță, ceea ce a permis caracterul imprecis al afirmațiilor părților la interogatorii, dar și recunoașterile pro causa realizate de pârâți.
În același context a fost lipsită de relevanță și hotărârea A. adoptată cu același prilej de către asociații reprezentând întreg capitalul social al . Tulcea. Chiar dacă această hotărâre a fost semnată de către terțe persoane, respectiv cesionarii, nu se poate considera participarea terților în adunarea generală și nici nu se poate face abstracție de faptul că aceste semnături apar datorită concomitenței contractului de cesiune cu hotărârea A.. Deși niciunul dintre asociații preexistenți nu neagă prezența la Ploiești în fața avocatului pentru semnarea contractului de cesiune în mod surprinzător dilema instanței referitoare la data încheierii actului prezintă o importanță capitală pentru constatarea valabilității acesteia. Recurenții au mai susținut și că s-a ignorat forța probatorie a atestării de către avocat care semnifică acordarea datei certe ca întărire a puterii probatorii a acesteia.
Al doilea aspect criticat de către recurenți se referă la dispozițiile art.121 din Legea nr.31/1990, referitoare la cvorumul necesar pentru aprobarea cesiunii de părți sociale într-o societate cu răspundere limitată. În acest sens art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990 și art.202 alin.21 din același act normativ prevăd că, cesiunea de părți sociale trebuie aprobată prin votul favorabil al asociaților reprezentând cel puțin ¾ din capitalul social, condiție care a fost împlinită la data adoptării acesteia, respectiv 23 iulie 2008.
S-a arătat că în mod superficial instanța a depășit analiza mențiunii din cuprinsul contractului de cesiune referitoare la faptul că, concomitent vânzării de părți sociale se adoptă hotărârea de aprobarea cesiunii, ca parte a actului constitutiv, dublată de afirmația că restul prevederilor actului constitutiv rămân neschimbate.
Decizia instanței de apel este criticată și cu privire la aprecierea caracterului necesar al mandatului special al semnatarului Caporale Guido pentru cesionara S. S. Italia. Se arată că în condițiile art.55 din Legea nr.31/1990 în raporturile cu terții societatea este angajată prin organele sale de conducere chiar și dacă actele încheiate s-ar face cu depășirea puterilor prevăzute de lege pentru actele respective. Cu toate acestea în speță nu s-a pus problema depășirea unui astfel de mandat.
Referitor la modalitatea în care instanța a analizat contractul de cesiune de părți sociale recurenții arată că analiza valabilității acesteia a fost în mod greșit rezumată la afirmația inexistenței unei hotărâri de aprobare a cesiunii.
Intimații G. R., S. S. Italia și . Tulcea au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Prin Decizia nr.3095/08.10.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția II-a Civilă a admis recursul declarat, cu consecința casării decizei atacate și a trimiterii cauzei instanței de apel pentru rejudecare, pentru următoarele considerente, deși recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, totuși, prima critică dezvoltată de către recurenți se referă la o greșită intrepretare a valorii probatorii a „înțelegerii de cesiune” de părți sociale nr.1/21 iulie 2008 atestată de avocat P. P. M. cu nr.225 din 23 iulie 2008, mai exact la neconsiderarea caracterului probator al procedurii de atestare a actului de către un avocat.
În acest sens, această critică nu semnifică in mod direct aplicarea greșită a legii, pentru că aceasta derivă din aprecierea greșită a valorii probatorii a unui act, atât datorită succesiunii a două operații juridice distincte, încheierea contractului de cesiune urmată de procedura de atestare, cât și datorită semnificației probatorii a atestării referitoare la data încheierii actului. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că acest motiv de recurs este încadrabil in dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă și se referă la interpretarea greșită a actului dedus judecății cu privire la valoarea probatorie.
Dacă aprecierea valorii probatorii a interogatoriilor administrate in faza judecării litigiului în fond cu privire la data semnării „înțelegerii de cesiune” de părți sociale nr.1/21 iulie 2008 ori la faptul prezenței simultane a semnatarilor la acea dată reprezintă o chestiune devolutivă referitoare la situația de fapt care excede controlului de legalitate îngăduit prin recurs, aprecierea valorii probatorii a atestării actului de către avocat intra in sfera controlului recursului, din perspectiva textelor legale incidente.
Astfel, potrivit art.3 lit. c) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, acesta poate să ateste identitatea părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare, procedura care semnifică înregistrarea actului în registrul propriu al avocatului. Chiar dacă aceasta operațiune nu este încadrabilă in dispozițiile art.1182 cod civil de la 1964, deoarece enumerarea textului este exclusivă, totuși Curtea reamintește că în materia litigiilor cu profesioniști, exigențele probatorii impuse în materie civilă nu sunt menținute. Însă problema atestării actului de către avocat, trebuie analizată și prin prisma art. 92 al Statutului profesiei de avocat prin care se conferă procedurii de atestare o putere doveditoare consolidată comparativ cu alte acte sub semnătura privată nesupuse acestei proceduri.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța de recurs a apreciat că ineficientizarea actului din 21.07.2007 datorată exclusiv unor inadvertențe care țin de răspunsul părților la interogatorii sau de neconcordanța dintre data menționata ca fiind data încheierii actului și data înregistrării sale în registrul avocatului care a atestat actul a avut în vedere lipsa unei distincții intre actul privit ca operațiune juridică și ca mijloc probator, astfel considerând că acest motiv de recurs este întemeiat și că instanța de fond nu a epuizat mijloacele de verificare a înscrisului.
A doua critică enunțată în recurs privește concomitența semnăturilor cesionarilor M. Lo N., M. I. și S. C. cu semnăturile asociaților sub mențiunea finala a punctului 2 al contractului de cesiune prin care se afirma ca cesiune este dublată de adoptarea hotărârii A. a asociaților . Tulcea referitoare a aprobarea cesiunii.
Curtea a arătat că nici o dezlegare dată în cuprinsul considerentelor deciziei din apel nu se referă la acest fapt, și că decizia pronunțată nu a avut asemenea premise. Or, în măsura în care recursul are ca obiect criticarea hotărârii din apel, trebuie acceptat ca acest control trebuie se fie limitat la aspectele prezentate de instanța de apel care au justificat și explicat decizie luata. Recursul nu presupune o repunere în discuție a tuturor apărărilor parților, ci numai a modului în care instanța a reținut, in raport cu acestea, caracterul determinant în pronunțarea soluției.
Următoarea critică din recurs vizează modul în care prima instanță a considerat ca pentru adoptarea unei hotărâri A. la data semnării contractului de cesiune condițiile adoptării sale nu erau îndeplinite.
Având în vedere considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la aprecierea necorespunzătoare a „înțelegerii de cesiune” de părți sociale nr.1/21 iulie 2008 atestată de avocat P. P. M. cu nr.225 din 23 iulie 2008 ca instrument probator, Curtea a apreciat că această greșeală s-a repercutat automat și asupra raționamentului care a justificat concluzia că la data încheierii actului asociații nu erau prezenți astfel încât să poată fi aprobata cesiunea de părți sociale în condițiile art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990. Or, instanța de recurs consideră că se impune atât verificarea dispozițiilor statutare ale . Tulcea referitoare la convocarea și condițiile de cvorum ale adunărilor generale, cât și incidența dispozițiilor art.121 din Legea nr.31/1990 în măsura în care, reverificarea actului de cesiune și a condițiilor încheierii sale ar justifica concluzia că in limite legale capitalul social al . Tulcea era reprezentat și în aceste condiții s-ar fi putut adopta și hotărârea de aprobare a cesiunii parților sociale.
De asemenea, se impune în procesul probator, a se analiza inclusiv puterea de lucru judecat pe care o poate atrage o . hotărâri judecătorești circumscrise acestui litigiu, Curtea făcând referire, cu titlu de exemplu la dosarul nr._ al Tribunalul Tulcea, în cadrul căruia tribunalul a făcut dezlegări referitoare la structura și diviziunea capitalului social al . Tulcea, act aflat în dosarul primei instanțe.
În ceea ce privește aplicarea greșită a art. 55 din Legea nr. 31/1990 prin care se arată ca în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care se dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuia să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective și că, pe cale de consecință, S. S. Italia a fost corect reprezentată de dl. Caporale Guido la semnarea actului de cesiune și, implicit pentru adoptarea hotărârii din aceeași dată pentru aprobarea cesiunii, Curtea arată următoarele:
S. S. Italia este, așa cum s-a demonstrat în fața primei instanțe, societate de naționalitate italiană, înregistrată în anul 2000, astfel că, potrivit art. 41 si art. 42 din Legea nr. 105/1992, incidentă in litigiu față de data actelor juridice în speță, legea națională stabilește, între altele, competențele și funcționarea organelor de conducere ale persoanei juridice și reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii. Așadar, este greșit aplicată legea româna a societăților comerciale pentru a stabili daca administratorul în funcție al S. S. Italia trebuia să prezinte un mandat special pentru semnarea actului de cesiune de părți sociale deținute de S. S. Italia la . Tulcea.
Prin urmare, concluzia instanței de apel referitoare la lipsa legalei reprezentări a S. S. Italia derivată din lipsa unui mandat pentru anul 2008 prin care se reconfirmă implicit raționamentul primei instanțe referitor la aplicarea, în aceasta chestiune, a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 are la bază aplicarea greșită a legii, așa cum s-a explicat.
In fine, a fost apreciată ca fondată și critica recurentei referitoare la neanalizarea, în realitate a niciunui motiv de nulitate a „înțelegerii de cesiune” de părți sociale nr.1/21 iulie 2008 atestată de avocat P. P. M. cu nr.225 din 23 iulie 2008.
Curtea a arătat că instanța de apel a considerat că motivul de nulitate incident este atras de neaprobarea cesiunii de părți sociale, aspect de natura să facă inutilă aprecierea oricărei alte chestiuni indusă analizei instanței de control derivate din cererea reconvențională.
Curtea a reamintit că nulitatea este o sancțiune atrasă de încălcarea unei dispoziții legale la data încheierii actului atacat cu nulitate. Astfel, cercetarea nulității presupune analiza unui aspect concomitent momentului încheierii actului, iar orice aspect ulterior datei la care actul a fost încheiat nu poate sa atragă nulitate asupra acestuia, oricare ar fi legătura dintre actele succesive aflate în conexiune.
Nu poate, astfel, să producă nulitate asupra contractului de cesiune de părți sociale împrejurarea că, la peste doi ani distanță de la data încheierii sale, prin hotărârea adunării generale a asociaților . Tulcea din 24.09.2010 s-a votat împotriva cesiunii în discuție, chiar dacă este justă considerarea că, o lipsă a aprobării sale ar lipsi-o de efecte în persoana cesionarilor. O atare situație ar ridica o problemă de executare a contractului de cesiune, eventual o rezoluțiune, dar în niciun caz nu implică efectul nulității acesteia.
De aceea în măsura în care cererea reconvențională a invocat drept cauză a nulității eroarea, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că această analiză nu a fost realizată de către instanța de apel ca instanța de fond, impunând necesitatea rejudecării. Curtea de apel urmează a avea în vedere că cesiunea de părți sociale nr.1/21 iulie 2008 include într-un singur act, privit ca instrumentum probationis, trei contracte distincte de cesiune - privite ca negotium iuris -, astfel încât eroarea afirmată împotriva operațiunii juridice nu poate fi evaluată global, ci pe fiecare raport juridic în parte.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel C.-Secția II-a Civilă, C. Administrativ și Fiscal la data de 30.12.2013, sub nr._ procedându-se la reluare judecății apelului cu respectarea dispozițiilor art.315 C.pr.civ, în sensul că, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Din punct de vedere procedural temeiul de drept aplicabil este vechiul Cod de procedură civilă, deoarece instanța de judecată a fost învestită la data de 26.05.2011, deci anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit art.81 din Legea nr.76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010, așa cum a fost modificat prin art.I pct.1 din OUG nr.4/2013 privind modificarea Legii nr.76/2012 și completarea unor acte normative conexe.
Și din perspectiva dreptului material, temeiul de drept aplicabil situației de față, respectiv reglementarea instituției juridice a recunoașterii Hotărârii A. este guvernată tot de vechile dispoziții, respectiv Codul civil din 1864 și Legea nr.31/1990.
Astfel, potrivit art.220 alin.1 din legea de aplicare a codului civil, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
La data de 25.06.2003, conform certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului Tulcea (fila 74 dosar fond), a fost înmatriculată societatea SI M. S.R.L. cu sediul în Tulcea, având ca asociați S. S.P.A. cu sediul în Italia, Siracuza, cu 51% din capitalul social, B. Giovanni cu 45% din capitalul social și G. R. cu 4% din capitalul social, iar ca administrator cu puteri depline a fost desemnat Caporale Guido.
Conform traducerii din limba italiană a Certificatului de Înscriere în Secția Ordinară, Date de Identificare Firmă, emis de Camera de Comerț, Industrie, Artizanat, Agricultură din Siracuza, Birou Înregistrare Firme (fila 112 dosar fond), societatea S. S.P.A. pe acțiuni este înregistrată din anul 2000, administrarea și conducerea fiind realizată de un Consiliu de Administrație având o componență de 3 membri, Caporale Guido figurând cu calitatea de președinte.
La data de 21.07.2008, s-a încheiat între G. R., B. Giovanni și S. S.P.A., în calitate de asociați ai S.C. SI M. S.R.L și M. Lo N., S. C., M. L., terți, Înțelegerea de Cesiune de Părți Sociale (filele 8-9 dosar fond), act întocmit și atestat de către avocat P. P. M..
In baza acestei înțelegeri de cesiune părți sociale, cedenții au cesionat o parte din capitalul social astfel, G. R. 36 părți sociale în valoare de 360 lei numitului M. I., primind de la acesta contravaloarea părților cesionate, B. Giovanni 378 părți sociale în valoare de 3.780 lei numitului M. Lo N. primind contravaloarea părților sociale cesionate, iar S. S. 486 părți sociale, din care 54 părți sociale către M. Lo N. și 432 părți sociale către S. C., primind de la aceștia contravaloarea părților sociale cesionate.
Înțelegerea de părți sociale a fost întocmită de avocat în baza dispozițiilor art.3 alin.1 lit.c din Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel încât redactarea s-a făcut cu identificarea părților și cu respectarea acordului lor de voințe.
La finele înscrisului avocatul a făcut mențiunea că acesta a fost înregistrat sub nr.225/23.07.2008 în Registrul actelor atestate, astfel încât nu mai subzistă nici o contradicție în ce privește data prezenței părților la încheierea actului, respectiv 21.07.2008.
În condițiile în care avocatul redactor al înțelegerii poartă răspunderea privind atestarea identității părților, a conținutului sau datei actului întocmai ca funcționarul public, potrivit art.39 alin.1 din Legea 51/1995, instanța de apel constată neutilă proba cu interogatoriul părților administrată de instanța de fond, probă în urma căreia instanța de apel anterior casării a reținut inconsecvanța reclamanților în ce privește datele de 21 și 23.07.2008.
Ulterior datei de 21.07.2008, asociații cedenți au adoptat Hotărârea A. S.C. SI M. S.R.L. nr. 2928 din 24.09.2010 (filele 12-18 dosar fond) s-a decis cu majoritate de 55% voturi respingerea contractului de cesiune nr. 1 din 21.07.2008 și lipsirea de efecte juridice, cu motivarea că reprezentantul societății italiene S. S.P.A. care a semnat contractul nu a avut mandat valabil din partea societății italiene pentru înstrăinare părți sociale deținute de aceasta la S.C. SI M. S.R.L.
Urmare a emiterii acestei hotărâri apelanții reclamanți din prezenta cauză, la data de 10.06.2011 au învestit Tribunalul Tulcea cu cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ prin care solicită anularea Hotărârii nr.2590/30.08.2010 A. ..
Prin sent.civ.nr.2736/22.07.2011 (filele 70-73 dosar fond) Tribunalul Tulcea a admis cererea astfel formulată, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr.2590/30.08.2010 A. ., hotărâre care nu a rămas irevocabilă deoarece recursul formulat de recurenta pârâtă . și înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ a fost suspendat prin Încheierea din 30.01.2012, în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ, până la soluționarea irevocabilă a prezentei judecăți, respectiv dos.nr._ / 2011.
Întrucât sentința nr.2736/22.07.2011 este definitivă, acesta se bucură de autoritate de lucru judecat astfel încât rațiunile și dezlegările date de instanță își vor găsi aplicarea și în cauza de față, datorită legăturii strânse între acestea.
Instanța a reținut forța obligatorie între părți a „Înțelegerii de cesiune părți sociale” dintre asociații cedenți și cesionari de la data semnării ei, respectiv 21.07.2008, în timp ce față de terți aceasta devine opozabilă numai de la momentul înregistrării la ORC Tulcea.
Prin urmare, odată asumată această convenție/înțelegere ea este similară unei Hotărâri A. deoarece părțile semnatare sunt însăși acționarii statutari, prezenți în proporție de 100%, acordul de voințe al acestora fiind în sensul cesionării unor părți sociale.
Așadar, structura părților sociale, deci a capitalului social este cea care rezultă din „Înțelegere de cesiune părți sociale” nr.1/21.07.2008.
Potrivit art. 202 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, părțile sociale deținute în capitalul unei societăți cu răspundere limitată pot fi transmise între asociați, iar potrivit alineatului 2, transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Raportând situația de fapt la dispoziția legală, se constată faptul că transmiterea părților sociale ale . a fost realizată de toți asociații, respectiv un procent de 100%, fiind prezenți și semnând personal în fața avocatului P. P. M. „Înțelegerea de cesiune părți sociale” nr.1/21.07.2008.
Faptul că nu s-a respectat sensul literal al noțiunii de Hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor, nu este de natură a prejudicia părțile din moment ce acestea în unanimitate și-au manifestat voința în sensul cesiunii părților sociale.
În ce privește pe asociatul S. S. reprezentat la cesiune prin președintele consiliului de administrație în persoana lui Caporale Guido, traducerea din limba italiană a certificatului emis de Camera de Comerț din Siracuza, confirmă dreptul acestuia de a administra pachetul de părți sociale deținute la ..
Deși în cauză, prin cesiune s-a produs un act de dispoziție, în realitate acest act este unul de administrare, deoarece se raportează la întreg patrimoniul S. S., situație în care președintele consiliului de administrație nu mai este ținut de o hotărâre a acestui organ de execuție.
Din cele prezentate mai sus, instanța învestită cu judecarea apelului consideră legală și temeinică acțiunea reclamanților, fapt pentru care o va admite, în parte, respingând ca nefondată cererea reconvențională formulată în cauză.
Din rațiunile prezentate mai sus, instanța urmează a constata valabilitatea contractului de cesiune din data de 21.07.2008, atestat sub nr.225/23.07.2008 de Cabinet avocat P. P. M., ca hotărâre A. a ..
Consecința imediată a dobândirii părților sociale o reprezintă publicarea lor într-un registru de publicitate, respectiv Oficiul Registrului Comerțului, fapt impus de dispozițiile art.203 din Legea 31/1990, în sensul că,
(1) Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății.
(2) Transmiterea are efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului.
(3) Actul de transmitere a părților sociale și actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociați vor fi depuse la oficiul registrului comerțului, fiind supuse înregistrării în registrul comerțului potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (4).
Cesiunea părților sociale reprezintă operațiunea care se circumscrie dispozițiilor art.21 din Legea 26/1990, privind înregistrarea mențiunilor referitoare la:
a) donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliară constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerț;
...
Obligația unei astfel de înregistrări este reglementată de art.22 din aceeași lege, în sensul că,
(1) Comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare.
(2) Înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
…
(4) Faptul că mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane sau din oficiu nu scutește pe comerciant de obligația de a cere efectuarea lor.
Așadar, primii obligați precum și interesați de înregistrarea cesiunii părților sociale dobândite sunt cesionarii, respectiv apelanții reclamanți, astfel încât devine nefondat capătul de cerere din acțiunea principală privind obligarea pârâților în calitatea lor de cedenți la efectuarea unei astfel de operațiuni.
Din cele de mai sus, instanța în baza art.296 C.pr.civ, va admite apelul, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelată, în sensul că, va respinge cererea reconvențională, ca nefondată, și va admite, în parte, cererea principală.
Oficiul Registrului Comerțului Tulcea urmează a fi obligat la efectuarea modificărilor cu privire la structura participării la capitalul social al societății în favoarea asociaților, astfel cu rezultă din recunoșterea contractului de cesiune,
B. Giovanni, ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
. deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
S. C., ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
M. Lo N., ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
M. I., ce deține un număr de 36 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 2% din capitalul social;
G. R., ce deține un număr de 36 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 2% din capitalul social, pentru următoarele considerente:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți M. LO N., S. C. și M. I., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. Patraulea în București, ..64, ., . și de apelantul pârât B. G., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr.1245/15.03.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. S., G. R., cu sediul procesual ales la Ș. J. și Asociații în București, ., ., ., și intimata pârâtă ., cu sediul în Tulcea, ., nr.180, ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
În baza art. 296 C.pr.civ.;
Schimbă, în tot, hotărârea apelată, în sensul că,
Respinge cererea reconvențională, ca nefondată.
Admite, în parte, cererea principală.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâților să efectueze toate demersurile în vederea înregistrării la ORC Tulcea a contractului de cesiune din 21.07.2008 precum și a actului constitutiv actualizat cu contractul de cesiune.
Constată valabilitatea contractului de cesiune din data de 21.07.2008, atestat sub nr.225/23.07.2008 de Cabinet avocat P. P. M., ca hotărâre A. a ..
Dispune obligarea ORC Tulcea să efectueze următoarele modificări cu privire la structura participării la capitalul social al societății în favoarea asociaților:
B. Giovanni, ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
. deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
S. C., ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
M. Lo N., ce deține un număr de 432 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 24% din capitalul social;
M. I., ce deține un număr de 36 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 2% din capitalul social;
G. R., ce deține un număr de 36 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei, respectiv 2% din capitalul social;
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 17.04.2014.
Pt. Președinte, Judecător,
C. R. aflat în CO semnează cf.art.261 C. Vicepreședinte Judecător N. S. | G. P. | |
Pt.Grefier,
C. G. aflat în CO
semnează cf.art.261 C.
Grefier șef secție
C. V.
Red.jud. fond E.B.
Red.jud.dec.M.D.-Ș.
Red.dec.Î.C.C.J./V.M.D.
Red.dec.jud.C.R./23.07.2014
Tehnored.gref.C.G./29.04.2014
| ← Radiere. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Constatare nulitate act. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
