Procedura insolvenţei. Decizia nr. 533/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 6627/118/2009/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.533
Ședința publică din data de 10 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător N. C.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul - litigiu cu profesioniști promovat de recurenta creditoare C. E. BANK (ROMANIA) SA cu sediul în sector 6, București, . Plaza, nr. 26Z împotriva Sentinței civile nr. 898/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat D. & CO S. - lichidator judiciar al debitoarei . SRL, cu sediul în C., .. 8, . și intimații creditori D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., P. C. - SPITVBL, cu sediul în C., ., J. C., . SRL, cu sediul în C., .. 2A, J. C., ., cu sediul în C., ., ., ., cu sediul în C., ., J. C., A. F. PENTRU MEDIU, sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . V. P. IMPEX SRL, cu sediul în Cluj N., .-88, J. Cluj, ., cu sediul în C., ., nr. 3, J. C., ., cu sediul în C., ., J. C., . SRL, cu sediul în C., .. 191, J. C., ., cu sediul în C., ., nr. 8, J. C., ., sector 2, București, ., intimat N. L. IFN SA, cu sediul în sector 1, București, .-22 având ca obiect procedura insolvenței contestație împotriva raportului asupra fondurilor debitoarei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 03.07.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.07.2014, dată la care a dispus:
CURTEA
Asupra recursului - litigiu cu profesioniști de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C.-Secția II-a Civilă sub nr._ din 08.01.2014 creditoarea C. E. Bank SA a formulat contestație împotriva raportului asupra fondurilor și planului de distribuire nr. 2/2013 întocmite de lichidatorul judiciar D. & Co S. al debitoarei aflate în faliment . SRL, solicitându-se anularea acestora și întocmirea de către lichidatorul judiciar a unui nou raport asupra fondurilor, respectiv plan de distribuire.
În motivarea contestației se arată că, urmare a valorificării la data de 19.04.2013 a imobilului aflat în patrimoniul debitoarei . SRL către persoana fizică D. R. V., imobil asupra căruia creditoarea C. E. Bank SA deținea o ipotecă imobiliară, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea raportului asupra fondurilor obținute și respectiv a planului de distribuire a sumei către creditori. Însă, susține contestatoarea, în mod incorect s-a procedat la reținerea, din prețul obținut, a sumei de 12.643 lei reprezentând impozite curente ale activului valorificat, întrucât impozitele aferente imobilelor nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor de conservare și administrare a bunului valorificat în cursul procedurii, ci reprezintă o creanță bugetară ce trebuie sau nu înscrisă în tabelul de creanțe - funcție de momentul în care a luat naștere, dar care se plătește conform dispozițiilor art. 123 din legea 85/2006, din orice alte sume încasate, cu excepția celor încasate din vânzarea bunurilor asupra cărora există garanție reală în favoarea altor creditori. În plus, susține contestatoarea, actele de conservare sunt cele prin care se preîntâmpină pierderea bunului, iar actele de administrare sunt cele prin care se urmărește o normală punere în valoare a acelui bun. D. urmare, impozitele și taxele locale nu au natura unor cheltuieli de conservare și administrare a bunului, de vreme ce acestea nu fac obiectul unor acte care să preîntâmpine pierderea bunului imobil în ființa sa, iar distribuirea sumei de 12.643 lei către creditorul bugetar este una nelegală, creditorul bugetar neputând fi îndestulat înaintea creditorului garantat, impunându-se distribuirea respectivei sume tot către creditorul garantat C. E. Bank SA.
Mai susține contestatoarea că, în mod nelegal și cu încălcarea dispozițiilor art. 121 al. 1 și 127 pct. 4 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a reținut suma de 393,16 lei cu titlu de cheltuieli viitoare implicate în procedura insolvenței.
Astfel, susține contestatoarea, rezervele menționate de art. 127 pct. 4 se pot proviziona numai în măsura în care, urmare distribuirii fondurilor obținute, creditorul garantat a fost îndestulat, iar în contul debitoarei au rămas disponibilități, ceea ce nu a fost cazul în speță, iar dispozițiile art. 121, fiind o normă specială în materia distribuirii fondurilor obținute în cadrul falimentului, are prioritate față de dispozițiile art. 123 din Legea 85/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 122 al. 3 din Legea nr.85/2006 și textele legale menționate în motivarea contestației, iar în susținere au fost depuse înscrisuri constând în raportul asupra fondurilor și planul de distribuire, notificare, practică judiciară.
Intimata D. & Co S. al debitoarei . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr.898/11.03.2014 Tribunalul C. a respins contestația, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut faptul că,
Potrivit dispozițiilor art. 121 din legea 85/2006, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorilor, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: 1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile pentru conservarea și administrarea acestor bunuri (…)2. creanțe creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
În cadrul procedurii falimentului debitoarei . SRL, lichidatorul judiciar D.&Co S. a procedat la valorificarea imobilului existent în patrimoniul debitoarei, din suma totală încasată ca preț al adjudecării nefiind distribuită creditorului garantat C. E. Bank SA valoarea de 12.643 lei, reprezentând impozitul curent aferent respectivului imobil.
Instanța de fond a apreciat că susținerile contestatoarei C. E. Bank SA în sensul că impozitul aferent imobilului reprezintă o creanță bugetară prevăzută la art. 123 pct. 4 și nu se încadrează în sumele ce se distribuie cu prioritate în baza art. 121 pct. 1 din legea 85/2006, nu sunt întemeiate, neputând fi avute în vedere, că în categoria taxelor aferente vânzării, menționate în dispozițiile art. 121 pct. 1, se regăsește și impozitul aferent imobilului existent în patrimoniul debitoarei, calculat de la momentul deschiderii procedurii insolvenței și până la data valorificării acestuia.
Acest impozit are în mod evident natura unei taxe datorate de debitoare primăriilor cu titlu de impozit aferent unui imobil, iar după deschiderea procedurii insolvenței, dobândește natura unei cheltuieli de procedură, vânzarea imobilului în procedura falimentului impunând achitarea prioritară a acestui impozit.
A accepta o situație contrară ar echivala cu a reține posibilitatea vânzării unui bun imobil, a cărui impozit nu a fost achitat până la momentul vânzării, nefiind legal a pretinde cumpărătorului adjudecatar achitarea respectivului impozit care s-a născut anterior vânzării și transmiterii dreptului de proprietate în patrimoniul său.
D. urmare, impozitul aferent imobilului urmează a fi suportat din averea debitoarei vânzătoare . SRL, suma reprezintă o taxă aferentă vânzării ce se încadrează în dispozițiile art. 121 pct. 1 din legea 85/2006, urmând a fi achitată cu prioritate, astfel încât contestația creditoarei C. E. Bank SA sub acest aspect nu este fondată, fiind respinsă.
În ce privește suma provizionată de 393,16 lei, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 pct. 4 din Legea 85/2006, vor fi provizionate, cu ocazia distribuirilor parțiale, sumele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, ori, lichidatorul judiciar a reținut această sumă, arătând că din ea urmau a fi acoperite comisioanele bancare aferente plăților ce se vor efectua conform distribuirii numărul 2, cheltuielile poștale aferente transmiterii raportului final și situațiilor financiare finale către toți creditorii debitoarei . SRL, susținerile lichidatorului judiciar fiind pertinente, iar dispozițiile art. 127 nu disting după cum sumele obținute, din care s-a reținut suma provizionată, au vizat o creanță garantată sau nu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul C. E. Bank România SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod.pr.civ.
Referitor la reținerea cu titlu de impozit curent aferent imobilului valorificat a sumei de 12.643 lei, reprezintă o creanța bugetară care se achită în conformitate cu dispozițiile art. 123 din legea insolvenței, solicitând instanței să dispună distribuirea sumei de 12.643 lei către aceasta ca și creditoare garantată.
Fondurile au fost distribuite către creditorii înregistrați la ordinea de prioritate prevăzuta de art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, nu se pot deduce din sumele încasate din garanții decât taxe, timbre, cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, cheltuieli pentru conservarea și administrarea acestor bunuri și remunerațiile persoanelor angajate în condițiile legii.
Impozitul aferent imobilului vândut, în sumă de 12.643 lei, nu este nici o cheltuiala aferentă vânzării, nici o cheltuială de conservare sau administrare a bunului, ci reprezintă o creanța bugetară, ce trebuie înscrisă în tabelul de creanțe în funcție de momentul când a luat naștere, dar care se plătește conform dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006, din orice alte sume încasate, cu excepția celor încasate din vânzarea bunurilor asupra cărora exista garanție reală în favoarea altor creditori și jurisprudența, care a statuat că impozitele aferente imobilelor nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor de conservare si administrare a bunului valorificat in cadrul procedurii.
Judecătorul sindic însă, fără a analiza toate aspectele învederate și fără a face o cercetare amănunțită a fondului problemei deduse judecații, a apreciat ca
impozitul aferent imobilului este o cheltuială ce se regăsește în categoria taxelor aferente vânzării, menționate în cuprinsul dispozițiilor art. 121 pct. 1 din legea insolvenței.
Vânzarea unui imobilul impune achitarea prioritară a impozitului aferent bunului, aceasta fiind o regulă aplicabilă unei tranzacții perfectată în condiții normale între două părți care nu sunt implicate într-o procedură de insolvență. Prin excepție, aceasta condiție nu mai este valabilă în cadrul derulării unei proceduri de faliment, cum este și speța dedusă judecății, art.113 alin.6 din OG 92/2003.
Totodată, judecătorul sindic a apreciat, fără o susținere legală, faptul că neachitarea impozitului aferent unui imobil valorificat ar determina impunerea impozitului restant în sarcina adjudecatarului, ceea ce ar limita posibilitățile reale de valorificare a bunului, aceasta constatare, nefiind susținută de nici o prevedere legală care să stabilească în sarcina adjudecatarului, obligația de a achita datorii restante la impozit datorate de fostul proprietar, mai ales dacă vorbește și de o tranzacție de înstrăinare în cadrul procedurii falimentului.
Acceptând ipoteza avansată de către judecătorul sindic, problema noului proprietar ar rămâne tot nerezolvata întrucât, conform certificatului de atestare fiscala nr._/24.04.2013 depus de către lichidatorul judiciar în dosarul cauzei, exista și o sumă în cuantum de 13.411,01 lei cu titlu de impozit aferent imobilului, datorat anterior deschiderii procedurii.
Așadar, chiar dacă s-ar achita impozitul născut în timpul procedurii, ar mai rămâne o diferență de impozit de plată, care, urmând raționamentului instanței de fond, ar intra în sarcina adjudecatarului imobilului, măsură pe care aceeași instanța a calificat-o drept nelegală.
Dispozițiile art.121 pct.l sunt dispoziții de excepție, referitoare la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunurilor garantate, în raport cu cele ale art.123 din aceeași lege, ce nu pot fi extinse prin analogie la alte situații neprevăzute expres de lege, prin urmare, aceste sume trebuie înlăturate de la distribuire.
Cea de-a doua critică vizează provizionarea sumei de 393.16 lei, care să asigure plata cheltuielilor de procedură, indicându-se astfel că pentru plata unor cheltuieli ce pot fi previzionate și acoperite in perioada următoare, lichidatorul judiciar trebuie să rezerve sume de bani cu aceasta destinație întrucât cheltuielile de procedură se distribuie cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Dispozițiile art. 121 alin. 1 din legea insolvenței nu prevăd păstrarea unor fonduri de rezervă în defavoarea creditorului garantat, în vederea acoperirii cheltuielilor viitoare. Din aceasta perspectivă, prevederile au caracter de normă specială, în raport cu cele ale art. 127 din aceeași lege, urmând a fi aplicate cu prioritate.
În cazul de față suma distribuită nu este de natură să stingă integral creanța admisă la masa credală, astfel că măsura provizionarii sumelor mai sus precizate este nelegală și îi prejudiciază, prin diminuarea sumei care se cuvine a fi distribuită creditorului garantat C. E. Bank România S.A.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii potrivit art. 304 alin. 7 C.pr.civ.
Obligativitatea motivării în fapt și în drept a hotărârii judecătorești decurge din prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., edictate în scopul asigurării bunei administrări a justiției, întăririi încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești și posibilității exercitării controlului judiciar de către instanțele superioare.
Atât inexistența motivării, ca și insuficiența ei, constituie motiv de modificare.
Intimata debitoare prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul fondat, numai în ce privește suma conservată pentru cheltuieli implicate de desfășurarea procedurii.
Prin Încheierea nr.143/. pronunțată de Tribunalul C. în dos.civ.nr._ 09 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul . SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar CII D.&Co S..
Ulterior, prin Încheierea nr.3980/17.06.2010 aceeași instanță a dispus trecerea la faliment a debitoarei . SRL, lichidator judiciar fiind desemnat tot CII D. &Co S..
Prin Raportul nr.2 (fila 7 dosar fond), întocmit în baza art.122 alin.1 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a stabilit fondurile obținute din lichidarea averii debitoarei . SRL precum și distribuirea acestora.
S-a reținut faptul că, în cadrul procedurii de lichidare, în perioada 07.11._13, fondurile înregistrate în averea debitoarei sunt în valoare de 100.004,37 lei și au următoarea componentă:
1. Suma conservată din distribuirea anterioară 396,03 lei;
2. Încasări obținute din vânzări active în valoare de 99.518,21 lei, respectiv din valorificarea imobilului afat în patrimoniul debitoarei, bun ipotecat în favoarea creditorului C. E. Bank SA;
3. Dobânzi bancare aferente depozitelor constituite în numele debitoarei 486,16 lei.
Distribuirea parțială a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor aparținând debitoarei și din încasarea altor venituri a fost efectuată conform tabelului definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei, actualizat astfel:
- art.121 pct.2, valoarea creanței creditorului C. E. Bank SA înscris în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 pct.2 se ridică la suma de 114.569,65 lei.
Suma distribuită creditorului C. E. Bank SA înscris în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 pct.2 este în valoare de 54.600 lei.
După deschiderea procedurii falimentului, vânzarea bunurilor din averea debitoarei se face de către lichidatorul judiciar, cu aprobarea Adunării
creditorilor, iar banii astfel obținuți sunt depuși în contul unic de lichidare, urmând ca lichidatorul judiciar să întocmească Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și, respectiv, Planul de distribuție, care pot fi contestate de creditori, în termen de 15 zile de la afișarea acestora, potrivit art.122 alin.3 din legea insolventei.
Ordinea de preferință pentru achitarea creanțelor debitorului falit este cea prevăzută de art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24;
11. creanțele creditorilor garantați născute în timpul procedurii de insolvență după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanțe cuprind capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel;
2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii.
Tot în raportul nr.2 lichidatorul judiciar a indicat și cheltuielile aferente procedurii în valoare de 45.800,4 lei sumă ce cuprinde: 31.391,83 lei reprezentate de corespondență, comisioane bancare, taxe și impozite SPITVBL C., plăți buget, servicii evaluate, tipizate, 1614,86 lei taxa de 2% către UNPIR, 10.004,44 lei onorariu lichidator, 2.400,11 lei TVA și 393,16 lei cheltuieli implicate în desfășurarea procedurii până la finalizarea acesteia.
Astfel, instanța constată că lichidatorul judiciar a procedat în mod legal atunci când, din fondurile obținute din vânzarea imobilului, a reținut mai întâi, cheltuielile de procedură, onorariul lichidatorului judiciar precum și cota de 2% virată către UNPIR, potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 și alin.6 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește suma de 393,16 lei reținută ca rezervă pentru cheltuielile implicate în desfășurarea procedurii până la finalizarea acesteia, instanța constată caracterul nefondat al acesteia, suma astfel previzionată urmând a fi distribuită creditorului ipotecar.
Art.127 pct.4 din Legea 85/2006 prevede în mod expres că rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului cu ocazia distribuirilor parțiale vor fi previzionate.
Se reține că legea nu stabilește criteriu de cuantificare a rezervelor ce urmează destinate acoperirii cheltuielilor viitoare ale averii debitorului.
În condițiile în care, lichidatorul judiciar a efectuat doar o distribuție parțială a fondurilor, fără a indica existența altor bunuri în patrimoniul debitoarei falite ce urmează a fi valorificate, previzionarea unei sume cu titlu de cheltuială de procedură devine nefondată.
Suma de bani reprezentând cheltuieli de procedură până la finalizarea falimentului urmează a fi plătită în concret în baza aceleiași dispoziții legale, la momentul fiecărei valorificări, planul de distribuție final urmând a cuprinde toate plățile necesare închiderii procedurii.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea reține că Raportul asupra fondurilor și Planul de distribuție sunt întocmite în mod legal, cu excepția sumei de 393,16 lei previziontă drept cheltuială de procedură.
În consecință, în temeiul art.312 alin.2 și 3 C.pr.civ, Curtea urmează a dispune admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței recurate în sensul admiterii, în parte a contestației, dispunând refacerea acestora numai în ce privește suma de 393,16 lei reprezentând cheltuieli de procedură ce va fi distribuită creditorului ipotecar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul litigiu cu profesioniști promovat de recurenta creditoare C. E. BANK (ROMANIA) SA cu sediul în sector 6, București, . Plaza, nr. 26Z împotriva Sentinței civile nr. 898/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II a civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat D. & CO S. - lichidator judiciar al debitoarei . SRL, cu sediul în C., .. 8, . și intimații creditori D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., P. C. - SPITVBL, cu sediul în C., ., J. C., . SRL, cu sediul în C., .. 2A, J. C., ., cu sediul în C., ., ., J. C., ., cu sediul în C., ., J. C., A. F. PENTRU MEDIU, sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . V. P. IMPEX SRL, cu sediul în Cluj N., .-88, J. Cluj, ., cu sediul în C., ., nr. 3, J. C., ., cu sediul în C., ., J. C., . SRL, cu sediul în C., .. 191, J. C., ., cu sediul în C., ., nr. 8, J. C., ., sector 2, București, ., intimat N. L. IFN SA, cu sediul în sector 1, București, .-22.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite, în parte contestația.
Dispune refacere Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare nr.2/2013 și a Planului de distribuire nr.2/2013 numai în ce privește suma de 393,16 lei reprezentând cheltuieli de procedură ce va fi distribuită creditorului ipotecar.
Menține celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședința publică azi 10.07.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, A. P. | Judecător, N. C. |
Grefier, C. M. |
Jud.Fond.C.C.
Red,Dec.jud. C.R./21.10.2014
Tehnored. Gref.C.M.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 550/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
