Procedura insolvenţei. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 11541/63/2012/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 111/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE M. M.
JUDECĂTOR S. L.
JUDECĂTOR C. P.
GREFIER N. B.
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamanta C. DE INSOLVENȚĂ OLTENIA SPRL lichidator al debitoarei . SRL, în contradictoriu cu pârâtul B. J., reținută spre rejudecare prin decizia nr.1278/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._, în urma casării sentinței nr. 927/2013 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D. Secția a –II- a Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul B. J. asistat de avocat B. C., lipsind reclamanta C. DE INSOLVENȚĂ OLTENIA SPRL lichidator al debitoarei . SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din oficiu a fost atașată din sistemul ECRIS al instanțelor copia încheierii din data de 4 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul D. Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._ 12.
Avocat B. C. reprezentând pârâtul depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Interpelat fiind de către instanță, pârâtul B. J. precizează că a renunțat la expertul parte întrucât nu a putut găsi un expert care să fie pe lista de practicieni definitivi și compatibili, care au dreptul de a întocmi expertize în cauzele privind desfășurarea unor activități prevăzute la art. 1 din OUG nr. 85/2006 aprobată prin Legea nr. 254/2007.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat B. C. reprezentând pârâtul solicită respingerea cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. J..
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 927/2013 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D. Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._ s-a respins excepția prematurității invocată de pârâtul B. J., prin întâmpinare.
S-a admis cererea formulată de C. DE INSOLVENTA OLTENIA SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . SRL, împotriva pârâtului B. J., și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 108.699 lei, reprezentând pasivul rămas neacoperit al debitoarei.
Cu privire la excepțiile invocate instanța de fond a reținut că excepțiile sunt mijloacele procesuale prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța din oficiu, invocă în cadrul procesului civil și fără a pune în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea și constituirea instanței, competența acesteia, ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, ori, dimpotrivă, aplicarea normelor legale referitoare la acestea, urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte, anularea, perimarea, respingerea cererii ca urmare a admiterii excepției.
Motivele invocate de pârât, respectiv nelegalitatea cererii de chemare în judecată ca urmare a faptului că se solicită obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în condițiile în care prevede că judecătorul sindic poate dispune ca doar o parte din pasiv să fie suportată de pârât, s-a apreciat că nu reprezintă altceva decât apărări care tind la admiterea în parte a acțiunii, vizând fondul dreptului.
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârât instanța a apreciat că este neîntemeiată, deoarece prematuritatea este o sancțiune ce intervine în cazul termenului de procedură prohibitiv, adică în cazul acelui termen în care nu poate fi săvârșit un act de procedură, în speță, introducerea cererii de chemare în judecată.
Or, nici o reglementare nu prevede un astfel de termen pentru acțiunea cu care a fost învestită instanța de judecată.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut că, în fapt, deși a fost notificat de către lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei să îi predea documentele prevăzute de art. 28 Legea 85/2006, pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, fapt care l-a împiedicat pe acesta să verifice regularitatea ținerii registrelor contabile obligatorii, a declarațiilor fiscale, a situațiilor financiare.
S-a mai reținut că, în evidențele contabile ale debitorului, sunt înregistrate în patrimoniul debitoarei active imobilizate în valoare de 94.129 lei și disponibilități bănești în cuantum de 2.600 lei, precum și stocuri de marfă în valoare de 35.721 lei, bunuri ce nu se mai regăsesc în patrimoniul societății; de asemenea, societatea deținea și creanțe neîncasate la finele anului 2006 în valoare de 90.000 lei.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței unui debitor, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de administrare, dacă aceștia au folosit bunurile societății în interes propriu, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documente ale societății sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, precum și în cazul în care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Pentru angajarea răspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite mai multe condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde. Probarea acestor patru condiții revine lichidatorului judiciar, titular al acțiunii, conform art. 1169 C.civ.
Totodată, potrivit Legii nr. 82/1991, administratorul unei societăți comerciale are obligația de a conduce contabilitatea si de a întocmi situațiile financiare anuale, iar deturnarea sau ascunderea unei părți din activul unei persoane juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia constă în schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin acesteia, dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale sau consemnarea unor datorii fictive sau sume nedatorate în evidențele fiscale ale acesteia.
Instanța a constatat astfel că refuzul pârâtului de prezentare a documentelor solicitate de către lichidator, precum și faptul nedepunerii situațiilor financiare anuale la organele fiscale, reprezintă indicii ale ținerii unei contabilități deficitare, faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. d și care a produs un prejudiciu societății, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de către debitoare.
De asemenea, evidențierea în contabilitatea falitei a unor bunuri, coroborat cu faptul că la această dată ele nu se mai regăsesc fizic, precum și omisiunea membrilor organelor de conducere, de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali reprezintă indicii ale unei deturnări a bunurilor societății, precum și ale unei măriri fictive ale pasivului debitorului persoană juridică, fapte ce au produs un prejudiciu societății, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de către debitoare.
S-a apreciat totodată că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată și accentuată de faptele pârâtului, care, refuzând să predea documentele contabile solicitate conform art. 28 Legea 85/2006, a creat aparența folosirii în interes propriu a bunurilor debitoarei, a ascunderii acestora și a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind astfel dovedită.
Instanța a mai reținut că pârâtul, deși a luat cunoștință de existența procesului încă din data de 03.04.2013 iar în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, nu a înțeles să predea lichidatorului arhiva contabilă a societății debitoare.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtului în sensul că arhiva ar fi fost distrusă cu ocazia demolării sediului societății, probatoriul administrat în cauză neconducând la această concluzie.
Chiar și dacă s-ar fi făcut dovada că arhiva contabilă ar fi fost distrusă cu ocazia demolării imobilului în care își avea sediul societatea instanța apreciază că această împrejurare nu a fost reținută ca și cauză exoneratoare de răspundere, ci dimpotrivă nu denotă decât dezinteresul pârâtului față de buna desfășurare a activității societății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 25.06.2013 pârâtul, B. J. care, prin decizia nr. 1278/2013 din 26 .09. 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis, a fost casată sentința și s-a reținut cauza spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize, fiind stabilit termen la data de 17 octombrie 2013.
În considerentele deciziei, instanța de recurs a reținut că în recurs, pârâtul B. J. a prezentat o . documente contabile pe care le-a predat lichidatorului C. de Insolventa Oltenia SPRL conform procesului verbal de predare-primire încheiat la 04.09.2013 (filele 12-13) și raportat la faptul că lichidatorul nu a putut prezenta nici un punct de vedere cu privire la aceste înscrisuri și modul în care ele conduc sau nu la concluzia săvârșirii de către recurent a faptelor prevăzute de art.138 lit.a,d si e ,Curtea apreciază ca întemeiat motivul de recurs referitor la netemeinicia hotărârii instanței de fond, în sensul că se impune administrarea de probe suplimentare pentru stabilirea existenței sau inexistentei răspunderii administratorului social B. J. pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În cauză a fost desemnat expert contabil P. Nicușor care a depus la dosar raportul de expertiză la 16.01.2014 .
Din oficiu, instanța a atașat la dosar extras din sistemul ECRIS referitor la încheierea din Camera de Consiliu de la 4 .07.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul D. Secția a II-a civilă. Pârâtul B. J. a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând cauza, având în vedere și probele administrate în rejudecare, Curtea reține următoarele:
La data de 28.11.2012, lichidatorul C. de Insolvență Oltenia SPRL a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei . SRL, pârâtul B. J., în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
În concret, lichidatorul a susținut că pârâtul nu a ținut o contabilitate conform legii, a folosit bunurile persoanei juridice în interes propriu și a deturnat și ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 „1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alta persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia”.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză (depus la dosar la filele 48-59) rezultă faptul că pârâtul B. J. a ținut o contabilitate în conformitate cu legea doar în perioada iulie 2003-septembrie 2006, nefiind însă depus niciun înscris contabil ulterior acestei date, deși, așa cum rezultă din bilanțul și balanța de verificare pe anul 2007 și din declarația depusă la Ministerul Finanțelor la 30.06.2009, societatea a desfășurat activitate și după anul 2006.
Deși pârâtul afirmă, în cursul judecății, faptul că documentele sociale s-au pierdut ca urmare a demolării sediului societății, nu prezintă nicio dovadă în acest sens. Mai mult, potrivit dispozițiilor Legii nr. 82/1991 acesta avea obligația să refacă documentele contabile pierdute sau distruse.
Pe de altă parte, așa cum se reține din raportul de expertiză, vânzările de active efectuate în anii 2005, 2006 și 2007 nu au fost înregistrate în jurnalele de vânzări TVA, nu au fost prezentate facturi, contracte sau alte documente contabile referitoare la vânzările de active din anul 2007.
De asemenea, mai reține expertul faptul că multe achiziții de mijloace fixe (utilaje, mijloace de transport) au fost înregistrate prin contul de mărfuri (simbol cont 371) și nu prin contul de imobilizări( 2131 sau 2133) iar vânzarea a fost înregistrată eronat în contul venituri din vânzarea de mărfuri (simbol cont 707) prin contul de venituri din prestarea de servicii ( simbol cont 704) și mai rar prin contul de venituri din cedarea de active (simbol cont 7583) așa cum ar fi fost corect.
De asemenea, în perioada 2005-2006 societatea a efectuat investiții în curs (modernizări) în valoare de 14.920 lei, fără a evidenția la ce activ au fost efectuate aceste investiții .
În anul 2007 societatea a vândut toate mijloacele fixe, fără a exista documente contabile în acest sens.
Concluzionând, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă coroborat cu celelalte acte ale dosarului, Curtea reține că, în perioada 2003-2006 pârâtul nu a ținut în permanență o contabilitate în conformitate cu legea care să evidențieze activitatea debitoarei . SRL iar, ulterior lunii septembrie 2006, actele contabile nu au mai fost întocmite deloc, deși toate mijloacele fixe ale societății au fost vândute, astfel încât rezultă, fără dubiu, faptul că ulterior acestei date, nu s-a mai ținut o contabilitate în conformitate cu legea, lipsa unei evidențe contabile care să reflecte activitatea societății a conducând, evident, la încetarea de plăți și ajungerea societății în insolvență.
În consecință, Curtea apreciază întemeiată cererea de antrenare a răspunderii administratorului B. J. pentru săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, acesta fiind răspunzător de ajungerea societății în insolvență și de crearea întregului pasiv în valoare de 108.699 lei.
În ce privește săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că, dată fiind vânzarea principalelor active aparținând societății debitoare către sine (B. J. persoană fizică), fără licitație, fără un raport de evaluare, la o valoare mai mică decât cea de achiziție, la un preț cu mult sub valoarea de piață din acel moment și la doar câteva luni distanță de data achiziției, sunt create premisele pentru a considera că a deturnat o parte din activele persoanei juridice. Administratorul social a înstrăinat atât terenuri (în valoare de 65.000 lei) dar și restul activelor societății, fără să existe nici un document justificativ în acest sens.
Curtea constată și că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, susținând doar, în cuprinsul concluziilor scrise, că este normal ca prețul de vânzare a bunurilor să fie mai mic decât cel de achiziție, valoarea bunurilor scăzând odată cu trecerea timpului.
Curtea constată însă că, în cauză, expertul a făcut referire la vânzarea de terenuri în decurs de câteva luni de la achiziție, fără să existe vreun raport de evaluare și fără să fie invocate împrejurări care să fi condus la scăderea valorii acestora, cu atât mai mult cu cât vânzarea s-a făcut de către administratorul societății către sine însuși, în calitate de persoană fizică.
Mai susține pârâtul, tot prin concluziile scrise, faptul că expertul nu a depus la dosar documente contabile care să dovedească faptul că bunurile au fost vândute la o valoare mai mică și că vânzarea s-a făcut pentru că societatea avea nevoie de bani.
Curtea constată însă că expertul contabil a întocmit lucrarea în baza unor documentelor contabile puse la dispoziție chiar de pârât și și-a exprimat opinia analizând aceste documente și că, pârâtul, administrator social al debitoarei, era cel care ar fi trebuit să depună la dosar acte contabile doveditoare ale susținerilor sale, nu expertul contabil.
Pârâtul nu a făcut dovada contrară celor reținute în raportul de expertiză, astfel încât, coroborând concluziile acestuia cu susținerile lichidatorului reclamant C. DE INSOLVENȚĂ OLTENIA SPRL, rezultă săvârșirea, de către pârât, a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză, săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, expertul arătând că nu au fost accesate credite de către debitoare .
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea constată cererea de antrenare formulată de lichidatorul C. DE INSOLVENȚĂ OLTENIA SPRL întemeiată, urmând a fi admisă în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea formulate de reclamanta C. DE INSOLVENȚĂ OLTENIA SPRL lichidator al debitoarei . SRL, cu sediul în C., ..47, județul D., în contradictoriu cu pârâtul B. J., cu domiciliul în C., ..47, județul D., reținută spre rejudecare prin decizia nr.1278/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._, în urma casării sentinței nr. 927/2013 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D. Secția a –II- a Civilă, în dosarul nr._ .
Obligă pârâtul la_ lei, reprezentând pasivul debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014.
PREȘEDINTE, M. M. | JUDECĂTOR, S. L. | JUDECĂTOR, C. P. |
GREFIER, N. B. |
Red. Jud. S.L.
Tehnoredactat V.S./2ex.
N.B. 27 Februarie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1671/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 156/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
