Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1694/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1694/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 1917/63/2010/a2
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 37/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 IANUARIE 2014
PREȘEDINTE N. Ț.
JUDECĂTOR D. L.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER L. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul R. I., împotriva sentinței nr.1694 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. I. CONSULT IPURL, lichidator al debitoarei . C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât R. I., reprezentat de avocat D. N., lipsind intimata reclamantă A. I. CONSULT IPURL, lichidator al debitoarei . C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr.85/2006, coroborat cu art.303 alin.1 C.pr. Civ., după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat D. N., pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de lichidatorul debitoarei. Arată că instanța de fond nu a avut în vedere că societatea avea angajată, pe funcția de contabil, o persoană cu studii superioare. Într-o teză subsidiară, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea numai în parte a cererii formulată de către lichidator.
CURTEA
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința nr.1694 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul debitoarei . C., A. I. CONSULT IPURL,, împotriva pârâtului R. I. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 373.623 lei, reprezentând pasivul rămas neacoperit al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, că, deși societatea a organizat evidența contabilă, există documente contabile care nu au fost înregistrate în ordine cronologică, există neconcordanțe în balanțele contabile, nu au fost prezentate declarațiile depuse la bugetul consolidat al statului, deconturile de TVA, declarațiile informative privind livrările și achizițiile.
De asemenea, s-a constatat că, deși a întocmit și depus la Administrația Finanțelor Publice situațiile financiare obligatorii, pârâtul nu a prezentat registrele de contabilitate obligatorii, respectiv registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare și nici contabilitatea analitică a furnizorilor și clienților.
S-a avut în vedere și faptul că neținerea evidenței contabile conform dispozițiilor Legii nr.82/1991, a fost constatată și prin procesul-verbal de inspecție fiscală nr.669/29.06.2012.
Instanța a mai reținut că au fost folosite contrar dispozițiilor legale Combina Class Dominator 86 și disponibilul în lei din contul Casa nr.5311.
Dată fiind starea de fapt menționată anterior, instanța a statuat că nu au fost respectate dispozițiile art.138 lit.d, a și e din Legea nr.85/2006, că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată și accentuată de faptele pârâtului, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind astfel dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul R. I., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a admis cererea lichidatorului pentru toate motivele invocate, respectiv încălcarea dispozițiilor art.138 lit. a), d) și e) din Legea nr.85/2006, fără a lua în considerare faptul că, în lipsa îndeplinirii cumulative a condițiilor generale ale răspunderii delictuale, simpla existență a unui pasiv neacoperit nu atrage răspunderea materială. A învederat, totodată, că atragerea răspunderii materiale, conform Legii nr. 85/2006, se impune numai dacă faptele limitativ prevăzute de art. 138 lit.a-g din Legea nr.85/2006 au legătură cu . și cu diminuarea activului sub nivelul pasivului.
Referitor la faptele prevăzute de art. 138 lit. a și e din Legea insolvenței, a susținut că nu pot fi reținute, întrucât utilajul Combină Class Dominator 86 nu a intrat în patrimoniul societății, ci a fost înregistrat în societate din greșeală, iar societatea nu a beneficiat de credite care să fie folosite în folosul personal sau al unei alte persoane.
O altă critică a vizat reținerea eronată în sarcina sa a săvârșirii faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, constând în aceea că activitatea contabilă nu a fost organizată și ținută în conformitate cu dispozițiile Legii nr.82/1991,R și a normelor de aplicare a acesteia, fără a se lua în considerare faptul că obligațiile administratorului sunt cele prevăzute de art.10 alin.1 din Legea contabilității, obligații pe care și le-a îndeplinit prin angajarea pe funcția de contabil a unei persoane cu studii superioare, căreia, potrivit alin. 4 al aceluiași articol îi revine răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității.
Recurentul a mai arătat că faptele reținute nu sunt de natură a declanșa starea de insolvență sau de a mări pasivul societății, că între nerespectarea unor norme și reglementări de către contabilul angajat și producerea unui prejudiciu nu există un raport de cauzalitate. A susținut că neîntocmirea unor situații și neraportarea la organele fiscale a unor date de evidență contabilă nu reprezintă acte materiale care să producă prejudiciiși, cu atât mai mult, să atragă răspunderea materială a administratorului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit. a), au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea(lit.d), sau prin faptul că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia(lit.e).
Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența faptei ilicite, prejudiciul produs debitorului și, indirect, creditorilor, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. Totodată, este necesar să se administreze dovezi pertinente, concludente și utile că prin săvârșirea faptelor enumerate anterior s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Deci, trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.
În speță, susținerile lichidatorului cu privire la culpa recurentului pârât sunt confirmate de probele dosarului.
Astfel cum rezultă din cererea depusă de lichidator la data de 25.11.2011, acesta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1lit.a,d și e din Legea nr.85/2006, angajarea răspunderii personale a pârâtului R. I., pentru suma de 373.623,17 lei, reprezentând pasivul debitorului, susținând că documentele și situațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, depuse cu întârziere la dosar, sunt incomplete, iar din observarea lor rezultă că evidența contabilă a societății nu a fost întocmită în conformitate cu legea, în sensul că există acte și operațiuni neînregistrate, clienți și creanțe ce nu se pot identifica și recupera, operațiuni fictive de înstrăinare a bunurilor din patrimoniul debitorului. Din ultima balanță de verificare contabilă a constatat că, la data de 30.11.2010, în patrimoniul falitei a fost înregistrată o combină Claas Dominator 86, achiziționată de la . B., conform facturii fiscale nr._/22.05.2009 și că în soldul contului 5311 – Casa în lei se regăsește suma de 37.008,05 lei. Intimatul reclamant a precizat că recurentul pârât, deși notificat, a refuzat să predea combina în vederea valorificării în cadrul procedurii insolvenței, ceea ce denotă că nu mai există în patrimoniul falitei și că suma menționată anterior nu a fost depusă în contul de faliment. A învederat că tot în scopul ascunderii unei părți din bunurile societății, pârâtul a emis două facturi fiscale (nr.9/05.07.2010 și nr.18/29.08.2010), în care a consemnat operațiuni nereale.
În notele de ședință depuse la dosar la data 6 iulie 2012, lichidatorul a reluat susținerile din cererea introductivă cu privire a neîndeplinirea de către pârât a obligației de organizare și conducere a contabilității debitoarei, în acord cu normele speciale, invocând în favoarea susținerilor sale și procesul-verbal nr.669/29.06.2012, întocmit de DGFP D. ( filele 60-64 dosar fond), prin care s-au constatat următoarele deficiențe: documentele financiar-contabile nu au fost înregistrate în ordine cronologică; există neconcordanțe între rulajele înscrise în balanțele contabile lunare; nu există registrele contabile obligatorii conform art.20 din Legea contabilității nr.82/1991; nu există evidența contabilă analitică a clienților, furnizorilor, a celorlalte datorii și creanțe, conform art. 16 din Legea contabilității nr.82/1991; nu s-au declarat toate veniturile impozabile.
Prin raportul de expertiză, întocmit de expert contabil D. G., s-a reținut, urmare a verificării documentelor financiar-contabile ale debitorului, aferente perioadei 2007-2010, a proceselor-verbale nr.669/29.06.2012 și nr.92/ 29.06.2012, întocmite de DGFP D., că documentele financiar-contabile nu au fost înregistrate în ordine cronologică; există neconcordanțe în balanțele contabile; nu au fost prezentate declarațiile depuse la bugetul consolidat al statului, deconturile TVA, declarațiile informative privind livrările/achizițiile; societatea nu a prezentat registrele contabile obligatorii conform art.20 din Legea contabilității nr.82/1991, respectiv registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare și nici contabilitatea analitică a furnizorilor și clienților.
Expertul a confirmat susținerile lichidatorului privind: înregistrarea în contul 213 a facturii fiscale nr._/22.05.2009, cu care a fost achiziționată combina Claas Dominator 86; existența scriptică în contul 5311 Casa în lei, la data de 30.11.2010, a sumei de 37.008,05lei; faptul că, potrivit balanței de verificare întocmită la data de 30.11.2010, soldul contului 4111 Clienți este de 788.582,12 lei, reprezentând creanțe neîncasate, din care suma de 147.794,82lei reprezintă creanțe prescrise, suma de 592.140,30 lei reprezintă creanță neîncasată de la . PITEȘTI, societate declarată inactivă prin Ordinul ANAF nr.1167/29.05.2009, căreia, la data de 01.07.2009, i-a fost anulat certificatul de înregistrare ca plătitor de TVA; facturile nr. 9/05.07.2010, în sumă de_,28lei și nr.8/29.08.2010, în sumă de 157.083, 20 lei, cu o valoare mai mare decât cea a creanțelor societății, au fost emise după data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului, cu intenția de a ascunde bunurile societății, spre a nu fi valorificate în cadrul procedurii de insolvență.
În răspunsul la obiecțiuni, depus la dosar la data de 20.06.2013, expertul a precizat că neînregistrarea în ordine cronologică a documentelor financiar-contabile și existența unor neconcordanțe în balanțele contabile între total sume din balanțele de verificare aferente lunilor precedente, față de sumele precedente preluate în balanța de verificare la lunile curente duc la concluzia că bilanțurile au fost întocmite în baza unor balanțe eronate, iar neîntocmirea registrelor contabile obligatorii și preluarea în balanțe a unor sume eronate sunt de natură a duce la concluzia că debitorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ceea ce a determinat ajungerea societății în încetare de plăți. A mai arătat că neținerea contabilității analitice conform art.16 din Legea nr.82/1991, conduce la concluzia că balanțele au fost întocmite în baza unor date eronate; că pârâtul nu i-a prezentat actele sub semnătură privată cu care a susținut că face dovada folosirii disponibilului din contul Casa în vederea achiziționărîî de la diferite persoane fizice de produse pentru desfășurarea activității curente și nu s-a înscris la masa credală a . SRL STREHAIA cu suma da 9136,58 lei.
Cum lichidatorul a prezentat judecătorului-sindic dovezile săvârșirii de către pârâtul-recurent a faptelor pentru care a solicitat angajarea răspunderii acestuia și a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul produs creditorilor, faptele ilicite, raportul de cauzalitate dintre faptele respective și lipsa fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, precum și vinovăția, susținerile recurentului în sensul că cererea de atragere a răspunderii nu este dovedită, nu pot fi reținute.
Faptul că recurentul pârât a angajat o persoană cu studii superioare pentru a îndeplini funcția de contabil nu este de natură să anihileze obligațiile sale privind conducerea contabilității debitoarei potrivit principiilor statornicite prin dispozițiile Legii nr. 82/1991, R, și nici să îl exonereze pe acesta de răspunderea expres instituită prin dispozițiile art.10 alin.1 din același act normativ, R, de vreme ce, în calitate de administrator al societății debitoare, nu a respectat prevederile art.1 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991, în sensul de a organiza și a conduce contabilitatea contabilitatea financiară potrivit acestei legi.
Concluzia se impune și prin prisma disp. art.73 alin. 1 lit.c din Legea nr. 31/1990, rep., în condițiile în care, în calitatea sa de administrator statutar, recurentul pârât trebuia să verifice îndeplinirea obligațiilor asumate de persoanele fizice autorizate, pe parcursul derulării contractelor de prestări de servicii, iar în cazul în care ar fi constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a acestor obligații, administratorul statutar avea la dispoziție calea procedurală a acțiunii în răspundere contractuală.
Pasivitatea recurentului nu poate duce la exonerarea lui de răspundere, ci, dimpotrivă constituie o probă a culpei sale, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr. 82/1991, rep., contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale societății, cât și în relațiile cu creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.
Aspectele referitoare la contabilitatea societății și la înregistrarea în contul 213 a facturii fiscale nr._/22.05.2009, cu care a fost achiziționată combina Claas Dominator 868 sunt menționate în raportul administratorului judiciar, în cererea de atragere a răspunderii, în raportul de expertiză și în răspunsul expertului la obiecțiuni.
Neîndeplinirea obligației de ținere a evidenței contabile conform dispozițiilor Legii nr. 82/1991, coroborată cu neidentificarea unui activ ce figurează în patrimoniul societății, care prin valorificare ar fi acoperit parțial creanțele creditorilor, duc la concluzia că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de judecătorul sindic în baza probelor menționate anterior, nu se poate exclude aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. a,d și e din Legea insolvenței.
Date fiind considerentele menționate anterior, urmează ca, potrivit dispoz. art.312 alin.1 C.pr.civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul R. I., domiciliat în C., ., județul D., împotriva sentinței nr.1694 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. I. CONSULT IPURL, cu sediul în C., Calea București, ..1, ., lichidator al debitoarei ..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, N. Ț. | JUDECĂTOR, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. |
GREFIER, L. P. |
Red.jud. D.L. 2 ex./26.07.2014
Jud.sindic C.I.C.
L.P. 03 Februarie 2014
Tehnored. C.B.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 576/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 275/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
