Procedura insolvenţei. Decizia nr. 541/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 2050/88/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.541.
Ședința publică din data de 04 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. G.
JUDECĂTOR - M. C. E.
JUDECĂTOR - R. N. B.
GREFIER – A. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta creditoare - D.G.R.F.P G. - A.J.F.P T. – cu sediul în T., . BIS, jud. T., împotriva sentinței civile nr.1129/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitoare - ..C. SRL – cu sediul în T., ., ., ., CUI_, J_ – prin lichidator judiciar - C.I.I. C. D. – cu sediul în C., ..3, ., ., având ca obiect procedura insolvenței Art. 132 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Recursul este motivat în termen și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.1 pct.2 cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin raportul final depus la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2014, lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. D. a solicitat aprobarea raportului final și închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. E. T.D.C. S.R.L., în temeiul art. 132 din Legea nr.85/2006.
Raportul final a fost afișat la ușa instanței la data de 24 aprilie 2014 și copii de pe acesta s-au comunicat creditorului și a fost publicat de către lichidatorul judiciar în buletinul procedurilor de insolvență, nefiind formulate obiecțiuni la raportul privind închiderea procedurii.
La data de 14 aprilie 2014, creditoarea D.G.R.F.P. G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. a formulat obiecțiuni la raportul întocmit de lichidatorul judiciar, prin care a arătat că, acesta a omis să se pronunțe în ceea ce privește antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății falite, cu toate că sunt îndeplinite condițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
A mai arătat că lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență, precum și a persoanelor culpabile de această stare, mențiuni care să se regăsească și în raportul final.
Prin sentința civilă nr. 1129/06.06.2014 s-au respins obiecțiunile formulate la raportul final, ca nefondate.
S-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. D., având ca obiect aprobare raport final + închidere procedură insolvență potrivit Legii nr. 85/2006 + obiecțiuni la raportul final, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art.132 din Legea nr.85/2006 și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. E. T.D.C. S.R.L.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 183 din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă generală față de debitoare și numirea în calitate de administrator judiciar a Cabinetului Individual de Insolvență C. D., iar ulterior, prin sentința civilă nr. 1684 din 13 mai 2011 s-a dispus . debitoarei și numirea în calitate de lichidator judiciar a Cabinetului Individual de Insolvență C. D..
Urmare a expirării termenului limită stabilit pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv rectificat al creanțelor, totalul masei credale fiind în sumă de 408.212,16 lei.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei lichidatorul judiciar a concluzionat că datorită situației economice, a dificultăților în realizarea obiectului de activitate, a lipsei de lichidități, starea de insolvență a debitoarei a devenit vădită.
S-a reținut că, deși fostul administrator a încercat o redresare a situației existente, acest lucru a fost imposibil, iar starea de insolvență a devenit iminentă.
De asemenea, din analiza documentelor financiar contabile și a situației financiare a debitoarei, lichidatorul judiciar a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii personale a fostului administrator, nefiind identificate fapte sau împrejurări care să fi condus la apariția insolvenței, potrivit art.138 din legea nr.85/2006.
Pe parcursul procedurii de insolvență au fost valorificate bunuri în valoare de 2.807,40 lei, astfel că, lichidatorul a întocmit raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planul de distribuire către creditorii debitoarei, înregistrate la grefă sub nr.11/07.02.2014 și afișate la ușa instanței data de 07.02.2014, iar copii de pe acestea au fost comunicate creditorilor, nefiind formulate obiecțiuni.
Cu privire la obiecțiunile creditoarei D.G.R.F.P. G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. la raportul final, s-a constatat că acestea nu pot fi primite, în condițiile în care, lichidatorul a concluzionat că insolvența s-a datorat situației economice, a dificultăților în realizarea obiectului de activitate, precum și a lipsei de lichidități. Cheltuielile de exploatare au crescut datorită majorării continue a prețurilor de achiziție a materialelor de construcție, generând o insuficiență a veniturilor realizate și implicit o incapacitate vădită de plată.
Lichidatorul a mai arătat că, din analiza documentelor financiar-contabile a reieșit faptul că fostul administrator al debitoarei nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă răspunderea personală a acestuia și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Lg. 85/2006 pentru introducerea acțiunii de atragere a răspunderii personale a administratorului societății.
Împrejurarea că lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii nu exonerează de răspundere pe creditoarea D.G.R.F.P. G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., care nu a formulat ea însăși această cerere, astfel că, aceasta nu-și poate invoca propria culpă prin atitudinea de pasivitate pe care a adoptat-o în tot cursul întregului litigiu.
Cum toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și a situațiilor financiare finale, judecătorul-sindic a constatat ca sunt îndeplinite condițiile obligatorii și necesare pentru închiderea procedurii, astfel că a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. E. T.D.C. S.R.L. și radierea acesteia din Registrul unde este înmatriculată, iar prezenta sentință a fost notificată direcției teritoriale a finanțelor publice și oficiului registrului comerțului, unde debitoarea este înmatriculată pentru efectuarea mențiunii.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și art.3041 Cod de procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În fapt, prin sentința civilă nr. 1129/06.06.2014 pronunțată in dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului T. judecătorul sindic nu a analizat pe deplin fondul cauzei fapt care a condus in mod greșit la soluția data prin sentința civila recurată.
De asemenea, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. D. T. a refuzat faptul să promoveze cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale împotriva administratorului debitoarei, cu toate că avea dreptul, având in vedere creanța creditorilor înscriși la masa credală în speță creditorul bugetar AJ.F.P.T. cu o creanță in cuantum de 387.437 lei.
După cum se poate observa cu ușurință în cererea privind închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SCHUROCONSTRUCT T.D.C SRL, lichidatorul judiciar nu găsește persoane culpabile de starea de insolvență a debitoarei, având in vedere următoarele aspecte:
- întocmirea documentelor cerute de lege inclusiv raportul specificat de art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței (fost art. 56 din Legea 64/1995) ce are in vedere identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plați si a persoanelor vinovate de apariția respectivei situații;
- dificultățile întâmpinate în cadrul procesului de valorificare a patrimoniului debitoarei;
- modul in care lichidatorul judiciar a dus la îndeplinire cele dispuse de judecătorul sindic si adunarea creditorilor;
- identificarea exactă a creanțelor pe care debitoarea le avea de încasat si de acoperit;
- gradul de încasare si acoperire a acestor creanțe;
motivele pentru care au generat neîncasarea sau neacoperirea totala a lor.
Potrivit sentinței civile nr.1129/06.06.2014, pronunțată de Tribunalul T., judecătorul sindic nu s-a pronunțat fata de persoanele culpabile de starea de insolvență a S.C. E. T.D.C. T., în speță administratorul debitoarei, cum nici lichidatorul judiciar a refuzat sa promoveze cerere in temeiul art. 138, alin.1, lit.c, din Legea nr.85/2006 întrucât administratorul "a dispus in interes personal continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți”, coroborat cu managementul defectuos a organelor de conducere, având în vedere debitul creat și nerecuperat către bugetul consolidat al statului în cuantum de 387.437 lei în vederea atragerii răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei in persoana fostului administrator, pentru a suporta pasivul neacoperit al debitoarei, astfel având obligația potrivit dispozițiilor art.3, alin. 1, lit.a din Legea nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de creditori, să solicite judecătorului sindic . insolvenței.
De asemenea, administratorul debitoarei nu și-a exercitat atribuțiile imperativ stabilite de dispozițiile Legea nr.31/1990 legea societăților comerciale în ceea ce privește administrarea cu buna-credință a societății, subliniind în acest fel faptul că potrivit dispozițiilor art.72 din Legea 31/1990”, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat.
Astfel, fapta existentă este în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plați, prejudiciul este cel față de bugetul statului, în cuantum de 387.437 lei, iar între fapta existentă și prejudiciul există față de echivoc legătura de cauzalitate.
În aceste condiții se poate observa că instanța de fond a apreciat în mod superficial situația de fapt existentă considerând ca nu există nici fapta nici prejudiciu și nici legătura de cauzalitate.
În doctrina juridică civilă în materie delictuală prin enunțul " intenția de a vatăma" (adică exercitarea dreptului în scopul de a aduce prejudiciu cuiva) se înțelege că exercitarea dreptului nu mai poate fi considerată ca normală, cel care a pus in mișcare un drept al sau pentru a păgubi pe terți, va fi obligat la repararea daunelor care le-a cauzat: malitiis non est indulgendum (față de răutăți nu trebuie să avem îngăduința). De asemenea doctrina juridica civilă în materie delictuală (cu care normele in materia insolventei se completează acolo unde nu se dispune) mai se precizează "Concepția în materie de culpă delictuală constă în nesocotirea unei obligații legal fapt pentru care este inutilă deosebirea între culpa levis ;i culpa levissima, de cate ori autorul unui fapt ilicit va fi in culpă, el va fi răspunzător. Culpa este așadar un element de natura obiectivă a cărei existență este necesar[ și suficientă pentru a da naștere la responsabilitate, independent de elementul subiectiv al voinței făptuitorului.
Voința in materie de răspundere nu joaca absolut nici un rol .
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii formulate de A.J.F.P.-T. și obligarea lichidatorului judiciar al debitoarei sa continue procedura de lichidare și să promoveze cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei pentru recuperarea pasivului neacoperit in cuantum de 387.437 lei al debitoarei S.C. E. T.D C SRL T..
Intimata debitoare, legal citată nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii, dar și potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 183 din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă generală față de debitoarea . și numirea în calitate de administrator judiciar a C. C. D..
Prin sentința civilă nr. 1684 din 13 mai 2011 s-a dispus . debitoarei și numirea în calitate de lichidator judiciar a Cabinetului Individual de Insolvență C. D..
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat insolvența, a reieșit că printre principalele cauze care au condus la apariția stării de insolvență au fost pierderile importante ale exercițiului financiar în 2009, determinând o reducere a activității și implicit o diminuare drastică a cifrei de afaceri.
În raportul final privind debitarea s-a menționat că datorită situației economice dificile existente, a dificultăților întâmpinate în realizarea obiectului de activitate, societatea nu a mai făcut față datoriilor; deși s-a încercat o redresare a activității debitoarei, datorită lipsei de lichidități din conturile societății, starea de insolvență a devenit iminentă.
A apreciat lichidatorul, în urma analizei documentelor financiar-contabile și a situației financiare a debitoarei, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii personale a fostului administrator, întrucât situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu legislația în vigoare si nu au fost identificate fapte sau împrejurări care să fi condus la apariția stării de insolvență și care să-i poată fi imputate fostului administrator al debitoarei.
În acest context, Curtea reține că nu poate fi primită critica potrivit cu care i se poate imputa lichidatorului judiciar culpa de a nu fi găsit vreo persoană vinovată de ajungerea debitoarei în insolvență, respectiv de a nu fi formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
De altfel, recurenta-creditoare avea posibilitatea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii materiale a persoanelor pe care le considera răspunzătoare de apariția acestei stări, evident respectând condițiile legale ce îi permit acest lucru. Or, ansamblul probatoriu administrat în cauză indică faptul că nu a fost formulată o astfel de cerere.
Nici judecătorului sindic nu i se poate reproșa o lipsă de rol activ în ceea ce privește antrenarea răspunderii speciale reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 atâta vreme cât asigurarea premiselor procedurale pentru recuperarea creanțelor creditorilor trebuie realizată de către creditorii interesați, judecătorul sindic exercitând un control de legalitate și nu unul de oportunitate a măsurilor ce se iau în procedura insolvenței pe care o supraveghează.
În cauză nu se poate vorbi despre neexercitarea rolului activ al judecătorului întrucât din disp. art.138 din Legea 85/2006 nu rezultă că această măsură poate fi luată din oficiu de judecător.
Cum o astfel de cerere de antrenare a răspunderii nu a fost dedusă judecății, legal prima instanță a soluționat cauza, respectându-se principiul disponibilității părții. Nu în ultimul rând, se observă că lichidatorul și-a motivat opinia privind neîndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii personale a fostului administrator, în condițiile în care situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv nu au fost identificate fapte sau împrejurări care să fi condus la apariția stării de insolvență și care să-i poată fi imputate fostului administrator al debitoarei.
Față de toate cele arătate Curtea reține că cele criticate nu pot conduce la reformarea hotărârii astfel că, în temeiul disp. art. 312 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P T., cu sediul în T., . BIS, jud. T., împotriva sentinței civile nr.1129/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-debitoare ..C. SRL, cu sediul în T., ., ., ., CUI_, J_ – prin lichidator judiciar - C.I.I. C. D. – cu sediul în C., ..3, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. G. M. C. E. R. N. B.
Grefier,
A. N.
Red.jud.hot.E.B.
Red.jud.dec.R.N.B./24.09.2014
A.N. 08 Septembrie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 22/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 677/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
