Procedura insolvenţei. Decizia nr. 233/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 4886/104/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 233/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
PREȘEDINTE: S. L.
Judecător: C. P.
Judecător: M. M.
Grefier: V. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta . C., împotriva încheierii nr. 2 din data de 3 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O. Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL CU VIZA ADMINISTRATORULUI JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL și intimata pârâtă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic Grăuntanu E., Mitrăchioiu M. L. reprezentând AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL administratorul judiciar al debitoarei . și administartorul special al debitoarei reprezentat de avocat Ș. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 457 din Codul de procedură civilă.
Consilier juridic Grăuntanu E. pentru recurentă precizează că obiectul cererii de chemare în judecată a fost ordonanță președințială și este apel calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond. Solicită respingerea excepției privind inadmisibilitatea recursului.
Mitrăchioiu M. L. reprezentând AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL precizează că procedura insolvenței debitoarei a fost deschisă după . noului cod de procedură astfel încât calea de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond este apelul. Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Avocat Ș. D. pentru administratorul special al debitoarei solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Încheierea nr.2/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul O.- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului O. și excepția inadmisibilității, invocate de pârâta ., ca rămase fără obiect .
S-a admis cererea așa cum a fost precizată de reclamanta debitoare . prin administrator special, cu viza administratorului judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL în contradictoriu cu pârâtele . și . și au fost obligate pârâtele să reia furnizarea serviciilor de energie electrică la punctul de consum situat în Piatra O., ., loc de consum - Stație de sortare agregate naturale.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că împotriva societății debitoare s-a deschis procedura generală de insolvență prin sentința nr.848 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ 13, și în prezent se află în perioada de observație.
Conform procesului verbal de deconectare întocmit la 08.01.2014, începând cu această dată, s-a procedat la întreruperea distribuției energiei electrice, deoarece clientul înregistra restanțe la plata facturilor pentru energia electrică distribuită.
Potrivit art.38 din Legea 85/2006, în perioada de observație, cât și în perioada de reorganizare, orice furnizor de servicii de electricitate, gaze, apă, telefonie, sau altele asemenea, nu are dreptul să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii, definit prin art.32 al.2 ca fiind ,,consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul’’.
S-a reținut că părțile au încheiat un contract de furnizare a energiei electrice care a determinat calitatea de consumator eligibil, dar în condițiile în care la sfârșitul anului 2012 existau numai 5 furnizori de ultimă instanță pe piața de energie electrică, consumatorul nu are un drept de alegere efectiv, fiind în imposibilitate de a-și alege furnizorul de energie electrică și se află în situația de a nu-și mai putea continua activitatea curentă în cadrul procedurii generale de insolvență – observație, fiind în fapt, un consumator captiv pe o piață de energie ,,deschisă’’, deoarece din punct de vedere economic nu poate să se realizeze această schimbare a furnizorului.
În această situație, există o posibilitate conferită de lege debitorului aflat în procedura insolvenței de a invoca propria sa stare de insolvabilitate în scopul de a i se permite să-și reorganizeze activitatea pentru a achita datoriile către creditori, prin aplicarea prevederilor art.38 din Legea 85/2006, întrucât serviciul de furnizare a energiei electrice reprezintă un serviciu fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura.
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta . C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii formulate de U. G. SRL față de ., ca inadmisibilă și neîntemeiată.
În motivare, arată că Tribunalul O. nu este competent material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze, iar o astfel de cerere este inadmisibilă în cadrul dosarului de insolvență. Potrivit prevederilor art.997 C.pr.civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. Cererea de chemare în judecată formulată de . are ca obiect „obligația de a face „, iar potrivit art.94 alin.1 pct.1 lit.h din Codul de Procedură Civilă, judecătoriile sunt cele care judecă în primă instanță cererile privind obligația de a face sau de a nu face.
Având în vedere că sediul societății se află în C., județul D., apreciază că în cauză, competența teritorială în soluționarea prezentei cereri revine Judecătoriei C..
Totodată, arată că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiții și anume: urgența măsurii ce se solicită a fi luată, vremelnicia acesteia și aceea că prin măsura ce urmează a se lua să nu prejudicieze fondul.
Susține că atâta timp cât debitoarea din luna iulie 2013 și până la sfârșitul anului a desfășurat activități care au generat datorii față de furnizorul de energie electrică în cuantum de 172.466,96 lei și nu a achitat nici parțial datoriile acumulate, obligarea la furnizarea serviciilor în mod gratuit, este o măsură nelegală, neîntemeiată și inechitabilă ce are drept consecință sporirea prejudiciului societății C. V. SA.
Recurenta solicită ca instanța să aibă în vedere că . nu are calitatea de consumator captiv, întrucât în baza HG 638/2007, începând cu data de 1 iulie 2007, piața de energie electrică a fost deschisă integral pentru toți consumatorii, astfel toți consumatorii de energie electrică au dreptul să-și aleagă furnizorul.
Mai mult, între debitoare și . a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică la clienții eligibili, iar în aceste condiții, orice consumator, inclusiv debitoarea are dreptul să-și aleagă furnizorul de energie electrică.
Mai arată că este absolut necesar să fie avute în vedere prevederile legii insolvenței, care în niciun caz nu statuează faptul că o societate aflată în procedura insolvenței poate beneficia de serviciile de furnizare a energiei electrice fără a proceda la plata obligațiilor ce derivă din acestea.
Recurenta învederează că nu a solicitat nicio sumă în plus decât sumele aferente serviciilor furnizate și pentru care reclamanta s-a obligat prin contractul încheiat. Totodată, precizează că nu există absolut nicio prevedere legală care să statueze obligativitatea furnizorilor de energie electrică să presteze acest serviciu în mod gratuit.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii insolvenței nr.85/2006, HG 638/2007, Legea nr.123/2012, HG 1007/2004 și Legea nr.85/2006, Codul civil și Codul de procedură civilă.
Intimata debitoare U. G. SRL prin administrator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil și în subsidiar, ca neîntemeiat.
Susține că potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii și pot fi atacate separat, numai cu apel. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, nu are niciun efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege, instanța de control judiciar având posibilitatea de a respinge ca inadmisibilă calea de atac incorect promovată.
Totodată, arată că motivele precizate de recurentă sunt total neîntemeiate.
Conform art.6 din Legea nr.85/2006, toate procedurile prevăzute de acest act normativ, cu excepția apelului prevăzut la art.8 sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul, iar art.11 alin.2 dispun că atribuțiile judecătorului sindic includ printre altele și soluționarea cererilor de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Arată că cererea inițială a fost precizată în termenul legal, în sensul că este strict întemeiată pe prevederile art.38 din Legea nr.85/2006, precizând totodată, că nu înțelege să mai solicite soluționarea sa conform procedurii ordonanței președințiale. Instanța de fond a luat act de această precizare și nu a mai soluționat cererea conform procedurii prevăzute de art.996 și următoarele din C.pr.civ.
Contrar opiniei recurentei, precizează faptul că . are calitatea de consumator captiv, întrucât, intimata reclamantă, din considerente economice și de reglemtare, se află într-o imposibilitate efectivă de a schimba furnizorul de energie electrică. Schimbarea furnizorului de energie electrică este condiționată de achitarea prealabilă a tuturor debitelor și penalităților restante, iar achitarea unei creanțe anterioare deschiderii procedurii în condiții diferite de achitarea celorlalte creanțe, ar genera premizele unui tratament inegal între creditori, fapt ce contravine prevederilor art.96 din legea nr.85/2006.
În drept și-a întemeiat susținerile pe disp. art. 205-208 C.proc.civ., Legea nr. 85/2006 și Ordinul nr. 88/2009 emis de președintele ANRDE modificat prin Ordinul 14/2011.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinare în care a reluat susținerile din motivele de recurs.
Analizând admisibilitatea căii de atac a recursului formulat în termen de recurent, în raport de dispozițiile legale în materie, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.457 N. C. proc.civ. „1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”
În cauză, raportat la dispozițiile legale suscitate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o mențiune inexactă în cuprinsul Încheierii nr. 2/03.02.2014 în ceea ce privește calea de atac deschisă contra acesteia, indicând greșit că respectiva sentință se atacă cu recurs, calea de atac prevăzută de lege fiind apelul potrivit art.8 alin 1 din Legea 85/2006 M conform căruia: “Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive”, dat fiind faptul că cererea de deschidere a procedurii de insolvență a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ 13 la data de 26.03.2013.
În considerarea mențiunii inexacte din dispozitiv, pârâta . a declarat recurs împotriva Încheierii nr. 2/03.02.2014 deși aceasta putea fi atacată doar cu apel, așa cum s-a arătat anterior.
În această situație, și în temeiul dispozițiilor legale redate mai sus, Curtea va respinge ca inadmisibilă calea de atac indicată de instanța de fond, respectiv recursul, prezenta hotărâre urmând a fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, respectiv apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta . C., împotriva încheierii nr. 2 din data de 3 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O. Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL CU VIZA ADMINISTRATORULUI JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL și intimata pârâtă ..
Dispune comunicarea prezentei hotărâri tuturor părților conform art. 457 alin 3 NCPC.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Președinte, S. L. | Judecător, C. P. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. S. |
V.S. 28 Aprilie 2014
Jud. red. C-tin P.
Tehnored. MP
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 460/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
