Procedura insolvenţei. Hotărâre din 06-03-2014, Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 2380/118/2013/a2.1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 133
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. P.
Judecător A. P.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de creditoarea . cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2470/23.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ /a3, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin administrator judiciar GLOBAL INSOLVENCY SPRL, cu sediul în C., .. 20, .>. – prin administrator special D. C., cu sediul în C., .. 45, ..3, . obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic R. S. pentru apelanta creditoare în baza delegației depusă la dosar și avocat R. M. pentru intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul apelantei creditoare pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, susținând că notificările de reziliere a contractelor au fost emise ca urmare a măsurilor stabilite de A.N.A.F.
Apărătorul intimatei debitoare solicită respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, apreciind că instanța de fond în mod corect a reținut că emiterea notificărilor s-a făcut ca urmare a intrării în insolvență a ..
Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentului apel.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 2470/23.09.2013 Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamanta . – prin administrator special D. C. și administrator judiciar GLOBAL INSOLVENCY SPRL, în contradictoriu cu pârâta ., în sensul că:
- a constatat nulitatea parțială absolută a clauzei cuprinsă în cuprinsul art. 13 pct. a din contractul de închiriere nr. 17/24.01.2012 încheiat între . și ., a clauzei cuprinsă în art. 13 pct. a din contractul de închiriere nr. 18/24.01.2012 încheiat între . și ., a clauzei cuprinsă în art. 15 pct. f din contractul de închiriere nr. 19/24.01.2012 încheiat între . și . și a clauzei cuprinsă în cuprinsul art. 13 pct. a din contractul de închiriere nr. 176/01.11.2012 încheiat între . și ., clauze conform cărora prezentul contract încetează deplin fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, în cazul în care una din părți devine insolvabilă sau este declarată în stare de insolvență.
- a constatat nulitatea absolută a notificărilor emise de pârâta . către reclamanta . nr. 5102/17.04.2013, nr. 5103/17.04.2013, nr. 5104/17.04.2013 și nr. 5105/17.04.2013 privind rezilierea contractelor de închiriere.
- a constatat existența dreptului de folosință al reclamantei . asupra bunurilor mobile și imobile care au făcut obiectele contractelor de locațiune încheiate între locatorul . și locatara . nr. 17/24.01.2012, nr. 18/24.01.2012, nr. 19/24.01.2012 și nr. 176/01.11.2012 și a obligat pârâta . să asigure reclamantei . folosința liniștită a acestor bunuri mobile și imobile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.01.2012 au fost încheiate un număr de 4 contracte de închiriere între locatorul . și locatara ., pentru o durată de 5 ani, având ca obiect acordarea dreptului de folosință asupra bunurilor mobile și imobile constând rezervor A1 – capacitate 1400mc, rezervor A2 – capacitate 1400 mc, rezervor A3 – capacitate400 mc, rezervor A4 – capacitate 400 mc, rezervor A5 – capacitate 400 mc, rezervor 12 B – capacitate 3400 mc,rezervor 13B – capacitate 3500 mc rezervor 14 B – capacitate 3640 mc, rezervor 15 B – capacitate 3800 mc, rezervor 16 B – capacitate 3800 mc, frigistat ( banc frigorific ), teren liber în suprafață de 4312 mp situat în secția Platformă Nord IIB, drum acces pietruit 101 mp situat în secția Platformă Nord IIB, drum acces betonat 1014 mp situat în secția Platformă Nord IIB, platformă betonată 929 mp situat în secția Platformă Nord IIB, a, linia ferată industrială situată în Depozitul II B- linia I afectată încărcării descărcării cu o lungime de 443,66 mp, linie ferată industrială de tranzit ce dă acces la depozitul II B cu o lungime de 1305 mp, două rezervoare deținut în baza contractului de închiriere nr. 176/01.11.2012, respectiv R18 capacitate de depozitare 5800 m, R21- capacitate de depozitare 5800 m, amplasate în Parcul de rezervoare IIB – Secție Platformă Nord II. Instanța constată că, în cuprinsul celor patru contracte, s-a inserat, în capitolul VII clauza potrivit căreia, prezentul contract încetează deplin fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, în cazul în care una dintre părți (a) devine insolvabilă sau este declarată în stare de insolvență.
Ulterior, la data de 04.03.2013, prin încheierea nr. 337 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ . s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de ., fiind desemnat administrator judiciar GLOBAL INSOLVENCY SPRL .
La data de 17.04.2013, pârâta . a emis notificări către reclamanta ., prin care a constatat intervenită încetarea de plin a contractelor de închiriere, fără a mai fi necesară intervenția instanței de judecată, pentru starea de insolvență a locatarei.
Instanța a reținut că în cuprinsul notificărilor nu s-a invocat măsura dispusă de ANAF DGFP C. urmare controlului efectuat, pârâta menționând încetarea de plin a contractelor de închiriere având în vedere notificarea cu nr. 1101/21.03.2013 privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului . prin încheierea nr.337/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul C..
Potrivit dispozițiilor art. 86 al. 1 din legea nr. 85/2006, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauză de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.
Față de aceste dispoziții legale s-a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1255 Cod civil, potrivit cărora, clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat. În cazul în care contractul este menținut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile.
Înserarea în cuprinsul contractelor de închiriere a clauzei potrivit cărora acestea sunt desființate de drept în cazul în care față de una dintre părți se dispune deschiderea procedurii insolvenței, contrar dispozițiilor art. 86 al. 1 din legea nr. 85/2006, conduce la nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 13 pct. a din contractul de închiriere nr. 17/24.01.2012 încheiat între . și ., a clauzei cuprinsă în art. 13 pct. a din contractul de închiriere nr. 18/24.01.2012 încheiat între . și ., a clauzei cuprinsă în art. 15 pct. f din contractul de închiriere nr. 19/24.01.2012 încheiat între . și . și a clauzei cuprinsă în cuprinsul art. 13 pct. a din contractul de închiriere nr. 176/01.11.2012 încheiat între . și ., clauze conform cărora prezentul contract încetează deplin fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, în cazul în care una din părți devine insolvabilă sau este declarată în stare de insolvență. D. urmare, se va dispune admiterea acțiunii reclamantei astfel cum a fost formulată prin acest capăt de cerere .
Întrucât doar această clauză este nulă absolut, restul dispozițiilor contractuale urmând a produce efecte între părți, cu atât mai mult cu cât, prin notificarea emisă de administratorul judiciar, acesta a menționat că solicită menținerea contractelor. D. urmare, contractele de închiriere fiind nule absolut doar parțial, strict sub aspectul clauzei menționate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1255 Cod civil, invocate anterior, acestea produc efecte în continuare, motiv pentru care este întemeiată acțiunea reclamantei prin care se solicită instanței să constate existența dreptului de folosință al reclamantei . asupra bunurilor mobile și imobile care au făcut obiectele contractelor de locațiune încheiate între locatorul . și locatara . nr. 17/24.01.2012, nr. 18/24.01.2012, nr. 19/24.01.2012 și nr. 176/01.11.2012 și să oblige pârâta . să asigure reclamantei . folosința liniștită a acestor bunuri mobile și imobile.
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că rezilierea contractelor s-a notificat pârâtei urmare obligațiilor impuse de către ANAF DGFP C. cu ocazia controlului efectuat, iar stabilirea necompetenței consiliului de administrație al . la momentul emiterii deciziei nr. 10/10.01.2012 conduce la nevalabilitatea contractelor încă de la momentul încheierii acestora, instanța a reținut că nu sunt fondate, pentru următoarele considerente: prezenta acțiune a avut ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei inserate în contractele de închiriere, prin care s-a stabilit desființarea acestora urmare declarării insolvenței față de una dintre părți, nulitatea clauzei conducând la nulitatea parțială absolută a contractului strict sub aspectul acestei clauze, precum și constatarea dreptului de folosință al reclamantei consecința nulității strict a acestei clauze. Pârâta nu a solicitat, prin acțiune separată sau pe calea cererii reconvenționale, constatarea nulității absolute a întregului contract de închiriere, raportat la existența sau nu a consimțământului valabil exprimat la momentul încheierii contractului, iar decizia emisă de ANAF DGFP prin care s-a constatat nevalabilitatea deciziei nr. 10/10.01.2012 a consiliului de administrație nu suplinește o hotărâre judecătorească prin care să se dispună în acest sens, respectiv a anulării sau constatării nulității absolute a respectivei decizii prin prisma competențelor atribuite consiliului de administrație de către legea nr. 31/1990. În plus, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 55 din legea nr. 31/1990, în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau trebuia să cunoască depășirea acestuia, ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Toate cele patru contracte de închiriere au fost semnate, pentru locator, de directorul general, directorul economic, directorul tehnic, șef serviciu juridic, șef serviciu mentenanță, deci de persoane ce reprezintă în mod valabil societatea, iar obiectul contractelor de închiriere nu depășea obiectul de activitate al societății locatoare. D. urmare, nu se poate imputa reclamantei cunoașterea unei neregularități în ce privește dreptul de reprezentare al locatorului la încheierea contractului, pârâta nu a prezentat o hotărâre judecătorească prin care să se anuleze decizia CA nr. 10/10.01.2012, și nici nu s-a depășit obiectul de activitate al locatorului la încheierea contractului, astfel încât, societatea este, la acest moment, valabil angajată prin încheierea contractelor de închiriere.
Față de cele expuse anterior, s-a dispus admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel ..
În motivarea apelului . arată în esență că prin hotărârea apelată greșit au fost menținute în vigoare contracte de închiriere încheiate cu nerespectarea Legii 31/1990.
Ori, prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 22.04.2013 și care este anexă la Dispoziția obligatorie a ANAF nr. 1036/25.04.2013 pct.3 s-a reținut că Decizia CA nr.10/2012 prin care a fost aprobată închirierea bunurilor către . și care a stat la baza perfectării contractelor de închiriere 17,18 și 19/24.01.2012 a fost emisă cu încălcarea legii 31/1990 și a Statutului . (contractele nr. 17,18 și 19/24.01.2013).
Dispozițiile legale încălcate au fost prevederile art. 31 al.1 din Legea 15/1990, art. 111 alin.2, lit.f din Legea 31/1990 și art. 12 alin.3 lit.h și j din Statutul societății locatoare, în ceea ce privește obligația aprobării de către A.G.A. a închirierii bunurilor și perioada de valabilitate a acesteia.
Contractul de închiriere nr. 176/1.11.2012 a fost încheiat în baza hotărârii A.G.A. nr.4/17.10.2012, dar rezilierea acestuia a fost solicitată deoarece în condițiile în care accesul la aceste rezervoare nu era asigurat ca urmare a celorlalte contracte, se impunea și rezilierea acestuia.
În referire la nulitatea absolută a clauzei referitoare la încetarea contractului când una din părți devine insolvabilă sau este declarată în stare de insolvență, instanța trebuia să cerceteze condițiile de validitate ale contractelor menționate, ceea ce presupune analiza condițiilor generale esențiale pentru validitatea convenției și care sunt: capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.
Prin urmare, cercetarea validității contractului presupunea examinarea capacității părților contractante, atât sub aspectul capacității de folosință, cât și cel al capacității de exercițiu.
Astfel, voința societății nu poate fi exprimată decât prin hotărârile Adunării Generale a Acționarilor (A.) astfel cum prevăd dispozițiile art. 111 alin.2 lit.f din Legea 31/1990 și care prevăd:
„În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată: să hotărască gajarea, închirierea sau desființarea unei sau a mai multor unități ale societății”.
În consecință, la încheierea contractelor de închiriere respective, voința societății . nu a fost valabil exprimată câtă vreme întocmirea contractelor de închiriere nu a fost aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor.
De asemenea, prezumția bunei credințe prevăzute de art. 1183 alin.2 din Codul Civil nu subzistă în cazul în care locatorul a cunoscut sau cu diligențe minime ar fi putut să cunoască nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a încheiat actul.
Mai mult, potrivit art. 21 alin.5 din OUG 94/2011 „Măsurile dispuse prin dispoziție obligatorie pentru plata obligațiilor datorate, înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlați, recuperarea pagubelor produse și pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia”.
Se mai arată că greșit instanța de fond a constatat nulitatea absolută a notificărilor emise de ., deoarece la data emiterii notificărilor societatea cunoștea măsurile ce urmau a fi dispuse urmare controlului și chiar dacă în cuprinsul notificărilor nu sunt menționate decât clauzele de încetare unilaterală a contractelor, cu care intimata a fost de acord prin semnarea contractului, apelanta a întocmit notificările tocmai pentru a respecta măsurile luate de organul de control, la care nu a putut face referire deoarece la data respectivă dispoziția nu era decât în faza de proiect.
Aparența dreptului este în favoarea apelantei ., notificările de reziliere bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate, măsura fiind dispusă de către Dispoziția obligatorie a ANAF nr. 5616/29.04.2013.
Apelul este nefondat.
În cauză se constată că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, situația de fapt, apărările pârâtei apelante și dispozițiile legale aplicabile, întemeiat prima instanță a admis acțiunea reclamantei intimate O. P. SRL și a constatat nulitatea absolută a clauzei din contractele de închiriere încheiate de părți, clauză conform căreia contractul încetează deplin fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, în cazul în care una din părți devine insolvabilă sau este declarată în stare de insolvență, cu consecința constatării nulității absolute a notificărilor de reziliere a contractelor de închiriere emise de . și a constatării existenței dreptului de folosință al . asupra bunurilor mobile și imobile ce au făcut obiectul închirierilor.
Legal prima instanță a reținut că notificările emise în care se invocă motivul de încetare de drept a închirierii, întrucât în privința reclamantei intimate s-a deschis procedura insolvenței sunt nule absolut ca o consecință a constatării nulității din clauzele contractuale cu această motivare întrucât încalcă dispozițiile imperative ale art. 86 din Legea 85/2006, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 1255 Cod civil.
Criticile potrivit cărora instanța trebuia să analizeze și dacă erau îndeplinite condițiile legale de validitate a convențiilor respective, în cauză voința locatorului O. T. SA nefiind valabil exprimată întrucât întocmirea contractelor de închiriere nu a fost aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor este nefondată,deoarece corect prima instanță, analizând apărările pârâtei apelante formulate în acest sens, legal a reținut că potrivit prevederilor art. 55 din Legea 31/1990, în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau trebuia să cunoască depășirea acestuia, ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.
Toate cele patru contracte de închiriere au fost semnate pentru locator, de directorul general, directorul economic, directorul tehnic, șef serviciu juridic, șef serviciu mentenanță, deci de persoane ce reprezintă în mod valabil societatea, iar obiectul contractelor de închiriere nu depășea obiectul de activitate al societății locatoare. D. urmare, nu se poate imputa reclamantei necunoașterea unei neregularități în ce privește dreptul de reprezentare al locatorului la încheierea contractului, iar pârâta nu a prezentat o hotărâre judecătorească prin care să se anuleze decizia CA nr. 10/10.01.2012, și nici nu s-a depășit obiectul de activitate al locatorului la încheierea contractului, astfel încât, societatea era la acel moment, valabil angajată prin încheierea contractelor de închiriere.
Prin urmare, și afirmația conform căreia locatorul a cunoscut sau cu diligențe minime ar fi trebuie să cunoască nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a încheiat actul nu corespunde, pentru cele sus expuse, realității.
În referire la emiterea Notificărilor (despre care se afirmă că greșit s-a constatat nulitatea lor absolută) și care au la bază Dispoziția obligatorie a A.N.A.F. nr. 5616/29.04.2013 ceea ce ar determina legalitatea acestora, se constată că aceste susțineri sunt nefondate, legal prima instanță reținând că decizia respectivă prin care s-a constatat nevalabilitatea deciziei nr. 10/10.01.2012 a consiliului de administrație nu suplinește o hotărâre judecătorească prin care să se dispună în acest sens, datorită lipsei aprobării A.G.A., . neformulând o acțiune separată sau o cerere reconvențională prin care să solicite constatarea nulității absolute a întregului contract de închiriere datorată inexistenței consimțământului valabil exprimat la momentul încheierii contractelor.
Ori, în apel, potrivit art. 478 Cod procedură civilă:
„(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.
(2) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivele apelului ori în întâmpinare (…)
(3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.
În consecință și critica prin care se arată că aparența dreptului este în favoarea sa, notificările de reziliere a căror nulitate absolută s-a constatat bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate, ele decurgând din existența deciziei organului de control este nefondată, deoarece s-au arătat considerentele pentru care actul de control nu poate fi luat în considerație în referire la cele cuprinse în privința intimatei . pentru cele expuse anterior.
Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art. 478 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de creditoarea . cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2470/23.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ /a3, în contradictoriu cu intimata debitoare . prin administrator judiciar GLOBAL INSOLVENCY SPRL, cu sediul în C., .. 20, .>. – prin administrator special D. C., cu sediul în C., .. 45, ..3, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, R. P. | Judecător, A. P. | |
Grefier, N. L. |
Jud.fond.C.C.
Red.dec.jud.A.P. /17.03.2014
Tehnored.gref.NL
3 .
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 218/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 697/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
