Pretenţii. Decizia nr. 479/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Astfel, acțiunea ce formează obiectul cauzei reprezintă o cerere privind executarea unui contract de achiziție publică, este soluționată în primă instanță de secția a II civilă a tribunalului, conform deciziei nr.256/2012 a Tribunalului Gorj, potrivit art.286 din OUG nr.34/2006 și, prin urmare, hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit dispozițiilor art.287¹⁶ din OUG nr.34/2006.

În speță, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei-pârâte . data de 12 martie 2014, conform dovezii aflate la fila nr.257 din dosarul de fond.

Față de data comunicării sentinței, termenul de recurs, calculat pe zile libere, potrivit art.101 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a împlinit în ziua de 18.03.2014.

În aceste condiții, recursul declarat la data de 24 martie, conform plicului cu care a fost expediat recursul aflat la fila nr.17 din dosar, a fost apreciat ca tardiv formulat.

Neexercitarea căii de atac înăuntrul termenului legal atrage decăderea, potrivit art.103 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel încât recursul declarat în cauză de reclamanta-pârâtă . fost respins pe cale de excepție, ca tardiv.

Cu privire la recursul declarat de pârâta-reclamantă S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, Curtea a reținut că din examinarea întregului material probator se reține că între părți s-a încheiat contractul nr. 693/1 iul 2008, în urma proceduri licitației deschise organizată de recurentă la data de 5.05.2008. Intimata reclamanta a livrat piritei clapet dreapta 2400 x 2400 ( desen de execuție de ansamblu R6/06/F324-095); clapet dreapta 3510 x 3710 (desen de execuție de ansamblu R6/06/F324-700), clapet stânga 2400 x 2400 ( desen de execuție de ansamblu R6/06/F324-050); clapet stânga 3510 x 3710 (desen de execuție de ansamblu R6/06/F324-435).

Clapetele au fost livrate fără servomotarele de acționare, motiv pentru care recurenta a refuzat efectuarea plății de 76.624 lei.

Așa cum a arătat intimata reclamantă în acțiunea introductivă la realizarea clapetelor a avut în vedere desenele de execuție de ansamblu cu reperele mai sus indicate.

Din examinarea acestora (filele 38-45 dosar fond) se reține că în conținutul lor intrau și servomotoarele, ori din moment ce a susținut că a realizat clapetele conform desenului tehnic, susținerea sa că nu erau prevăzute și servomotoarele este nereală și greșit reținută de instanța de fond. Chiar expertul B. N., a cărui punct de vedere a fost însușit de instanță, a arătat că pozițiile servomotor se regăsește doar în borderoul de montaj (BDM) și că această documentație e adresată activității de montaj și nicidecum furnizorului de utilaje, respectiv intimatei reclamante, or prin participarea la licitație și obținerea contractului aceasta din urmă și-a asumat responsabilitatea îndeplinirii întocmai a sarcinilor asumate, indiferent de profilul său. Mai mult același expert arată că au fost executați clapeți după documentația PRELEMET, or aceștia trebuiau executați numai în conformitate cu documentația recomandată de recurenta pârâtă în caietul de sarcini.

Interpretarea contractului și a actelor este atributul instanței și nu a experților.

Clapeții furnizați nu puteau fi folosiți de recurentă în lipsa servomotoarele, fapt reținut chiar de instanța de fond, însă contrar acesteia argumentează că nu incumba intimatei reclamante obligația de a-i livra.

Din corespondența dintre părți rezultă fără dubii că intimata reclamantă a cunoscut faptul obligației furnizării clapeților împreună cu servomoitoarele și nu există nici o cerință a acesteia în privința modificării prețului contractual, sau că i s-ar cere livrarea a ceva la care nu s-a obligat.

Astfel, ca răspuns la adresa recurentei, cu adresa nr.463 din 16.04.2009 a informat-o că sunt gata clapetele mai sus menționate „dar nu a primit încă servomotarele cu reductor tip SAR 14.5-16 deoarece furnizorul are probleme cu importul acestora. Ca urmare vă rugăm să acceptați livrarea acestora fără servomotare, urmând ca acestea să fie livrate imediat ce le vom primi de la importator”.

Faptul că intimata nu era specializată în producerea acestor servomotare, prin participarea la licitație și obținerea contractului ea s-a obligat să livreze și acest produs fără de care clapetele nu erau necesare recurentei, nefiind funcționale.

Cu adresa nr.3703/16.06.2009, recurenta i-a făcut cunoscut „că suntem de acord în primă fază cu livrarea celor patru „Clapeți „ fără servomotoarele de acționare, urmând ca plata acestor produse să se facă la livrarea integrală a furniturii conform pozițiilor 3-6, din anexa la contractul de furnizare nr.693/1.07.2008.Prezenta face parte integrantă din contractul de mai sus”.

Pe avizul de însoțire a mărfii din 16.06.2009, s-a menționat că s-a primit clapeții fără servomotoarele de acțiune.

Cu adresa nr.1065 din 15.11.201 la pct.2 (fila 106 dosar fond) inimata reclamantă a menționat că „pentru reperele –clapeți stânga și dreapta 2400x2400 și clapeți stânga și dreapta 3510x3710 livrați în 2009 și pentru care factura aferentă acestora nu s-a achitat până în prezent ,neavând sursa financiară necesară achiziției servomotoarelor, acestea nu au putut fi livrate.

La ora actuală nu putem livra aceste servomotoare fapt discutat de reprezentanții celor două societății ca urmare a situației financiare deosebite cu care se confruntă societatea noastră (personalul de conducere intrând în șomaj tehnic pe o perioadă de trei luni, salarii mult diminuate etc).

D. urmare vă rugăm a înțelege situația deosebită cu care se confruntă societatea noastră și a ne sprijini în decontarea facturii aferente clapeților livrați...”

Din toată această corespondență rezultă fără niciun dubiu, așa cum deja s-a mai menționat, că trebuiau însoțiți clapeții în discuție cu servomotoarele aferente, obligație pe care intimata reclamantă nu a respectat-o din motivele invocate în adrese fie din cauza importatorului sau a situației sale dificile financiare și nicidecum că nu era prevăzută obligația în contract.

Numai în cursul procesului intimata reclamantă și-a făcut o cu totul altă apărare, reiterată și în recurs prin întâmpinare, și greșit reținută de instanța de fond ca fiind conformă adevărului.

Recurenta pârâtă a refuzat plata în mod justificat, căci a adus la cunoștința intimatei reclamante faptul că va primi clapeții (confecționați de pârâtă) fără servomotoare dar plata o va face în momentul primirii servomotoarelor.

Intimata reclamantă a expediat marfa, după primirea adresei a cărui conținut s-a arătat mai sus, deci a acceptat ca plata prețului să se facă în momentul livrării și servomotoarelor, părți componente a clapeților.

Obligația nu a fost onorată nici până în prezent, marfa livrată fiind incompletă, nefuncțională, acțiunea intimatei reclamante pentru obligarea pârâtei recurente de efectuare a plății este nefondată.

În legătură cu cererea reconvențională, se reține că instanța de fond corect a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei de a –și ridica bunurile livrate, întrucât contractul dintre părți este în ființă, nefiind reziliat, or implicit prin admiterea acestuia s-ar rezilia și contractul fără a se fi solicitat aceasta.

La 17.06.2014 recurenta . J. a formulat contestație în anulare, criticând Decizia nr. 275/20.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel C.-Secția a II-a civilă în dosarul nr._/95/2012* pentru nelegalitate.

În motivare s-a arătat că decizia contestată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale cuprinse în art. 36 din Legea nr. 304/2004 și art. 2 alin. 4 din ROI al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, recursul fiind soluționat de o altă secție a Tribunalului Gorj, respectiv de Secția a II-a, decât cea legal competentă, respectiv Secția de C. și Fiscal.

Invocând dispozițiile art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 și dispozițiile art. 287¹⁶ din același act normativ, contestatoarea a arătat că în data de 26.11.2012 prin Decizia nr. 256/26.11.2012 a fost admisă contestația în anulare formulată de subscrisa în dosarul_/95/2012, a fost anulată decizia contestată, constatându-se ca Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă este competentă să soluționeze cauza în primă instanță, pe fond.

Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere că potrivit art. 286 din OUG 34/2006, în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 256, respectiv 26.11.2012, care stabilea competența în favoarea Secției a II-a civilă.

Numai că, la o zi de la pronunțarea deciziei, respectiv 27.11.2012, se adoptă OUG nr. 77/2012( publicată în M.O. nr. 827 din 10.12.2012) de modificare a OUG 34/2006 care modifica competența de soluționare a acestor litigii în favoarea Secției de contencios Administrativ și fiscal. Prevederile OUG 77/2012 intra în vigoarea începând cu 01.01.2013.

Din cele de mai sus rezultă că la data la care a avut loc primul termen de judecată la Tribunalul Gorj în soluționarea pe fond în rejudecare, ca urmare a admiterii contestației în anulare, competentă să soluționeze cauza pe fond era Secția de C. Administrativ și Fiscal, și nu secția a II-a.

S-a mai susținut că în urma anulării deciziei în cadrul contestației, dispunându-s e în mod irevocabil rejudecarea pe fond, s-a reluat judecata cauzei astfel că instanța avea obligația potrivit art. 159¹ alin. 5 C.pr. civ. să-și verifice competența-lucru care nu s-a întâmplat, având în vedere că încheierea din 22.01.2013 ( care a fost prima zi de înfățișare) nu conține motivele prevăzute imperative și expres de prevederile legale citate.

S-a concluzionat că la data primului termen de judecată, conform prevederilor OUG 34/2006 competența de soluționare a cauzei aparținea Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Gorj-Secția a II-a civilă.

Contestatoarea a mai susținut și că decizia pronunțată de instanța de recurs a fost dată c urmare a unei greșeli materiale, în sensul că instanța din eroare, a reținut că . J. a recunoscut că servomotoarele trebuiau livrate în baza contractului.

Soluția instanței de recurs s-a întemeiat numai pe corespondența purtată între cele două societăți și nu pe contractul asumat de părți, caietul de sarcini și documentația anexă la contract.

Instanța nu a luat în considerare rapoartele de expertiză efectuate în cauză și nici nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 977 C.civ.

Dacă s-ar interpreta contractul în spiritul art. 982 și 984 C. civ., ar rezulta clar că părțile nu s-au înțeles și cu privire la livrarea de servomotoare. Corespondența purtată între părți nu poate fi interpretată peste cauzele contractuale dintre părți.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 alin. 1 C.pr. civ. vechi.

La 08.07.2014 intimata S. C. ENERGETIC OLTENIA SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, arătând că hotărârea instanței de recurs este legală și temeinică.

La dosar au fost depuse concluzii scrise de intimată.

Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază contestația în anulare neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ce privește primul motiv, Curtea reține că potrivit art. 317 alin. 1 și 2 C.pr. civ., hotărârile irevocabile „pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”.

Contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației în anulare.

Față de dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 317 C.pr. civ., Curtea constată că ea nu este aplicabilă în cazul unui recurs tardiv, întrucât astfel s-ar ajunge la o eludare a dispozițiilor art. 217 alin. 1 și ale art. 303 C.pr. civ.

Cu alte cuvinte, necompetența instanței de fond trebuia invocată prin motivele de recurs, partea nefăcând acest lucru deși a declarat această cale de atac.

Pe de altă parte, fiind respins ca tardiv recursul . J. acesta nu poate invoca motive de contestație în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr. civ. eludând astfel dispozițiile referitoare la termenul de motivare a recursului ca și cele privind condițiile imperative de formulare a contestației în anulare, prevăzute în partea introductivă a alin. 1 al art. 317.

În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 pentru a permite analizarea primului motiv de contestație în anulare.

În ce privește al doilea motiv întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza I C.pr. civ., Curtea reține că acesta se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor. Pe această cale nu pot fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

În cauza de față contestatoarea arată, în motivele depuse la dosar, că greșeala materială a instanței de recurs a constat în faptul că a reținut eronat faptul că . J. a recunoscut că servomotoarele trebuie livrate în baza contractului, că nu a interpretat corect clauzele contractuale, raportul de expertiză, corespondența dintre părți, că situația de fapt, așa cum rezultă din probele administrate în cauză era alta.

Ori, așa cum am precizat anterior, prin această cerere contestatoarea tinde la reanalizarea probelor administrate în cauză, fapt inadmisibil pe calea contestației în anulare.

În acest sens s-a pronunțat în mai multe ocazii și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în cauza M. împotriva Romaniei( din 29 iulie 2008) unde se arată că” ,,principiul securității juridice implică respectarea principiului res judicata, care este finalitatea specifică hotărârilor judecătorești. Acest principiu stabilește că nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și obligatorii și mai ales nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile și greșelile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare(…)” În continuare CEDO arată faptul că dacă instanțele au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului, nu justifică desființarea unei hotărâri definitive și irevocabile.

În consecință, în contestația în anulare de față, nu pot fi reanalizate probele, nici forța lor probantă sau relevanța lor în soluționarea cauzei, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cerințele art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 C.pr. civ., Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de . J. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de . J., împotriva deciziei nr. 275 din data de 20 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._/95/2012*, în contradictoriu cu intimata S. C. ENERGETIC OLTENIA SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2014

V.S. 29 Octombrie 2014

Jud. red. SL

Tehnored. VS