Procedura insolvenţei. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 324/54/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 177/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 MARTIE 2014
PREȘEDINTE D. L.
JUDECĂTOR A. C.
JUDECĂTOR N. Ț.
GREFIER C. B.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. I., reprezentantul salariaților, împotriva deciziei nr.1474/2013 din 27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ /a5, în contradictoriu cu intimatul creditor DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și intimatul lichidator C. C. IPURL, desemnat să lichideze averea debitoarei . în procedura de insolvență, în cererea având ca obiect contestație raport și plan de distribuire sume.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus, prin serviciul arhivă, concluzii scrise și dovada achitării taxei de timbru, de către contestator.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționarea contestației în anulare de față.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 887 din 10 iunie 2013, Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă a respins ca nefondată contestația formulată de T. I., reprezentantul salariaților ., împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și planului de distribuire fonduri nr.3, întocmit de lichidatorul judiciar C. C. IPURL, desemnat să lichideze averea debitoarei ., în contradictoriu cu creditorul DGFP GORJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul T. I. – reprezentant al salariaților debitoarei ..
Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă, prin decizia nr. 1474 din 27.11.2013, pronunțată de în dosarul nr._ /a5, a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul T. I. – reprezentant al salariaților debitoarei . împotriva sentinței nr.887/2013 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Desfășurarea operațiunilor de lichidare a bunurilor care compun averea unui debitor are ca rezultat obținerea de fonduri destinate acoperirii creanțelor creditorilor.
Distribuirea către creditori a sumelor obținute în urma lichidării se realizează, fie în ordinea prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006, fie în ordinea stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, potrivit art. 121 alin.1 din Legea nr. 85/2006, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24; 11 creanțele creditorilor garantați născute în timpul procedurii de insolvență după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanțe cuprind capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel; 2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii.
În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, și vor fi supuse dispozițiilor art. 41, iar dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului ( alin.2 al art. 121 din Legea nr. 85/2006).
Prevederile art. 123 din Legea nr. 85/2006 reglementează ordinea de distribuire a sumelor realizate în urma lichidării, astfel: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4); 2. creanțele izvorâte din raportul de muncă; 3. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii; 4. creanțele bugetare; 5. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență; 6. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică; 7. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii; 8. alte creanțe chirografare; 9. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință: a) credințele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic; b) creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit.
În vederea distribuirii sumelor lichidatorul judiciar întocmește un raport asupra fondurilor obținute din lichidarea și încasarea de creanțe și un plan de distribuire care va trebui să conțină referiri concrete la creanțele asupra averii debitorului, cu arătarea sumei, rangului de prioritate și garanțiilor care le însoțesc, astfel încât să fie posibilă verificarea legalității ordinii de distribuire a sumelor.
În speță, din observarea raportului și planului de distribuire nr.3, rezultă că lichidatorul judiciar a întocmit planul și raportul de distribuție în conformitate cu dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2006, distribuirea sumelor având loc către creditorul garantat DGFP Gorj.
Ca urmare a proceselor verbale de sechestru nr. 833 și 834 din 04.02.2005, creditorul DGFP Gorj are o creanță garantată, întrucât prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile sau imobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj, respectiv ipotecă care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj sau ipotecă în sensul prevederilor dreptului comun (art.129 coroborat cu art. 151 alin.8 și cu art. 154 alin.6 Cod procedură fiscală).
Aspectele invocate de contestatorul recurent, potrivit cărora procesele verbale de sechestru nr. 833 și 834 din 04.02.2005 sunt lovite de nulitate, fiind întocmite cu nerespectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, nu pot fi analizate în cadrul contestației la raportul și planul de distribuire în contextul în care cele două procese verbale de sechestru, întocmite în anul 2005, puteau fi contestate potrivit prevederilor Codului de procedură Fiscală ( art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală).
În plus, aspectele vizând rangul de preferință al creanței DGFP Gorj ar fi putut fi invocate la întocmirea tabelului cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului ( art.73 din Legea nr. 85/2006).
Susținerile contestatorului recurent referitoare la suspendarea în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu au fost primite.
Textul art. 36 reglementează unul din principalele efecte ale deschiderii procedurii insolvenței, stabilind suspendarea, ope legis, a tuturor acțiunilor, fie judiciare, fie extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor acestora.
Suspendarea interzice atât continuarea acțiunilor începute, cât și începerea unei noi acțiuni, cu excepția prevăzută de art. 39 din lege, care reglementează posibilitatea creditorului titular al unei creanțe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție mobiliară ori drept de retenție de orice fel de a solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării acțiunilor cu privire la creanța sa și valorificarea imediată a bunului asupra căruia poartă garanția sau dreptul de retenție, însă în cadrul procedurii.
În cauză, creditorul DGFP Gorj nu a procedat la o executare silită paralelă cu procedura de executare silită colectivă a insolvenței debitorului, atât vânzarea bunurilor, cât și distribuirea sumelor obținute în urma vânzării realizându-se în cadrul procedurii insolvenței.
Cu privire la celelalte critici formulate de recurentul contestator T. I., privind, pe de o parte activitatea lichidatorului judiciar, iar pe de altă parte rapoartele și distribuirile anterioare, s-a reținut că nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, dată fiind faza actuală a procedurii insolvenței debitorului, criticile invocate fiind în parte analizate prin hotărâri judecătorești irevocabile intrate în putere de lucru judecat, în parte străine de obiectul cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare T. I., reprezentant al salariaților, invocând în drept dispozițiile art.317 și urm. C. proc. civ.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut că, așa cum a arătat și prin cererea de recurs, trebuiau avute în vedere rapoartele de activitate întocmite de către lichidator, iar lichidatorul trebuia să redistribuie sumele încasate în urma vânzărilor în mod legal.
A susținut contestatorul că, deși a făcut toate demersurile necesare pentru recuperarea drepturilor pe cale legală, atât Tribunalul Gorj, cât și Curtea de Apel C. au respins cererile formulate. Consideră contestatorul că în cauză a fost pronunțată o hotărâre nelegală, instanța interpretând în mod greșit probatoriul administrat în cauză.
Contestatorul a mai invocat faptul că instanța de recurs în mod greșit a soluționat cererea sa și nu a avut în vedere că în cauză a fost vorba de o eroare materială.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 19.03.2014, contestatorul a susținut că instanța a interpretat probele dosarului, dând o soluție greșită cauzei și prejudiciind foști angajați ai societății, iar singura soluție de îndreptare a acestei erori materiale este aceea de admitere a contestației în anulare.
A mai susținut contestatorul că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă în mod clar neregulile făcute de administratorul judiciar cu privire la efectuarea plăților după licitațiile organizate și faptul că acesta nu a ținut cont de faptul că regimul creanțelor deținute de salariații societății este unul prioritar.
Contestația în anulare de față, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I-a din codul de procedură civilă de la 1864 este inadmisibilă, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Contestatorul invocă în contestația sa motive de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de recurs, întemeiată pe o interpretare greșită a probatoriului administrat, recurs ce a fost analizat prin prisma dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Motivele de nelegalitate nu se încadrează în noțiunea de eroare materială ci în cea de eroare de judecată și excede textului de lege, care trebuie interpretat restrictiv. Motivul se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale cum ar fi anularea recursului în mod greșit ca netimbrat deși taxa de timbru era depusă la dosar, respingerea recursului ca tardiv deși din dosar rezulta că este depus în termen, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs ca urmare a faptului că ele nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, etc.
Printr-o cale de atac extraordinară, de retractare, nu pot fi repuse în discuție motive de nelegalitate și/sau netemeinicie a unei hotărâri definitive (potrivit noului cod de procedură civilă) respectiv irevocabile (potrivit codului de procedură civilă de la 1864), căci astfel s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice.
Potrivit jurisprudenței CEDO, principiul securității juridice impune ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor sa nu poată fi repusa în discuție (cauzele Brumărescu și M. împotriva României)
Puterea de retractare a instanțelor ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Contestația în anulare nu ar trebui tratata ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista doua puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare și retractare. Curtea apreciază ca cerințele principiului securității juridice nu sunt absolute. Puterea de a iniția și de a derula o procedură de retractare ar trebui exercitata de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru între interesele aflate in joc.
Față de motivele invocate de contestator care se subsumează noțiunii de greșeală de judecată, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibillă, contestația în anulare formulată de T. I., reprezentant al salariaților, cu domiciliul în Târgu Jiu, . 13, ., județul Gorj, împotriva deciziei nr.1474 din 27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ /a5, în contradictoriu cu intimatul creditor DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., ..2, județul D. și intimatul lichidator C. C. IPURL, desemant să lichideze averea debitoarei . cu sediul în Târgu Jiu, ..15, județul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
PREȘEDINTE, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. | JUDECĂTOR, N. Ț. |
GREFIER, C. B. |
C.B. 26 Martie 2014
Red.jud./N.Ț./3.04.2014
Tehnored./L.P./2ex.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 518/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1652/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
