Pretenţii. Decizia nr. 156/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 3453/263/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 156/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18 MARTIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE E. M.
JUDECĂTOR L. G.
JUDECĂTOR N. O.
GREFIER F. S.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtele C. L. AL MUN. MOTRU și P. M. MOTRU PRIN PRIMAR D. H. împotriva deciziei nr.13/2013 din 24 septembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Gorj in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA C. SPORTIV MINERUL MOTRU prin lichidator CONSULTING COMPANY, având ca obiect .pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. G. pentru recurentele pârâte și avocat P. A. pentru intimata reclamanta ASOCIAȚIA C. SPORTIV MINERUL MOTRU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentele au depus prin serviciul arhivă răspuns la întâmpinare, in dublu exemplar, după care:
Avocat P. A., pentru intimata reclamanta, învederează că înțelege să nu mai susțină excepția privind atât tardivitatea cât și netimbrarea cererii de recurs.
Nemaifiind formulate alte cereri și invocate alte excepții, Curtea constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic S. G. pentru recurentele pârâte, solicită admiterea recursului. Învederează că, soluția pronunțată de instanța de fond privind respingerea prescripției dreptului material la acțiune, avându-se în vedere dispozițiile Codului Fiscal și Normelor metodologice de aplicare a acestuia, este eronată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.139 din Legea 85/2006.
Acțiunea formulată de lichidator este o acțiune inadmisibilă, în condițiile în care OG 26/2000 nu reglementează modalitatea de garantare a creditorilor și persoanelor obligate la garantarea acestora, ori în situația în care, pentru dezlegarea unei probleme de drept nu există un text de lege strict aplicabil acesteia, judecătorul este ținut să analizeze textele legale existente pentru situații asemănătoare, compatibile și care să stabilească dacă nu se poate aplica unul din acestea, cu respectarea principiilor generale ale dreptului și libertăților fundamentale, deci ar fi aplicabile dispozițiile art.138 și 139 din Legea 85/2006. Depune concluzi scrise.
Avocat P. A. pentru intimata reclamanta, solicită respingerea recursului. Învederează că în mod greșit recurenta își întemeiază criticile pe dispozițiile Legii 85/2006 și ale Codului Civil, dispozițiile neaplicabile în cauza dedusă judecății. Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că, în mod greșit recurenții au invocat dispozițiile art.59, art.138 și 139 din Legea 85/2006, având în vedere faptul că în procesul de lichidare sunt aplicabile dispozițiile OG 26/2000, creanțele fiind fiscale, termenul de prescripție este de 5 ani. Excepția de inadmisibilitate acțiunii este neântemeiată întrucât din coroborarea dispozițiilor art.63 și 64 din OG 26/2000 rezultă că dacă plata creanțelor nu se poate face imediat din cauza activului redus și insuficient se va proceda la garantarea creditorilor, garantare care nu se poate face altfel decât prin achitarea debitelor de către membrii asociației. Arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului de față reține că:
Prin decizia nr.13/2013 din 24 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj in dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele pârâte C. L. al Mun. Motru și de P. Mun. Motru împotriva sentinței nr. 924 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei Motru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta Asociația C. Sportiv Minerul Motru prin lichidator Consulting Company a chemat în judecată C. L. al Mun. Motru și P. mun. Motru pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumei de 263.788,58 lei, în temeiul dispozițiilor art.64 alin.2 din OG 26/2000.
Pârâții prin întâmpinare au invocat pe cale de excepție netimbrarea cererii de chemare în judecată, inadmisibilitatea acțiunii, prescripția dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civile nr. 3087/10.12.2012 a Judecătoriei Motru s-a anulat ca netimbrată cererea.
Prin Decizia civilă nr. 41/2003, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția II-A civilă, a fost admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cererii ce face obiectul dosarului, reținând că potrivit dispozițiilor art.77 din Legea 85/2006, cererea nu se timbrează.
Prin sentința nr. 924 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei Motru, s-au respins excepțiile lipsei timbrajului, inadmisibilității acțiunii, prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația C. Sportiv Minerul Motru prin lichidator Consulting Company și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 263.788,58 lei necesară pentru garantarea creditorilor înscriși la masa credală.
Împotriva sentinței a declarat apel C. L. Motru și P. Mun. Motru, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului a reținut că este nefondat, cu următoarea motivare:
Relativ la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a reținut că prin Sentința nr.20/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, s-a dispus dizolvarea Asociației C. Sportiv Minerul Motru, în temeiul art.56 alin.1 lit.d din OG nr.26/2000.
Prin rapoartele de inspecție fiscală, întocmite anterior pronunțării sentinței de dizolvare a asociației, s-a constatat că apelanta a reținut pe statul de plată al salariaților sume reprezentând impozitul pe venituri din salarii, contribuția individuală la asigurările sociale de stat, contribuția salariaților la fondul unic de asigurări sociale, fără însă a mai efectua viramentul acestora la bugetul general consolidat în conformitate cu prevederile legale, la data scadenței obligațiilor bugetare.
Aceste rapoarte de inspecție fiscală, necontestate, constituie titluri executorii fiscale, iar cum singurii creditori ai apelantei sunt DGFP și ITM, natura juridică a creanței este aceea de creanță fiscală, care își păstrează toate atributele, inclusiv cel cu privire la termenul de prescripție a dreptului asupra creanței fiscale, care este de 5 ani.
Cât privește atragerea răspunderii materiale a asociaților, izvorul obligației nu îl constituie dispozițiile art.138 și 139 din Legea 85/2006, modificată, dat fiind faptul că, în speța dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile OG.26/2000, respectiv art.63 și 64 din acest act normativ, cât și obligațiile asumate prin STATUT.
Astfel, membrii asociației au participat la Adunările Generale, la C. Director și au aprobat dările de seamă anuale și cu toate acestea au continuat să consume resursele financiare, deși nu erau achitate obligațiile de plată le bugetul de stat.
Prin urmare, starea de insolvabilitate a asociației s-a datorat faptului că deși s-au asigurat surse financiare de către asociați, prin virament bancar, din care s-au plătit salarii și alți furnizori, avansuri etc., nu s-a efectuat și plata stopajului la sursă, ceea ce a condus la generare unor debite foarte mari către bugetul de stat.
În speța dedusă judecății, în raport de dispozițiile OG 26/2000 care prevăd posibilitatea acoperirii pasivului din vânzarea la licitație publică a bunurilor mobile și imobile ce formează patrimoniul asociației( art.63) și recuperarea de creanțe, în ipoteza în care există, pe de o parte, și obligația garantării creditorilor în vederea terminării procesului de lichidare, conform art.64 alin.2, rezultă clar că pentru a se termina procedura lichidării există doar o singură variantă, în lipsa bunurilor și creanțelor de recuperat, respectiv, garantarea creditorilor de către asociați, în raport de obligațiile asumate prin statut.
De asemenea, nici motivul de apel vizând calcularea greșită a accesoriilor în raport de dispozițiile art.36 din Legea 85/2006 nu sunt întemeiate, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile OG 26/2000 care nu interzic calcularea accesoriilor.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs C. L. Motru și P. Motru care au criticat decizia ca nelegală, invocând ca temei dispozițiile art.304 pct.8 și 9 codul de procedură civilă de la 1865.
Astfel, a susținut că instanța de apel a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material, invocată de recurentă, prin interpretarea greșită a legii, contradictorie cu reținerea instanței de fond. Instanța de apel a reținut în mod greșit că natura juridică a creanței DGFP este aceea de creanță fiscală care își păstrează toate atributele, inclusiv cel cu privire la termenul de prescripție a dreptului asupra creanței fiscale, care este de 5 ani. Or, în speță erau aplicabile dispozițiile art.1 din D-L 167/1958 și art.139 din Legea 85/2006, și față de faptul că lichidatorul a depus cererea în pretenții la data de 15.10.2012 iar cererea putea fi promovată în intervalul 10 iunie 2008-10 iunie 2011, aceasta era prescrisă.
Instanța a reținut în mod greșit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.138 și 139 din Legea 85/2006 în condițiile în care OG 26/2000 nu reglementează modalitatea de garantare a creditorilor și persoanelor obligate la garantarea acestora, ori în situația în care, pentru dezlegarea unei probleme de drept nu există un text de lege strict aplicabil acesteia, judecătorul este ținut să analizeze textele legale existente pentru situații asemănătoare, compatibile și să stabilească dacă nu cumva se poate aplica unul din acestea, cu respectarea principiilor generale ale dreptului, constituției, a drepturilor și libertăților fundamentale, a celorlalte coduri și acte normative ce reglementează situațiile deduse judecății, în speță Legea 85/2006.
Prin neaplicarea dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006, greșit au fost calculate accesoriile, deși în OG 26/2000 nu există articol care să prevadă calcularea de accesorii instanța reținând eronat că dispozițiile OG 26/2000 nu le interzice.
Deasemenea instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de recurenți, asociații neavând nicio culpă în ajungerea asociației în stare de insolvabilitate, ei nesăvârșind nicuna din faptele enumerate de art.138 din Legea 85/2006. Starea de insolvabilitate a asociației s-a datorat faptului că, deși s-au asigurat surse de către asociați, prin virament bancar, din care s-au plătit salarii și alți furnizori, avansuri, etc., nu s-a efectuat plata stopajului la sursă și a celorlalte contribuții în totalitate.
Prin întâmpinare, lichidatorul Consulting Company IPURL, pentru intimată, a invocat excepțiile de netimbrare și tardivitate a recursului, excepții pe care nu le-a mai susținut, recursul fiind timbrat și constatând că a fost introdus în termen, având în vedere data poștei și nu data înregistrării acestuia.
A arătat că susținerea recurentei cu privire la prescripția dreptului material la acțiune este nefondată întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 din Legea 85/2006 ci OG 26/2000, art.63 și 64, masa credală este formată din creanțe fiscale (DGFPGorj și ITM Gorj), termenul de prescripție fiind de 5 ani iar odată cu depunerea raportului de evaluare ,11.03.2010, când s-a constatat că activul este insuficient pentru plata creditorilor, începe să curgă termenul de prescripție pentru a garanta creditorii.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii chiar dacă instanța de apel nu a pus-o în discuție nu este un motiv de casare a deciziei, soluția instanței fiind una corectă având în vedere că aceasta reprezintă un mijloc de apărare, respectiv o modalitate de respingere a cererii, instanța de apel considerând că nu se impune admiterea acestei apărării.
Din interpretarea dispozițiilor art.63 și 64 din OG 26/2000 rezultă că pentru a termina lichidarea există două variante: ca o consecință a lipsei activului ce poate fi valorificat prin licitație publică, garantarea creditorilor că își vor recupera creanța nu poate fi făcută decât prin achitarea debitelor de către membrii asociației sau renunțare la dreptul de garantare de către creditori, ceea ce nu este cazul în speță.
Curtea va admite recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând se impune a fi analizat motivul de recurs privind excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurenți pe tot parcursul derulării procesului și în raport de acesta se va răspunde și la celelalte motive de recurs invocate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 20/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ ,a fost admisă cererea DGFP Gorj și s-a dispus dizolvarea Asociației C. Sportiv Minerul Motru, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. d din OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații și numirea ca lichidator a Consulting Company IPURL.
În cadrul procedurii de lichidare s-a identificat patrimoniul asociației compus din două porți de fotbal și o instalație de sonorizare ,conform procesului verbal din data de 20.03.2009, timp ce masa credală totală la data de 30.06.2009 era de 2.398.078 lei la care în continuare s-au calculat accesorii.
Lichidatorul numit, în baza dispozițiilor art. 64 alin 2 din OG 26/2000 a solicitat obligarea pârâtelor, în limita procentului de 11% din Asociația C. Sportiv Minerul Motru, la plata sumei de 263.788, 58 lei, cerere admisă de instanțe din considerentele deja arătate.
Corect instanțele au reținut că speței de față nu-i sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.138 și 139 din Legea 85/2006, lege care se aplică numai debitorilor limitativ enumerați de articolul 1 ci se aplică OG 26/2000 care nu face trimitere la această lege. Astfel, în dispozițiile art.80 din capitolul XII, dispoziții tranzitorii finale, se prevede că „Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului civil.
Însă instanțele au interpretat exhaustiv dispozițiile art.63 și 64 din ordonanță ajungând la concluzia eronată că s-ar stabili răspunderea asociațiilor pentru acoperirea părții din masa credală neacoperită din valorificarea bunurilor asociației.
Astfel, art.63 din OG 26/2000 care își găsește așezarea în secțiunea a 2-a „Lichidarea” prevede că „ lichidatorii sunt obligați să continue operațiunile în curs, să încaseze creanțele, să plătească creditorii și, dacă numerarul este insuficient, să transforme și restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitație publică a bunurilor mobile și imobile.
Lichidatorii pot realiza numai acele operațiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs”.
În art.64 se prevede că „suma cuvenită creditorului cunoscut care refuză să primească plata creanței sale se va consemna în contul său.
Dacă plata creanței nu se poate face imediat sau atunci când creanța este contestată, lichidarea nu se va declara terminată înainte de a se garanta creditorii”.
Din articolele precitate nu rezultă vreo obligație în sarcina asociaților de răspundere cu propriul patrimoniu în acoperirea masei credale. Sintagma de a se garanta creditorii nu face trimitere la o asemenea obligație. Nu există niciun text în lege și nici în statutul asociației care să reglementeze răspunderea asociaților. Așa cum s-a menționat ordonanța se completează cu dispozițiile Codului civil, însă titlul VIII din Codul civil de la 1865, este aplicabil societăților constituite în scopul obținerii unui profit, or intimata reclamantă este o asociație atipică non profit astfel că nu i se aplică reglementările acestui capitol.
Acțiunea intimatei reclamante ce își are temeiul în dispozițiile art.64 alin.2 din OG/2006 care nu se referă la răspunderea asociaților cu propriul patrimoniu este inadmisibilă și trebuia respinsă ca atare.
Fiind întemeiat motivul de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă de la 1865, va fi admis recursul modificată decizia în sensul admiterii apelului împotriva sentinței nr.924/2013 a Judecătoriei Motru, schimbată sentința și respinsă acțiunea intimatei reclamante ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtele C. L. AL MUN. MOTRU și P. M. MOTRU PRIN PRIMAR D. H., împotriva deciziei nr.13/2013 din 24 septembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Gorj, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA C. SPORTIV MINERUL MOTRU prin lichidator CONSULTING COMPANY.
Modifică decizia pronunțată de Tribunalul Gorj.
Admite apelul formulat de pârâtele C. L. AL MUN. MOTRU și P. M. MOTRU PRIN PRIMAR D. H. împotriva sentinței nr.924/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Motru.
Schimbă sentința nr.924/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014
Președinte, E. M. | Judecător, L. G. | Judecător, N. O. |
Grefier, F. S. |
red.jud. E.M./01.04.2014
tehnored. F.S/2ex
F.S. 19 Martie 2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
