Contestaţie la executare. Decizia nr. 449/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 910/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 449/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L. G.
Judecător D. L.
Grefier A. C. F.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G. S., împotriva deciziei nr.170 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/318/2012 **, în contradictoriu cu intimații B.E.J. D. C. R. și C. B. S.A. SUCURSALA TG-J., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul G. S., asistat de avocat O. I. și consilier juridic D. M. pentru C. B. S.A. SUCURSALA TG-J., lipsind intimatul B.E.J. D. C. R. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat I. O., având cuvântul, invocă excepția incompatibilității privitoare la compunerea completului de judecată, având în vedere că doamna judecător G. L. a făcut parte din completul care a soluționat hotărârea ce formează obiectul prezentei cauze.
Instanța se retrage pentru a se pronunța asupra acestei cereri, suspendând ședința de judecată.
După soluționarea cererii de incompatibilitate, în sensul respingerii acesteia, de către judecătorii A. C., D. L. - titulari complet și din al doilea judecător din planificarea de permanență din data de 07 octombrie 2014, întrucât primul judecător din PP se află în concediu de odihnă, completul de judecată inițial constituit, reia strigarea dosarului .
Procedura legal îndeplinită.
Constatând că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității contestației.
Avocat I. solicită admiterea contestației în anulare formulate, anularea deciziei nr.170/25.03.2014 pronunțate de Curtea de Apel C. - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._/318/2012** și stabilirea unui termen de judecată în vederea soluționării recursului ce a format obiectul dosarului nr._/318/2012**.
Față de excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de către intimata C. B. SA, solicită respingerea acesteia.
Susține faptul că nu este asigurat dreptul la un proces echitabil.
Susține de asemenea, faptul că este vorba de o greșeală evidentă cu privire la aspectele formale ale hotărârii, iar nu despre o rejudecare a fondului, fiind invocate exclusiv aspectele motivate în apel.
Consilier juridic D., având cuvântul, față de excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată, susține faptul că, potrivit art.318 C.pr.civ.” Hotărârile instanțelor de recurs nu mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Susține faptul că în raport de calea de atac aleasă, dar și de partea care a formulat recursul și a cărui soluție pronunțată este atacată cu contestație în anulare, consideră că această cerere este inadmisibilă.
De asemenea, susține faptul că nu există nicio eroare materială, așa cum susține contestatorul. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației de față, deliberând, constată următoarele:
Prin decizia nr.170 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/318/2012 **, s-a admis recursul formulat de C. B. S.A. SUCURSALA TG-J., împotriva deciziei nr.18 din 04 noiembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2012**, în contradictoriu cu intimatul contestator G. S. și intimatul B.E.J. D. C. R..
A fost modificată decizia nr.18/04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul că s-a respins apelul formulat de contestatorul G. S. împotriva sentinței nr.5013/26.06.2013 și a încheierii de ședință din 19.06.2013, pronunțate de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._/318/2012*.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin decizia nr.18 din 04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._/318/2012**, s-a admis apelul declarat de apelantul contestator G. S. împotriva sentinței nr. 5013/26.06.2013 și încheierii de ședință din 19.06.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012*, în contradictoriu cu intimații B.E.J. D. C. R. și C. B. S.A. - SUCURSALA TG-J., având ca obiect contestație la executare. S-a schimbat sentința în sensul că s-a admis opoziția la executare. S-a constatat nulitatea absolută a biletelor la ordin emise la 16 ianuarie 2007 de . și completate de C. B. SA pentru suma de 215.496, 52 lei cu scadența la 08.09.2009 și pentru suma de 223.963, 96 lei cu scadența la 13.04.2010. S-au anulat toate formele de executare întocmite în dosarul nr. 306/E/2012 de B. D. C. R. împotriva apelantului G. S.. A fost obligată intimata C. B. SA la plata cheltuielilor de judecată către apelant - în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență că:
La data de 04.10.2012, oponentul G. S., în contradictoriu cu intimații B.E.J. D. C. R. și C. B. SA.–Sucursala Târgu-J., a formulat opoziție la executare, prin care a solicitat să se constate nulitatea titlului cambial, respectiv a biletelor la ordin emise la data de 16.01.2007 pentru sumele de 223.963,69 lei și respectiv 215.496,52 lei, iar în subsidiar să se constate pierderea forței executorii a biletelor la ordin și modificarea raporturilor juridice dintre părți, anularea formelor de executare și încetarea oricăror forme de executare efectuate în baza acestora de către B.E.J D. C. R. în dosarul nr. 306/E/2012, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare C. B. S.A.–Sucursala Târgu-J. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._/13.12.2012 a Judecătoriei Târgu-J. a fost respinsă contestația la executare, iar prin decizia nr. 127/15.04.2013 a Tribunalului Gorj a fost admis recursul oponentului, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, formându-se dosarul de față, cu nr._/318/2012*.
Prin sentința nr. 5013/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012*, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. D. C. R., invocată din oficiu de instanță, și s-a respins opoziția față de acesta ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca neîntemeiată opoziția la executare formulată de oponentul G. S..
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 19.06.2013, a declarat apel, contestatorul G. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, a reținut că este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Contractul pentru linie de credit (credit revolving) nr. 203/15.01.2007 încheiat cu C. B., debitorul . a beneficiat de un credit în valoare de 400.000 lei pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 16.01.2007 și până la data de 15.01.2008.
Potrivit mențiunilor din contract, . a fost reprezentată de G. S. în calitate de director tehnic și împuternicit prin Hotărârea A. nr. 39/12.01.2007, iar art. 6 cuprinde prevederi referitoare la garantarea creditului cu bunuri ale societății – constând în ipotecă de rangul I asupra bunurilor imobile(terenuri)situate în intravilanul și extravilanul comunei Bălești, județul Gorj și respectiv, Motru, 10 bilete la ordin emise de împrumutat în alb în favoarea C. și avalizate de administratori persoane fizice, în nume propriu, pe care se va menționa clauza ,,fără protest” care să poată fi folosite oricând în cazul în care sumele datorate nu sunt achitate la scadență. Totodată, cu caracter de garanție este menționată și averea personală a avalistului rezultată din avalul dat pe biletele la ordin și cesiunea de creanță asupra soldului creditor al contului curent deschis la C..
Ulterior, la 31 mai 2007, . prin același reprezentant – G. S., în calitate de director tehnic și împuternicit prin Hotărârea A. nr. 39/12.01.2007, a încheiat cu C., Actul adițional nr. 1 la Contractul nr. 203/2007, prin care s-a modificat parțial art. 6 referitor la garanții, în sensul că s-a renunțat la ipoteca asupra terenurilor din Bălești, restul prevederilor acestui articol și al contractului, rămânând neschimbate, inclusiv termenul de rambursare, 15.01.2008.
Atât contractul inițial cât și Actul adițional nr. 1, sunt semnate de C. pe de o parte și . pe de altă parte, aceasta din urmă prin împuternicit și director tehnic, G. S., care nu era acționar sau administrator al societății și al cărui mandat era de reprezentare a societății comerciale doar pentru încheierea contractului, nicidecum pentru garantarea împrumutului.
Biletele la ordin au fost emise în alb, nici una din rubrici nu a fost completată de apelant G. S., fiind aplicată doar ștampila societății comerciale și semnătura reprezentantului societății în temeiul Hotărârii A. nr. 39/12.01.2007.
Din examinarea Hotărârii A. nr. 39/12.01.2007 – fila 20 din dosarul nr._/318/2012*, rezultă că acționarii F. R. D., F. M., S.-G. D., S.-G. S. și M. I.-D., au hotărât în unanimitate, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 31/1990, aprobarea contractării unui credit de la C. în sumă de 400.000 lei, garantarea împrumutului cu terenurile societății comerciale situate în Bălești și Motru, județul Gorj precum și împuternicirea numitului G. S. – având funcția de director tehnic, pentru a semna în numele și pe seama societății, documentația de credit, inclusiv contractul de credit și contractele de garanție aferente acestuia.
Nici un înscris nu face dovada intenției acționarilor sau administratorilor ., de a angaja răspunderea apelantului G. S. în garantarea liniei de credit, mandatul acestuia fiind clar, acela de a reprezenta societatea comercială, cum nici un înscris nu face dovada intenției acestuia de a se angaja în nume propriu să avalizeze cele 10 bilete la ordin, aceasta contravenind chiar convenției dintre C. și societatea comercială.
Prevederile art. 6.1 alin. 3 din Contractul nr. 203/2007 - care dispun că se emit 10 bilete la ordin în favoarea C., demonstrează o dată în plus, că biletele la ordin nu au fost completate la emitere în ce privește suma și scadența, așa încât, completarea lor ulterioară de către C. cu datele scadenței și sumele determinate, după expirarea termenului de valabilitate al acestora, contravin dispozițiilor legale și principiului bunei credințe în convenții.
Pentru dezlegarea pricinii, tribunalul are în vedere și dispozițiile Contractului nr. 203/2007 – art. 2 ,,Destinația creditului”, potrivit cu care, ,,creditul se pune la dispoziția clientului numai după semnarea contractului și după depunerea documentelor solicitate de C. privind garanțiile admise și asigurarea acestora, respectiv, ipoteca rang I pe terenuri, 10 bilete la ordin emise de împrumutat și avalizate de administrator persoane fizice în nume propriu, pe care se va menționa clauza ,,fără protest” care să poată fi folosite oricând în cazul în care sumele datorate nu sunt achitate la scadență.
Deci, cele 10 bilete la ordin în alb, trebuiau avalizate de administratorii persoane fizice ai ..
De asemenea, sunt avute în vedere și dispozițiile art. 7.6 lit. n) potrivit cu care, împrumutatul este de acord ca biletele la ordin la vedere să poată fi prezentate pentru plată oricând în termenul pentru care a fost acordat creditul în cazul în care clientul nu și-a achitat la scadență sumele datorate.
Prin Actul adițional nr. 2/15.01.2008, ., reprezentată de data aceasta de administrator și împuternicit prin Hotărârea A. nr. 4/15.01.2008, M. I. D., a contractat un nou credit de 400.000 lei pe o perioadă de 12 luni, de la 15.01.2008 și până la 14.01.2009.
Prin Actul adițional nr. 3/14.01.2009, societatea prin același reprezentant, M. I. D. – împuternicit și administrator în baza Hotărârii A. nr.1/05.01.2009, a transformat linia de credit revolving în Credit pe termen scurt cu rambursare lunară și scadență la 13.01.2010.
Linia inițială de credit de 400.000 lei a fost achitată integral până la data expirării termenului convenit prin contractul părților – 15.01.2008, potrivit datelor înscrise în Registrul Cartea M. detaliat, apelantul G. S., în cursul anului 2009 fiind în concediu medical și pensionat medical în același an – iunie 2009.
Biletele la ordin în raport de care se solicită pe calea opoziției la executare, constatarea nulității și în subsidiar, pierderea forței executorii, au fost emise la 16.01.2007, calificându-se și încadrându-se în raport de prevederile art. 2 raportat la art. 105 din Legea nr. 58/1934, în cambie la vedere, respectiv, bilet la ordin la vedere.
Aceasta pentru că la emitere, nu au avut înscrisuri cu privire la arătarea scadenței – art. 2 din lege – ,,titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiile arătate la art. 1(denumirea de cambie, ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată, numele aceluia care trebuie să plătească, codul trasului, arătarea scadenței, arătarea locului unde plata trebuie făcută, numele acelui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, arătarea datei și a locului emiterii, semnătura celui care emite cambia) nu are valoarea unei cambii, cambia fără arătarea scadenței este socotită plătibilă la vedere”.
Coroborând această prevedere legală cu prevederile Capitolului 6 alin. 3 din Contractul de credit revolving nr. 203/15.01.2007, în care se menționează expres că cele 10 bilete la ordin sunt emise ,,în alb”, rezultă cu evidență că potrivit Legii nr. 58/1934, acestea trebuie să se supună dispozițiilor ce reglementează acceptul, scadența, regresul în caz de neacceptare sau neplată, etc.
Astfel, art. 37 din Legea nr. 58/1934 prevede imperativ ,,cambia la vedere este plătibilă la prezentare; ea trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa; trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen; acest termen poate fi redus de giranți”.
Avându-se în vedere și prevederile art. 36 din Legea nr. 58/1934 care dispun că ,,o cambie poate fi trasă: la vedere; la un anumit timp de la vedere; la un anumit timp de la data emisiunii; la o zi fixă; cambiile cu alte scadențe sau cu scadențe succesive sunt nule”, se constată că cele două bilete la ordin la vedere – în litigiu, au înscrise scadențe la 08.09.2009 și 13.04.2010 de către C. dar și sume determinate de plată, ceea ce contravine legii, întrucât pentru biletele la ordin la vedere, legea nu prevede termen de scadență ci în mod expres, că au termen de valabilitate de un an de la data emisiunii.
Acest termen de valabilitate peste un an de la data emisiunii, se poate prelungi prin înscrisuri pe biletele la ordin cu acceptarea noilor termene de către giranți, ori în speță, biletele emise în data de 16.01.2007 nu au înscrisuri de prelungire a valabilității lor peste termenul de un an.
În speță, C. a confirmat aspectul că linia de credit deschisă prin Contractul nr. 203/2007 pentru perioada 15.01._08, a fost achitată integral cu respectarea termenului de un an, ceea ce înseamnă că și biletele la ordin emise în garantarea acestui împrumut și-au pierdut valabilitatea odată cu expirarea contractului iar prezentarea lor ulterioară la plată, în 2009 și respectiv în 2010, s-a făcut cu încălcarea legii, biletele la ordin nemaiavând forță executorie.
Actul adițional nr. 2/15.01.2008 la Contractul nr. 203/2007, confirmă și el, că biletele la ordin la vedere au fost valabil emise pentru un an, că după aceea nu au mai fost reînnoite iar contractarea unui nou împrumut, s-a făcut practic fără garantarea cu bilete la ordin, iar cele 10, inițial emise, o dată cu achitarea integrală a primei linii de credit, și-au pierdut forța executorie și nu mai puteau fi folosite.
Că linia de credit inițială a fost achitată integral în termenul de un an pentru care a fost acordată, o demonstrează și aspectul că ., de data aceasta prin administratorul său M. I. D., la 15.01.2008, a transformat linia de credit în contract de credit pe termen scurt, modificând obiectul contractului – termenul fiind 15.01._09; dobânzile și comisioanele, ceea ce demonstrează o dată în plus, executarea nelegală împotriva apelantului G. S..
Pe de o parte, prima instanță nu a dat nici o eficiență juridică aspectului demonstrat cu înscrisuri necontestate de părți, că apelantul G. S. nu a avut decât calitatea de reprezentant al . la încheierea Contractului nr. 203/2007, și niciodată nu s-a angajat în nume propriu să garanteze împrumutul societății comerciale unde îndeplinea calitatea de director tehnic pentru că nici nu putea face acest lucru, convenția părților fiind aceea ca administratorii societății să garanteze societatea.
Pe de altă parte, nu s-au aplicat în speță dispozițiile legale ce reglementează biletul la ordin la vedere, astfel încât în mod greșit s-a reținut că acestea mai sunt valabile chiar și după trecerea termenului de un an de la data emisiei lor, deși este evident că față de data emisiunii – 16.01.2007 și data prezentării la plată – 08.09.2009 și 13.04.2010, își pierduseră valabilitatea, fiind lovite de nulitate absolută.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs C. B. S.A. SUCURSALA TG-J., criticând-o ca nelegală și formulând mai multe critici:
1.Instanța de apel în mod greșit a apreciat că hotărârea este irevocabilă, cu încălcarea dispozițiilor art.299 alin.1 Cod de procedură civilă de la 1865 și art.3 alin.1 din Legea 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr.134/2010.
2. În mod greșit a reținut că linia de credit de 400.000 lei a fost achitată integral până la data expirării termenului convenit prin contractul părților-15.01.2008 în condițiile în care înainte de expirarea termenului contractual, linia de credit a fost prelungită prin actul adițional nr. 2/15.01.2008, pe o perioadă de 12 luni și în nici un caz nu s-a acordat un nou credit cum eronat a reținut instanța de fond.
Nu se putea considera că prin actul adițional nr. 2/15.01.2008, S.C. TECH SAFETY S.A. a contractat un nou credit de 400.000 lei, în condițiile în care s-au modificat prevederile din Contractul de credit nr. 203/15.01.2007, așa cum rezultă din preambulul acestuia, fiind operate modificări cu privire la termen și dobânzi, fiind reiterate mențiunile cu privire la valoarea contractului (400.000 lei) și garanțiile aferente.
Aceasta în contextul în care debitoarea S.C. TECH SAFETY S.A. este în procedura insolvenței, Banca fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanțe cu suma reprezentând credit (400.000 lei) și accesorii, în temeiul Contractului de credit nr. 203/15.01.2007 și Actelor Adiționale nr. 1-3.
3. Considerațiile instanței, potrivit cărora biletele la ordin la vedere au fost valabil emise pentru un an, sunt eronate și contradictorii, în raport de textele de lege aplicabile și dispozițiile contractuale. Astfel, deși a reținut că biletele la ordin au fost emise în alb, în raport și de dispozițiile art.6 din contract, consideră că acestea sunt la vedere și că au termen de valabilitate un an.
În raport de prevederile art. 12 și art. 37 din Legea nr. 58/1934, instanța de apel a apreciat greșit că biletele la ordin și-au pierdut valabilitatea, fiind completate după expirarea termenului de un an de la data emisiunii.
Arată că biletul la ordin în alb (fără data scadenței) este plătibil la vedere și poate fi completat în orice moment al derulării creditului, conform înțelegerii părților cu privire la termenul de completare al biletului, materializat în clauza contractuală respectivă.
Potrivit prevederilor contractuale, debitoarea a constituit garanții accesorii constând în Bilete la Ordin, stipulate fără protest, în alb, emise de S.C. TECH SAFETY S.A, avalizate de G. S. în calitate de persoană fizică, banca fiind împuternicită expres să îl completeze la data scadenței sau în orice moment, cu suma corespunzătoare reprezentând suma totală datorată de client.
Din observarea Contractului de credit nr. 203/15.01.2007, acesta a fost prelungit succesiv, prin Actul Adițional nr. 1-3, scadența finală a creditului fiind 13.01.2010.
D. urmare, biletul la ordin în alb (fără data scadenței) este plătibil la prezentare și poate fi completat în orice moment al derulării creditului sau în orice moment, conform înțelegerii părților cu privire la termenul de completare al biletului, materializat în clauza contractuală respectivă.
4. Potrivit art.6 Garanții,pct.6.1.liniuța 3și 4 din Contractul de credit nr.203/15.01.2007, clientul s-a obligat să garanteze creditul cu 10 bilete la ordin semnate în alb ,cu clauză fără protest, avalizate de către administratori ca persoane fizice, în nume propriu, care pot fi utilizate oricând clientul înregistrează datorii restante.
Conform prevederilor art.7 pct.7.6 lit.n din contract „împrumutatul este de acord ca biletele la ordin să poată să fie prezentate pentru plată oricând în termenul pentru care a fost acordat creditul, în cazul în care clientul nu și-a achitat la scadență sumele datorate.
Din observarea biletelor la ordin, puse în executare de recurentă rezultă că acestea au fost emise la data de 16.01.2007 de către S.C. TECH SAFETY S.A, fiind stipulate cu clauza fără protest și sunt semnate la rubrica avalist de către contestator.
5. În practică, s-a apreciat că viciile de formă pe care le-a invocat contestatorul în ce privește completarea biletelor la ordin puteau fi invocate numai de emitent nu și de contestator în calitate de avalist, deoarece potrivit punctului 207 din Normele Cadru ale BNR 6/1994 obligația avalistului este o obligație autonomă, în sensul că acesta se poate servi în contra posesorului de excepțiile derivând din raporturile sale personale, dacă ele există, însă în niciun caz nu se poate servi de excepțiile personale ale persoanei fizice sau juridice pentru care a dat avalul față de posesorul biletului la ordin.
Totodată obligația contestatorului având un caracter autonom produce efecte juridice chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă, așa cum se prevede în art.35 alin.1 din Legea 58/1934.
6. În ceea ce privește data prezentării la plată a biletelor la ordin, consideră că instanța a reținut eronat faptul că raportat la prevederile art. 37 din Legea nr. 58/1934 „cambia trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa", contrar jurisprudenței în materie (Decizia 795/18.05 a Curții de Apel C.).
Apreciază că în mod greșit instanța de apel a constatat nulitatea absolută a biletelor la ordin emise la 16.01.2007 de S.C. TECH SAFETY S.A., pentru suma de 215.496,52 lei, cu scadență la 08.09.2009 și pentru suma de 223.963,69 lei, cu scadență ia 13.04.2010, avalizate de G. S..
7.Totodată, susține că, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 din codul de procedură civilă din 1865 și dispozițiilor Deciziei de casare nr. 127/15.04.2013 a Tribunalului Gorj.
Astfel, prin decizia nr.127/14.04.2013 a Tribunalului Gorj a fostă casată sentința 15.900/13.12.2012 a Judecătoriei Tg.J. și cauza trimisă spre rejudecare, cu motivarea că „în cauză s-a formulat atât opoziția la executare cât și contestația la executare, în primul ciclu de judecată fiind privat contestatorul de o cale de atac, întrucât normele procedurale incidente în speță stabilesc căi de atac diferite pentru cele două cereri. Instanța de fond, cu ocazia rejudecării, a disjuns cererea având ca obiect contestația la executare formându-se dosarul nr._, soluționat prin sentința civilă nr.6300/20.09.2013.
În prezentul dosar nr._/318/2012* deși instanța era sesizată cu apelul împotriva soluției date de instanța de fond în cadrul opoziției la executare, din care s-a disjuns contestația la executare, cu depășirea limitelor învestirii și a obiectului cauzei, a dispus și anularea formelor de executare.
Deasemenea în raport de împrejurarea că apelantul oponent nu a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, după cum reiese din preambulul hotărârii recurate, instanța de apel a obligat recurenta la plata sumei de 800 lei, cu titlu de onorariu avocat, fără a exista o astfel de solicitare, acordând intimatului oponent ceea ce nu s-a cerut.
Prin întâmpinare, intimatul contestator G. S., a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență că:
1.Recurentul a reiterat dispozițiile art.3 alin.1 din Legea 76/2012 însă a omis dispozițiile din titlul IV ale legii care în art.16 modifică dispozițiile art.62 din Legea 58/1934, potrivit căruia hotărârea asupra contestației va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare.
2. Corect instanța de apel a reținut că linia de credit inițială a fost achitată integral la termenul pentru care a fost acordată, actele adiționale reprezentând un nou contract care au fost semnate de administratorul societății M. I..
3. „Biletele la ordin emise în alb”, în conformitate cu dispozițiile art.2 din legea 58/1934 sunt bilete la ordin la vedere neavând termene de scadență se supun prevederilor dispozițiilor acestei legii ce reglementează valabilitatea, acceptul, scadența, astfel că după data de 15.01.2008 fără mențiuni scrise de prelungirea datei de valabilitate, înscrisurile privind scadența și sume determinate fără încuviințarea semnatarilor este nelegală.
Invocarea aplicării art.72 alin.1 din Normele Cadru ale BNR 6/1994 este nelegală din moment ce s-a demonstrat că biletele la ordin emise la data de 16.01.2007 și-au pierdut valabilitatea după 15.01.2008.
4.Recurentul a invocat art.6 alin.6 1 liniuța 3 și 4 din contractul de credit, însă a omis a arăta că acesta a fost modificat integral prin actul adițional nr.2/15.01.2008.
Recurentul a invocat că biletul la ordin la vedere (căci potrivit art.36 din Legea 58/1934 nu există noțiunea „de alb” ) emis la 16.01.2007 a fost investit cu formulă executorie la data de 5.10.2009 de Judecătoria Tg.J. însă a omis să precizeze că sentința a fost dată împotriva . și nu contra oponentului.
Al doilea bilet la ordin a fost datat cu scadență prescrisă 13.04.2010 ,deci peste trei ani de la emisie cu încălcarea dispozițiilor art.12 din Legea 58/1934 și art.I pct.79 din Normele Cadru ale BNR 6/1994.
5. Recurenta a încercat să motiveze cererea de recurs, invocând însă jurisprudență neaplicabile cauzei de față (Dec.nr.163/2013 a Tribunalului A.).
6. Susținerea că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut este neântemeiată întrucât din moment ce a stabilit nulitatea absolută a biletelor la ordin trebuia să anuleze și formele de executare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată au fost cerute pe tot parcursul judecății.
Curtea, analizând actele și lucrările cauzei, a reținut că:
Motivul de nelegalitate cu privire la calea de atac, de la pct.1 nu este un motiv de casare sau modificare a sentinței întrucât calea de atac este dată de lege iar consemnarea în decizia instanței că hotărârea este irevocabilă nu produce nici un efect juridic. De altfel, nici Curtea nu a invocat din oficiu inadmisibilitatea căii de atac și nici intimatul, astfel că nu se mai impune analizarea în extenso a acestui motiv.
Motivul de recurs de la punctul 2 privind aprecierea greșită de către instanța de fond a faptului că linia de credit de 400.000 lei a fost achitată integral până la termenul convenit de părți, 15.01.2008, privește netemeinicia sentinței, nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă de la 1865 care să atragă casarea sau modificarea deciziei astfel, că nu va fi analizat.
Motivul de recurs (de la pct.7), privind acordarea mai mult decât s-a cerut, de către instanța de apel, prevăzut de art.304 pct.6 Cod de procedură civilă de la 1865, este întemeiat, pentru cele ce urmează:
Astfel, la data de 4.10.2012, intimatul G. S. a formulat opoziție la executare prin care a solicitat să se constate nulitatea titlului cambial, în speță a biletelor la ordin emise la data de 16.01.2007, iar în subsidiar să se constate pierderea forței executorii a biletelor la ordin și modificarea raporturilor juridice dintre părți, și pe cale de consecință anularea formelor de executare și încetarea oricăror forme de executare cambială declanșate în baza acestor bilete la ordin, de către B. D. C. R. în dosarul nr.306/E/2012.
Prin sentința nr._/13.12.2012 a Judecătoriei Tg. J. s-a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. S. iar prin decizia nr.127/14.04.2013 a Tribunalului Gorj, a fost admis, casată sentința și cauza trimisă spre rejudecare, reținându-se că în cauză s-a formulat opoziția la executare cât și contestația la executare și se impune „disjungerea opoziției la executare de contestația la executare, în vederea soluționării separate, cu respectarea dispozițiilor speciale ce reglementează cele două instituții juridice, părțile având posibilitatea de a uza de toate căile de atac, prevăzute în cele două situații procedurale diferite”.
Instanța de rejudecare prin încheierea din 19 iunie 2013 a disjuns cele două cauze, pentru contestația la executare, formându-se dosarul nr._, în care deja s-a pronunțat sentința civilă nr.6300/20.09.2013, aflată în recurs pe rolul Tribunalului Gorj.
Prin sentința nr.5013/26.06.2013 a Judecătoriei Tg. J., stată în dosarul nr._/318/2012* s-a respins opoziția la executare, reținându-se că susținerea oponentului că biletele la ordin sunt lovite de nulitate întrucât, nefiind administrator avalul nu a fost dat în nume propriu, ci ca reprezentant al societății, este neîntemeiată, atât timp cât este evident că oponentul a înțeles să-și asume responsabilitatea avalizării, prin consemnarea numelui propriu la rubrica avalizat și semnat în clar la rubrica avalizat a ambelor bilete la ordin, spre deosebire de situația angajării răspunderii ., a cărei denumire a fost consemnată la rubrica emitent a ambelor bilete la ordin.
Prin decizia nr.18/4.11.2013, ce face obiectul recursului de față, s-a admis apelul atât împotriva sentinței enunțate cât și a încheierii de disjungere din 19 iunie 2013, cu încălcarea dispozițiilor art.315 Cod de procedură de la 1865, omițându-se dezlegările date și care sunt obligatorii, prin decizia nr.127/14.04.2013 a Tribunalului Gorj.
Instanța de apel era investită a se pronunța asupra legalității și temeinicii sentinței apelate numai în legătură cu modul de soluționare a opoziției cambiale, referitoare la nulitatea biletelor la ordin, or, prin analizarea pierderii forței executorii a biletelor la ordin și modificarea raporturilor juridice dintre părți, și pe cale de consecință anularea formelor de executare și încetarea oricăror forme de executare cambială declanșate în baza acestor bilete la ordin, de către B. D. C. R. în dosarul nr.306/E/2012, a depășit cadrul procesual stabilit prin decizia enunțată, pronunțându-se totodată și asupra a ceea ce face obiectul altui dosar.
Urmare a celor consemnate mai sus, motivele de recurs referitoare la pierderea forței obligatorii a biletelor la ordin nu se mai impun a fi analizate, fiind obiectul dosarului format prin disjungere.
Motivele de recurs privind aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă de la 1865, sunt deasemenea fondate pentru cele ce urmează:
Așa cum a rezultă din dispozițiile Legii 58/1934 și Normele-cadru BNR nr.6din 8.03.1994, biletul la ordin are un caracter abstract care încorporează obligația și dreptul corelativ, fără a cuprinde și cauza obligației, aceasta din urmă fiind un element extern ce nu are nicio influență asupra titlului de credit.
Raporturile juridice fundamentale care preexistă biletului la ordin, justifică emiterea acestor titluri comerciale, care însă odată emise ele trebuie privite prin ele însele ca titluri de sine stătătoare, astfel că nici nu era necesară analizarea acestora în cauza pendinte.
Potrivit dispozițiilor art.106 din legea 58/1934 biletului la ordin sunt aplicabile dispozițiile relative la cambie dacă nu sunt incompatibile.
În speță, s-a invocat lipsa semnăturii avalistului, instanța de apel reținând că biletele la ordin au fost emise în alb, niciuna din rubrici nu a fost completată de intimat, fiind aplicată ștampila societății și semnătura reprezentantului societății în temeiul hotărârii A. nr.39/12.01.2007.
Cele reținute de instanța de apel sunt interpretate în mod eronat, întrucât pe cele două bilete la ordin la rubrica AVALIZAT se menționează G. S. pentru C. SUC.TG.J. iar la semnătura avalistului apare semnătura intimatului (pe care nu a contestat-o) pe care este aplicată însă ștampila .>
Conform pct.197 din Normele-cadru BNR nr.6 din 8.03.1994 „semnătura avalistului, ca orice semnătură cambială, trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.8 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin și pct.33-37 și pct.60 din prezentele norme cadru.
Potrivit dispozițiilor art.8 din Legea 58/1934 orice semnătură cambială trebuie să cuprindă numele și prenumele sau firma celui care se obligă. Este valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin inițială.
Potrivit pct.60 din normele cadru, BNR și societățile bancare vor accepta în cadrul operațiilor lor numai cambii în care semnăturile celor care se obligă sunt executate pe titlu în condițiile pct.34-37 din prezentele norme cadru.
De asemenea se prevede că vor fi acceptate numai cambii care au semnătura explicată.
Semnătura explicată cuprinde integral numele și prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice și numele și prenumele reprezentantului său legal care se obligă prin cambie în condițiile prezentelor norme cadru.
Semnătura în care prenumele este prescurtat sau indicat prin inițiale este valabilă.
În speță, este menționat, așa cum s-a mai arătat, la rubrica avalizat G. S. pentru C. SUC.Tg.J. după care la semnătura avalistului apare semnătura intimatului, pe care nu a contestat-o dar peste care a aplicat și ștampila societății emitente. Pe celălalt bilet la ordin apare încă o mențiune în plus la pentru C. SUC.Tg.J. sub aceasta . ce înseamnă că avalul a fost dat și față de trăgător, după care la rubrica semnătura avalist este menționată semnătura intimatului pe care este aplicată ștampila .>
Faptul aplicării ștampilei societății emitente peste semnătura avalistului a fost de natură a duce în eroare instanța de apel care a concluzionat că biletele la ordin nu au fost avalizate de petent, că acesta a fost numai un împuternicit al societății emitente prin Hotărârea A. a acționarilor nr.39 din 12.01.2007. Din moment ce pe biletele la ordin este menționat clar numele celui care se obligă, ca persoană fizică, intimatul de față, iar la rubrica semnătura avalistului apare semnătura sa, chiar dacă a aplicat ștampilă societății nu se poate concluziona că avalistul este emitentul și nu intimatul. Intimatul a fost împuternicit să emită biletele la ordin, semnătura sa apărând și la rubrica emitentului pe care este aplicată ștampila societății și deși a avalizat și semnat biletele respective a aplicat și ștampila societății fără ca prin aceasta să altereze valabilitatea biletelor la ordin care au toate elementele obligatorii prevăzute de textele mai sus citate pentru valabilitatea avalului. Ștampila emitentului aplicată peste semnătura avalistului nu are niciun efect juridic, numele său propriu fiind consemnat la rubrica avalizat.
Avalul este o garanție personală prin care o persoană, denumită avalist, adică acela care dă avalul, garantează obligația unuia dintre obligații cambiali, direcți sau pe cale de regres, numit avalizat, pentru toată suma menționată pe titlu sau pentru o parte din ea.
Avalul va putea fi dat, fie de către un terț, fie chiar de un semnatar al cambiei. Avalul, așa cum se prevede în dispozițiile art.190 din Normele-cadru nr.6 din 8.03.1994 BNR, nu va putea să fie dat de trăgător sau acceptant, deoarece aceștia s-au obligat deja cambial față de persoanele față de care s-ar mai putea obliga încă o dată prin aval.
Față de cele arătate, susținerea intimatului că avalul este dat de emitent este nefondată și greșit reținută de instanța de apel ca fiind conformă adevărului, cu încălcarea dispozițiile legale mai suscitate.
Deci în mod greșit, instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința instanței de fond, admițând opoziția la executare.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă de la 1865 recursul a fost admis și a fost modificată decizia în sensul respingerii apelul intentat de intimatul G. S., împotriva sentinței sentința nr.5013/26.06.2013 a Judecătoriei Tg. J. și încheierii de ședință din 19.06.2013, ca nefondat.
În ceea ce privește sentința nr.5013/26.06.2013 a Judecătoriei TG.J., Curtea a apreciat că aceasta este legală, instanța corect respingând opoziția cambială, reținând că biletele la ordin nu sunt lovite de nulitate, cu motivarea arătată. Însă, în considerente a răspuns și la susținerea oponentului referitoare la forța executorie a biletelor la ordine, aceasta făcând obiectul dosarului constituit în urma disjungerii cauzei, motiv pentru care din considerentele sentinței această motivarea va fi înlăturată. Aceasta nu este de natură a atrage schimbarea sentinței întrucât instanța de fond, așa cum deja s-a menționat, a soluționat corect opoziția cambială, respingând-o.
Cum, în urma admiterii recursului este menținută sentința nr.5013/26.06.2013 a Judecătoriei TG.J., prin care s-a respins opoziția cambială a contestatorului, s-a considerat că cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată este nefondată, având în vedere dispozițiile art.274 și urm.Cod de procedură civilă de la 1865.
Împotriva deciziei nr.170 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/318/2012 **, intimatul G. S. a formulat la data de 23 mai 2014 contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului și invocând în susținerea acesteia ambele teze ale art. 318 alin.1 C.pr.civ..
Contestatorul a arătat astfel că motivul principal al contestației îl reprezintă necercetarea, sub nici o formă, a motivelor de nulitatea invocate pe parcursul întregii proceduri în fața instanței de judecată, acesta circumscriindu-se ambelor teze ale art. 318 alin.1 C:pr.civ., fiind atât o greșeală materială, constând în neobservarea existenței și a altor motive de nulitate, cât și consecința implicită a omisiunii cercetării acestora.
Contestatorul a mai menționat că existența unei greșeli materiale ce constă în neobservarea și implicit neanalizarea tuturor motivelor invocate, este evidentă, neputând exista nici un argument pertinent cu privire la lipsa cenzurării celorlalte motive de nulitate.
Instanța de recurs nu a analizat decât un singur motiv de nulitate, respectiv cel legat de lipsa semnăturii avalistului, nefiind abordat nici unul dintre celelalte motive invocate pe întreg parcursul ciclului procesual încheiat.
Contestatorul a arătat totodată că astfel nu se poate deduce dacă instanța a avut sau nu în vedere și celelalte motive de nulitate invocate, rezultând faptul că raționamentul instanței de apel cu privire la celelalte motive de nulitate este valabil, nefiind cenzurat de instanța de recurs.
S-a precizat o astfel de abordare din partea instanței de recurs este prejudiciabilă, constituind o încălcare flagrantă a dreptului la un proces echitabil consfințit prin dispozițiile art. 6 CEDO.
La data de 15 iulie 2014 intimata C. B. SA a depus întâmpinare, invocând inadmisibilitatea contestației, motivele invocate de către contestator necircumscriindu-se art. 318 C.pr.civ., în cauză nefiind vorba de o greșeală materială și nici de o omisiune a cercetării vreunui motiv de casare.
Analizând admisibilitatea prezentei contestații în anulare, prin raportare la dispozițiile art.318 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin prezenta cerere au fost invocate ca motive ale contestației în anulare faptul că dezlegarea dată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318 teza I C.pr.civ.), precum și faptul că respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare (art. 318 teza a II-a C.pr.civ.)..
Referitor la motivul contestației în anulare prevăzut de art. 318 teza I C.pr.civ., Curtea apreciază că contestația in anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi promovată pentru motive strict și limitativ prevăzute de lege.
În jurisprudența sa constantă, ÎCCJ a arătat că această cale de atac nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond. Greșelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii, deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.
Dispozițiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât ele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare.
Prin urmare, nu constituie o greșeală materială modalitatea în care instanța de recurs a analizat motivele de casare invocate de către C. B. SA, prin aceasta cale de atac extraordinară neputându-se realiza un nou recurs la recursul deja soluționat irevocabil.
Cea de-a doua teză a art. 318 C.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., argumentele de fapt și de drept invocate de parte putând fi analizate grupat, instanța de recurs neavând obligația de a analiza în parte fiecare argument, ci fiecare motiv de casare.
De asemenea, grupând argumentele invocate pentru un motiv de casare, instanța de recurs poate grupa și motivele de casare formulate și să răspundă acestora printr-un considerent comun, fără ca prin aceasta să își încalce obligația de a răspunde tuturor criticilor formulate prin cererea de recurs.
Curtea reține totodată că teza a doua a art. 318 C.pr.civ. poate fi invocată atunci când recursul a fost respins sau admis doar în parte, prin decizia contestată recursul declarat de C. B. SA fiind admis în tot.
De asemenea, acest motiv al contestație în anulare nu poate fi invocat de către partea ce a avut calitatea de intimat înaintea instanței de recurs, ci doar de către recurent.
Cum prezentul contestator nu a formulat recurs, invocarea tezei a II-a a art. 318 C.pr.civ. în susținerea contestației sale este inadmisibilă.
În consecință, apreciind că în cauză nu se îndeplinesc condițiile admisibilității contestației în anulare invocate de către contestator, în temeiul art. 318 și urm. C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezenta contestație în anulare, aceasta fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. S., cu domiciliul în comuna I., ., împotriva deciziei nr.170 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/318/2012**, în contradictoriu cu intimații B.E.J. D. C. R., cu sediul în Tg J., ., ., jud.Gorj și C. B. S.A. SUCURSALA TG-J., cu sediul în Tg. J., ..14, jud. Gorj, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L. G. | Judecător, D. L. |
pentru grefier, A. C. F. aflat în CM, semnează prim grefier |
Red. jud. A. C.
2 ex./ 04 noiembrie 2014
| ← Fuziune/Divizare. Sentința nr. 11/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Fuziune/Divizare. Hotărâre din 20-11-2014, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
