Procedura insolvenţei. Decizia nr. 161/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 2202/118/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 161
Ședința publică din 03 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. P.
Judecător N. S.
Judecător R. M.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D.G.R.F.P G. – AGENȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C., ., nr. 18, jud.Constranța, în contradictoriu cu intimatul-pârât ȚAPLIUC A. F. – cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3128/15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect procedura insolvenței . SA– J_, CUI_, cu sediul în Agigea, incinta Port Agigea Sud, jud-C. - art. 138 din Legea 85/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 03.02.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Creditoarea DGFP C. a solicitat judecătorului-sindic antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului ȚAPLIUC A. F., în calitate de administrator statutar la . SA, care urmează să suporte pasivul debitoarei.
În considerentele cererii, reclamanta apreciază că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor reglementate de art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006, răspunderea instituită de textele menționate fiind una delictuală specială reglementată de art. 1357- 1359 Cod civil, ale cărei condiții sunt întrunite în cauză.. În acest sens, susține că prejudiciul este format din pasivul debitorului astfel cum rezultă din tabelul definitiv, vinovăția se apreciază chiar prin existența unei culpe, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs este prezumată de lege, iar fapta ilicită se circumscrie prevederilor art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006. Mai arată reclamanta că societatea nu și-a achitat obligațiile de plată în termenul legal, ceea ce a generat majorări și penalități, iar acest aspect nu poate fi decât consecința unui management defectuos și a lipsei de interes a administratorului în plata datoriilor către bugetul de stat. Se mai arată și că potrivit bilanțului pe anul 2006 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice s-a menționat faptul că debitoarea figurează cu active imobilizate în sumă de 18.558 lei, stocuri în cuantum de 9.185 lei, creanțe de 215.157 lei și disponibilități bănești în sumă de 3.531 lei, sume care ar fi putut acoperi o parte din datoriile societății. Aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția administratorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, iar această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale.
Reclamanta învederează și că debitoarea avea obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar și a judecătorului sindic documentele și informațiile prevăzute de legea 85/2006, respectiv bilanțul și copiile registrelor contabile, lista completă a tuturor bunurilor sale precum și lista completă a tuturor creditorilor. Ori, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, reiese faptul că nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, or, o asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâților de a se prezenta în vederea administrării probelor creează prezumția că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr.3128/15 noiembrie 2013, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâtul ȚAPLIUC A. F., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin încheierea nr. 474/15.06.2010 pronunțată de Tribunalul C. - prin judecătorul sindic, s-a dispus . procedură simplificată față de debitoarea . SRL, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat AS INSOLV SPRL.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte de activitate, în conformitate cu art. 21 alin 1 din Legea 85/2006, în care a arătat că nu rezultă aspecte legate de incidența art.138 în cauză.
In drept, reclamanta creditoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. a), d) și e) din Legea 85/2006.
Examinând cererea creditoarei în raport de aceste dispoziții legale, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din faptele invocate.
Astfel, nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. a), deoarece nu s-a dovedit nici fapta ilicită a folosirii bunurilor societății și nici latura subiectivă, respectiv folosul propriu urmărit de pârât.
Pentru a opera răspunderea patrimonială a administratorului unei societăți supuse procedurii reglementate de Legea insolvenței, trebuie dovedită nu numai săvârșirea de către acesta a uneia sau a mai multor fapte din cele prevăzute de art.138 din lege, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență. Mai mult, existența raportului de cauzalitate dintre culpa administratorului și starea de insolvență a societății debitoare trebuie dovedită, aceasta nefiind prezumată.
Din conținutul rapoartelor întocmite în cauză de către lichidatorul judiciar, rezultă că nu se poate reține o legătură de cauzalitate între faptele acestora în calitate de administratori ai societății debitoare și ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Pentru aplicarea art.138 alin. 1 lit. d), trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Faptul că evidența contabilă nu a fost predată administratorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, este prevăzut la art.147 din Legea 85/2006, care stabilește că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția administratorului documentele menționate la art.28 din lege se pedepsește.
Pe de altă parte, predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege administratorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.
În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, respectiv neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, ori în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Instanța a reținut că reclamanta nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar din actele de la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
Pe de altă parte, nici ideea unei prezumții de culpă în sarcina administratorului nu poate fi primită de către instanță, deoarece, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (Decizia nr. 905/2008, Decizia nr.82/2007), dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 „nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită”, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Totodată, fapta ilicită prevăzută de art.138 lit. e), invocată de reclamantă, presupune deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice prin intermediul căreia membrii organelor de conducere sau supraveghere au diminuat activul patrimonial în interes propriu în frauda creditorilor debitorului persoană juridică. Conform rapoartelor de activitate întocmite în cauză de lichidatorul judiciar, acesta a apreciat că nu sunt incidente prevederile art.138 din Legea 85/2006, iar în ce privește susținerile reclamantei din cererea introductivă cu privire la existența unor active imobilizate în sumă de 18.558 lei și a unor stocuri în cuantum de 9.185 lei, acestea nu se verifică în cauză.
Instanța a reținut că lichidatorul judiciar nu a făcut astfel de constatări în cadrul rapoartelor de activitate întocmite în cauză, iar reclamanta nu a administrat probatorii din care să rezulte această situație de fapt.
În acest sens, a reținut că, pentru aplicarea art.138 din Legea 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă a două condiții speciale: săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență, la care se adaugă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art.998-999 Cod civil.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei reglementate de art. 138 lit. a), d) și e) din lege și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs D.G.R.F.P G. - Agenția Finanțelor Publice C., susținând că administratorul societății debitoare se face vinovat de faptele prev.de art.138 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006, astfel că se impune angajarea răspunderii materiale și cu averea personală pentru o creanță de 559.966 lei.
Astfel, conform bilanțului pe anul 2006 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor, societatea debitoare figurează cu active imobilizate în cuantum de 18.558 lei, creanțe de 215.157 lei, stocuri de 9.185 lei, sume ce ar fi putut acoperi datoriile societății.
În aceste condiții, având în vedere că pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada de îndeplinire a obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate, consideră că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite.
Referitor la cel de-al doilea temei (art.138 lit.d), se arată că pârâtul a refuzat să predea documentele contabile lichidatorului judiciar, prezumându-se că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea exigențelor legale.
În legătură cu fapta sancționată de art.138 lit.e, se arată că bunurile evidențiate în bilanțul publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, nu au fost predate lichidatorului, nu au fost identificate, iar pârâtul nu a dat nicio lămurire în acest sens.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.138 (1) din Legea nr.86/2006: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea administratorului este o răspundere specială care împrumută prin reglementarea sa caracteristicile răspunderii delictuale, care pentru a fi angajată, este necesar a se constata îndeplinirea condițiilor generale ale acestei răspunderi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
În raport de aceste reglementări se constată că legal judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit. a, d, e din Legea nr.85/2006.
Astfel, conform raportului întocmit de lichidatorul judiciar, s-a arătat că societatea debitoare a depus anual bilanțurile contabile, de la înființare și până în anul anterior dizolvării acesteia, iar cauza intrării în insolvență a societății a fost datorată în principal ca urmare a dizolvării acesteia în urma nemajorării capitalului datorită lipsei de reacții și a pasivității de care a dat dovadă acționarul majoritar – respectiv ..
. a fost precedată de apariția stării generale precare a . SA ca urmare a dificultăților generale economice de la acea dată și declinului economic în care intrase societatea.
În această situație, rezultă că susținerile recurentei conform căreia pârâtul se face vinovat de faptele prevăzute de art.138 lit.a, d, e din Legea nr.85/2006, nu sunt întemeiate, astfel că în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea D.G.R.F.P G.– AGENȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C., ., nr. 18, jud.Constranța, în contradictoriu cu intimatul-pârât ȚAPLIUC A. F. – cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3128/15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2014.
Președinte, R. P. | Judecător, N. S. | Judecător, R. M. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:D.C.
Red.-jud.R.M.
Tehnored.-gref.D.C.M.
2ex./25.02.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 245/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 22/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
