Procedura insolvenţei. Decizia nr. 525/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 4383/118/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 525
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. P.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., . nr. 18, județul C. împotriva sentinței civile nr. 733/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă AIONIȚOAIEI F. cu domiciliul în Eforie, ., județul C., având ca obiect procedura insolvenței – antrenare răspundere materială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. Veriotti pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, susținând că în cauză nu sunt elemente constitutive pentru atragerea răspunderii întrucât așa cum rezultă din înscrisurile depuse, pârâta îndeplinindu-și toate obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa.
Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentului apel.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Reclamanta D. G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în calitate de creditoare a debitoarei . a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâtei Aionițoaiei F. în vederea acoperirii unui pasiv societar de 239.625 lei.
În fapt, se relevă că pârâta în calitatea sa de administrator statutar se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 literele a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în concret pentru ipoteza literei a din Legea nr. 85/2006, trebuie remarcat că potrivit bilanțului pe anul 2011, pârâta societate figurează cu active imobilizate în cuantum de 7.129 lei, stocuri în cuantum de – 147.037 lei, creanțe în cuantum de 46.880 lei, casă și conturi la bănci de 1.534 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
Referitor la cel de-al doilea temei, se arată că deși pârâta a fost notificată în sensul predării tuturor documentelor contabile, acesta nu a primit nici un răspuns. O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probelor permite, în opinia reclamantei, ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzie că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale.
De asemenea, se mai susține că pârâta a ascuns o parte din pasivul societar, faptă sancționată de Legea nr. 85/2006 prin art. 138 litera e. Ori, potrivit bilanțului pe anul 2011, pârâta societate figurează cu active imobilizate în cuantum de 7.129 lei, stocuri în cuantum de – 147.037 lei, creanțe în cuantum de 46.880 lei, casă și conturi la bănci de 1.534 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății
Ori, aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate nu au putut fi identificate și reprezintă o ascundere a averii debitoare, faptă ce justifică atragerea răspunderii materiale.
Pârâta Aionițoaiei F. a formulat întâmpinare și pe această cale a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În ceea ce privește fapta reglementă de art. 138 litera a din Legea nr. 85/2006 pârâta a învederat că, nu se poate reține incidența acestei ipoteze, întrucât activitatea de folosire a bunurilor societății în interes personal sau al unei alte persoane presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești.
În opinia pârâtei era necesar a se proba în concret folosirea bunurilor societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane de natură să cauzeze starea de insolvență, ori motivul nerecuperării creanțelor de la proprii debitori nu se încadrează în această ipoteză.
De asemenea, se relevă că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu probează existența faptei prevăzute de art. 138 litera d atât timp cât în raportul lichidatorului se arată expres că pârâta a predat toată documentația contabilă, ori neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea materială a administratorului, atât timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat. Totodată, faptul neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat nu întră sub incidența dispozițiilor art.138 litera d din lege întrucât nu echivalează cu neîntocmirea contabilității sau cu întocmirea acesteia cu nerespectarea legii.
Simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale nu este de ajuns pentru a obține atragerea răspunderii patrimoniale întemeiate pe litera d a art. 138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atât timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
În ceea ce privește fapta enunțată la litera e a art. 138, pentru aplicarea acestui text este necesar, de asemenea, să se facă dovada certă că persoanele răspunzătoare au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul în folosul propriu.
În cauză, aplicabilitatea prevederilor art. 138 litera e nu a fost dovedită, câtă vreme din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei nu rezultă elemente care ar putea sta la baza angajării răspunderii pe acest temei.
Prin sentința civilă nr. 733/03.03.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. C. în contradictoriu cu pârâta Aionițoaiei F.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Sub un prim aspect în aprecierea justeței demersului judiciar promovat de către reclamantă, se constată că procedura de insolvență a avut caracter voluntar, cererii de deschidere a insolvenței fiind anexate toate actele și informațiile prescrise de art. 28 din Legea nr. 85/2006, așa încât susținerea reclamantei că nu a fost predată documentația contabilă este fără temei.
Fiind predată documentația contabilă, în cauză practicianul a efectuat raportul de cauze și a concluzionat fără echivoc că cauzele încetării de plăți se datorează unor factori obiectivi, respectiv:
- necorelarea cheltuielilor din exploatare cu veniturile aparținând acelorași categorii;
- nerealizarea de venituri suficiente care să permită acoperirea cheltuielilor generate de desfășurarea normală a activității precum și achitarea datoriilor restante, dat fiind că obiectul principal al societății este comerțul cu produse de îmbrăcăminte;
- acumularea de datorii către instituțiile creditori bugetari și alți terți creditori;
- scăderea vânzărilor unității și concurența din zona în care unitatea își desfășura activitatea;
- incapacitatea managementului de a se adapta condițiilor de piață de criza economică financiară.
În raport de aceste cauze obiective practicianul în reorganizare a concluzionat că nu îi este imputabilă pârâtei care a asigurat conducerea societății debitoare ajungerea debitoarei în încetare de plăți, neidentificând elemente care să fundamenteze nici una dintre ipotezele reglementate de art. 138 din legea în materie.
Ori, reclamanta este ținută să probeze că documentele financiar – contabile predate lichidatorului judiciar nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale, iar susținerile generice privitoare la nerespectarea exigențelor legale la întocmirea actelor legale nu pot fundamenta răspunderea sa materială.
De asemenea nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptelor art. 138 literele a și e dat fiind pe de o parte că nu se probează interesul personal, iar pe de altă parte faptul că pârâta ar fi ascuns activul societar. Așadar, este evident faptul că în prezenta cauză nu există o legătură de cauzalitate între presupusele fapte ilicite și ajungerea societății în stare de insolvență, atât timp cât nu s-a demonstrat prin nici un mijloc de probă existența unei fapte culpabile care să fi cauzat în mod direct insolvența și nici existența culpei administratorului.
În concluzie, în speță nu s-a dovedit că pârâta a cauzat starea de insolvență a debitoarei, că a săvârșit una din faptele reglementate de art.138, iar faptul că debitoarea nu a plătit arieratele bugetare nu atrage automat antrenarea răspunderii dat fiind și faptul că nu s-a probat conduita culpabilă, aspect esențial pentru a atrage incidența ipotezelor art. 138 literelor a și e din legea în materie.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. susținând că administratorul societății debitoare se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006, reluând practic motivele din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
În cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actele și lucrările dosarului ca și dispozițiile legale aplicabile se constată că întemeiat prima instanță a respins acțiunea recurentei prin care aceasta solicită atragerea răspunderii materiale a pârâtei Aionițoaiei F. pentru suportarea pasivului societar al ..
Astfel, potrivit art.138 (1) din Legea nr.86/2006: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.”
În raport de aceste dispoziții legale se constată că întemeiat prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006, recurenta nefăcând dovada folosirii de către intimată a bunurilor societății în interes personal sau al altei persoane, aceasta conform celor menționate de lichidator a predat toate documentele contabile ale societății și a și ținut contabilitatea conform legii, și nici nu s-a făcut dovada deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice sau măririi în mod fictiv a pasivului acesteia.
Cum practicianul în insolvență a arătat că încetarea de plăți s-a datorat unor factori obiectivi, susținerile contrare, bazate pe simple afirmații nedovedite ale recurentei, vor fi înlăturate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 (1) Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., . nr. 18, județul C. împotriva sentinței civile nr. 733/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă AIONIȚOAIEI F. cu domiciliul în Eforie, ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 30 Octombrie 2014.
Președinte, A. P. | Judecător, R. P. | |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.I.C.
Red.dec.jud.A.P./28.11.2014
Tehnored.gref.NL/ 4 ex./02.12.2014
Emis 2 .
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 313/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 746/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
