Opoziţie. Sentința nr. 1158/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1158/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 14003/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 107/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
PREȘEDINTE - S. L.
Judecător - A. C.
Grefier - M. P.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr.1158/27.11.2013 pronunțate de Tribunalul D.- Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Ș. E. A. și intimata pârâtă . prin administrator judiciar RECO REORGANIZARE IPURL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se apelul în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința nr.1158/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul D.- Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins opoziția formulată de reclamanta D. C.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea asociaților/actul adițional publicat în M.O. partea a IV-a nr. 5087/30.09.2013 asociații Ulăreanu A. și Ș. E. A. au hotărât cu privire la cesiunea părților sociale către numitul Ulăreanu M..
La momentul acestei operațiuni, societatea figura ca debitoare către D.G.R.F.P. cu suma de 224.477 lei așa cum rezultă din certificatul fiscal emis de AJFP D., acest creditor înțelegând să formuleze opoziție față de hotărârea asociaților de cedare a părților sociale.
Potrivit art. 202 din Legea 31/1990, în cazul unei societăți cu răspundere limitată, părțile sociale pot fi transmise între asociați, transmiterea către persoane din afara societății fiind permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale, în condițiile alin. 21 și urm. art. 202 din legea 31/1990.
Aceste dispoziții legale, consacră măsuri de precauție pe care legea le stabilește în favoarea unor creditori care s-ar dovedi prejudiciați prin transmiterea părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată către persoane străine, măsuri preventive justificate prin caracterul intuitu personae al acestei societăți și menite să permită creditorilor care dovedesc un prejudiciu să obțină satisfacerea creanței lor.
Asemenea măsuri, al căror efect poate fi acela al transformării unei obligații societare într-o obligație personală stabilită în sarcina asociaților cedenți, nu pot fi însă dispuse decât în urma dovedirii îndeplinirii unor condiții.
În contextul în care răspunderea astfel antrenată a asociaților cedenți este o răspundere civilă delictuală, admisibilitatea opoziției este condiționată de reținerea în sarcina acestora a faptului săvârșirii unei fapte ilicite – transmiterea părților sociale în condiții statutare și nelegale, a producerii unui prejudiciu pentru creditorul titular al cererii de opoziție, a stabilirii unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a existenței vinovăției în săvârșirea faptei ilicite.
S-a mai reținut că proba îndeplinirii acestor condiții revine creditorului titular al opoziției.
Relativ la faptul îndeplinirii în cauză a acestor condiții, instanța a constatat că transmiterea părților sociale ale . către numitul Ulăreanu M. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 202 din Legea 31/1990, hotărârea asociaților fiind luată cu îndeplinirea cerinței majorității cerută de lege, fapt ce împiedică instanța să aprecieze că pârâții asociați cedenți ar fi săvârșit vreo faptă ilicită.
Nici cerința existenței unui prejudiciu nu poate fi apreciată ca dovedită, simplu fapt al existenței unei creanțe asupra patrimoniului societății pârâte și a faptului că asociatul unic a înțeles să cedeze părțile sociale deținute în cadrul societății, neechivalând cu existența unui efect negativ direct, cert și actual asupra patrimoniului creditoarei și aceasta cu atât mai mult cu cât pârâții au dovedit faptul existenței în patrimoniul societății debitoare a unor bunuri care ar putea permite în continuare creditorului să obțină satisfacerea creanței sale.
Un asemenea prejudiciu ar putea fi reținut doar în cazul în care ar fi probată intenția, chiar indirectă, a pârâtului asociat cedent de a se sustrage pe sine și bunurile societății urmăririi creditorului, probă ce nu a fost făcută în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs oponenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia, în temeiul art. 460 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Recurenta a susținut că dispozițiile legale ce reglementează opoziția la cesiunea părților sociale, au drept scop limitarea abuzului dreptului de dispoziție asupra părților sociale- bunuri mobile necorporale, de către persoanele ce dețin calitatea de asociat și administrator, care nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acțiuni prezente sau viitoare de realizare a creanțelor, inclusiv prin angajarea unei eventuale răspunderi solidare a acestora.
P. această cesiune s-a afectat și caracterul intuitu personae al societății. Creditoarea a susținut, totodată, că legiuitorul a stabilit obligativitatea transmiterii hotărârii adunării asociaților către direcțiile generale ale finanțelor publice tocmai pentru că este evident că cesionarea părților sociale se face cu vătămarea intereselor sale.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Sistemul român de drept este guvernat de principiul libertății de circulație a bunurilor aflate în circuitul civil, libertate limitată doar de ordinea publică, de normele juridice imperative și de regulile de conviețuire socială.
Conform acestui principiu, cesiunea de părți sociale este liberă, nefiind îngrădită decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de norma prohibitivă din conținutul art. 202 alin.23 din Legea 31/1990, introdus prin OUG nr.54/2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
Simpla cesiune a părților sociale nu atrage automat admiterea opoziției creditorului bugetar, dispozițiile art. 202 alin.23 din Legea 31/1990, introdus prin OUG nr.54/2010, nu au caracter imperativ, nu instituie obligația plății imediate a creanței bugetare scadente de către societate sau asociatul care iese din societate ori cesionează un anumit număr de părți sociale. Trebuie dovedit, așa cum s-a arătat anterior, existența unor premise ale angajării răspunderii acestuia sau că, odată cu transmiterea părților social, are loc o modificare a persoanei juridice, cum ar fi diminuarea patrimoniului sau dacă există alte suspiciuni cu privire la crearea stării de insolvabilitate a societății debitoare, ca urmare a cesiunii.
Potrivit acestui text, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să-și cedeze părțile sociale, dispozițiile art.62 din Legea nr.31/1990 aplicându-se în mod corespunzător.
Textul, ca orice limitare a exercițiului liber al unui drept, este de strictă interpretare. Ca urmare, instanța poate obliga societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale doar dacă s-a invocat și dovedit prejudiciul produs prin transmiterea părților sociale, prejudiciu ce trebuie dovedit, conform prevederilor art.1169 Cod civil. Simpla susținere că există un prejudiciu, nedovedită, nu poate fi primită. Faptul că legiuitorul a prevăzut obligația de comunicare a hotărârii adunării asociaților către direcțiile generale ale finanțelor publice nu echivalează cu instituirea unei prezumții de fraudă și nici nu atrage admiterea automată, nedovedită, a opoziției creditorului bugetar.
Ca urmare, prejudiciul nu se presupune. Dimpotrivă, creanțele pot fi recuperate și după transmiterea părților sociale, de la aceeași persoană juridică debitoare, care are același patrimoniu ca și înainte de cesiune. Creditorul nu este, prin urmare, prejudiciat automat prin cesiune, ci doar dacă, odată cu transmiterea părților sociale, are loc și o altă modificare a persoanei juridice, cum ar fi diminuarea patrimoniului sau dacă există alte suspiciuni cu privire la crearea ori mărirea stării de insolvabilitate a societății debitoare ca urmare a cesiunii.
În speță, nu s-au invocat motive concrete pentru care oponenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. consideră că cesiunea consemnată în Hotărârea din data de 05.09.2013, face dificilă ori chiar imposibilă recuperarea creanței sale.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., .. 2, Județul D. împotriva sentinței nr.1158/27.11.2013 pronunțate de Tribunalul D. - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Ș. E. A. cu sediul în C., .. 15E, Județul D. și intimata pârâtă . prin administrator judiciar RECO REORGANIZARE IPURL cu sediul în C., .. 2, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, A. C. | |
Grefier, M. P. |
M.P. 06 Martie 2014
Red.jud.S.L.
Jud.fond L.D.
| ← Strămutare. Sentința nr. 40/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 154/2014.... → |
|---|
