Procedura insolvenţei. Sentința nr. 156/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 449/104/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 275/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător C. P.
Grefier D. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea W. C. SRL împotriva sentinței nr. 156 din 17 martie 2014, pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu intimata debitoare O.U.A.I. 17 B., având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. R., pentru apelanta creditoare W. C. SRL, lipsind intimata debitoare O.U.A.I. 17 B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului:
Avocat D. R., pentru apelanta creditoare W. C. SRL, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea contestației debitoarei O. 17 B. ca neîntemeiată și admiterea cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei O. 17 B. în temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006. Hotărârea instanței de fond este nelegală și se bazează pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale aplicabile, instanța adăugând la condițiile de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate în temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea 85/2006 și condiția existenței unui titlu executoriu în sensul prevederilor art. 662 alin. 2-4 C.pr.civ., text de lege care privește o reglementare ce nu se aplică în legea insolvenței. Mai mult, proiectul a fost declarat ca fiind eligibil și s-au emis facturi; creanța devenise exigibilă de mai mult de 90 de zile, iar tranșele sunt peste valoarea prag.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 156 din 17 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ 14, s-a admis contestația formulată de debitoarea O.U.A.I. 17 B. și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea creditoarei W. C. SRL privind deschiderea procedurii insolvenței.
În considerentele sentinței sus-menționate s-a reținut faptul că potrivit prevederilor art.31 alin.1 din Legea 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență, poate introduce o cerere introductivă.
Prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege potrivit art.3 pct.6 din Legea 85/2006, creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Potrivit prevederilor art.662 alin.2-4 Noul C.pr.civ. „ (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
De asemenea, art.149 din Legea 85/2006 stabilește că dispozițiile legii se completează, în măsura compatibilității, cu cele ale Codului de procedură Civilă.
Din analiza coroborată a art.3 pct.6 din Legea 85/2006 și art. 662 C.., instanța de fond a reținut că pentru promovarea de către creditor a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva unui debitor, creditorul trebuie să facă dovada existenței unui titlu executoriu împotriva debitorului din care să rezulte creanța și întinderea acesteia.
S-a apreciat de către instanța de fond că această cerință nu este îndeplinită în cauza de față, deoarece înscrisurile aferente creanței solicitate de creditoare reprezintă facturi fiscale, care nu au caracterul de titlu executoriu, fiind documente justificative de înregistrare în contabilitate potrivit art. 6 din legea nr. 82/1991 R.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea W. C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cadrul criticilor de apel s-a invocat de către creditoare faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece se bazează pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale aplicabile, căci instanța de fond a adăugat la condițiile de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulate în temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 și condiția existenței unui titlu executoriu în sensul prevederilor art. 662 alin. 2-4 din noul C.pr.civ., text de lege care privește o reglementare ce nu se aplică în legea insolvenței. În acest sens, s-a invocat faptul că dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prevăd faptul că prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii se înțelege acel creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului de mai mult de 90 de zile și nu impun condiția existenței unui titlu executoriu care să ateste creanța creditorului care formulează cererea de deschidere a procedurii. Deși dispozițiile Legii 85/2006 se completează cu dispozițiile noului Cod de procedură civilă, apelanta creditoare a arătat că această dispoziție legală nu poate fi interpretată în sensul de a se adăuga la condițiile de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii insolvenței și a restrânge astfel sfera de aplicare a dispozițiilor legale în materia insolvenței. În acest sens, s-a arătat că rolul instanței de judecată este de a aprecia din documentele depuse la dosarul cauzei dacă creanța invocată de apelanta creditoare este una certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile și nu să facă o verificare formală dacă există sau nu titlu executoriu. Dacă legiuitorul ar fi avut această intenție la momentul redactării dispozițiilor Legii 85/2006, s-ar fi menționat în mod expres în lege, ca și condiție de admisibilitate, ca respectiva creanță să fie constatată printr-un titlu executoriu.
Pe fond, apelanta a arătat că are o creanță certă, deoarece între aceasta și intimata debitoare O.U.A.I. 17 B. a fost încheiat contractul de consultanță nr. 36 din 18.09.2012, prin care aceasta, în calitate de consultant, și-a asumat obligația de a oferi servicii de consultanță în vederea accesării de fonduri de către debitoare prin intermediul Programului Național Pentru Dezvoltare Rurală.
Apelanta a arătat că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, proiectul fiind depus și declarat de către APDRP „proiect conform”, dar debitoarea O.U.A.I. 17 B. a refuzat în mod repetat și culpabil achitarea restului de preț aferent tranșelor 1 și 2 în valoare totală de 16.526,83 lei, conform facturii fiscale nr. 69 din 11.07.2013. În condițiile în care serviciile prestate și exigibilitatea obligației de plată nu au fost contestate de către debitoare, iar suma pretinsă ca debit este certă și lichidă, având un cuantum determinat de 11.000 euro + TVA în echivalent lei la cursul de schimb al BNR de la data emiterii facturii 72 din 11.07.2013 de 60.519,32 lei, apelanta a arătat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă și se impune deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Analizând criticile de apel, Curtea constată că sunt nefondate și, în consecință, va respinge ca nefondat apelul având în vedere următoarele considerente :
Astfel, sunt nefondate criticile apelantei creditoare referitoare la nelegalitatea hotărârii instanței de fond, căci se apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 662 alin. 2 și 4 din noul C.pr.civ. În acest sens, potrivit dispozițiilor tranzitorii și finale, în art. 149 din Legea nr. 85/2006 se prevede în mod expres faptul că dispozițiile legii insolvenței se completează în măsura compatibilității cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil sau Codului comercial. Prin urmare, Curtea apreciază că este necesară condiția existenței unui titlu executoriu, așa cum prevăd dispozițiile art. 662 alin. 2-4 C.pr.civ., iar această condiție este o condiție de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței. În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) și b), pct. 6 și pct. 12 (care definesc termenii și expresiile: insolvență, debitor, creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, valoare prag), coroborate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care deține o creanță, certă, lichidă și exigibilă și a cărei valoare este de cel puțin 45.000 lei, poate solicita deschiderea procedurii insolvenței, în condițiile în care debitorul nu deține suficiente fonduri bănești pentru plata acestora, această incapacitate fiind prezumată după 90 de zile de la scadență. Prin urmare, pentru ca o creanță să aibă caracter cert, este necesar ca, în conformitate cu dispozițiile art. 662 alin. 2 C.pr.civ. ca „existența ei neîndoielnică să rezulte din însuși titlul executoriu”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 632 alin. 2 noul C.pr.civ., sunt titluri executorii „hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Ca atare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile de apel ale creditoarei W. C. SRL, referitoare la faptul că în cauză nu s-ar impune condiția existenței unui titlu executoriu.
În plus, referitor la fondul cauzei, Curtea apreciază că de asemenea sunt nefondate criticile apelantei creditoare W. C. SRL, căci din examinarea celor două facturi invocate, respectiv facturile nr. 69 și nr. 72 din 11.07.2013, se constată că nu poartă semnătura de primire și ștampila debitoarei O.U.A.I. 17 B. și, în plus, cuprind sume stabilite în lei, fără o detaliere a modului în care au fost calculate sumele, în condițiile în care conform contractului de consultanță nr. 36/2012 încheiat între părți obligația de plată era stabilită în euro.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de W. C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de creditoarea W. C. SRL, cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței nr. 156 din 17 martie 2014, pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu intimata debitoare O.U.A.I. 17 B., cu sediul în Piatra O., ., .. 8, jud., O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2014.
Președinte, A. R. | Judecător, C. P. | |
Grefier, D. M. |
D.M. 17 Iunie 2014
Red. AR / 4 ex.
Tehnored. DM / 07.07.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1121/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
