Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 914/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 477/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. L.
Judecător:C. P.
Judecător:M. M.
Grefier: V. S.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de V. E., C. V. și . prin V. D. M. împotriva deciziei civile nr. 196 din 3 aprilie 2014 pronunțate de Curtea de Apel C.-Secția a II-a civilă în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații ONRC –O. de pe lângă Tribunalul D. și C. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se faptul că nu au fost depuse înscrisurile solicitate de instanța care vizau calitatea de reprezentant a numitei V. D. M. pentru ..
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1068/2013 din 09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ *, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții V. E. și C. V. în contradictoriu cu intimații O. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., C. T. și .. S-a admis cererea de înregistrare a mențiunilor nr._/28.09.2011, formulată de C. T. pentru intimata .. S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, conform cererii de mențiuni nr._/28.09.2011.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 28.09.2011, numita C. T. în numele firmei ., a formulat o cerere de înregistrare a mențiunilor, înregistrată sub nr._/28.09.2011, la O. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., prin care a solicitat înregistrarea în registrul comerțului a hotărârii nr.1/05.09.2011, prin care s-a hotărât modificarea actului constitutiv al societății cu privire la: sediul social, revocarea administratorilor V. D.-M. și V. E. și numirea în funcția de administrator al societății a asociatului unic C. T..
Totodată, s-a reținut că la O. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. a fost înregistrată, sub nr.273/07.01.2013, cererea de intervenție formulată de interveninenții V. E. și C. V. împotriva cererii de mențiuni nr._/28.09.2011. Prin sentința nr.178/08.04.2005, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.5219/. și irevocabilă prin decizia nr.1597/02.05.2007 a Î.C.C.J, numita ( actualmente V.) a fost exclusă din societatea ., iar asociatei C. T. i-a revenit cota de 100% din părțile sociale care alcătuiesc capitalul social, motiv pentru care s-au înlăturat susținerile intervenienților că numita C. T. nu are nici o calitate în cadrul firmei, iar prin hotărârea nr.1/05.09.2011 aceasta din urmă a fost împuternicită să formuleze în numele și pentru . cererea de mențiuni înregistrată sub nr._/28.09.2011 la O. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D..
Susținerile intervenienților V. E. și C. V. că aceștia au avut calitatea de asociați și administratori ai societății . și că nu există vreo hotărâre judecătorească de excludere a acestora din firmă, nu pot fi primite de către instanță, întrucât prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat s-a statuat o realitate juridică, respectiv faptul că intervenienții menționați anterior nu au avut niciodată calitatea de asociați și administratori ai societății ., în acest sens fiind atât sentința nr.178/08.04.2005 a Tribunalului D., cât și sentința nr.19/22.09.2006, pronunțată în dosarul nr.314/. D., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.569/15.02.2008, pronunțată de Î.C.C.J în dosarul nr._/54/2006, prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii asociaților nr.4/30.05.2005, prin care numita ( actualmente V.) a decis cesionarea părților sociale deținute de aceasta la . către mama sa - V. E. și numirea acesteia din urmă în funcția de administrator social al societății menționate mai sus, deci intervenienta V. E. pierzând calitatea de asociat retroactiv și nemaiputând cesiona la rândul său părțile sociale intervenientului C. V., motiv pentru care nu se mai impunea vreo hotărâre de excludere a celor doi intervenienți din cadrul ..
Cu atât mai mult, verificând portalul instanțelor, s-a constatat că prin sentința nr.880 din 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul D. Secția a II-a civilă în dosarul nr._/63/2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.574/17.04.2013 a Curții de apel C. secția a II-a civilă, au fost respinse cererile formulate de C. V. și V. E. având ca obiect acțiune în anularea hotărârii asociaților nr.1/05.09.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., prin reprezentant P. VENUS, care a invocat nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.1, 5, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al recurentei, precum și excepția lipsei de interes a pârâtei în promovarea recursului, în condițiile în care aceasta a câștigat procesul la instanța de fond ( acțiunea introdusă împotriva . a fost respinsă).
Prin decizia civilă nr. 196 din 3 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția a II-a civilă în dosarul nr._ *, s-a anulat recursul formulat de ., prin reprezentant P. VENUS, împotriva sentinței nr. 1068 din 9 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații intervenienți V. E. și C. V. și intimații O. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. și C. T., pentru lipsa calității de reprezentant.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că art. 67 - 72 din codul de procedură civilă reglementează posibilitatea reprezentării în judecată a persoanelor fizice.
Reprezentarea persoanelor juridice nu este reglementată de Codul de procedură civilă, ci este supusă normelor speciale.
Reprezentarea legală a societăților, atât în raporturile cu terții, cât și în justiție este cea stabilită de Legea nr.31/1990, potrivit art. 72 obligațiile și răspunderea administratorilor fiind reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.
Reprezentarea convențională a persoanelor juridice în raporturile cu terții este permisă potrivit prevederilor art. 71 alin.1 din Legea nr.31/1990, conform cărora administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea pot transmite acest drept dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
Legea nu prevede, însă, și posibilitatea reprezentanților legali ai persoanelor juridice de a transmite dreptul lor de reprezentare în justiție.
Reprezentarea convențională a persoanelor juridice în justiție poate avea loc doar în limitele prevăzute de lege.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 - 4 din Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic „Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării. Consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului, potrivit funcției și categoriei acesteia. Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat. Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic.
Conform art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii.
Prin urmare, reprezentarea persoanelor juridice în justiție nu este permisă decât reprezentanților legali ai părților, iar convențional consilierilor lor juridici ( numiți în funcție sau angajați în muncă) ori avocaților.
S-a reținut că persoanele juridice nu pot sta în justiție prin mandatari ai reprezentanților legali, ci numai prin reprezentanții lor legali, prin consilierii juridici aflați în raporturi de subordonare ( funcționar sau angajat cu contract de muncă) ori prin avocat. Legea nu permite ca reprezentanții legali ai persoanelor juridice să transmită dreptul lor de reprezentare în justiție și să eludeze astfel normele legale referitoare la reprezentarea persoanelor juridice.
Potrivit prevederilor art. 161 alin.1 din Codul de procedură civilă, apreciind că persoana care a formulat recursul nu a făcut dovada calității de reprezentant al părții în numele căreia a promovat cererea, Curtea a acordat termen pentru îndeplinirea lipsurilor.
Citarea părții cu această mențiune ( așa cum a pretins reprezentantul părții cu prilejul dezbaterilor asupra excepțiilor) nu s-a dispus în cauză, nefiind necesară, o atare citare impunându-se doar în ipoteza în care, la momentul invocării excepțiilor, ar fi lipsit din sala de judecată atât partea, cât și reprezentantul, astfel încât să se fi impus informarea părții și asigurarea dreptului său la apărare.
S-a mai reținut că pretinsul reprezentant al părții a fost prezent în instanță, a luat cunoștință de excepțiile invocate și a asigurat apărarea, depunând acte la dosar. Domnul P. VENUS nu a fost, însă, în măsură să prezinte contract de asistență și reprezentare ca avocat, ori contract de muncă încheiat în calitate de consilier juridic cu ., ci o procură generală ( filele nr.28-29 din recurs), emisă la data de 12.06.2013, nu de persoana juridică ., ci de către persoana fizică C. D.-M. ( fostă V. D.-M.) pentru reprezentarea „în fața autorităților, instituțiilor, organizațiilor, a oricăror persoane fizice și juridice, în legătură cu orice acte și fapte de administrare și conservare cu privire la exercitarea drepturilor, obligațiilor și a atribuțiilor pe care le am în calitate de asociat al .”.
S-a mai reținut că, independent de momentul la care s-au efectuat înregistrările în registrul comerțului și indiferent câte litigii s-au purtat cu privire la aceste înregistrări, între părțile din prezenta cauză s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin sentința nr.178/08.04.2005, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.5219/. și irevocabilă prin decizia nr.1597/02.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că numita C. D.-M. ( actualmente V.) a fost exclusă din societatea ., iar asociatei C. T. i-a revenit cota de 100% din capitalul social al persoanei juridice ( filele nr.65-71 din dosarul de fond).
Astfel, s-a apreciat că procura pentru P. VENUS emisă de persoana fizică C. D.-M. ( actualmente V.) „în legătură cu orice acte și fapte de administrare și conservare cu privire la exercitarea drepturilor, obligațiilor și a atribuțiilor pe care le am în calitate de asociat al .” s-a apreciat că a devenit caducă prin pierderea de către mandatară a calității sale de asociat la ..
Împotriva deciziei au formulat contestație în anulare V. E., C. V. și . prin V. D. M..
În motivare, au arătat că decizia prin care s-a respins recursul pe lipsa calității de reprezentant a domnului consilier P. Venus conține o eroare materială întrucât există dovezi cu referire la calitatea acestuia de reprezentant al firmei și dintr-o eroare s-a precizat că acesta nu are calitatea de reprezentant legal. Totodată, arată că au fost încălcate prevederile art.6 CEDO referitoare la dreptul la apărare și la un proces echitabil pe motiv că . a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra și susține cauza în fața instanței de judecată, considerând că instanța trebuia să amâne cauza pentru ca partea să delege un alt reprezentant pentru a-și formula apărările, iar faptul că nu s-a acordat acest termen, au fost încălcate cele două principii, fapt ce conduce la nulitatea hotărârii.
Mai arată că instanța nu se putea pronunța pe această excepție direct în recurs, întrucât excepția lipsei calității de reprezentant este o nulitate relativă ce nu poate fi invocată în calea de atac a recursului dacă nu a fost invocată la fond .
În drept au fost invocate disp. art. 503 și urm C.proc.civ.
La dispoziția instanței s-a timbrat cu 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Intimata C. T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare
A arătat că nu există dovezi la dosar în ceea ce privește calitatea de reprezentant a consilierului juridic P. Venus, singura probă fiind procura generală dată în anul 2003 de numita V. D. M., care în prezent nu mai are nicio calitate în . C., fiind exclusă ca asociat și revocată ca administrator.
Totodată, a arătat că, anterior termenului din 03.04.2014 când s-a soluționat recursul, recurentei i s-a pus în vedere ca pentru termenul din data de 03.04.2014 să facă dovada calității de reprezentant pentru consilierul juridic prezent în instanță, iar la acest termen s-a pus în discuția părților această excepție.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La termenul de judecată din 11.09.2014 consilierul juridic P. Venus, a depus în fotocopie înscrisuri respectiv Împuternicire de reprezentare juridică nr.209/10.09.2014, extras din Registrul general de evidență a salariaților din 06.04.2014 și 09.01.2014, Decizia nr.07.01.09.2014, stat de plată lichidare aprilie 2014.
Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant a numitei V. D. M. pentru . și a acordat termen pentru a se face dovada acestei calități.
Analizând contestația în anulare formulată în cauză Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a numitei V. D. M. pentru contestatoarea . este întemeiată.
Astfel se reține că prin Sent. nr. 178/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 5219/. și irevocabilă prin Dec. nr. 1597/02.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și justiție, s-a statuat că numita C. ( actualmente V.) D. M. a fost exclusă din societatea ., iar asociatei C. T. i-a revenuit cota de 100% din capitalul social al persoanei juridice( filele 65-71 d.f.) Prin urmare, V. D. M. a pierdut calitatea de reprezentant legal al ., astfel că prezenta contestație a fost formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentat legal al contestatoarei.
Înscrisurile depuse la dosar de consilierul juridic P. Venus se referă la pretinsa calitate de consilier juridic a acestuia în cadrul ., dar în cauză excepția pusă în discuție și analizată este cea a lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarului contestației în anulare, nicidecum cea de reprezentant convențional a numitului P. Venus.
Astfel fiind, constatând că nu s-a făcut dovada calității numitei V. D. M. de reprezentant legal al contestatoarei ., Curtea va admite excepția lipsei calității numitei V. D. M. de reprezentant legal al contestatoarei și, cu aplicarea dispozițiilor art.161 alin.2 Cod procedură civilă, va anula contestația în anulare formulată de aceasta.
În ceea ce privește pe contestatorii V. E. și C. V., Curtea constată că în dosarul nr._ * al Curții de Apel C. aceștia au avut calitatea de intimați, nicidecum de recurenți, astfel că nu justifică un interes în formularea contestației, dat fiind faptul că prin Decizia nr.196/03.04.2014 pronunțată în cauză recursul formulat de pârâta . a fost anulat.
În raport de aceste considerente și având în vedere disp. art. 318 C.proc.civ. Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de intimații V. E. și C. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează contestația formulată de . prin V. D. M. împotriva deciziei civile nr. 196 din 3 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția a II-a civilă în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimații ONRC – O. de pe lângă Tribunalul D. și C. T., pentru lipsa calității de reprezentant legal.
Respinge contestația formulată de V. E. și C. V. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Președinte, S. L. | Judecător, C. P. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. S. |
V.S. 29 Octombrie 2014
Jud. red. PC
Tehnored. MP
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 39/2014. Curtea de Apel... | Acţiune pauliană / revocatorie. Sentința nr. 21/2014. Curtea... → |
|---|
