Procedura insolvenţei. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 8046/118/2009/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.250.
Ședința publică din data de 06 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. G.
JUDECĂTOR - M. C. E.
JUDECĂTOR - C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER - A. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât - T. T. – cu domiciliul în București, sect.3, ..8, ., împotriva sentinței civile nr.2935/30.10.2013 și a încheierii din 16.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul reclamant - D. I. - cu sediul în C., ., nr.57, ., . - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . – cu sediul în C., ..1, jud. C., J_, CUI_, având ca obiect procedura insolvenței Art. 138 din Legea 85/2006 .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea pentru a da posibilitatea recurentului pârât să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27 februarie 2014 și la data de 06 martie 2014, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin sentința civilă nr. 2935/30.10.2013 Tribunalul C. a dispus:
„Admite – în parte – cererea reclamantului D. I.P.U.R.L., cu sediul profesional în C., . nr. 57, ., ., lichidator judiciar al debitorului falit . - în contradictoriu cu pârâtul T. T., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 8, etaj 2, ., la CABINET DE AVOCAT D. C. R., astfel cum a fost modificată .
În temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din legea privind procedura insolvenței dispune ca pasivul debitorului falit . – în cuantum de 13.085.071,88 lei – să fie suportat din averea personală a pârâtului T. T. .
Sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea pârâtului vor intra în patrimoniul debitorului și vor fi destinate acoperirii pasivului.
Definitivă și executorie .”
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
. s-a înființat în 2005, fiind înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_ ; activitatea persoanei juridice a fost coordonată prin voința celor doi asociați – YALCIN CENGHIZ și T. T., deținând fiecare câte 50 % din capitalul social, în valoare totală de 12.000 de lei – filele 90-95 din dosarul_ al Tribunalului C. – Secția I Civilă ; în calitate de unic administrator social, cu puteri depline, acordate pe o durată nelimitată, a fost desemnat asociatul T. T. ; actul constitutiv a fost actualizat în anul 2008, ca urmare a Hotărârii asociaților nr. 2/16.04.2008, consemnându-se – prin art. 9 – că administratorul T. T. asigură conducerea societății și reprezentarea acesteia în relațiile cu terții, angajând și concediind personalul, supunând anual Adunării Generale raportul cu privire la activitatea societății, bilanțul și contul de profit și pierderi și proiectul de buget pe anul următor .
Potrivit datelor înscrise în registrul comerțului, la 25.02.2009 a fost întocmit și depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. un alt act constitutiv, în baza căruia denumirea societății a fost schimbată în BALKANREGATTA SRL ; a fost schimbat, de asemenea, sediul social, iar în calitate de administrator social a fost numit YALCIN CENGHIZ, care a depus specimenul de semnătură la 25.02.2009.
La 18.08.2009 Tribunalul C. a fost învestit cu cererea societății debitoare – reprezentate prin YALCIN CENGHIZ – de deschidere a procedurii insolvenței în formă simplificată ; prin Încheierea nr. 153/21.08.2009, judecătorul sindic a admis cererea, reținând a fi întrunite cumulativ cerințele Legii 85/2006, necesare deschiderii procedurii, formându-se dosarul_ 09 al Tribunalului C..
Potrivit datelor de bilanț ale exercițiului fiscal 2008 ( filele 112-118 din volumul I al dosarului de fond), societatea deținea, la 31.12.2008, stocuri în valoare de 2.951.901 lei și creanțe de 3.926.360 lei, dar și datorii totalizând 9.962.430 de lei .
Independent de apărările pârâtului - legate de acțiunile pretins nelegale ale celuilalt asociat, săvârșite de către acesta în anul 2009 - este cert că pe parcursul întregului an 2008 administrarea societății FILDES SRL s-a realizat efectiv de către pârâtul T. T. .
Din înscrisurile identificate de către lichidatorul judiciar – cu privire la care pârâtul nu s-a înscris în fals și nici nu a solicitat verificarea de scripte, depuse la filele 9-36 din dosarul_ al Tribunalului C. – Secția I Civilă – rezultă că . a beneficiat de un împrumut în valoare de 1.800.000 de lei de la BCR SA, fiind semnat contractul de credit SJ-CC184/_/2.12.2008 .
Anterior, la 30.10.2008, societatea încheiase, pe o durată de un an, în calitate de distribuitor, un contract de producție și distribuție a unor obiecte ceramice, la prețul de piață, cu societatea de naționalitate turcă CERAMIKS YAPI MALZEMELERI INȘAAT TAȘIMA CILIK GIDA TURIZM SANAYI VE TICARET LIMITED ȘIRKETI (producător); firma producătoare are drept asociați doi cetățeni turci – I. TOLGA T. și TAYFUN T. ; în lipsa unor acte de stare civilă, nu se poate stabili legătura de rudenie între asociați și persoana pârâtului ; în contract se stipulează - distinct de obligația de plată a prețului mărfurilor - că distribuitorul va plăti producătorului suma de 495.000 de euro pe an, pentru linia de producție închiriată de la producător .
Într-adevăr, la 16.12.2008 societatea producătoare a emis factura proforma nr._ pentru suma de 495.000 de euro ; la 17.12.2008 pârâtul a semnat dispoziția de plată externă nr._, autorizând BCR SA să efectueze transferul sumei de 629.878 USD în contul bancar al societății din Turcia, purtând numărul TR_000083197955 ; pentru viramentul extern există așadar o cauză juridică.
Din același cont, societatea de naționalitate turcă a virat însă, la data de 5.01.2009, în contul bancar personal al pârâtului, cu numărul RO94UGB_639, deschis la GARANTIBANK INTERNATIONAL NV București, suma de 580.000 dolari SUA, fără a se putea identifica o cauză juridică pentru efectuarea acestei plăți .
Pârâtul nu a restituit către averea persoanei juridice suma astfel încasată, motivând faptul că avea, la rândul său, calitatea de creditor al societății FILDES SRL ; or, în tabelul definitiv înregistrat și afișat la Tribunalul C. sub nr. 2116/27.07.2011 (filele 190-191 din volumul II al dosarului de fond), pârâtul nu este înscris cu vreun drept de creanță împotriva debitorului falit și nici nu există o hotărâre judecătorească care să stabilească contrariul .
Din acest punct de vedere, se va reține că pârâtul și-a însușit, fără drept, o sumă importantă de bani din patrimoniul persoanei juridice pe care o administra, deși la finele anului 2008 aceasta avea datorii însumând 9.962.430 de lei și un disponibil în casă și la bănci de_ de lei .
Din inventarul întocmit de către lichidatorul judiciar ( fila 282 din volumul I al dosarului de fond) reiese că în averea societății debitoare figura autoturismul BMW . ; prin factura 4688/12.11.2008, bunul mobil, având . șasiu WBAFB71020LX53875 și ._, cu număr de înmatriculare_ , era înstrăinat de către . către numitul AHMET CANBAZOGLU, în schimbul prețului de 19.871,32 lei fără TVA .
Printr-o chitanță eliberatorie semnată de către pârât la 13.11.2008 și purtând ștampila societății, T. T. recunoaște, în calitate de reprezentant legal al societății, că a primit din partea cumpărătorului suma de 89.754 de lei, constituind parte din prețul autoturismului BMW . cu ._, cu număr de înmatriculare_ , menționând că societatea nu mai are nici o pretenție din partea achizitorului ; nici la dosarul de fond și nici în dosarul de față nu există înscrisuri care să demonstreze că suma de 89.754 de lei a intrat în patrimoniul societății debitoare.
Pârâtul este așadar singura persoană care a beneficiat de sume consistente de bani aparținând societății pe care o administra, încălcând dispozițiile art. 6 din Legea 82/1991 - orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ ; documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz .
Practic, administratorul statutar a beneficiat de disponibilitățile financiare ale societății fără a putea justifica nici titlul în baza căruia a intrat în posesia fondurilor și nici legalitatea operațiunii juridice .
În condițiile în care sumele de 580.000 USD și 89.754 de lei, încasate nejustificat, ar fi putut fi utilizate la plata în mare parte a datoriilor societății, evidențiate în bilanțul la 31.12.2008, este dincolo de orice îndoială că deposedarea persoanei juridice de disponibilități a condus în mod univoc la . plată a persoanei juridice, dar și la deschiderea procedurii insolvenței, 8 luni mai târziu .
În egală măsură, proba îndeplinirii întocmai a obligațiilor de rezultat descrise mai sus revine aceluiași administrator social .
Devin astfel incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din legea 85/2006 - în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte (…) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane .
Răspunderea civilă delictuală a pârâtului – reglementată prin art. 998 și 999 cod civil - presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție și pentru care există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu .
Vinovăția autorului delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale ( art. 1540 Cod Civil ) ; nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa .
Este dincolo de orice îndoială că folosirea, cu intenție, a disponibilului aparținând persoanei juridice - fără documente justificative și fără nici un titlu reprezintă - din punct de vedere al dreptului civil, o faptă ilicită, dispozițiile încălcate fiind deja enumerate, putând reprezenta - și din perspectivă penală - o infracțiune gravă/delapidare ) .
Proba contrarie, a existenței unui titlu valid și a înscrierii în contabilitatea debitorilor diverși în conformitate cu legislația specifică financiar – contabilă, incumbă exclusiv pârâtului ; nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea integrală a contabilității către lichidatorul judiciar creează prezumția că acestea nu există ; această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către administratorul social .
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile, în valoare de 13.085.071,88 de lei ; această valoare reprezintă, potrivit datelor din tabelul definitiv ajustat ca efect al valorificării bunurilor din averea societății debitoare, totalul creanțelor rămase neacoperite la 7.06.2012 ( filele 261-262 din volumul II de fond) .
Însușirea sumelor menționate a cauzat în mod direct starea de insolvență, fiind logic ca – în ipoteza în care persoana juridică ar fi deținut aceste sume – să fi fost în măsură să-și achite datoriile curente .
Însușirea fără drept a disponibilităților societății și folosirea lor în interes personal a determinat așadar incapacitatea de plată, fiind incidente în cauză prevederile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 ; faptul că pârâtul nu a luat măsuri pentru acoperirea datoriilor conduce la concluzia că a utilizat resursele financiare în alte scopuri, ce nu pot fi profitabile decât însuși administratorului pârât .
Conform art. 73 alin. 1 și 2 din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru (…) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun ; acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea85/2006 a insolvenței ; în baza art. 201 din același act normativ, situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni; după aprobarea de către adunarea generală a asociaților, ele vor fi depuse de administratori la direcțiile generale ale finanțelor publice competente, în termenele prevăzute de lege ; un exemplar al situației financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerțului. Acesta va face anunțul prevăzut la art. 185 alin. (2).
Prevederile instituie în persoana administratorului social obligații de rezultat exercitate în cadrul unui mandat legal, clar determinate și ușor de verificat, proba – pozitivă - a existenței și a regularității înscrierilor în evidența contabilă revenind administratorului social, singurul în măsură a infirma susținerile reclamantei, care afirmă contrariul .
Or, în prezent există plângeri penale reciproce, înregistrate în România și Turcia, formulate de către foștii asociați, care se învinuiesc în egală măsură de infracțiuni de evaziune fiscală și fals în înscrisuri ; formularea unei plângeri penale împotriva lui YALCIN CENGHIZ nu este însă de natură a exonera de răspundere civilă pe pârât, pentru delictele civile săvârșite în cursul anului 2008 (deja enumerate), în calitate de administrator statutar al societății debitoare .
În ce privește faptele incriminate de art. 138 alin. 1 lit. c - f din lege, la dosar nu există suficiente elemente probatorii care să susțină aceste alegații ; astfel, elementele descrise de către lichidatorul judiciar în raportul privind cauzele insolvenței nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă, susceptibile a demonstra că de la un moment specific administratorul social ar fi decis să continue o activitate - determinată cu acuratețe – păgubitoare pentru rezultatele financiare ale comerciantului, să ascundă actele contabile ori bunurile din patrimoniul societar ori să fi folosit mijloace ruinătoare pentru continuarea activității .
Susținerile pârâtului, legate de conduita pretins frauduloasă a practicianului în insolvență, nu sunt confirmate prin hotărâri judecătorești ori acte ale unor organe de urmărire penală, sesizate în condițiile legii, pentru a crea o incertitudine asupra celor constatate de către lichidatorul judiciar, cercetarea unor asemenea fapte rămânând atributul autorităților legal învestite în acest scop .
Se va dispune prin urmare admiterea în parte a cererii și angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, pentru masa pasivă a debitorului, reprezentând echivalentul drepturilor de creanță înscrise în tabelul definitiv din prezenta cauză, afișat la 7.06.2012 ; temeiul juridic al răspunderii îl va constitui numai art. 138 alin. 1 lit. a din Legea privind procedura insolvenței, nefiind întrunite cerințele celorlalte texte de care se prevalează reclamantul .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul T. T., pentru următoarele :
1. nu s-au administrat toate probele necesare și utile cauzei;
2. acțiunea este inadmisibilă, întrucât fiind suspendate raporturile de muncă, nu poate fi aplicat art. 270 alin. 1 Cod procedură civilă;
3. instanța specializată pe soluționarea litigiilor de muncă nu avea competență materială;
4. nu au fost clarificate faptele din 2009 de natură a conduce la insolvența societății;
5. judecătorul sindic a fost subiectiv, întrucât anterior a respins opoziția la deschiderea procedurii și cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar;
6. Hotărârea este lapidar motivată;
7. Nu sunt întrunite condițiile privind insolvența societății, aceasta având stocuri de marfă de natură a echilibra balanța societății;
8. Sumele încasate personal de reclamant provin dintr-o datorie a societății față de acesta;
9. Nu a fost corect analizată activitatea lichidatorului judiciar și situația bunurilor și a contabilității societății în raport de celălalt asociat;
10. Acțiunea este nedovedită, sens în care se solicită casarea cu trimitere la rejudecare;
11. Nu se face un calcul al raportului dintre elementele de activ și cele de pasiv.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea ca nefundat a recursului, pentru următoarele motive:
- judecătorul sindic care a pronunțat hotărârea recurată este diferit de cel investit inițial, înainte de casarea cu trimitere;
- judecătorul sindic, nu a reținut decât elemente de fapt din perioada când pârâtul era administrator;
- lichidatorul judiciar nu era obligat să îi comunice raportul conform art. 59 alin. 6 din Legea nr.85/2006;
- motivarea recursului este bazată pe constatări nereale;
- motivele din prezentul recurs conțin și apărări efectuate cu ocazia formulării opoziției, fiind deja soluționată;
- judecătorul sindic nu a revenit asupra probei testimoniale decât în raport de imposibilitatea de citare a martorului ;
- recurentul pârât nu a făcut dovada încheierii contractului de împrumut cu societatea și achitării acestei sume;
- existența unor cauze penale nu este relevantă în cauză;
- judecătorul sindic a reținut corect existența condițiilor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele motive:
Criticile formulate de recurent vizând inadmisibilitatea acțiunii și necompetența instanței specializate pe litigii de muncă sunt neîntemeiate, acțiunea fiind soluționată prin sentința recurată de judecătorul sindic în temeiul art. 138 al.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Nu rezultă vreun motiv de incompatibilitate a judecătorului, acesta fiind altul decât cel ce a soluționat opoziția.
Prima instanță a procedat în mod corect la comunicarea cererii modificate și la încuviințarea și administrarea probelor, reținând imposibilitatea de audiere a martorului propus de pârât.
Obiectul judecății l-a reprezentat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006, privind activitatea sa ca administrator până la revocarea din această calitate, sens în care celelalte critici vizând modul de revocare a sa și de administrator ulterioară nu au relevanță în prezenta cauză, cum de asemenea nu pot fi analizate criticile vizând activitatea lichidatorului judiciar, întrucât nu au legătură cu obiectul judecății.
În mod corect judecătorul sindic a constatat întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, pârâtul însușindu-și suma de 580.000 USD și de 89.754 lei aparținând persoanei juridice fără o justificare legală, cauzând . debitoarei.
Nu este necesar ca fapta administratorului să fie unicul motiv de intrare în insolvență, fiind suficient ca aceasta să contribuie la producerea rezultatului vătămător, nefiind exclusă culpa concurentă a unui terț, sau chiar concursul unei evoluții economice negative.
Astfel, hotărârea de sancționare a pârâtului, prin obligarea la plata unei părți din pasivul societății este legală și temeinică.
Totuși, recursul este fondat, în raport de limitele răspunderii patrimoniale stabilite de prima instanță.
Astfel, deși s-a reținut însușirea fără drept a sumelor susmenționate, prima instanță a atras răspunderea față de tot pasivul societății, deși nu s-a stabilit că doar pârâtului îi este imputabilă starea de insolvență.
Ca atare, hotărârea recurată va fi reformată de către instanța de recurs, modificând-o în parte, prin obligarea pârâtului la suportarea, în parte, a pasivului societății, respectiv la suma de 2.052.880 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 580.000 USD și plus suma de 89.754 lei, încasate nejustificat, în raport de activitatea sa ca administrator până la înlocuirea din această funcție, neputând a fi examinate celelalte elemente facturale doar în recursul promovat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât - T. T. – cu domiciliul în București, sect.3, ..8, ., împotriva sentinței civile nr.2935/30.10.2013 și a încheierii din 16.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul reclamant - D. I. - cu sediul în C., ., nr.57, ., . - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . – cu sediul în C., ..1, jud. C., J_, CUI_.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâtul T. T. să suporte pasivul în sumă de 2.052.880 lei al debitoarei . în temeiul art. 138 alin. 1 lit. A din Legea nr.85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 martie 2014.
Ptr.Președinte, E. G.(CO) Semnează, Cf.art.261 C.p.c. Președinte Instanță, A. I. | Judecător, M. C. E. | PtrJudecător, C. Moțîrlichie Semnează Cf.art.261C.p.c. Președinte Instanță, A. I. |
Grefier, A. N. |
Red.jud.hot.A.O.
Red.jud.dec.M.C.E./18.08.2014
Gref.A.N.19.08.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 338/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
