Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr. 216/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 9396/63/2014
DosarUL nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 552/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. R.
Grefier R. I.
Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta A. I. CORPORATE SPRL, lichidator desemnat pentru ., împotriva sentinței nr.216/2014 din 09.09.2014 pronunțate de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, precum și faptul că apelantul a depus prin serviciul arhivă concluzii scrise.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și trece la soluționarea apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 216/2014 din 09.09.2014 pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, s-a admis cererea având ca obiect reducerea taxei judiciare de timbru formulată de petenta ., prin lichidator A. I. CORPORATE SPRL și s-a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru la suma de 4 lei. S-a admis în parte plângerea formulată de petenta ., prin lichidator A. I. CORPORATE SPRL, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., a fost desființată rezoluția nr.9093 din 30.05.2014, pronunțată de OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., în dosarul nr._/2014 și s-a dispus radierea societății din registrul comerțului, fiind respins capătul de cerere privind autorizarea plății onorariului și recuperarea cheltuielilor efectuate de lichidator.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că . a fost dizolvată potrivit Legii 31/1990, iar prin rezoluția nr._, OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. a numit lichidator al societății . .
Ulterior, lichidatorul A. I. CORPORATE SPRL s-a adresat OFICIULUI REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. pentru radierea societății debitoare, iar prin rezoluția nr.9093 din 30.05.2014, s-a respins cererea de radiere pentru faptul că debitoarea are datorii către bugetul de stat.
Instanța de fond a apreciat că plângerea este întemeiată în parte, reținând că, în exercitarea atribuțiilor legale, lichidatorul A. I. CORPORATE SPRL a întocmit raportul final privind activitatea de lichidare administrativă ., prin care s-a solicitat și radierea societății, cererea fiind respinsă prin rezoluția nr. 9093 din 30.05.2014, cu motivarea că nu s-a făcut dovada achitării datoriilor fiscale, menționate în certificatul emis de ANAF.
Instanța de fond a constatat că, din raportul de lichidare rezultă că datoriile societății sunt în cuantum de 208 lei, aceasta neavând în patrimoniu bunuri mobile sau imobile ce ar putea fi valorificate și, în aceste condiții, recuperate datoriile către creditori, o continuare a procedurii de lichidare nefiind justificată și a reținut că, din certificatul de atestare fiscală nr.3690/10.04.2014, rezultă că societatea înregistrează o datorie în cuantum de 89 lei.
A mai reținut instanța de fond că lichidarea presupune efectuarea unor operațiuni al căror scop este achitarea datoriilor societății prin valorificarea bunurilor acesteia. (art. 255-256 din Legea nr. 31/1990). Or, în cauză, lichidatorul a susținut că societatea nu este înregistrată cu bunuri.
Totodată, instanța de fond a reținut că cererea petentei a fost respinsă conform art. 257, art.258, art.260 și art.263 din Legea 31/1990, întrucât nu a depus la dosar un certificat de atestare fiscală prin care să facă dovada achitării datoriilor în cuantum de 208 lei.
A apreciat instanța de fond că, din economia textelor legale mai sus menționate, nu reiese că, pentru admiterea cererii de radiere, este necesar ca debitoarea să facă dovada achitării datoriilor.
De asemenea, instanța de fond a reținut că lichidarea presupune efectuarea unor operațiuni în scopul achitării datoriilor, ori în cauză societatea nu are bunuri, iar datoriile societății sunt de 1499 lei, sumă ce nu justifică o continuare a procedurii de lichidare.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. 1 și 10 din Legea 31/1990, lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării, termen ce poate fi prelungit cu perioade de câte 6 luni dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat, iar dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului mai sus menționat oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nici o cerere de radiere sau cu nici o cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul comerțului.
Or, din actele existente la dosar, rezultă că societatea petentă a fost dizolvată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind autorizarea plății onorariului și recuperarea cheltuielilor efectuate de lichidator, instanța de fond l-a apreciat neîntemeiat, astfel că l-a respins, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din OUG 116/2009, decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăți comerciale se face de către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, la solicitarea lichidatorului, dispoziții în raport de care a respins cererea privind plata onorariului și a cheltuielilor de procedura.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul D. a declarat apel, în termenul legal, lichidatorul A. I. CORPORATE SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în drept, dispozițiile art.460 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.4 din Legea nr.85/2006, art.88, art.89 alin.1 și 6 din Statutul practicienilor în insolvență și art.21 din OUG nr.116/2009, susținând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.21 din OUG nr.116/2009.
Faptul că decontarea cheltuielilor de procedură se face din fondul de lichidare, pe bază de decont, la solicitarea lichidatorului, nu înseamnă că instanța nu trebuie să se pronunțe asupra cererii sale de încuviințare a acestei plăți. Instanța este obligată să se pronunțe asupra cererii lichidatorului de eliberare din fondurile de lichidare a onorariului stabilit anterior, în cadrul lichidării, situația fiind similară cu lichidarea din procedura insolvenței, reglementată de Legea nr.85/2006, când plata se face din același fond de lichidare, în lipsa disponibilităților din conturile debitoarei.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art.21 din OUG nr.116/2009 „(1)Competența de numire a lichidatorului în situațiile prevăzute la art. 237 alin. (7) din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004, privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate, care dispune/dispun și cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei. (2)Decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei societăți comerciale se face de către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, la solicitarea lichidatorului.”
Din interpretarea acestui text de lege reiese că plata onorariului și cheltuielilor de procedură nu poate avea loc decât după întocmirea situațiilor financiare finale de lichidare, când se poate stabili dacă s-au efectuat operațiuni de lichidare, dacă se impune radierea societății și, totodată, se poate determina concret cuantumul cheltuielilor de lichidare, se poate stabili dacă aceste cheltuieli s-au acoperit din averea societății lichidate sau se impune eliberarea lor din fondul de lichidare, astfel încât instanța trebuie să încuviințeze eliberarea sumelor reprezentând onorariul lichidatorului și celelalte cheltuieli efectuate și să stabilească modalitatea de plată.
În consecință, decontarea din fondul de lichidare este o operațiune ce are loc numai după ce și în măsura în care aceste cheltuieli de procedură sunt încuviințate de către instanță.
În speță, prin rezoluția nr. 5789 din 02.04.2014, emisă de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D. în dosarul nr._/31.03.2014, s-a admis cererea A. I. CORPORATE SPRL, fiind numit lichidator pentru ., societate aflată în dizolvare, conform dispozițiilor art.237 din Legea nr.31/1990, stabilindu-se un onorariu fix al lichidatorului, în cuantum de 1.000 lei, precum și faptul că onorariul se va achita din averea debitoarei sau, în lipsa acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr.85/2006.
Prin sentința apelată, s-a admis în parte plângerea formulată de petenta ., prin lichidator A. I. CORPORATE SPRL, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., a fost desființată rezoluția nr.9093/30.05.2014, pronunțată de OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., în dosarul nr._/2014 și s-a dispus radierea societății din registrul comerțului.
Ca urmare, s-a apreciat că s-a finalizat lichidarea, astfel încât lichidatorul și-a îndeplinit atribuțiile. Totodată, s-a constatat că societatea nu a avut bunuri, astfel încât onorariul lichidatorului și cheltuielile avansate de acesta trebuie decontate din fondul de lichidare.
Curtea reține, de asemenea, că cererea de decont final formulată de lichidatorul A. I. CORPORATE SPRL pentru cheltuielile de procedură în cuantum de 208 lei a fost vizată de Filiala D. a UNPIR, așa cum reiese din dovada aflată la fila nr. 17 din dosarul de fond.
În consecință, Curtea constată că apelul este fondat și, în temeiul art.480 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, îl va admite și va schimba în parte sentința, în sensul că va admite și cererea privind plata onorariului de 1000 lei și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 208 lei, în sarcina UNPIR, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petenta A. I. CORPORATE SPRL, lichidator desemnat pentru ., împotriva sentinței nr.216/2014 din 09.09.2014 pronunțate de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D..
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite în întregime plângerea formulată de petenta A. I. CORPORATE SPRL, lichidator desemnat pentru . împotriva rezoluției nr.9093 din 30.05.2014, emisă de OFICIUL REGISTRIULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL D., în dosarul nr._/2014, în sensul că admite cererea de plată a onorariului de 1.000 lei și cheltuieli de procedură de 208 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 decembrie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, A. R. | |
Grefier, R. I. |
R.I. 05 decembrie 2014
red. 4 ex./ jud. C.P.
Tehnored. R.I./11.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 156/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
