Procedura insolvenţei. Sentința nr. 398/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 398/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 1307/104/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Decizia Nr. 46/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Președinte N. O.
Judecător E. M.
Judecător L. G.
Grefier M. C.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții C. M. V. și P. F. P. împotriva sentinței nr.398/2013 din 20 mai 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. - lichidator al debitoarei . și intimatele interveniente I. VICTORIȚA și R. M., având ca obiect procedura insolvenței – angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul pârât depune înscrisuri: proces-verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 11.12.2013, încheiat de DGRFP C. - AJFP O. și adresa din 11.12.2013 emisă de DGRFP C. - AJFP O. către recurenta pârâtă C. V..
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul supra recursurilor.
Recurentul pârât P. P. solicită admiterea recursului propriu, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii sale patrimoniale. Susține că singura creanță aparține organului fiscal, către angajați nu consideră că are de achitat vreo sumă.
Lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul pârâtei C. V., în raport de excepția tardivității declarării acestuia.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.398/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, ca neîntemeiată. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. S., lichidator al debitoarei ., și s-a dispus antrenarea răspunderii pârâților pentru un pasiv suplimentar al debitoarei în cuantum de 45.963,25 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta P. S., lichidator al debitoarei . Slatina, a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale privind plata datoriilor societății debitoare în sumă de 45.963,25 lei de către C. M.V. (fostă P. M.V.) și P. F.P., în baza dispozițiilor art. 138 lit.d din Legea 85/2006.
Pârâții P. P. și C. V. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de antrenarea răspunderii formulată de către P. S., ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat autoritatea de lucru judecat, dat fiind faptul că P. S. a formulat o cerere similară anterior, cerere care a fost soluționată definitiv și irevocabil, iar faptul că nu a așteptat definitivarea tabelului general consolidat al creanțelor și a promovat acțiunea în antrenarea răspunderii este culpa sa.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în nume propriu I. Victorița și R. M., solicitând antrenarea răspunderii pârâților pentru suma de 45.963,25 lei.
Instanța a mai reținut că împotriva celor doi pârâți s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitoarei . în valoare de 145.722 lei, conform sentinței nr.344/5 martie 2012, pronunțată de judecătorul sindic, rămasă definitivă și irevocabilă.
După pronunțarea acestei sentințe, lichidatorul P. S. a intrat în posesia unor hotărâri judecătorești prin care societatea debitoare a fost obligată să achite drepturile salariale reactualizate începând cu data de 1.07.2010, dată la care foștii administratori ai societății au emis decizii de concediere pentru salariatele I. Victorița și R. M.. Totodată, a fost nevoit să calculeze drepturile aferente concediilor medicale - sarcină și lehuzie pentru salariata A. C. – V. (concedii care nu au fost calculate și evidențiate în contabilitatea societății), a depus la organele financiare declarațiile rectificative cuprinzând drepturile salariale și obligațiile către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat și șomaj pentru perioada stabilită prin sentințele judecătorești, astfel încât totalul creanțelor a fost majorat cu suma de 45.963,25 lei, din care 10.720 lei onorariu și cheltuieli de procedură.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâții P. P. și C. V. în temeiul art. 1201 cod civil și art. 163 al.1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că apărarea nu este întemeiată, întrucât cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul în cauza de față vizează creanțe care nu au fost cuprinse în tabelul întocmit la data soluționării cererii de antrenare a răspunderii împotriva pârâților prin sentința nr.344 din 5 martie 2012, respectiv creanțe salariale obținute prin sentințe civile – sentința nr.159 din 26.01.2011, rămasă definitivă la 4.05.2012 și sentința nr.362 din 22.02.2012, rămasă definitivă la 22.05.2012 (de care lichidatorul nu a avut cunoștință la data primei cereri de antrenare a celor doi administratori), de concedii de odihnă, creanțe bugetare (derivate din drepturile salariale câștigate prin hotărâri definitive), cheltuieli cuprinse în tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei, astfel încât nu există triplă identitate de parte, cauză și obiect, conform art.163 al.1 cod procedură civilă.
În cauza de față, lichidatorul a motivat promovarea unei noi cereri de antrenare a răspunderii, invocând faptul că administratorii societății nu au depus documentele societății și nu au predat gestiunea societății, deși li s-a pus în vedere chiar de către instanță îndeplinirea acestor obligații.
Din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut că administratorii societății nu au răspuns notificărilor lichidatorului și nu au colaborat cu acesta în derularea procedurii insolvenței, nu au predat actele prevăzute de lege în scopul stabilirii cauzelor care au condus societatea la încetarea de plăți, dar nici nu s-au prezentat la instanță pentru a infirma cele solicitate de foștii salariați și nu au depus nici statele de salarii solicitate de instanță. Fapta pârâților se încadrează în dispozițiile art. 138 lit.d din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâții C. M. V. și P. F. P., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
La data de 23 octombrie 2013, Curtea a invocat din oficiu, excepția tardivității declarării recursului formulat de pârâta C. M. V. și a amânat cauza pentru ca părțile să pregătească apărarea în raport de această excepție.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006 modificată prin Legea 169/2010 privind procedura insolvenței, potrivit cărora termenul de recurs este de 7 zile și curge de la comunicarea hotărârii recurate.
Conform art. 101 Cod procedură civilă, termenele pe zile se calculează pe zile libere neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar în situația în care acesta se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În speță, sentința nr.398/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost comunicată recurentei la data de 10 iunie 2013 (fila nr.78 din dosar fond). Termenul de recurs a început să curgă de la această dată și s-a împlinit la data de 18 iunie 2013. Cererea de recurs a pârâta C. M. V. a fost înregistrată la Tribunalul O. la data de 28 iunie 2013 iar, în raport de această dată, Curtea constată că acesta este declarat tardiv.
Prin urmare, având în vedere data comunicării sentinței recurate, Curtea constată că termenul de declarare și motivare a recursului, calculat pe zile libere conform dispozițiilor art. 101 alin. 1 cod procedură civilă - s-a împlinit la data de 18.06.2013 și cum în cauză recursul este declarat cu mult peste termenul legal de 7 zile, în cauză intervine sancțiunea decăderii conform art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, recurentul nefăcând dovada că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea consideră că nu se mai impune cercetarea pe fond a motivelor de recurs și va respinge ca tardiv recursul recurentei pârâte C. M. V..
În motivele de recurs, pârâtul P. F. P., a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, dat fiind faptul că instanța s-a pronunțat deja printr-o sentință irevocabilă în ceea ce privește antrenarea răspunderii recurenților în temeiul dispozițiilor art.138 lit.d din Legea 8 5/2006, respectiv sentința nr.344/2012.
Ulterior, în luna noiembrie 2012 în baza aceluiași temei lichidatorul a formulat cererea din cauza prezentă pentru o altă sumă de bani, sumă ce reprezintă drepturi salariale către doi foști salariați.
În mod eronat instanța a reținut că lichidatorul nu a avut cunoștință de existența litigiilor dintre societate și foștii salariați, deși a fost parte și nu a invocat prevederilor art.36 din Legea 85/2006 pentru suspendare acțiunilor pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, ci a lăsat litigiile să curgă, obținându-se aceste sentințe judecătorești de obligare a societății la plata unor drepturi bănești.
Față de toate aceste împrejurări, apreciază că cererea lichidatorului este neîntemeiată, apărând ca o invocare în apărarea propriei culpe.
Nu s-a depus întâmpinare.
Curtea va admite recursul din următoarele considerente:
Împotriva ambilor recurenți lichidatorul a mai formulat o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale în temeiul dispozițiilor art.138 lit.d din Legea 85/2006, admisă prin sentința nr.344/5.03.2012 și obligați respectivi la acoperirea întregului pasiv de 145.722 lei.
Prin acțiunea de față lichidatorul în baza aceluiași temei juridic, art.138 lit.d, a solicitat antrenarea răspunderii recurenților pentru suma de 45.000 lei reprezentând creanțe salariale la care societatea a fost obligată prin sentința civilă nr.362/22.02.2012 rămasă definitivă la 22.05.2012, și prin sentința nr.159/26.01.2011, rămasă definitivă la 4.05.2012, de care lichidatorul a susținut că nu a avut cunoștință la data promovării primei cereri.
Între acțiunea intentată anterior și cea promovată în cauza de față, există identitate de obiect cauză și părți, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins excepția invocată de recurenți a existenței autorității de lucru judecat. Faptul că întinderea prejudiciului stabilit anterior se modifică urmare a descoperiri altor înscrisuri (ceea ce a determinat și modificarea tabelului de creanțe) nu-l îndrituiește pe lichidator să promoveze o nouă cerere în baza aceluiași temei juridic. Obiectul pricinii, antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societari, legătura de cauzalitate între fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și producerea unui prejudiciu au fost analizate prin sentința nr. 344/5.03.2012 a Tribunalului O., astfel că, o nouă cerere privind aceleași părți obiect și cauză, nu este admisibilă, față de prevederile art.163 Cod de procedură civilă de la 1865, existând autoritatea de lucru judecat. În cazul în speță s-a confundat obiectul pricinii care este antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societari cu prejudiciu. Descoperirea unor înscrisuri care modifică cuantumului prejudiciului inițial putea eventual face obiectul unei cereri de revizuire.
Motivul de nelegalitate a hotărârii invocat, privind greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat, fiind întemeiat, nu se mai impune analiza celorlalte motive.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă de la 1865, se va admite recursul, va fi modificată sentința și, pe cale de consecință, se va respinge cererea lichidatorului introdusă împotriva celor doi pârâți (ținând seama și de prevederile art.316, coroborat cu art.48 Cod de procedură civilă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta C. M. V., domiciliată în Slatina, ., ., ., O. împotriva sentinței nr.398/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S., cu sediul în Slatina, ., ., O. - lichidator al debitoarei . și intimatele interveniente I. VICTORIȚA, domiciliată în Slatina, ., ., O. și R. M., domiciliată în Slatina, ..30, ., .>
Admite recursul declarat de pârâtul P. F. P., domiciliat în Slatina, ., ., . sentinței nr.398/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. - lichidator al debitoarei . și intimatele interveniente I. VICTORIȚA și R. M..
Modifică sentința nr.398/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Respinge cererea lichidatorului P. S. - lichidator al debitoarei . împotriva celor doi pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2014.
Președinte, N. O. | Judecător, E. M. | Judecător, L. G. |
Grefier, M. C. |
red.jud.EM/ex.2/5.02.2014
jud.fond N.F.O. M.
tehnored.FS/
M.C. 29 Ianuarie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 543/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 422/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
