Procedura insolvenţei. Decizia nr. 719/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 14406/118/2012/a1.1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.719
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.2152/30.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., J_, CUI_ - prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L, cu sediul în C., ..20, . și intimații creditori D.G.R.F.P. G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., S.P.I.T.V.B.L. C., cu sediul în C., ., județ C. și R.A.E.D.P.P. C., cu sediul în C., ., județ C. și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C., cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect procedura insolvenței – art.131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din (v) Codul de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 (v) Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
P. Sentința civilă nr.2152/30.06.2014 Tribunalul C. a dispus, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitoarei . și radierea debitoarei din Registrul comerțului, descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; notificarea hotărârii pronunțate debitoarei, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, O. C. și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că procedura insolvenței împotriva debitoarei . a fost deschisă prin Sentința civilă nr.1788/2013.
Administratorul judiciar desemnat al . - C. IPURL - a depus raportul întocmit în conformitate cu prevederile art.24 alin.1 coroborat cu art.21 din Legea insolvenței, prin care a relevat lipsa/insuficiența bunurilor din averea debitoarei și neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, solicitând închiderea procedurii în conformitate cu dispozițiile art.131 din Legea 85/2006.
Întrucât continuarea procedurii în absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură nu se justifică, judecătorul-sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006 și a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netmeinică, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că propunerea lichidatorului de închidere a procedurii anterior antrenării răspunderii persoanei culpabile de insolvența falitei și a desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența falitei este contrară spiritului legii nr.85/2006. P. acceptarea acestei propuneri creditorii sunt puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva respectivelor persoane, neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Astfel, analiza propunerii lichidatorului privind închiderea procedurii trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică în cauză și anume Legea 85/2006;
Din analiza sistematică a art.2, art.5 alin.1, art.138 alin.1, art.140, art.136 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006, aplicabile speței de față, rezultă următoarele:
- procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară, cât și în cadrul fazei de faliment;
- hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța l-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate;
- sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art.123 din Legea nr.85/2006;
- întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, nu subzistă niciun motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr.85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art.138 se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc, sumele obținute urmând a intra în averea debitorului.
Însă, sentința de închidere a procedurii și radiere a debitorului, urmare a acceptării propunerii lichidatorului, nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii și procedura exactă de executare a acesteia și nu precizează, de asemenea, destinația sumelor recuperate, despre care Legea nr.85/2006 dispune potrivit art.140 că „vor intra în averea debitorului și vor fi destinate…, în caz de faliment, acoperirii pasivului", având în vedere că la acel moment debitorul ar fi radiat.
P. modificarea art.142 alin.1 în care se dispune că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv pentru creanțele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Consideră recurenta creditoare că interpretarea corectă a art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment deoarece art.142 alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.142 alin.2, după închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", cerință legală a cărei îndeplinire este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art.136 Legea nr.85/2006 "P. închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În acest context, arată recurenta creditoare, este evident că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (deoarece nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se executa - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art.142 alin.2 Legea 85/2006 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr.85/2006, s-ar ajunge la situația de a se transforma executorului judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr.85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece.
Este evident că prin închiderea procedurii creditorii sunt în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite în cadrul procedurii insolvenței.
Se solicită admiterea recursului, să se dispună în sarcina lichidatorului judiciar punerea în executare în cadrul procedurii deschise, prin executor judecătoresc, a sentinței prin care s-a dispus atragerea răspunderii administratorului debitoarei.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod de procedură civilă, Legea nr.85/2006.
Intimata debitoare, legal citată prin administratorul judiciar, nu a depus întâmpinare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, “În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”
Constatând lipsa/insuficiența bunurilor din averea debitoarei și neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, în mod corect judecătorul sindic a reținut incidența dispozițiilor mai sus menționate și a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului. În situația în care continuarea procedurii este lipsită de finalitate, neexistând bunuri în averea debitorului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea închiderii procedurii, considerând că nu se justifică antrenarea unor cheltuieli suplimentare, chiar dacă acestea ar putea fi acoperite din fondul de lichidare.
Curtea reține că toate considerentele teoretice susținute de recurentă cu privire la obligativitatea executării hotărârii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere în cadrul procedurii de faliment sunt străine de cauză.
Astfel, prin sentința civilă nr.534/17.02.2014, rămasă irevocabilă prin nerecurare, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. având ca obiect antrenarea răspunderii materiale a pârâtului G. F., fost administrator al debitoarei falite ., ceea ce înseamnă că nu se mai pune problema executării silite a unei astfel de hotărâri.
Pentru cele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.2152/30.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., J_, CUI_ - prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L, cu sediul în C., ..20, . și intimații creditori D.G.R.F.P. G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., S.P.I.T.V.B.L. C., cu sediul în C., ., județul C. și R.A.E.D.P.P. C., cu sediul în C., ., județ C. și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C., cu sediul în C., ., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
jud. sindic: I.C.
red.dec.jud. E.C.G.
2 ex./ 10.11.2014
.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 577/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 458/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
