Procedura insolvenţei. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 9004/118/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 511
Ședința publică din 27 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea D.G.R.F.P GALATI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C. . nr. 18 județul C., în contradictoriu cu intimatul-pârât R. N. – cu domiciliul în localitatea Văleni, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1793/28.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect procedura insolvenței debitoarei . – J_, CUI_, cu sediul în C., ..45, . – art. 138 din Legea 85/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 20.10.2014 și, respectiv 27.10.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 06.02.2014, sub nr_, D.G.R.F.P. G. prin AJFP C., în calitate de creditor al debitoarei . a solicitat in temeiul art.138 alin.1 lit. c și d din Legea nr.85/2006 angajarea răspunderii administratorului debitoarei, pârâtul R. N. și suportarea pasivului debitoarei de către pârât în cuantumul arătat prin tabelul definitiv al obligațiilor.
In motivarea cererii, se arată că pârâtul în calitate de asociat și administrator al societății debitoare nu a respectat dispozițiile legii contabilității privitoare la organizarea si conducerea contabilității, întocmirea situațiilor financiare anuale si depunerea acestora la instituțiile prevăzute de Legea nr.82/1991. Deși societatea a acumulat datorii tot mai mari, și-a continuat activitatea în condițiile în care pierderile erau tot mai greu de acoperit, iar administratorul a dat dovadă de un management defectuos, ce a condus la ajungerea societății în încetare de plăți . De altfel, lichidatorul judiciar a reținut că una din cauzele insolvenței este neachitarea la termen a datoriilor, care a dus la acumularea de majorări și penalități.
Neîndeplinirea de către administratorul judiciar a obligației de a preda evidența contabilă aferentă celor cinci ani anteriori deschiderii procedurii generale de insolvență, creează prezumția că nu au ținut contabilitatea potrivit legii sau a făcut să dispară documentele contabile. P. urmare, se impune suportarea pasivului debitoarei de către pârât pentru că acesta nu a respectat dispozițiile legale, derulând o activitate fără o evidență contabilă corectă care a dus la creșterea datoriilor în condițiile în care nu se cunoaște ce trebuie plătit sau încasat, precum și la curgerea penalităților și majorărilor cu consecința ajungerii debitorului în stare de insolvență .
Răspunderea instituită de art 138 din lege este o răspundere delictuală specială, fiind necesară întrunirea condițiilor prevăzute de art 998 și 999 cod civil, iar în cauză condițiile acestui tip de răspundere sunt întrunite pentru că din împrejurarea că debitoarea nu a declarat pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor contabile, coroborat cu faptul nedepunerii acestora la Registrul Comerțului și la administrația financiară competentă, se prezumă că administratorul nu a ținut deloc contabilitatea în condițiile prescrise de lege, ceea ce a avut drept consecință imposibilitatea cunoașterii performanțelor financiare.
Prejudiciul este indirect și este determinat de imposibilitatea societății ajunsă în insolvență de a acoperi datoriile către creditori, iar vinovăția care poate îmbrăca forma culpei simplă, reiese din faptul că administratorii și asociații debitoarei nu au răspuns în nici un fel notificării lichidatorului judiciar. Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu reiese din faptul că lipsa documentației contabile face imposibilă cunoașterea patrimoniului societății și poate să ducă la insolvență.
In susținerea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta nu a solicitat probe prin cererea de chemare în judecată.
Instanța a dispus formularea unui interogatoriu de către reclamantă pentru a fi luat pârâtului, însă reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
P. sentința civilă nr. 1793/28.05.2014, Tribunalul C. a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în contradictoriu cu pârâtul R. N., în calitate de administrator statutar al debitoarei ., ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
P. încheierea civilă nr.2267/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată cu . de debitoarea . în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat V. SPRL .
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar cu privire la cauzele ce au dus la apariția stării de insolvență, retine faptul că lichidatorul judiciar nu a intrat in posesia documentelor contabile ale debitoarei, motiv pentru care nu pot fi precizate cauzele care au dus la apariția stării de insolvență, iar în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 138 din legea 85/2006, motiv pentru care nu se impune introducerea acțiunii în antrenare .
Una din caracteristicile răspunderii reglementată de art 138 din legea insolvenței este că fapta ilicită care poate justifica angajarea răspunderii trebuie să fie din cele expres prevăzute de art 138 și să existe un raport de cauzalitate între aceste fapte și starea de insolvență .
În cauză, este întrunită condiția existenței unui prejudiciu, concretizat în starea de insolvență a debitoarei . și în imposibilitatea satisfacerii creanței afirmată de creditoarea AJFP Constanta, din averea acesteia.
Nu se poate stabili, însă, că pârâtul administrator a cauzat insolvența debitoarei prin săvârșirea faptelor reglementate prin art. 138 alin.1 lit c și d din Legea nr. 85/2006.
În legătură cu fapta prevăzută de lit. d a art. 138 judecătorul sindic reține că neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform documentelor contabile, ascunderea unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, nu doar nedepunerea documentelor contabile, pentru care există o altă sancțiune. Chiar dacă în condițiile lipsei acestor documente de la sediul declarat al debitoarei s-ar prezuma că nu au ținut contabilitatea conform prevederilor legale, nu s-a dovedit că în acest mod s-a cauzat prejudiciul,adică starea de insolvabilitate.
Împrejurarea că pârâtul R. N. nu a predat actele contabile lichidatorului judiciar este lipsită de relevanță sub aspectul existenței faptei prevăzută de art. 138 lit. d), deoarece este ulterioară deschiderii procedurii insolvenței. Pe de altă parte, debitoarea a intrat în lichidare conform legii 31/1990, a fost dizolvată, motiv pentru care începând cu acel moment nu îi mai revenea obligația de a întocmi actele contabile .
Având în vedere ca dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 în ansamblul său, sancționează fapte anterioare și determinante pentru apariția stării de insolvență, răspunderea pârâtului administrator nu poate fi antrenată, pe temeiul de drept invocat, pentru că, ulterior deschiderii procedurii, nu a răspuns notificărilor practicianului și nu i-a predat acestuia evidența contabilă a debitoarei.
Invocarea disp. art.138 din Legea 85/2006, nu atrage în mod automat răspunderea membrilor de conducere, a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi, care să conducă la concluzia că prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență. În atare situație, simpla nedepunere a documentației contabile lichidatorului judiciar nu atrage în mod automat răspunderea instituită de art.138 din legea insolvenței, ci este necesară administrarea probelor care să conducă la această sancțiune.
Chiar și în ipoteza în care s-ar admite faptul că prin prevederile art. 138 lit. d s-a instituit o prezumție relativă de neîndeplinire a obligațiilor legale, totuși această prezumție, lăsată la aprecierea judecătorului, ar fi trebuit întărită de existența unui probatoriu cu care să se coroboreze în sensul existenței faptei ilicite și a vinovăției prevăzută de lege.
De asemenea, nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă nu este suficientă pentru a lămuri legătura de cauzalitate cu starea de insolvență a societății și nici nu se circumscrie faptelor prevăzute la litera d).
În ce privește litera „c” se constată că aceasta poate constitui conținutul infracțiunii de gestiune frauduloasă și se referă la orice activitate dispusă de administratori în interes personal care a dus la încetare de plăți în mod vădit, respectiv la starea de insolvență. Sub aceste aspect reclamanta a arătat că administratorul a avut un management deficitar în sensul că deși a acumulat datorii tot mai mari, și-a continuat activitatea înregistrând pierderi greu de acoperit. Or, nici managementul financiar deficitar,nici neplata debitelor nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a fi atrasă răspunderea asociaților administratorului, pentru că este necesar ca această continuare a activității să determine în mod cauzal starea de insolvență și să fie realizată în mod vădit în interesul administratorului . În cauză nu s-a probat, dar nici nu s-a indicat care era interesul personal al administratorului de a continua activitatea nerentabilă, iar starea de insolvență se pare că era deja instalată la data începerii lichidării, debitoarea fiind în imposibilitate de a achita debitele.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d pentru a se dispune angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului R. N., instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel creditoarea D.G.R.F.P. G. - Administrația Finanțelor Publice C., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
În motivare se arată că răspunderea delictuală a pârâtului presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție și pentru care există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, în ceea ce privește vinovăția pârâtului, aceasta poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art.1540 Cod civil).
Este evident că omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile, reprezintă o faptă ilicită, proba contrarie a existenței organizării sale revenind în totalitate pârâtului.
Împrejurarea că administratorul statutar nu a predat evidența contabilă, coroborat cu faptul că nu a depus situațiile financiare la organele fiscale, creează prezumția unei administrări frauduloase a averii societății, fiind incidente prevederile art.138 lit.d, iar faptul că pârâtul nu a evidențiat creanțele de urmărit și veniturile obținute din activitatea desfășurată, menite a contribui la acoperirea datoriilor, poate conduce la concluzia că acesta a dat dovadă de ineficiență în utilizarea resurselor, că nu a încercat să redreseze activitatea societății, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți (art.138 lit.c), determinând acumularea de datorii.
În concluzie, consideră că sunt întrunite condițiile art. 138 lit.c si d din Legea nr. 85/2006.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține că cererea creditoarei a fost în mod legal și temeinic respinsă de către instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale supuse procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiții generale ale răspunderii și anume:
- existența prejudiciului;
- existența unei fapte ilicite;
- raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită;
- existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Potrivit art.138 (1) din Legea nr.86/2006: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din textul legal sus-citat rezultă că membrii organelor de conducere răspund numai dacă au săvârșit, în cadrul mandatului lor, faptele prevăzute de lege care au condus la insolvența debitorului.
Răspunderea administratorului este o răspundere specială care împrumută prin reglementarea sa caracteristicile răspunderii delictuale, care pentru a fi angajată, este necesar a se constata îndeplinirea condițiilor generale ale acestei răspunderi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
În raport de aceste reglementări se constată că legal judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006, întrucât reclamanta nu a înțeles să probeze în niciun fel afirmațiile sale, deși ea era cea care avea sarcina de a dovedi că pârâta a săvârșit faptele sus-menționate, susținerile din cerere și din recurs fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.
Nefiind susținute probator cerințele de antrenare a răspunderii delictuale, simpla invocare a dispozițiilor art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, astfel că prima instanță a apreciat corect că nu poate fi admisă cererea.
Pentru aceste considerente, reținând că în recurs nu au intervenit probe noi care să determine o altă soluție, Curtea va respinge, în conf.cu art.312 Cod procedură civilă, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea-reclamantă D.G.F.P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea D.G.R.F.P GALATI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C. . nr. 18 județul C., în contradictoriu cu intimatul-pârât R. N. – cu domiciliul în localitatea Văleni, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1793/28.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect procedura insolvenței debitoarei . – J_, CUI_, cu sediul în C., ..45, ., ., județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2014.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:I.T.
Red.-jud.R.M.
Tehnored.-gref.D.C.M.
2ex./18.11.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 309/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 175/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
