Procedura insolvenţei. Decizia nr. 343/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 5850/118/2012/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 343
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător G. P.
Grefier C. G.
Pe rol, soluționarea recursului – litigii cu profesioniștii - formulat de recurenta creditoare ., cu sediul în B., Parc Industrial 11, . 7009 și cu sediul procesual ales la C..av. Rober G. O. - București, ., ., împotriva Sentinței civile nr.3328/29.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL – prin administrator judiciar C.I.I. S. L., cu sediul în C., ., ., ., intimat pârât A. Z., cu domiciliul în Silistra, . 7500, nr.39, ., B., având ca obiect procedura insolvenței – art.138 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, achitată cu chitanța nr._/1 și timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei, iar pentru cererea de repunere pe rol a cauzei, s-a depus taxă judiciară de timbru în sumă de 30 lei, conform chitanței nr._/1/26.03.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, se învederează că la data de 18.03.2014, recurenta creditoare a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art.245 pct.1 Cod pr.civ. și note scrise prin care solicită admiterea cererii de repunere pe rol, precum și faptul că, prin aceasta, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin 1 Cod pr. civilă.
Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art.245 pct.1 Cod pr.civ. încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei și apreciind că nu mai subzistă motivele suspendării, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului - litigiu cu profesioniștii - de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C. – Secția a II-a Civilă și înregistrată sub nr._ /19.04.2013, creditoarea K. B. EAD a chemat în judecată pe pârâtul A. Z., în calitate de administrator statutar al debitoarei . SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitoarei, în sensul obligării la suportarea pasivului neacoperit al acesteia, în temeiul art.138 alin.3 cu referire la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Motivând acțiunea, reclamanta creditoare învederează în esență că deține calitatea de creditor majoritar în procedura deschisă împotriva debitoarei . SRL cu o creanță în cuantum de 138.377,64 lei, reprezentând 69,89% din totalul creanțelor, astfel că, potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr.85/2006 justifică în acest mod calitatea procesual activă în formularea acțiunii, în condițiile în care administratorul judiciar nu a promovat acțiunea respectivă.
Creanța declarată împotriva debitoarei . SRL, înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor deținute asupra averii acesteia, arată reclamanta a izvorî din raporturile contractuale de vânzare stabilite între părți, în condițiile în care i-au fost cesionate creanțele deținute împotriva aceleiași debitoare de către creditoarea K. Ceramica SA.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din raportului lunar întocmit în dosarul de fond, pârâtul a fost notificat asupra obligației de predare a actelor contabile și deși a fost confirmată primirea notificării, pârâtul nu s-a conformat obligație de predare, motiv pentru care administratorul judiciar nu a fost în măsură să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei.
În aceste condiții, deoarece dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006 sancționează fapta administratorului judiciar, care a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, apreciază reclamanta că se poate trage concluzia potrivit căreia fostul administrator al debitoarei a făcut să dispară documente contabile, fapt dovedit prin simpla nedepunere a actelor prevăzute de art. 28 și art.35 din Legea nr.85/2006.
În același sens, se precizează că neținerea contabilității în conformitate cu legea rezultă din aceea că membrii organelor de conducere ai societății debitoare nu prezintă documentele contabile spre verificare, astfel că se ajunge la concluzia că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, iar, prin neținerea contabilității, fostul administrator a prilejuit pierderea de informații contabile, ceea ce a făcut imposibilă urmărirea creanțelor de încasat, cu consecința prejudicierii creditorilor societății, prin diminuarea patrimoniului acesteia.
Prin săvârșirea acestor fapte ilicite, s-a adus atingere integrității laturii active a patrimoniului debitoarei, contribuind astfel la diminuarea capacității sale de a face față obligațiilor de plată, determinând astfel starea de insolvență.
Prin Sentința civilă nr.3328/29.11.2013, Tribunalul C. respinge ca nefondată acțiunea, pentru următoarele considerente, în esență:
Îndeplinirea condițiilor antrenării răspunderii materiale a pârâtului, ca formă specială a răspunderii civile delictuale, atât sub aspectul săvârșirii faptei, cât și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, reține instanța de fond a trebui analizată în raport cu situația concretă a speței.
Astfel, constată instanța de fond că prejudiciul invocat de creditoarea reclamantă constă în pasivul neacoperit înregistrat de debitoare în cadrul procedurii generale a insolvenței, ce se derulează împotriva acesteia, creanța creditoarei reclamante născându-se urmare derulării contractului de vânzare intervenit între părți în perioada mai-iulie 2011 și a încheierii contractului de cesiune de creanță din data de 09.08.2011, prin care i-au fost cedate creanțe izvorâte din facturile emise în lunile ianuarie și martie 2011.
Potrivit informațiilor eliberate de O. C., arată instanța de fond că pârâtul a dobândit calitatea de asociat și administrator al societății debitoare la data de 28.05.2012, dată la care cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare era înregistrată pe rolul Tribunalului C., fiind reală susținerea reclamantei privind refuzul pârâtului de a răspunde notificării administratorului judiciar.
Raportat la data numirii pârâtului în calitate de administrator și a dobândirii, totodată, a calității de asociat în societatea debitoare, apreciază instanța de fond a nu putea reține în sarcina acestuia nici fapta imputată și nici îndeplinirea condiției relative la existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Totodată, se arată că obligațiile pârâtului, conform legii contabilității, au intervenit la data numiri sale, dată ce se situează după momentul sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii, ca urmare, apreciază instanța de fond că nici neținerea contabilității în conformitate cu legea ori dispariția actelor contabile sau neîntocmirea actelor contabile, în perioada în care s-au născut datoriile debitoarei, nu pot fi reținute în sarcina pârâtului, care la data respectivă nu era nici asociat și nici administrator al debitoarei.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii materiale a pârâtului, judecătorul sindic a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 8 din Legea nr.85/2006 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu următoarea motivație, în esență:
„Greșit instanța de fond nu a avut în vedere că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege în conținutul art.998-art.999 Cod civil, cu referire la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006”, atât timp cât pârâtul se face vinovat de dispariția actelor contabile, de faptul că a fost ținută o contabilitate neconformă cu legea, numirea sa în calitate de administrator după momentul deschiderii procedurii împotriva debitoarei fiind un argument nejustificat.
S-a pierdut din vedere de către instanță faptul că, odată cu numirea pârâtului în funcția de administrator al societății debitoare, avea obligația de a prelua toate documentele contabile de la înființare și până la data numirii sale și astfel, de a cunoaște întregul pasiv al societății, aspecte ce îi incumbă în raport cu disp.art.10, art.25 alin.1, art.26 din Legea nr.82/1991 a contabilității, administratorul fiind responsabil de organizarea și conducerea contabilității societății.
S-a omis de către instanță a se examina faptul că administratorul statutar nu a fost în măsură să ofere nicio explicație plauzibilă pentru care a ignorat solicitarea administratorului judiciar, aspect ce reiese din raportul lunar privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor întocmit de lichidator, în condițiile art.121, art.123 din Legea nr.85/2006.
Totodată, se învederează că instanța de fond trebuia să examineze cauza sub toate aspectele și să observa că motivul pentru care nu a fost depus raportul asupra cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea societății în insolvență, a fost lipsa documentelor contabile ale debitoarei.
Potrivit jurisprudenței, susține recurentul că însuși faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile prevăzute de art. 28 sau art. 33 din Legea nr. 85/2006, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
De asemenea, prin neținerea contabilității în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, fostul administrator a prilejuit pierderea de informații contabile, ca de exemplu evidența clară a debitorilor societății, lucru care a făcut imposibilă urmărirea acestora, în vederea recuperării creanțelor datorate, prejudiciind astfel în mod vădit suplimentar creditorii societății.
Mai mult, art. 1442 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cuprinde prevederi relevante privind descărcarea de gestiune a administratorilor:
"Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediați dacă, având cunoștință de neregulile săvârșite de aceștia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni și auditorului financiar."
Interpretând dispozițiile mai sus citate, doctrina (D. comercial român, S. D. Cărpenaru, Universul Juridic, ediția a Vl-a revizuită și adăugită, București 2007, pag. 245) precizează: "în concepția legii dacă la . administratorul constată că predecesorul (ori predecesorii) său imediat a săvârșit fapte păgubitoare pentru societate, el are obligația să aducă la cunoștință cele constatate persoanelor însărcinate cu controlul gestiunii societății în cazul când nu își îndeplinește această obligație, el va răspunde solidar cu administratorul care l-a precedat pentru prejudiciul cauzat de acesta societății Soluția este prevăzută de lege pentru societatea pe acțiuni sau în comandită simplă. Considerăm însă că poate fi aplicată în cazul celorlalte forme juridice ale societății comerciale" .
Chiar în ipoteza în care ar admite concluziile instanței de fond, potrivit cu care administratorul statutar a fost numit după data deschiderii procedurii insolvenței, în cauză, având în vedere că A. Z. nu și-ar fi îndeplinit obligația de a aduce la cunoștință despre faptele păgubitoare ale predecesorului său, nefurnizând nici documentele contabile întocmite anterior numirii sale în funcție, acesta urmează a răspunde în solidar cu administratorul care l-a precedat, pentru prejudiciul cauzat de acesta societății, sens în care soluția instanței de fond, în opinia recurentei creditoare, trebuie modificată sub acest aspect.
În ceea ce privește condiția ca prejudiciul să existe, această condiție este îndeplinită, deoarece prejudiciul recurentei creditoare și a celorlalți creditori este evident, el rezultând din neîndeplinirea obligațiilor de plată a creanțelor certe, lichide și exigibile asumate de societatea debitoare, mai exact, prejudiciul înregistrat de către creditori este în cuantum de 138.377,64 Ron (conform Tabelului definitiv rectificat nr. 1 al creanțelor întocmit de către administratorul judiciar C.I.I. S. L.).
În ceea ce privește condiția ca legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu apreciază recurentul că și această condiție este îndeplinită, pentru că, în cazul neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea" și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor și rămas neacoperit.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, arată recurenta că fiind demonstrată existența faptei ilicite și a prejudiciului, în sarcina acestuia operează o prezumție de culpă, ce nu a fost răsturnată în fața instanței de fond, fiind vorba de o inacțiune, vinovăția autorului delictului putând îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art. 1540 Cod Civil), nefiind necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, fiind suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.
Pentru aceste considerente, solicită instanței să admită recursul astfel cum a fost formulat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate și a probatoriului administrat, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Instanța de fond a fost investită prin acțiunea înregistrată sub nr._ /19.04.2013 de creditoarea K. B. EAD, cu acțiunea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. Z., în calitate de administrator statutar al debitoarei . SRL, în sensul obligării la suportarea pasivului neacoperit al acesteia, în temeiul art.138 alin.3 cu referire la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Prin Sentința civilă nr.3328/29.11.2013, Tribunalul C. a respins, ca nefondată, acțiunea, pentru considerentele sus relevate, acestea fiind condițiile în care a fost dedus judecății prezentul recurs.
Curtea, examinând motivele de recurs, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile speței, respectiv: art.138 alin.3 cu referire la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și art.998 - art.999 Cod civil, reține următoarele:
Este cunoscut că natura juridică a acestei răspunderi este determinată de reținerea în sarcina persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului a vreuneia dintre faptele ilicite enumerate limitativ de lege, ea fiind o răspundere civilă delictuală – art.998 Cod civil.
Așa fiind, art.138 din Legea nr.85/2006 circumscrie limitat situațiile în care judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, care au contribuit la ajungerea debitorului în această stare.
În doctrină și jurisprudență s-a admis, în mod unanim, că răspunderea membrilor organelor de conducere poate fi antrenată dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile acestui tip de răspundere civilă delictuală, respectiv:
a)faptă ilicită, determinată în textul art.138 din lege, printr-o acțiune sau inacțiune de natură a conduce societatea la încetarea plăților prin urmărirea unor interese personale, defavorizarea unor creditori sau imposibilitatea corelării situației reale a societății;
b)prejudiciu produs în patrimoniul creditorilor, constând în imposibilitatea constatării situației reale a societății;
c)raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu;
d)vinovăția membrilor organelor de conducere care există sub forma intenției, întrucât ei contribuie la ajungerea societății în insolvență.
Reține Curtea că temeiul de drept uzitat de recurentă pentru antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății, este cel prevăzut de art.138 lit.„d” din Legea nr.85/2006, potrivit cărora „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 al. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
…
d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
În raport de textul legal sus-citat, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a dispus în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii dedusă judecății, atât timp cât, potrivit art.1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei în condițiile art.138 lit. „d” din Legea nr.85/2006, presupune îndeplinirea cerinței esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, astfel cum sus au fost expuse, ori, în cauză, nu se poate reține ca fiind dovedită existența raportului de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul cauzat.
În fapt, din raportul de activitate întocmit și depus de lichidator la dosarul cauzei, rezultă că practicianul în reorganizare nu a intrat în posesia actelor și documentelor contabile ale societății, pentru a se putea concluziona cu certitudine asupra cauzelor care au determinat . debitoarei.
Din același probatoriu administrat nu rezultă că administratorul societății ar fi dispus, „în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți”, astfel că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat în sensul reținerii că susținerile recurentei reclamante au un „caracter pur formal” și nedovedit.
Totodată, împrejurarea potrivit căreia pârâtul intimat A. Z. „nu ar fi ținut contabilitatea conform dispozițiilor legale”, nu este de natură a conduce la concluzia că acest aspect ar fi determinat ajungerea societății în stare de insolvență, deoarece nedepunerea actelor și documentelor contabile, ca faptă omisivă, nu este suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății debitoare, pentru a se putea reține în cauză incidența dispozițiilor art.138 lit.”d” din Legea nr.85/2006.
Aspectele sus-relevate, coroborate fiind cu informațiile eliberate de O. C., din care rezultă că pârâtul a dobândit calitatea de asociat și administrator al societății debitoare la data de 28.05.2012, dată la care cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitor era înregistrată pe rolul instanței – 18.05.2012 – determină Curtea a reține că legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere că în sarcina pârâtului nu se poate reține o faptă culpabilă, imputabilă, nefiind îndeplinită condiția referitoare la „raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu”.
Cu alte cuvinte, toate aspectele invocate de recurentă, privind obligațiile pârâtului rezultate din dispozițiile legii contabilității, apar ca fiind nefondate și, pe cale de consecință, Curtea le va respinge, deoarece, potrivit legii contabilității, acestea intervin de la data numirii intimatului pârât în calitate de administrator, dată ce se situează după momentul sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii.
Ca atare, reține Curtea că, în speță, nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de textul de lege a cărei aplicare s-a solicitat privind „neținerea contabilității în conformitate cu legea, dispariția actelor contabile sau neîntocmirea actelor contabile” atât timp cât datoriile debitoarei s-au născut în perioada în care intimatul pârât nu îndeplinea calitatea de administrator sau asociat al societății debitoare.
Faptul că instanța ar fi trebuit a avea în vedere că „A. Z. nu și-a îndeplinit obligația de a aduce la cunoștință despre faptele păgubitoare ale predecesorului său, nefurnizând nici documentele contabile întocmite anterior numirii sale în funcție”, reprezintă un argument al recurentului, care excede dispozițiilor legale aplicabile speței, apreciază Curtea, deoarece acest atribut nu-i poate fi imputabil, el urmând a fi examinat de administratorul judiciar desemnat în cauză.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr. civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul – litigii cu profesioniști - formulat de recurenta creditoare ., cu sediul în B., Parc Industrial 11, . 7009 și cu sediul procesual ales la C..av. Rober G. O. - București, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr.3328/29.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL – prin administrator judiciar C.I.I. S. L., cu sediul în C., ., ., ., intimat pârât A. Z., cu domiciliul în Silistra, . 7500, nr.39, ., B., având ca obiect procedura insolvenței – art.138 din Legea nr.85/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 Aprilie 2014.
Președinte, C. R. | Judecător, A. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, C. G. |
Jud.Fond. I.C.-C.
Red.Dec.Jud.G.P./09.05.2014
Tehnored.gref.CV/09.05.2014
Gref.CG/29 Aprilie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 191/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
