Procedura insolvenţei. Decizia nr. 495/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 495/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 9104/118/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.495
Ședința publică din data de 25 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva Sentinței civile nr.1090/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. G., domiciliat în Constanta, ..3, ., ., județ C. – în calitate de succesor al defunctei S. S., administrator statutar al debitoarei ., cu sediul în C., ., înmatriculată în registrul comerțului sub nr.J_, CUI_.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde av. C. F. pentru intimatul pârât, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din (v) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocatul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Învederează că așa cum a constatat și judecătorul sindic din înscrisurile depuse la dosar, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar nu a notificat administratorul statutar al debitoarei pentru predarea documentelor prevăzute de art. 28 din acest act normativ si nici a bunurilor aparținând persoanei juridice, singura notificare fiind cea din 22.10.2012, în condițiile în care administratorul statutar a decedat la data de 15.10.2012.
În aceste condiții, acesta nu a cunoscut deschiderea procedurii pentru a depune documentele contabile ale societății falite, la lichidatorul judiciar.
În speță, nu se verifică întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al societății falite.
Cu privire la faptele reglementate la art. 138 alin.1 lit.a) și e), recurenta reclamantă face simple afirmații generice. fără a aduce probe și argumente în acest sens, iar în ceea ce privește fapta reglementată de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, nedepunerea documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006 in termenul prevăzut de art.35 din lege nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe.
De altfel, până în anul 2011, au fost depuse situațiile financiare ale societății debitoare, context in care in mod corect, instanța de fond a considerat ca se poate prezuma că in cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței evidența financiar-contabilă a societății a fost ținută in conformitate cu dispozițiile legale in materie.
Nu in ultimul rând, intimatul pârât S. D. G., în calitate de succesor al administratorului statutar, nu ar putea fi obligat la suportarea pasivului debitoarei in insolvență, întrucât, o asemenea obligație nu exista la data deschiderii succesiunii. Conform noului cod civil, patrimoniul unei societăți nu se poate confunda cu cel al administratorului statutar defunct.
În subsidiar, în situația în care punctual de vedere expus anterior nu ar fi găsit întemeiat, in raport de disp. art.114 al.2 din NCC, solicită a se reține că intimatul pârât, in calitate de succesor al defunctei S. S., poate fi obligat cel mult la suportarea pasivului debitoarei in limita valorii bunurilor ce compun patrimoniul succesoral. Depune concluzii scrise la dosar.
Precizează că solicită cheltuieli de judecată pe această cale.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată la data de 04.12.2013, reclamanta DGFP C. a chemat în judecată pe pârâta S. S., în calitate de administrator al debitoarei ., solicitând antrenarea răspunderii patrimoniale a acesteia în sensul obligării la plata creanței în valoare totală de 235.605 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență administratorul judiciar a menționat că notificarea pentru predarea documentelor societății prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 s-a întors cu mențiunea „expirat termen de păstrare” și că sunt indicii privind utilizarea bunurilor societății de către administrator și folosirea societății în folos propriu sau a altor persoane.
În opinia reclamantei, administratorul societății debitoare se face vinovat de faptele prevăzute de art.138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006, ale căror condiții sunt întrunite în cauză.
Reclamanta a relevat că pentru lipsa sumelor de bani înregistrate în contabilitate nu a fost prezentat nici un document justificativ, iar în ceea ce privește creanțele de încasat nu s-a făcut dovada demersurilor întreprinse de administratorul statutar în vederea recuperării acestora, iar în lipsa documentelor contabile administratorul judiciar a fost în imposibilitate de a proceda la recuperarea/ clarificarea acestor înregistrări.
Referitor la atragerea răspunderii pârâtei pe art.138 lit.a), reclamanta a învederat că potrivit bilanțului pe anul 2011 publicat pe site-ul MF societatea figurează cu active imobilizate, stocuri și creanțe ce ar fi acoperit datoriile societății și că în mod nejustificat au fost retrase sumele din conturile menționate, pârâta urmărind astfel crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art.138 lit. a.
Cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.d), reclamanta a arătat că administratorul statutar, deși a fost notificat, nu a predat documentele contabile, atitudine care, coroborată cu refuzul acesteia de a se prezenta în instanță, conduc la concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale, în condițiile în care o asemenea obligație este stabilită în mod expres în sarcina administratorului prin art.73 alin 1 lit. c din Legea 31/1990 și art.10 din Legea nr.82/1991.
De asemenea, reclamanta a apreciat că pârâta a ascuns o parte din pasivul societății, faptă sancționată de Legea nr.85/2006 prin art.138 lit. e), întrucât nu a predat activele care figurează în bilanțul pe anul 2011.
În drept, s-au invocat disp. art.138 lit. a, d și e din Legea 85/2006.
Întrucât pârâta S. S. a decedat la data de 16.10.2012, reclamanta a introdus în cauză moștenitorii acesteia, respectiv pe S. G. D., singurul care a acceptat moștenirea.
Pârâtul moștenitor S. G. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu s-a făcut dovada săvârșirii cu intenție a faptelor prevăzute de art.138 lit.a, d și e, iar susținerile reclamantei se bazează pe o prezumție simplă, ori nepredarea documentelor contabile s-a datorat unor cauze obiective, independente de voința administratorului societății.
Prin Sentința civilă nr.1090/28.03.2014pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului C. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin Încheierea nr.1110/10.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., s-a dispus . procedura simplificată a debitoarei ., în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat C.I.I. D. E. care, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, a notificat deschiderea procedurii către debitoare, însă aceasta nu a depus în termenul de 10 zile reglementat de art.35 actele și informațiile prevăzute la art.28 alin 1, respectiv bilanțul contabil, balanța de verificare pe ultima lună anterioară deschiderii procedurii, lista bunurilor și a creditorilor societății, lista cu plățile și transferurile efectuate în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii, contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii.
Acest aspect este evidențiat în rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar și depuse la fiecare termen de judecată, în care s-a arătat și că debitoarea a deținut în leasing două autoturisme, iar în evidențele Serviciului de înmatriculare vehicule din cadrul Instituției Prefecturii Județului C. figurează că deține în proprietate un autoturism Matiz fabricat în anul 1999.
Pe baza bilanțurilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe, lichidatorul judiciar a întocmit și raportul prevăzut de art.59 alin 1 din Legea nr.85/2006, în care a analizat principalii indicatori economici din perioada 2009-2011, concluzionând că principalele cauze care au generat starea de insolvență sunt nerecuperarea creanțelor și neachitarea datoriilor, răspunderea aparținând administratorului. În raport de situația prezentată, administratorul judiciar a apreciat că sunt indicii privind utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor în folos propriu, faptă sancționată de art.138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit. a), d) și e) din Legea nr.85/2006.
Înainte de examinarea fiecăreia dintre faptele imputate fostului administrator S. S., trebuie remarcat că societatea T. SRL a fost dizolvată anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și că, urmare a admiterii acestei din urmă cereri, lichidatorul judiciar nu a depus dovada notificării societății privind deschiderea procedurii, singurele dovezi ce se regăsesc la dosar fiind cele emise în perioada dizolvării conform Legii nr.31/1990.
În această situație, nu s-a putut reține că administratorul statutar și-a încălcat obligația statuată prin art.35, întrucât termenul de depunere a actelor și informațiilor prevăzute la art.28 nu a început să curgă.
Având în vedere că nepredarea documentelor contabile de către administratorul statutar a fost punctul de plecare atât în întocmirea rapoartelor de activitate ale lichidatorului judiciar, cât și a promovării acțiunii pendinte, iar nerespectarea obligației impusă de art.35 se datorează unei împrejurări obiective, ipoteza de la care a plecat reclamanta DGFP în motivarea acțiunii sale este eronată, creditoarea fiind indusă în eroare de lichidatorul judiciar care a consemnat în rapoartele de activitate o situație neconformă realității.
Mai mult, imposibilitatea prezentării actelor financiar-contabile rezultă și din faptul că administratorul statutar S. S. a decedat imediat după deschiderea procedurii simplificate.
De altfel, reclamanta a precizat că societatea falită a înregistrat bilanțuri contabile în conformitate cu OMFP 52/2012 până în anul 2011 inclusiv, fapt ce prezumă că în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii a fost ținută și organizată evidența contabilă primară pe baza căreia a fost posibilă întocmirea bilanțurilor contabile.
În raport de înscrisurile aflate în dosarul de insolvență al falitei T. SRL judecătorul-sindic a apreciat că defuncta S. S. nu a săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit. d).
S-a apreciat că nici faptele reglementate de art.138 lit. a) și e) nu pot fi reținute în sarcina administratorului statutar, chiar dacă potrivit ultimului bilanț societatea figura cu active circulante de o valoare însemnată, iar nepredarea acestora prezumă folosirea bunurilor și în același timp și ascunderea activului persoanei juridice. Decesul fostului administrator S. S., survenit înainte de a primi notificarea privind deschiderea procedurii simplificate, înlătură existența intenției calificate în săvârșirea atât a faptei prevăzută de art.138 lit.a (folosul propriu neexistând în situația concretă a speței), cât și a celei reglementată de art.138 lit.e).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta arată că din raportul lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență în cuprinsul acestuia de menționează că a solicitat administratorului statutar să predea documentele societății dar notificarea s-a întors cu mențiunea „expirat termen de păstrare" și de asemenea, s-a concluzionat că există indicii privind faptul că administratorul a utilizat bunurile și a folosit societatea în folosul propriu sau al altor persoane, faptă sancționată de art.138 din Legea nr.85/2006, modificată.
În fapt, administratorul/asociatul societății debitoare se face vinovat de fapte prevăzute de art.138 lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006. Pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei falite este necesar a se dovedi legătura de cauzalitate între starea de insolvență a firmei cu una sau mai multe din faptele prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006.
Consideră recurenta că neregularitatea constatată în evidența contabilă este aptă a antrena răspunderea personală patrimonială a fostului administrator doar în condițiile în care se stabilește legătura de cauzalitate între aceasta fapta si starea de insolvență a debitoarei.
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementata de art.138 din legea nr.85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii si oricare alta persoana prin una dintre faptele expres si limitativ prevăzute. Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art.2487 din Noul Cod Civil, ea are un caracter excepțional putând fi antrenata numai în limitele si în măsura în care sun întrunite condițiile amintite.
În speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al societății falite. Astfel:
a) Potrivit art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua condiții: folosirea bunurilor sa creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane. întrucât legiuitorul nu a introdus vreo condiție suplimentara, nu interesează dacă posesia si folosința se exercita cu titlu precar sau ca urmare a ieșirii bunului din patrimoniul persoanei juridice si transferul acestuia în favoarea unei alte persoane.
Potrivit bilanțului pe anul 2011 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâtă, figurează cu active imobilizate de 54.038 lei, stocuri în cuantum de 106.829 lei, creanțe de 163.546 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
În aceste condiții, având în vedere ca pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada de îndeplinire a obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate considerăm ca în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâtul urmărind prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidența ipoteza prevăzută de art.138 lit. a) din legea nr.85/2006.
b) Referitor la cel de-al doilea temei - art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, recurenta reclamantă arată că ulterior pronunțării Sentinței civile nr.1110/. lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtei în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta confirmările fiind restituite cu mențiuni precum "expirat termen de păstrare". O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probelor permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigentelor legale. Aceasta în condițiile în care o atare obligație este stabilită în mod expres în sarcina lor (art.73 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990 si art.10 din Legea nr.82/1991). Or, este de principiu că desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale presupune o organizare clară în vederea evidențierii situației patrimoniale a acesteia. Tocmai de aceea, această ipoteza este întrunită.
Pe de alta parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art.138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art.1357 și urm. din Noul cod civil, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două si vinovăția, întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 235.605 lei urmează a fi examinate celelalte doua
Condiția existentei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal ce a determinat în final producerea prejudiciului. Asa fiind, prin faptele stabilite în sarcina sa, pârâta a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator, fiind întrunită astfel și această condiție.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea si de urmăririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la neîntocmirea documentelor contabile si la retragerea în mod succesiv a unor sume din patrimoniul debitoarei, pârâtul a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care l-a si urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea sa îmbracă forma intenției directe, fiind de natură sa duca la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acesteia.
c) De asemenea, pârâta a ascuns o parte din pasivul societății, faptă sancționată de Legea nr.85/2006 prin art.138 alin. 1 lit. e).
Potrivit bilanțului pe anul 2011 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâtă, figurează cu active imobilizate de 54.038 lei, stocuri în cuantum de 106.829 lei, creanțe de 163.546 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
Aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, pârâtul nedând nicio lămurire în acest sens. Această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale
În drept, a invocat prevederile art.8 alin. 2 din Legea nr.85/2006 si art.299-316 din Codul de Procedură Civilă.
Intimatul pârât S. G. D. a depus Concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, criticile aduse hotărârii recurate neputând fi găsite întemeiate.
Astfel, procedura insolvenței societății debitoare s-a deschis la data de 10.09.2012, in vreme ce decesul administratorului statutar s-a produs la data de 15.10.2012, împrejurare care, coroborată cu lipsa notificării, face a se prezuma că nepredarea, către lichidator, a documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 (împrejurare faptică pe care s-a fundamentat atât raportul lichidatorului privitor la cauzele care au condus la apariția stării de insolvență, cât si cererea de antrenare de răspundere) nu a fost, sub nicio formă imputabilă autoarei intimatului.
În referire la fapta reglementată de art.138 al.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, învederează că simpla susținere a recurentului, in sensul că, potrivit bilanțului aferent anului 2011, publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, societatea debitoare figura cu active imobilizate in valoare de 54.038 lei, stocuri in cuantum de 106.829 lei si creanțe de 163.546 lei, nu creează, in mod necesar, prezumția utilizării acestor bunuri in folosul propriu al numitei S. S. sau al unei alte persoane, in sensul prevăzut de art.138 al.1 lit.a) din Legea nr.85/200; dispozițiile legale anterior menționate fac referire in mod expres la fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice, respectiv a utiliza in fapt si efectiv anumite bunuri concrete sau credite ale debitoarei, fie in folos propriu, fie in folosul altei persoane, ceea ce, in speța, nu s-a dovedit.
Nu se poate retine nici săvârșirea faptei reglementate de art.138 al. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006 deoarece nedepunerea documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 in termenul prevăzut de art.35 din Lege nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea in conformitate cu legea in lipsa unor probe certe.
De altfel, până in anul 2011, au fost întocmite si depuse la organele competente situațiile financiare ale societății debitoare, aspect recunoscut de recurentă, context in care in mod corect, instanța a considerat că se poate prezuma că, in cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței, evidența financiar - contabilă a societății a fost ținută in conformitate cu dispozițiile legale in materie, având in vedere si data deschiderii procedurii (10.09.2012).
Cu privire la fapta reglementata de art.138 al.1 lit.e) din Legea nr.85/2006, simplele afirmații generice, referitoare la o pretinsa ascundere a activului persoanei juridice, fără indicarea, in concret, a elementelor care să conducă la săvârșirea unei asemenea fapte nu sunt de natură a fundamenta susținerea recurentei, in sensul că numita S. S. ar fi săvârșit faptele reglementate de dispoziția legală arătată.
Mai mult, pentru antrenarea răspunderii in condițiile art.138 din lege este necesar a se dovedi că prejudiciul constând in starea de insolvență a fost determinat tocmai prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele reglementate de art.138, ori recurenta nu a probat in persoana numitei S. S., nici săvârșirea faptelor reglementate de art.138 din legea nr.85/2006 si nici faptul că prejudiciul constând in apariția stării de insolvență a debitoarei ar fi fost determinat prin săvârșirea faptelor mai sus menționate.
Nu in ultimul rând, a subliniat intimatul pârât că, chiar dacă criticile aduse hotărârii fondului ar fi socotite întemeiate, obligarea sa, in calitate de succesor al administratorului statutar, la suportarea pasivului debitoarei in insolvență nu ar putea fi dispusă, întrucât, in această calitate, a preluat drepturile si obligațiile defunctei existente in patrimoniul său la data deschiderii succesiunii și cum o asemenea obligație nu exista la data de referință arătată, nu poate fi obligat, in calitate de succesor, la suportarea sa.
Față de aspectele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat.
In subsidiar, pentru eventualitatea in care punctual de vedere pe larg expus anterior nu ar fi găsit întemeiat, in raport de disp. art.114 al.2 din NCC, solicită a se constata că obligarea sa, in calitate de succesor al defunctei S. S., la suportarea pasivului debitoarei nu s-ar putea dispune, decât in limita valorii bunurilor ce compun patrimoniul succesoral.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat nefiind identificate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Răspunderea reglementata de art.138 din Legea 85/2006 nu este o extindere a procedurii insolvenței asupra membrilor organelor de conducere, ci una personala, care intervine in situația in care, prin săvârșirea unei fapte dintre cele enumerate de textul de lege, s-a cauzat insolvența societății.
Astfel, răspunderea civila prevăzuta de art.138 alin.1 din lege este o răspundere delictuala speciala ce se subsumează dispozițiilor art.998 – 999 Cod civil, precum si condițiilor de excepție prevăzute de legea insolvenței.
Si in cazul in care se solicita antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății, si raporturile dintre aceștia si societatea debitoare se întemeiază pe contractul de mandat, guvernat de dispozițiile art.71 – 72 din Legea 31/1990, răspunderea, in temeiul art.138 alin.1 din Legea 85/2006 nu se circumscrie răspunderii civile contractuale.
In consecința, răspunderea administratorilor societății debitoare va fi analizata ca răspundere delictuala pentru fapta proprie, situație in care se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta prejudiciului; a faptei ilicite; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul constând in insolvența societății; fapta sa fi fost săvârșita cu vinovăție.
Reclamanta creditoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit.a), d) și e) din Legea 85/2006, potrivit cărora:
„…judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
(…)
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
În conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr. 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
Răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie față de debitor iar nu față de creditori, ce întrunește multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitoarei prin ajungerea în stare de insolvență, nicidecum să repare prejudiciul creditorilor.
În atare situație aceștia răspund pentru partea de pasiv a debitoarei care este o consecință a faptelor săvârșite, pasiv astfel cum apare evidențiat conform tabelului consolidat al creanțelor.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune într-adevăr probarea îndeplinirii celor 4 condiții ale răspunderii civile, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției și legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Pornind de la premisele instituite de art.10 din Legea 82/1991 administratorul statutar al debitoarei avea obligația conform art.5 să organizeze și să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situațiile financiare anuale, să efectueze conform art.7 din aceeași Lege 82/1991, inventarierea patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să întocmească, conform art.20 din lege, registrele de contabilitate obligatorii, Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare.
În ceea ce privește acțiunea în antrenarea răspunderii materiale a numitului S. D. G., Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii față de sus-menționatele persoane, odată ce, pe de o parte, el are calitatea de moștenitor al defunctei S. S., iar pe de altă parte, din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că, acesta nu a săvârșit nici un act de administrare a societății, știut fiind că, răspunderea civilă delictuală este personală și incumbă numai autorului faptei ilicite, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
De altfel, așa cum a reținut și judecătorul sindic, nerespectarea obligației impusă de art.35 se datorează unei împrejurări obiective, respectiv a decesului administratorului statutar S. S. survenit imediat după deschiderea procedurii simplificate.
De asemenea, nici incidența dispozițiilor art.138 lit.a) și e) din același act normativ nu s-a demonstrat a fi aplicabilă speței de față câtă vreme recurentanu a făcut dovada că fostul administrator statutar al societății – S. S. a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, ceea ce a contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Chiar dacă potrivit ultimului bilanț societatea figura cu active circulante de o valoare însemnată, iar nepredarea acestora prezumă folosirea bunurilor și în același timp și ascunderea activului persoanei juridice, decesul fostului administrator S. S., survenit înainte de a primi notificarea privind deschiderea procedurii simplificate, înlătură existența intenției calificate în săvârșirea atât a faptei prevăzută de art.138 lit.a) cât și a celei reglementată de art.138 lit.e).
Concluzionând, față de probele administrate Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva Sentinței civile nr.1090/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. G., domiciliat în Constanta, ..3, ., ., județ C. – in calitate de succesor al defunctei S. S., administrator statutar al debitoarei ., cu sediul în C., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 iunie 2014.
Ptr.Președinte, N. C.(CO) cf.art.261 C.P.C. Semnează, Președinte Instanță A. I., | Judecător, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. |
Grefier, I. P. |
jud. sindic: L.D.
red.dec.jud. M.Ș.
2 ex./18.07.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 759/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
